Buna ! Am revenit cu next. 

Raspunsurile la intrebari : 

raspunsuri :

Sasuke : Nu, nu stiu daca o iubesc pe Sakura, nu stiu exact ce simt pentru ea, deocamdata sunt doar confuz. nu am salvat-o in mod intentionat, s-a intamplat si atat.

Sakura : Nu stiu exact ce simt pentru Sasuke, stiu ca ii sunt foarte recuoscatoare ca m-a salvat.  

 

Chapter 7 : My place  

Sasuke's point of view 

Dimineata la ora 7:45 eram la Podul Cerului. Ajunsesem primul. Ma sprijin de balustrada din fier ruginit si privesc oarecum in gol. Ce mai primavara ! Vremea era rece si umeda de parca intreg orasul ar fi fost invelit intr-o patura uda pusa la frigider. Imi strang bine mainile in jurul corpului si privesc mai departe înspre orizontul pe care se profilau nori cenuşii mohorâţi. Tot privind cerul in minte imi revine ziua in care am fost ultima data intr-o echipa de trio in formatul asta. La finalul misiunii Kaori nu a mai avut ce discuta cu Itachi o luna intreaga. 

*** Flashback***

Era o dimineata cetoasa cam ca asta. Ajunsesem deja la resedinta victimei . Tin sa precizez ca noi cei din Akatsuki nu suntem criminali de rand. noi ucidem doar tinte mari cum ar fi interlopi, traficanti ( de droguri, de organe, de persoane), mafioti, camatari etc. Era un loc ce semana cu o curte interioara, inconjurata de garduri de fier forjat cu fundatii de beton armat, Ne facem intrarea prin fata asemeni marilor personalitati. Kaori e oarecum liderul nostru, ea sta in fata noastra, eu la stanga ei , iar Itachi in dreapta. O singura lovitura de picior data usii mari din metal o face sa cada la pamant. Inauntru se parea ca ne lasasem asteptati. Nu exista gangster care sa nu aiba zece sau douazeci de bodyguarzi, dar asta avea vreo doua sute, toti samurai  mascati cu katane lungi infipte in maini si gata sa ne ia vietile. Itachi si Kaori schimba o privire plina de inteles care insemna "la lupta " ei pornesc lateral spate in spate, iar eu sunt in centru-fata. Dupa cateva minute si cativa morti il vad pe Itachi cum sare inapoi ca sa evite o sabie ce ii ameninta gatul. Saltul a fost involuntar si fara sa isi dea seama a lovit-o pe Kaori care a fost nevoita sa face un pas in fata. Profitand de aceasta ocazie unul dintre samurai se repede cu katana aspupra pieptului ei. O fractiune de secunda in minus si viata ei ar fi fost mult mai scurta, dar a reusit sa se fereasca la timp, singura afectata fiind bluza ei. Eu eram in fata si nu am putut vedea decat saltul lui Itachi, dar el nu a putut sa nu imi povesteasca in drum spre casa. La mai putin de un minut de la saltul lui Itachi am auzit un hohot de ras in care era strecurata perversiune, acel ras era specific lui Itachi. M-as fi intors sa vad, dar aveam probleme mai mari pe cap. 

- Nici sa nu te intorci, Sasuke. O astfel de priveliste nu e pentru minori. 

In acel moment mi-a picat fisa de ce se intamplase. nu am mai vrut macar sa ma intorc fiind constient ca cel mai tare Kaori uraste apropourile indecente pe care Itachi le face. Un marait furios si stiam ca asta inseamna moarte si tare ma temeam sa nu fie moartea lui Itachi. Doar cateva minute pana cand toti rivalii nostri nu mai erau in picioare, iar asta facuse Kaori de una singura. 

***End Flashback***

Din ce mi-a povestit Itachi am aflat ca samuraiul ii taiase bluza lui Kaori in draptul sanilor care au ramas fara aparare in fata privrii lui Itachi, lucru pe care Kaori nu i l-ar fi permis in vecii vecilor ea. Ea s-a infuriatsi i-a omorat pe toti. Din lucruri de genul asta imi dau eu seama cat tine ea la noi. nu imi dau seama cat tine la noi. Stiu ca nu imi suporta sarcasmele sau remarcile acide, iar lui Itachi apropourile putin spus indecente pe care le face la adresa ei. Eu unul si cred ca si el, ne dam seama ca noi suntem tot ce are , noi suntem familia ei, chiar daca ce facem noi o doare uneori. 

