I'm in love with the criminal

Subiect: I'm in love with the criminal Lun 16 Sept 2013, 21:55

I'm in love with the criminal

Chapter One : Begining...

In unul dintre celemai rau famate cartiere ale Tokyo locuieste cea mai blanda, fragila si inocenta floare de cires, numele ei e Sakura Haruno.

In acelasi cartier locuieste organizatia criminala Akatsuki, din care face parte si un tanar de 17 ani cu ochii si sufletul la fel de negre si intunecate.

O intalnire va schimba radical vietile si destinele celor doi.

Sakura's point of view :

Era o dimineata de primavara senina, deloc diferita de precedenta, caci in viata mea zilele seamana una cu cealalta de parca ar fi trase la xerox. Am fost trezita de catre alarma asurzitoare ce imi spulbera ultimele vise de dimineata. La ora sapte jumatate eram gata de plecare la scoala. Mama imi intinse pachetul cu mancare pentru pranz, dupa care am plecat inca visand catre liceul la care invatam. La urmatoarea intersectie trebuia sa ma intalnesc cu prietenele mele : Hinata si Ino. Pe jumatate adormita, pe jumatate cu capul in nori din cauza cartii pe care o citisem cu o seara in urma, nu ma uitam pe unde merg. In visarea mea ma lovesc de cineva, cam la fel de aerian ca mine. Imi cer repede scuze dupa care ridic privirea sa vad de cine m-am ciocnit. Ochii mei verzi ca iarba intalnesc niste ochii negri-albastrui adanci ca fundul marii. Cand mintea mea recunoaste persoana ce imi sta in fata toate incheieturiele imi sunt zguduite mai rau decat un zgarie-nor la cutremur. Era El, Criminalul. Era cel mai cautat criminal din intreg Tokyo, dar in cartierul nostru nu avea de ce se teme, acesta era condus de Akatsuki si niciun politist nu ar fi avut indrazneala sa intre. Imi spune marait sa ma uit pe unde merg, dupa care isi vede de drum. Chiar daca nu mai e in apropiere eu tot mai simt cauciuc si plumb in membre si raman acolo asemeni unei stane de piatra pana vin prietenele mele si ma scot din transa. In drum spre scoala le povestesc tot ce s-a intamplat. Cand termin de povestit Hinata ma imi ofera o imbratisare plin de compatimire, la acelasi lucru ma asteptam de la Ino, insa aceasta ma priveste sceptica iar o scanteie de furie i se citeste in ochii albastri.

De intors trebuia sa ma intorc singura pentru ca pe Hinata venea sa o ia Neji, varul ei, ca sa o duca la lectiile de karate pe cer la preda copiilor mici, caci era o fire foarte rabdatoare, iar pe Ino o lua fratele ei mai mare, care noi nu il cunosteam si nici nu avea de gand sa ni-l prezinte. De ele doua nu se lua nimeni din cartier, avea cine sa le apere, dar eu si mama locuiam singure de 11, de cand tatal meu murise. Frati nu aveam, deci cine avea chef sa ma necajeasca o putea face fara sa patesca nimic. Ca aproape in fiecare zi s-au gasit doi derbedei care au avut minunata idee de a se juca dea Magarusul cu rucsacul meu, iar magarusul eram eu. Iata-ma , deci, alergand de la un individ la altul in incercarea de a-mi recupera rucsacul. Dupa cateva incercari nereusite ma opresc la jumatatea distantei dintre cei doi cu mainile pe genunchi si gafaind puternic. Constat cu nemultumire ca conditia mea fizica lasa de dorit. Cand sa ma ridic sa incep runda doi de alergari, printre suvitele roz ce imi cadeau pe fata il zaresc pe El cum se indreapta spre noi. Curajosii de mai devreme se trensforma in pui de gaina si o iau la fuga cat ii tin picioarele, as fi facut si eu acelasi lucru, dar inca nu imi revenisem complet si pe deasupra imi revine senzatia de paralizie de dimineata. Nu pot decat sa stau si sa privesc cum imi culege de pe jos rucsacul aruncat de cei doi si mi-l intinde. Asteapta cateva secunde sa il iau, dar vazand ca nici nu intind mana macar ii da pur si simplu drumul sa cada, abia atunci reactionez si il prind, in timp ce el se intoarce si pleaca. Abia dupa ce el dispare din raza mea vizuala imi strang geanta la piept si o iau la fuga cat pot de tare. Nici cand ajung acasa nu ma gandesc sa ma opresc, ci descui in viteza usu si urc vijelios scarile. Navalesc pe usa ca o furtuna speriind-o pe mama careia ii scapa farfuria ce tocmai o spala. Imi arunca o privire furioasa dupa care ridica tonul cu cativa decibeli de la normal.

- Sakura Haruno ! Stiu ca ai intarziat douazeci de minute, dar nu trebuia sa dai busna asa !

Ochii ei cauta pe chipul meu motivul pentru care me grabisem asa. In vocea ei se regasea o usoara urma de tulburare, probabil de la sperietura de care tocmai avusese parte. Imi cobor privirea si judec ca e mai bine sa nu ii spun ceea ce se tocmai intamplase, ca sa nu o ingrijorez. Tac si ma indrept spre camera mea unde ma schimb de uniforma in hainele de casa si ma intorc si ma azez la masa si o privesc in tacere.

Mama. E aceeasi de cand ma stiu, poate cu mai multe riduri sapate pe chipul ei de catre griji, Ochii ei sunt verzi, dar nu aceeasi nuanta cu ai mei, un verde asemeni frunzei de pelin, in timp ce ai mei au nuante albastrui. Parul ei e saten si il mentine tuns scurt. E vaduva de atatia ani, iar numeroasele griji si-au lasat amprenta pe chipul ei palid. De atata timo suntem doar eu si ea. Ne intelegem bine, nu imi amintesc sa ne fi certat vreodata. Caracterul meu docil nu imi permite sa ma cu nimeni, mai ales cu ea, ce e de un caracter puternic, imposibil de invins, dupa parerea mea. Asa ca eu fac tot ce zice ea, indiferent daca parereile noastre coincid sau nu. De exemplu : garderoba mea. Nu imi plac absolut deloc fustele plisate largi si lungi, cel putin pana la nivelul genunchilor si bluzele de casmir pana la baza gatului sau pe gat, acestea fiind in toate nuantele de culori pastel. Nu ca acestea nu ar defini perfect completa mea lipsa de personalitate, doar ca uneori ar fi dragut sa mai port jeans sau bluze cu decolteu, nu ca as avea ce arata, dar...

Vocea ei taioasa imi risipeste gandurile asemeni sirenei unei locomotive.

- Sakura, de ce stai si te uiti la mine ? Nu cumva ai teme de facut sau lectii de invatat ?

O aprob in liniste printr-o miscare a capului si plec in camera mea. De asemenea nu imi amintesc sa-mi fi vorbit altfel decat pe tonuri ce usturau, cel mai bland fiind un calm ferm. Ma asez la birou si incep sa-mi fac temele si incerc sa ma concentrez in ciuda unor ganduri ce nu-i dadeau pace. O ora mai tarziu toate temele erau facute. Imi ridic privirea si urmaresc pret cat de cateva clipe dansul norilor pufosi ce se indreptau spre apus. Tot privindu-i imi dau seama ca existenta mea se asemana cu cea a unui nor. Nu facdecat sa plutesc nestiutoare desupra restului lumii fara sa am habar unde ma va purta vantul soartei.

Imi mut asezarea in patul alb ca neaua si imi privesc camera ca si cum as vedea-o pentru prima oara. E in totalitate torcoaz, nu pot sa spun ca imi place prea mult culoarea asta, mai degraba as prefera cyclam sau fucsia, dar nu obisnuiasc sa ii spun mamei ce imi doresc, ci doar sa ascult ceea ce isi doreste ea. Toata mobila e bej si nu foarte multa, un pat , un sifonier, un birou si cateva rafturi cu carti.

Brusc imi aduc aminte ca am un loc de elev model de pastrat, sunt cea mai silitoare fata din clasa, poate chiar din scoala, iar pentru asta iau bursa. Doua ore mai tarziu, cand mama m-a chemat sa luam cina, toate lectiile pentru a doua zi erau stiute pe de rost. Am luat cina in liniste, singurele sunete care se auzeau fiind cele ale tacamurilor ce se loveau de vesela. Dupa ce termin de mancat ma ridic de la masa si fara sa spun un cuvant plec in camera mea.

Ma schimb in pijamale apoi imi reiau locul in pat alaturi de o carte si citesc pana simt cum pleoapele imi cad grele peste ochii aproape adormiti. ma ridic si imi pun cartea pe birou apoi deschid fereastra si incep sa contemplez cerul, niciodata nu adorm daca nu am stat asa macar catva minute, e singura legtura care o pot avea cu tatal meu. Mama evita deliberat sa vorbeasca despre el, nici macar o poza nu a pastrat, dar presupun ca seman cu el atat la aspect cat si la latura morala.Imi cobor privirea catre cartierul adormit si am senzatia vaga ca sunt urmarita. Casa mea e una dintre cele mai inalte de pe aici, cealalta fiind ce in care sta El. Privesc drept in fata iar casa aceea este la doar douazeci de metri de a noastra. In intunericul noptii deslusesc doi ochi mai negrii, mai adanci si mai misteriosi decat insasi noaptea. Acei ochi ii intalnesc pe ai mei formand o conexiune vizuala care ar fi putut dura o secunda sau o eternitate, fara ca eu sa-mi pot da seama. Acei ochi ce parca vroiau sa imi patrunda pana in suflet si sa ramana acolo m-au tinut captiva in aura lor de intuneric minute in sir. Nu stiu cum in final conexiune s-a rupt, dar imediat am inchis geamul si m-am bagat sub plapuma tremurand. Nu era frica, nici pe departe. Era mai mult uimire si inca un fior ce il simteam in suflet, dar care imi era complet necunoscut si nu stiam sa-l denumesc. Am incercat sa aorm fara sa ma gandesc la ceea ce s-a intamplat azi.

Cam atat pe azi. Sper sa va placa. Atentie !!! Capitol necorectat.

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Lun 16 Sept 2013, 22:56

Doamne tu....Daca ma mai tii asa in suspans chiar ma supar....aaa si Buna! rusinos

Idee cred ca aproape originala,suspans,descriere si Sasusaku ! (D)

Ce poate fi mai frumos??? hmm..realy?

Daca nu te superi te rog frumos sa ma anunti si pe mine la next.

Subiect: I'm im love with the criminal Joi 19 Sept 2013, 19:35

Chapter Two : I'm Sick

Sakura's point of view

Toata noaptea somnul mi-a fost tulburat de vise mai urate si mai furtunoase decat un taifun. Abia spre dimineata am avut parte de cateva clipe de somn linistit , insa cruda alarma mi-a spulberat visul ce incepea a se tese in mintea mea. Incerc sa-mi deschid ochii, dar pleoapele refusau sa se ridice si erau mai grele cu fiecare incercare. Alarma sacaitoare nu pare ca vrea sa se opreasca de la sine. Reusesc in final sa-mi deschid ochii si incerc sa imi intind mana pana la ceas sa opresc soneria, dar nici aceasta nu dorea sa-mi dea ascultare. Era grea ca si plumbul, atat de grea incat abia am reusit sa ajung la butonul ce oprea instrumentul torturii acustice.

Apoi am incercat sa ma ridic din pat, insa aceeasi greutate ca de plumb imi stapanea membrele. Intr-un final m-am ridicat in picioare, dar imediat ce talpile mele au atins parchetul rece parca mii de ace mi-ar fi strapuns pielea. Am tresarit puternic din cauza dureri si am cazut din nou pe patul alb, moale si primitor, fara sa mai am forta si vointa necesare pentru a ma putea ridica iar. Pleoapele imi coboara multumite peste ichii verzi si atipesc iar.

- Sakura ! E ora sapte si jumatate si tu nu te-ai ridicat inca din pat ?

Acesta era vocea mamei uimita si indignata in acelasi timp, caci eu nu ma ridicasem inca din pat. In mod normal m-as fi agitat daca as fi stiut ca e furioasa pe mine, dar pana si mintea mea era incetosata si refuza sa coopere, asa ca nu i-am dat nici un raspuns stand in continoare in pat. Abia pot sa-mi intredeschid ochii si sa o privesc printre genele lungi si roz. E imbracata in hainele de serviciu si se uita incruntata la mine batand din picior. Vazand ca nici macar nu misc iese rapid din camera, sunetul pasilor ei indreptandu-se spre baie. Revine imediat cu un termometru, imi masoara temperatura, iar cand se uita la rezultat ochii i se maresc de uimire si murmura ca pentru sine :

- Patruzeci si doua de grade.

Iese din camera ca si prima data, doar ca de data aceasta pasii i se indreapta spre camera ei. Probabil s-a dus sa o sune pe asistenta scolii, domnisoara Shizune. Ea e singurul cadru medical care are curajul sa locuiasca in acest cartier. De cand ne-am mutat pot spune ca i-am fost cel mai fidel pacient. Mai mereu o chemam. Sunt atat de indemanatica incat nu e luna in care sa nu fac cate o entorsa, luxatie, si nu mai zic cate taieturi nu mi-a bandajat si cate cioburi nu mi-a scos. Din acest motiv m-a invatat cum sa-mi acord primul-ajutor.

Adorm linistita cu gandul ca ea se va ocupa de mine. Ma trezasc cand niste degete reci imi mangaie fruntea alba. Dechid cu greu ochii si o vad pe domnisoara Shizune. E bruneta cu ochii caprui inchis, micuta de inaltima, iar toate hainele par sa ii fie mari. Are un comportament bland si o rabdare de inger, iar ca medic e cea mai buna. Vocea ii suna cu ecou in momentul in care vorbeste, sau e doar imaginatia mea :

- Mama ta a zis ca ai febra mare si ca s-ar putea sa fi luat un virus gripal, dar in afara de asta, te doar ceva?

Inchid ochii si ii adun puterila cat pentru un raspuns.

- Mi-e frig, raspund cu glas abia soptit, am tot fell de intepaturi in abdomen, parca ar arde.

Imi simteam gatul uscat, iar vocea imi era ragusita. Domnisoara Shizune isi misca ingandurata capul semn ca a inteles, dupa care iese din camera si pot auzi cum pasii i se indreapta spre usa de la intrare, probail pleaca sa ia toate cele necesare ca sa fiu bine cat mai repede. Imi deschisesem larg ochii si priveam pierduta tavanul. Nu ma puteam hotara ce e mai dureros, crosmarurile crude sau lupta cu frisoanele si durerile ce imi framantau ca intr-un joc trupul ? Atipsec si ma trezesc de mai multe ori pana sa vina domnisoara Shizune. Se pare ca visele urate nu doareau sa-mi dea pace, iar in cele mai multe dintre ele eram pusa in pericol din cauza unui tip palid, bolnavicios si cu par lung si negru. Cand se intoarce Shizune ma ajuta sa ma ridic din pat si sa mananc ca sa pot lua pastilele. Atunci am observat ca mainile imi tremurau puternic si la fel ca abdomenul , mi le simteam strapunse de mii de dureri.

Dupa ce mananc si imi iau pastilele adorm iar si ma trezesc abia peste cateva ore. Ma trezesc brusc in ciuda somnului linistit pe care il aveam. Intre-deschid ochii si pot vedea mana Shizunei invaluita intr-o lumina verde-albastruie, ca sta deasupra fruntii mele. Cateva clipe mai tarziu lumina dispare, iar domnisoara murmura mai mult pentru sine

- In mod sigur asta nu e un simplu virus, eu un ...

Chiar atunci mama intra in camera si o intreaba pe Donisoara Shizune ce am. Ea ezita o clipa dupa care ii spune ca am doar o gripa mai serioasa.

***

Doua saptamani am fost tintuita in pat de catre boala. Abia ieri m-am simtit mai bine si Domnisoara Shizune a hotarat sa ies sa iau o gura de aer proaspat, insa vremea nu imi suradea. Deasupra cartierului pluteau niste nori cenosii amenintatori. In ciuda protestelor mamei Shizune m-a ajutat sa ies din casa si sa ma plimb putin. In aceste doua saptamani, in momentele de luciditate, in care nu delira din cauza febrei, incercam sa-mi dau seama ce era cu acea lumina verde pe care o emana mana Shizunei. , iar acum as fi vrut sa o intreb . Deschid gura sa-i spun ce ma nedumereste, dar gandesc ca este posibil sa fi fost doar o vedenie, o iluzie a mintii mele bolnave. Aleg astfel sa tac decat sa dau glas intrebarii ce imi tulbura mintea.

Nu stiu de ce Shizune alesese sa ma plimbe prin cele mai neublate parti ale cartierului. Era o zona plina de blocuri pitice si pustii ale caror geamuri erau in majoritate sparte. Aceste, nefiind locuite devenisara un loc de distractie ale unora care desenasera cu grafitty de diferite coluri inchise tot soiul de mazgaleli. Norii intunecau din ce in ce mai tare cerul si aduceau cu ei tunete si fulgere ce formau un joc de sunete si umbre lugubru care imi dadea fiori de gheata pe sira spinarii. De friga strangeam tot mai tare bratul Shizunei, care ma sustinea. Aceasta intoarce capul spre mine si ma intreaba fara noima daca imi e frica, dasi era evident. Raspund afirmativ clatinand din cap dupa care o rog sa ne intoarcem. Imi asculta rugamintea, dar imi sopteste misterios ca va trebui sa invat sa nu imi mai fie teama. O intreb de ce, insa ea se preface ca nu ma aude si pe chip ii apare un zambet care ma speria si imi atata curozitatea in acelasi timp.

Cand am ajuns acasa un tunet a dat semnalul de incepere a ploiii, iar norii au inceput sa-si verse mania asupra lumii. O secunda mai tarziu stropii mari se revarsau furiosi, parca vrand sa spele toate pacatele lumii.

Asta s-a intamplat ieri seara, dar de atunci ploaia nu s-a oprit, doar azi-noapte pentru cateva ore, dupa care si-a reluat asaltul vijelios si cu forte proaspete asupra noastra. Este ora zece seara, ar trebui sa merg dorm acum , caci de maine merg din nou la scoala. Si totusi, dupa doua saptamani de somn cine ar mai avea chef de asta ? Zgomotul ploii pe acoperis alternat de cate un tunet par desprinse din fundalul sonor al unui film de groaza. Ma ridic usor, ca sa nu fac zgomot si prin camera cufundata in intuneric si merg pana la fereastra. Cu un gest dau perdeaua la o parte si incerc sa strapung cu privirea-mi verde bariera de intuneric. Nu stiu exact ce caut in noapte adanca, poate vreau sa vad stropii ce se strivesc de asfaltul dur si rece, sau poate vreau sa trec dincolo de patura groasa de nori ca sa pot zari stelele ca si alta data, sau poate...

Hei, asta e nextul sper sa va placa.

Si Sa stiti ca nimeni nu a zis nimic de SasuSaku, poate fi la fel de bine si ItaSaku, imi place foarte mult si cuplul asa.

ATENTIE : CAPITOL NECORECTAT !

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Dum 22 Sept 2013, 22:19

~~Edit~~
Imi place cum abordezi aceasta idee. Este una foarte des intanlita insa tu o conturezi frumos, ai putin mister ceea ce e bine.
Ai grija la greselile de tastare si explimare. Au fost cateva randuri in primul capitol care nu aveau sens.
Mie incepe sa imi placa a hug

Astept capitolul 3 si nu uita sa ma anunti kiss

Pupici si spor la scris si postat kiss

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 03 Oct 2013, 19:36

Chapter 3 : Some Help

Sakura's point of view

Prima zi de scoala dupa cele doua saptamani in care fusesem scutita medical. Tocmai ma intorceam de la scoala cu o ora mai devreme, in mod bizar profesorul care trebuia sa tina ora nu a mai venit si am putut pleca. Ma strecuram printre cladirile vechi si jupuite de tencuiala in speranta ca nu aveam sa ma intalnesc cu nimeni. La un moment dat , cand sa trec de un colt il vad pe El, dar nu era singur. Fata in fata, fiind parca intr-o pozitie de lupta El si o persoana misterioasa se masurau din priviri. Cealalta persoana era si ea imbrcata in negru, doar ca avea masca si nu ii puteam vedea chipul . Stateam ascunsa dupa colt si priveam inmarmurita aceasta confruntare tacuta.

Cand ma asteptam mai putin persoana misterioasa scoate iute ca fulgerul un pistol si trage. El cade secerat. Eu tresar puternic la auzul pocnetului armei si as fi fugit daca nu mi-ar fi fost prea frica cat sa ma misc. Privesc silueta zvelta cum isi face avant , dupa care usor asemeni unei feline sare peste un zid de caramida si dispare din raza mea vizuala. Eu ma uitam ingrozita cum balta de sange in care zacea brunetul se mare cu fiecare secunda, iar in minte imi rasunau cuvintele Shizunei : Cand e vorba despre o viata nu dai inapoi, nu conteaza daca iti este prieten sau dusman, o viata e o viata. In capul meu motivele pentru a-l lasa sa moara treceau cu viteza unor masini de pe circuitul de la Monaco, insa instinctul imi spunea ca daca il voi salva se va intampla ceva bun, iar constiinta imi amintea ca nu as fi fost cu nimic mai buna decat el sau persoana care il impuscase daca l-as fi lasat sa moara. Nu mai spun ca in suflet simteam iarasi acel fior ce am parliza.

Hotarasc in final sa nu mai ezit, sa nu-mi ascult ratiunea, ci instinctul. Merg cu pasi nesiguri pana la el, inspectez rana si constat ca gaura paguta de glonte in tricoul lui era prea mica ca sa pot sa inerc sa opresc sangerarea. Asta inseamna ca trebuie sa ii dau tricoul jos. Odata cu acest gand imi simt obrajii devenind mai calzi , probabil eram mai rosie decat un bujor. Daca tot imi pusesem in gand sa fac asta trebuia sa continui, nu las acest obstacol sa ma impiedice, ii dau tricoul jos si incerc sa imi stapanesc emotiile. Imi scot trusa de prim-ajutor din geanta si arunc o privire asupra ranii. Gaura de glonte nu era de-a dreptul prin inima, ci cu cativa centimetri mai la stanga, asa ca nu era mult diferita de o taietura, daca nu ar fi avut glontele infipt in carne ai fi zis ca fusese facuta de un bisturiu. Rana in sine nu era foarte adanca, dar sangera din abundenta. Cu mainile tremurand incep sa curat rana sa pot opri hemoragia. De asemenea incercand sa nu observ musculatura fin reliefata, nu stiu de ce, dar mi sar fi parut anormal sa fie altfel. Imi iau o clipa ochii de la rana sima uit la chipul lui. Ochii lui negri ma fixau cu un amuzament aproape evident , probabl din cauza ca eram asa de rosie. Ba chiar atunci ma intreba in soapta :

- Tu n-ai mai vazut nici un baiat la bustul gol pana acum ?

Auzindu-i intrebarea ma inrosesc si mai tare si caut sa ma ocup de rana ce ii cresta partea stanga a cutiei toracice. In timp ce imi vedeam de treaba din cand in cand puteam sa aud cate un geamat de durere care imi facea sa imi dea lacrimile. eram constienta ca il doare si chiar daca era ce era, asta il face la fel ca noi, la fel de neputincios in fata durerii si a mortii. Aproape terminasem cand ma aud spunand

- Ai fost norocos, cativa cenimetri ma la dreapta si iti perfora cateva organe vitale.

desi nu asteptam un raspuns, acesta vine prompt cu o oarecare ciuda :

- M-as fi considerat si mai norocos daca nu ma atingea deloc. Singurul noroc a fost ca erai tu prin preajma.

Cateva minute mai tarziu imi strangeam bandajele si restul lucrurilor inapoi in trusa, pregatindu-ma sa plec. Ma ridic, dr nu am realizat ca si el se ridicase o data cu mine Nu fac decat doi pasi si imi simt incheietura prinsa cu blandete. In mai putin de o fractiune de secunda sunt intoarsa cu fata catre el.

- Multumesc.

Nu era spus cu jumatate de gura, ci tare, raspicat si totusi nu imi venea sa cred, El, marele Criminal ii multumea micutei, neinsemnatel Sakura Haruno ? Dau afirmativ din cap , nestiind ce sa spun, dupa care ma intorc pe calcaie si fac cativa pasi calmi pana la coltul de unde cu cateva minute in urma urmasisem scena luptei din priviri, de acolo o iau la fuga fara ca macar sa stiu de ce.

Ajung acasa la oar la care ar fi trebuit sa ajung in mod normal, asa ca aleg si de data asta sa nu ii spun mamei nimic din ce s-a intamplat. Ziua decurge plictisitor de normal fara ca ceva deosebit sa se intample, dar asa e viata mea, zilele unele cu altele de parca ar fi trase la xerox Singurul lucru diferit era ca de fiecare data cand imi aminteam de fruosul brunet cu ochi negrii caruia ii salvasem viata ma treceau fiori, si nu de groaza.

Seara inainte de culcare contemplez ca de obicei imaginea cerului instelat. Deschid geamul si stau cateva minute pe acoperis, stiu si eu ca e periculos, dar mai stiu si ca de acolo pot vedea mai bine cerul, asa ca ignor dorinta mamei de a nu ma urca acolo. Imediat ce am trecut pervazul o briza racoroasa de primavara ma intampina si se joaca pret de o secunda in pletele mele rozalii, Luna ma invaluie in razele ei palide si ma face sa par o naluca roz deschid, iar stelele parca mai stralucitoare ca niciodata imi zambesc vesel. Inspir profund aerul racoros al noptii si inchid ochii incercand sa aduc un omagiu armoniei cce pluteste in aer. Petrec minute bune admirand cerul instelat si imaginea cartierului adormit, dar un sunet ciudat sparge linistea si ma face sa tresar puternic. Ma grabesc sa ma intorc in casa, dar indemanarea mea cea bine-cunoscuta, ma impiedica sa ajng la pervaz, ba chiar am inceput alunec , iar spaima cu ghearele ei ascutite imi sfasie sufletul micut in mii de bucatele. eram ingrozita, nu aveam de ce sa ma prind, iar in incercarea de a imi recapata echilibrul nu reusesc decat sa ma fac sa alunec mai repde si mai sigur spre pieire.

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Vin 04 Oct 2013, 10:26

Primaa!!!!Deciii...
Am trecut pe la ficul tau aseara si ce pot sa zic e GENIAL!!!Imi place foarte mult.
Sper sa aduci nextu rapid si nu uita anuntama! hi!

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Vin 04 Oct 2013, 17:52

Buna,
am trecut si eu pe aici si imi place foarte mult ce vad.Sper sa vad urmatorul capitol cat se poate de repede si as avea o rugaminte:te rog enorm de mult sa incerci sa scrii cu niste culori mai inchise caci de pe telofon nu se citeste bine.

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 17 Oct 2013, 19:47

Chapter 4 : Beautiful Angel

Sasuke's point of view :

Ma indreptam linistit casa admirand linistea si armonia noptii cazute peste cartier si cerul presarat cu stele stalucitoare si umbrele misterioase ce se furisau printre cladiri. Sunt Sasuke Uchiha, fac parte din organizatia Akatsuki si ma port intradevar ciudat momentan. Nu am familie exceptandu-mi fratele mai mare Itachi si o sora de , suflet ( sau sa zic cumnata ?) . In ultima vreme m-am purtat mai mult decat ciudat, am fost vesel si oarecum bland, lucruri ce nu imi sunt carecteristice.

Cum spuneam, mergeam cufundat in gandurile mele cand un tipat sfasie precum un pumnal tacerea noptii. Imi atintesc privirea catre directia din care venea suntetul si o vad pe fata roz care mi-a dat o mana de ajutor azi la pranz. Nu stiu cum am prins-o, iar acum degetele ei micute se agatau cu disperare de jacheta mea. Probabil nici nu si-a dat seama ca nu mai cade. Ii simt trupul tremurand de groaza mortii, desi am mai vazut zeci de astfel de persoane e prima oara cand imi este mila. Dupa cateva minute bune in care am tinut-o in brate, ea deschide ochii. Imediat ce imi intalneste privirea in superbii ei ochi verzi apare un licar de spaima.O asez jos si constat ca sclipirea de teama a disparut fara urma. Cu o voce abia soptita imi spune :

- Multumesc...

- Sasuke Uchiha.

Ca sa inlatur senzatia stanjenitoare ma prezint, desi nu sunt obisnuit sa fac cunostinta cu prea multi oameni intind mana intr-un gest prietenos.

- Sakura Haruno, incantata... cred.

Vizibil amuzat de sovaiala ei ii repet numele, ce i se potriveste perfect.

- Sakura... Dragut nume, la fel ca fata ce il poarta.

Abia dupa ce imi aud vorbele realizez ce am spus, nici nu intentionasem sa o spun cu voce tare. Imi simt obraji arzand usor, desi nu era ceva greu pentru mine sa vorbesc cu fetele deobicei. De asemenea obrajii ei erau la fel ca doi bujori. In semn de pedeapsa imi musc limba in cautarea a ceva ce ar putea sa faca situatia mai putin ciudata.

- Trebue sa fii foarte indemanatica daca ai reusit sa cazi de acolo.

- Din acest motiv port la mine trusa care te-a salvat.

- Nu cred ca asta s-ar fi rezolvat cu cateva bandaje.

Imi raspunsese prompt lucru ce ma uimea, dar ma si amuza ca tinuse pasul cu remarca mea rautacioasa. In final incunviinteaza din cap si incepe sa isi frce bratele ca intr-un fel de imbratisare. Probabil acest gest il facea mai degraba din nervozitate decat de frig. Ma intorc pe calcaiesi ii fac un semn de ramas-bun cu mana si plec mai departe pentru ca mi se pare nefiresc sa mai stau, prezenta mea era inutila.

Imi continui drumul spre casa pustie ce ma asteapta. Cufundat in ganduri incerc sa decid daca aceasta intalnire surprinzatoare din partea mea , cat si a ei deopotriva a fost o simpla coincidenta sau mana destinului. Desi nu cred in destin, imaginea fetei cu parul roz, Sakura, imi ramasese puternic intiparita in minte.

Hello ! Am revenit cu un next comanda speciala, scuze de scurtimea capitolului, dar promit ca urmatoarele vor fi mai lungi.

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 17 Oct 2013, 21:40

Multumesc de anunt!E un next super si ma bucur ca ai ales culoarea asta(se vede genial).
Astept sa vad ce se va mai intampla.

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Vin 18 Oct 2013, 07:59

Buna:)
Multumesc pentru ca mai anuntat:)
E un capitol scurt dar frumos as vrea sa le faci putin mai lungi ca sa avem noi lectori ce citi din ficul asta superb.Spor la ideii si astept nextul:)
kiss

*

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Vin 18 Oct 2013, 23:15

Buna!
Am trecut si eu pe la fic-ul tau si imi place foarte mult! Ma bucur ca am intrat si am citit continutul! Am mai intalnit alte fic-uri in care Sakura dezvolta atitudinea prezenta
si in fic-ul tau Este ciudat faptul ca Sasuke
este cel mai cunoscut criminal din Tokyo, cu o atitudine rece si nepasatoare, dar in acelasi timp poate sa se poarte dragut cu o fata ca Sakura. Sper sa pui next-ul repede si te rog sa ma anunti si pe mine! Spor la scris si la idei! Kiss! :*

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Sam 19 Oct 2013, 19:14

Heii, Demy. kiss

Am ajuns si eu pe aici.. Imi place la nebunie fic-ul tau. E genial! dap !

Ma bucur ca in sfarsit au facut cunostinta cei doi. Astept urmatorul capitol si sa nu uiti sa ma anuntiiiii. Ja ne! kiss

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Dum 20 Oct 2013, 01:21

Heei, Demy! *hugs*

Minunat capitol, abia astapt next-ul. Te rog sa ma anunti. Multumesc :* :*

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 24 Oct 2013, 18:08

Chapter 5 : A villain ?

Sakura's point of view

Imediat ce EL a facut cativa pasi inainte m-am hotarat si eu sa merg in casa. Urc repede scarile pana sus unde mama de cum ma vede ma si ia la intrebari. Neavand de ales ii povestesc ce s-a intamplat, dar nu totul. Fara sa imi lase timp sa mai spun ceva in plus mama se rasteste la mine ;

- Nu fi proasta , fetito, EL nu salveaza vieti asa cum na*ba nu zideste manastiri. Acum uita tot si du-te la culcare !

Al doilea ordin il ascult cu placere, caci eram moarta de oboseala, iar in camera mea patul pofos si cald ma astepta binevoitor. In schimb al doilea lucru imi era imposibil, cum as fi putut sa uit ca mi-a salvat viata ?

A doua zi nu s-a intamplat mai nimic special, doar ca un coleg de clasa, Lee, S-a oferit sa ma conduca acasa, nu e politicos sa refuzi, insa i-am spus in ce cartier stau in speranta ca va renunta de unul singur, caci era putin enervant. Informatia pe care i-am dat-o a avut, insa efect invers, el a zis ca e de doua ori mai indicat sa ma conduca acasa. In drum spre casa o fata cu parul negru lung impreuna cu doi prieteni ai ei au inceput sa se ia de mine. Lee s-a tinut de cuvant si a incercat sa ma apere, din pacate a ajuns intr-un tomberon.

Iata-ma iar in situatia de neputinta in care eram si acum doua saptamani. Incep sa ma intreb de ce trebuie sa mi se intample numai mie. Simt cum prima scanteie de furie din viata mea incepe sa prinda contur. Imi venea sa ii intreb de ce se iau doar de mine. De ce mereu si mereu doar eu ? Vad cum unul dintre ei, care avea parul cenusiu ciufulit, se apropie de mine. ma dau cu doi pasi inapoi si incerc sa iau o pozitie de aparare asa cum am vazut de mai multe ori la Hinata, dar nu cred ca mi-a reusit pentru ca toti trei s-au apucat de ras. Privesc rusinata in jos, dar brusc nu mai aud nici urma de ras. Atunci sesizez prezenta unei maini calde pe umarul meu. Intorc capul si intalnesc o privire neagra ca noaptea. Sasuke. Imi zambeste amuzat dupa care le arunca o privire infioratoare celor doi, care se dau inspaimantati inapoi. Fata le comunica din priviri dispretul, dar si ea la randul ei se intoarce grabita pe calcaie si pleaca, nu inainte sa ma priveasca cu ura. Dupa care , cu o miscare aroganta a mainii le face semn celor doi sa o urmeze, lucru care nu era foarte necesar.

Sasuke ma ajuta sa il scot pe Lee din tomberonul in care era bagat, dar subit zambetul ii disparuse de fata. Dupa ce is revine in simtiri Lee isi cere scuze rusinat ca nu a putut sa imi fie de ajutor si pleaca usor stanjenit, mai ales ca prezenta lui Sasuke facea lucrurile putin ciudate. Eu ma indrept de asemenea spre casa, unde probabil mama avea sa ma certe ca am intarziat.

Author's point of view :

Undeva in subsolurile cartierului trei tineri stateau ingenuncheati in fata cuiva ce se ascundea in umbra, dar care vorbea cu o voce sasaita si bolnavicioasa. Intre cei trei tineri era si o fata, ce pare sa fie liderul grupului, asa ca lua cuvantul :

- Stapane, am vesti proaste...

Adolescenta facu o pauza privindu-si cu coada ochiului superiorul, apoi cu o oarecare ironie in voce, continua :

- ... Se pare ca nemilosul Uchiha s-a dat pe brazda, a inceput sa ajute domnitele la ananghie, o oarecare Sakura Haruno.

Vocea omului ascuns in intuneric tuna in catacombele adanci.

- Nu vreau sa aud asa ceva ! Sasuke-kun trebuie sa fie acaparat de ura, ca sa pot sa-i ofer puterea mea Vreau ca acesta Sakura Haruno sa dispara cat mai curand, sau altfel cei care vor disparea veti fi voi ! S-a inteles ?

Tanara isi misca capul in semn ca intelesese, dupa care se ridica si pleca fara sa is mai astepte coechipierii, dar urmata de catre acestia. Unul dintre ei alerga ca sa o prinda din urma si o intreba nedumerit :

- Ai vreun plan, Kin ?

Fata ii raspunse cu o aroganta in glas ceea ce sugera ca acest lucru era evident.

- Da, am un plan, nici nu va fi nevoie sa ne murdarim mainile. Se stie, ca, daca ne vom atinge de rozalie ar fi ca si cum am pune intreg Akatsuki pe urmele noastre, dar daca punem pe altcineva sa se ocupe de ea ?

Partenerul ei o intrerupse din monolog intreband prosteste ;

- Cine ar fi atat de prost incat sa vrea sa se puna cu intreg Akatsuki ?

Bruneta ii curma vorbele cu o privire dispretuitoare, apoi rosti mai mult pentru sine :

- Stiu eu pe cineva atat de proasta incat sa se puna cu Uchiha.

Un zambet malefic ii lumina fata lasand in urma o dara de mister...

Buna ! Am revenit cu un next, scuze intarziere, dar ma ucide scoala. De asemenea sper sa ma iertati ca si de data asta capitolul a fost scurt, dar e destul de greu sa fac un capitol mai lung si sa pastrez forma initiala a capitolelor.

Va multumesc enorm pentru comm-uri, ele ma motiveaza sa scriu in continuare. As vrea sa va mai anunt si ca puteti sa le puneti intrebari personajelor, le-ar face placere sa raspunda.

Sper ca v-a placut.

Ja ne !

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 24 Oct 2013, 18:32

Hey!
Mi-a placut mult capitolul si astept cu nerabdare next, Demyy! :* :*

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 24 Oct 2013, 19:30

Foarte dragut!!!!!!!!!
O omor pe tipa aia!!!!! Morga scrie pe ea daca se atinge de Sakura sau Sasuke :@
In rest imi place si ma atrage ca un magnet fan ficul tau si mai multa descriere mai multa actiunee!!!
Nu fi zgarcita cu noi :o3
Te pup, si astept cu nerbadare nextu :*

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 24 Oct 2013, 19:45

Heiii, Demy. kiss

Mersi de anut, sper ca il voi primi din nou cat de curand. A fost un capitol exceptional, as putea spune. Abia astept next-ul si sa nu uiti sa ma anunti cand il postezi. Multa inspiratie in continuare! kiss

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 24 Oct 2013, 19:47

Fiecare capitol nou pe care il scrii imi place mai mult.Imi place ca nu am gasit greseli de tastare si imi place ca asezi foarte frumos in pagina.......daca o tii tot asa o sa iasa un fic unic si tu o sa ajungi departe.
Mersi mult de anunt si abia astept sa vad next.....Ja ne!

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 24 Oct 2013, 20:56

Wow. Deci iti ador ficul! Ce m-as bucura sa progresez si sa scriu ca tine! :*
Anunta-ma te rog cu next-ul! :)

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 24 Oct 2013, 21:28

Chapter 6 : Fac cunostinta cu Kaori

Sakura's point of view :

Era joi, in zilele de joi ajung inaintea mamei acasa cu vreo doua ore si sincer nu im placea sa stau atata singura. Ma intorceam acasa pe acelasi drum pe care ma itorsesem si cu doua zile in urma cand ii salvasem viata LUI. Drumul era neschimbat: acelasi drum cu mult prea multe gropi ce avea pe margine insulite de muschi verde si moale ca o catifea, aceleasi cladiri cu numeroase grafitti si tencuiala jupuita. Ma opresc langa o fundatura si privesc catre partea din spate. Acolo, pe asfaltul gri ieea in evidenta o pata neagra parca tresa cu carbunele, Cu doua zile in urma acea pata era rosie, cu doua zile in urma acea pata era sange proaspat. Inspectez curioasa restul fundaturii caruia nu ii acordasem atentie alaltaieri. Era formata din doua blocuri gri inchis pictate din belsug cu grafitti maro , verde fosforescent si un perete in spate din caramida portocalie dintre care cateva erau iesite inafara. Pe langa cei trei pereti erau lazi de gunoi si multe sticle goale, sparte. In aer se simtea un miros de gunoi putred si namol statut ce aproape iti taia respiratia. Cu pasi marunti ma apropii de pata intunecata , iar cand ajung deasupra ei ma las in jos pana o ating cu varfurile degetelor. In acel moment in minte imi apare ca un fulger : FUGI ! Incerc sa ma ridic, dar in acea clipa simt durerea a mii de ace cu imi invadeaza scalpul. Secunda urmatoare eram trantita in cel mai apropiat perete. In coloana mi se jucau zeci de fulgere dureroase, iar in ceafa simteam o asemenea durere incat credeam ca am capatat o fractura craniana. Tinandu-ma in continuare de par agresorul isi apropie fata de a mea incat puteam sa ii simt respiratia fierbinte pe fata. Deschid ochii si intalnesc niste ochi rosii incadrati de ramele unor ochelari de asemenea rosii. Avea chipul palid, buze subtiri albe si un par roscat pleostit. Cu o voce soptita ce semana cu maraitul unei catele infuriate ma intreaba :

- Tu esti cea care mi l-a furat pe Sasuke-kun, nu ? Tu esti.

O privesc nedumerita, caci pe moment nu mi-am dat seama despre cine sau ce era vorba :

- Habar nu am despre cine vorbesti.

- Minti !

Maraie roscata printre dintii ce se asemanau cu niste colti.

- Karin, las-o in pace ! Si nu ma face sa ma repet !

Cuvintele au fost spuse de o voce ferma, dar foarte placuta ce imi mangaia auzul asemeni unui cantec.

- Dar ea...

- Dar nimic ! Pleaca inainte sa te omor eu cu mana mea !

Karin ma elibereaza din stransoare, dar imi arunca o ultima incruntatura si sopteste printre dinti :

- Ja ne !

Eliberata imi masez scalpul si imi intorc privirea catre vocea feminina ce imi salvase pielea. O analizez curioasa de jos in sus. Purta cizme lungi din piele moale cu bot rotund si talpa joasa, pantaloni din piele negrii taiati in diverse locuri intr-un mod neregulat, o bluza neagra mulata cu o taietura nefiresc de mare care lasa sa i se vada sutienul rosu si o jacheta din piele neagra cu taieturi asemanatoare cu cele de pe pantaloni. Un chip alb perfect cu buze rosii pline, un nas drept si ochi verzi inchis asemeni unei paduri intunecoase. Fata ii era incadrata de un par rosu-sangeriu. Se apropie cu pasi lejeri de mine si imi intinde mana ca sa ma ajute sa ma ridic.

- Esti bine ?

- Cred ca da.

- Ma bucur, Sakura Haruno, nu ?

- Da.

In vocea mea tremura nesiguranta, dar e alungata rapid de zambetul ei cald care ma facea sa cred ca eram prietene, nu ca e o straina ce imi daduse o mana de ajutor. Dintr-o data vocea ii devine serioasa, fata de tonul glumet cu care imi vorbise mai inainte.

- Noi doua trebuie sa vorbim, dar nu aici. Hai la o cafea ! Fac cinste.

- Eu nu am voie cafea.

- Bine, in cazul asta pentru tine o ciocolata calda si pentru mine cafea. Si tot fac cinste.

In mod ciudat simteam ca o mai vazusem undeva, ca o cunosc, privirea aceea prietenoasa, zambetul acela cald... In mod sigur nu era prima oara cand o vadeam.

M-a condus intr-un bar-cafenea in care stiam ca in fiecare seara se intalneau Akatsuki, iar acest lucru ma facea sa tremur asemeni unei frunza in vant, insa felul ei calm de a fi si glasul ei moale si cald ma linisteau treptat. Locul era intunecos, cu ferestre mici dreptunghiulare prin care se strecura lumina palida de afara. Peretii aveau un tapet maro inchis jupuit si mazgalit in multe locuri, dandu-i un aspect degradat. Spatiul incaperii era ocupat de fotolii si canapele din musama neagra si mese din lemn ce fusese odata alb, dar care acum era de un maro soios. In aer plutea mirosul diferitelor bautori alcoolice ce se gaseau pe rafturi si aroma cafelei arse, Imi tineam mainile lipite de cescuta din plastic plina cu lichidul fierbinte incercand sa mi le incalzesc. Ea ma fixa cu privirea uitandu-se in ochii mei in tmp ce asculta cum ma intalnisem cu Sasuke, sau mai bine zis cum dadusem unul peste celalalt. Imi termin istorisirea cu intamplarea de ieri dupa-amiaza, iarea la un moment dat si-a incruntat usor sprancenele, cand i-am descris pe cei tei carora li se pare amuzant sa isi bata joc de mine.

In final imi dau seama ce eu ii vorbisem sincer si deschis de parca mi-ar fi fost cea mai buna prietena desi eu nu stiam cum o cheama, asa ca am rugat-o sa se prezinte. Clipind amuzata imi raspunde pe un ton relaxat :

- Numele meu ? Kaori Imate.

In acea clipa m-am albit precum varul. Intradevar o stiam . Adesea, cam mult prea des, eu si mama mergeam la sediul politiei din centru ca sa raportam o geanta furata si tot felul de lucruri din astea. Lucru ce mie mi se parea inutil, din moment ce politia nu vene sa aresteze criminali periculosi, de ce ar fi venit pentru poseta mamei ? Cat timp ea fcae plangerea eu ma uitam la posterele cu oamani cautati. Printre acele poze se afla si poza ei. Nu era o poza tipica cu numar sau asa-ceva, era o poza normala, caci ea nu fusese prinsa vreodata. In fotografie un zambet larg, sincer, iar in ochii ei se citea o sclipire care parea sa iti citeasca gandurile. Nu stiu cum de nu mi-am amintit de asta cand am vazut-o, poate pentru ca in acea poza avea ceva de copil, ceva nevinovat, in timp ce in realitate era o adevarata femeie.

Vazandu-ma in cumpana ea continua razand ;

- Se pare ca nu iti e strain numele meu, stai linistita, nu musc.

Prin minte mi se plimbau sute de intrebari legate de ea si de Sasuke, si de amandoi in acelasi timp, insa mi se pare o indiscretie sa o intreb. Ba chiar nimic nu mi se parea potrivit de intrebat. In final am indraznit :

- Cum ai reusit sa fii acolo la momentul potrivit ? Si de ce m-ai ajutat ?

Ridica din umeri cu indiferenta de parca ar fi fost cel mai firesc lucru. Cand imi raspunse vocea i era la fel de modesta ca si gestul :

- Pur si simplu Karin a trecut pe langa mine in viteza dimineata mormaind ceva de Sasuke-kun si o fata care i l-a furat. M-am gandit ca nu ar fi iesit bine pentru cealalta fata asa ca -am tinut dupa ea. Si ma bucur ca am facut asta, era pacat de asa o fata de treaba ca tine.

Am simtit cum roseata imi invadeaza obrajii. Eu nu intentionam sa fir nimic nimanui, cu atat iubitul altei fete. Mai ales ca eu ii eram doar recunoscatoare lui Sasuke, caci imi salvase viata. Parca intuind ceea ce gandeam eu ea imi puse o mana pe umar, lucru care m-a facut sa ma simt brusc calma si relaxata, exact cum era si ea. Ma privi cu subinteles semn ca intr-un fel sau altul ea stia exact ce gandesc. Cateva clipe m-a privit fix in ochi timp in care m-am simtit in transa, iar cand si-a luat mana de pe umarul meu am ametit de parca atunci as fi venit de pa alta planeta.

- Ce ar fi sa te duc acasa ,micuto, dela Karin te poti astepta la orice, mai ales cand vine vorba de Sasuke.

Am fost de acord, iar cand am ajuns am constatat cu surprindere ca am ajuns cu o ora inaintea mamei.

Buna ! Am revenit cu un next rapid, sa-i multumiti Alexandrei pentru asta, sper ca va place si ca e destul de lung, caci altul nu stiu cand mai pot sa mai aduc.

Ma dezamageste ca nu vad intrebari pentru personaje, dar sper sa vina si ele cat de curand.

Imi cer scuze pentru greselile de ortografie, dar nu mai am timp si sa corectez.

Ja ne !

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 24 Oct 2013, 21:36

Heiii, bună. kiss

Mă bucur că ai adus atât de repede next-ul. Chiar aveam nevoie de ceva de citit. dap !

Kaori mi se pare destul de okay,însă niciodată nu ştii ce se ascunde în spatele primei impresii. Aştept următoeul capitol, care sper că va ajunge cât de curând. kiss

Te-am pupăcit. Multă înspiraţie şi ideile să curgă. a hug

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Vin 25 Oct 2013, 09:04

Buna!
Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Ma bucur ca ai postat doua capitole in aceeasi zi, este de apreciat! Mi-au placut amandoua foarte mult, si astept sa apara mai multe scene SasuSaku. Spor la scris si la idei! Te pup! kiss

P.S. Am citit in comul tau ca vrei intrebati pentru personaje:
pentru Sakura: -Simti ceva pentru Sasuke?
pentru Sasuke: -O iubesti pe Sakura?
- Macar ai sentimente pentru ea?
- De ce ai salvat-o?

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Vin 25 Oct 2013, 09:13

Mi-a placut tare mult capitolul...si sper din toata inima sa aduci nextu cat mai repede,dar pana atunci te pup si spor la ideei. kiss

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Vin 25 Oct 2013, 18:53

Hei,hei,hei.......ma bucur ca mai anuntat.Cred ca o sa avem o inmormantare cat de curand penrtu ca Sasuke sigur o sa afle cu ce se ocupa Karin.Sakura a fost chiar norocoasa si astept cu nerabdare next.

Te pup..........Ja ne.

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Sam 26 Oct 2013, 11:10

Hei scumpa mea, am vtrecut si eu pe aici cam tarziu, insa imi cumosti motivul.
Imi place foarte mult cum dezvolti aceasta idee.
Un mic sfat de la mine ar fi sa mai reduci putin dialogul, in ultimul capitol ai avut cam mult si nu isi avea rostul, putea fi introdus in actiune.
De asemenea ai grija la culori, in capitolul V unde povesteai din perspectiva autorului era imposibil sa citesti normal, abia se vedea scrisul. Incearca sa folosesti culori deschise si placute pentru citit happy

Mult noroc in continuare si sa ma anunti cand aduci next-ul, pana acum imi place cum evoluezi.