O rafala puternica de vant aproape ma da jos ma trezeste din reverie si din plictiseala ma uit la ceasul de la mana. Era opt fix. Petrecusem cinsprezece minute visand cu ochii deschisi. Privesc de jur imprejur cautand-o din ochi pe Kaori, care nu avea obiceiulsa apara prea devreme, dar nici sa intarzie. O zaresc in varful unui stalp de iluminat din apropiere. Penru o clipa privirile ni se intalnesc, iar ea sare pe asfalt mladioasa si cu usurinta unei feline. Ma saluta, iar eu ii raspund la salut nu prea incantat. Cateva minute intre noi se asterne o liniste mormantala sparta doar din cand in cand de fosnetul lin al vantului printre cregile inmugurite ale copacilor. Nu ii statea in fire sa taca, de obicei avea ceva de palavragit, sa ma intrebe ceva, orice. dar daca tacea insemna ca avea ceva serios de discutat cu mine. 

- Da-i drumul ! 

- Ce ? 

- Da-i drumul ! Tine-mi predica ! Ce am mai facut de data asta ? 

- Oh ! Sasuke, nu mi-o lua in nume de rau, dar chiar nu ti-ai gasit alta fata sa iti placa decat Sakura Haruno ? Mai tii minte pactul nostru macar ? 

Dau afirmativ din cap. Stiu la fel de bine cat de neajutorata e Sakura, stiu ca multi ar face destule rele ca sa ne afecteze pe noi cei din Akatsuki, in special pe mine, dar parca motivele acestea nu sunt suficiente ca sa ma tina departe de ea. Cat despre pact... Pactul consta in faptul ca daca eu frang inima vreunei fete pai... ea are permisiunea sa imi franga mie gatul. Inspir adand aerul rece si umed si il dau afara cu un oftat. Nu era cazul. Eu si Sakura nu aveam nimic decat o recunostinta reciproca. Poate cel mult s-ar fi putut lege o stransa prietenie, dar avand in vedere cine sunt eu si cine e ea pana si atat parea imposibil. 

Stiind ca nu imi sta in fire sa tac in fata ei, mai ales cand imi tine predici, nu era ceva normal sa nu comentez ceea ce imi zicea. Pe fata ei se putea citi o usoara ingrijorare, dar cand deschide gura sa imi zica ceva apare ca din senin Itachi. Ne da binete cu un fel de veselie nepasatoare. Kaori se intoarce spre el si cu o voce dura il mustreaza :

- Ai idee cat e ceasul ? Stii foarte bine ca nu imi place sa intarzii. 

Cu aceeasi neglijenta in glas, dar cu capul intors usor spre stanga el ii raspunde :

- As fi ajuns mai devreme, dar aseara am avut o noapte de pomina. E normal ca nu am putut sa ma trezesc. 

Pe fata lui Kaori se citeste un oarecare dezgust. 

 

- Nu ti-am cerut detalii ci sa nu mai intarzii. 

Itachi rade pe sub mustata si il pot auzi cum mormaie :

- Geloasa. 

 

Pornim toti trei catre casa urmatoarei victime. Intr-un sfert de ora ajungem la o curte imprejmuita de ziduri inalte de beton armat ce aveau in capatul de sus sarme electrificate, semn de avertizare pentru cel ce cuteza sa se catere pana acolo, caci va ajunge bine prajit pe partea cealalta. Dar noi nu ne sinchisim cu asa ceva. Ne ducem catre intrarea principala. O imensa poarte din fier masiv. Ne oprim toti trei in fata portii pentru o clipa. Ochii lui Kaori se schimba din verzi in gri-otel, ai mei si ai lui Itachi devin rosii cu cate trei semne tomoe. Kaori sta ca de obicei in fata noastra. Isi pipaie katana ce atarna legata de spatele ei si ne zambeste incurajator, dupa care facand o miscare in forma de X cu katana taie poarte ce cade la pamant cu un zgomot surd. 

Mergem prin curtea pustie, Linistea e asurzitoare si prevesteste ceva rau. Niciodata nu se intamplase pana acum sa intram in curte si nu fim asaltati de grosul bodyguarzilor. 

Destul pentru azi, imi cer scuze ca nextul a intarziat atat, dar nu am prea avut inspiratie. 

Astept intrebari, iar partea a doua a capitolului va veni in mod sigur maine. 

Inaintam pana la o usa din lemn negru. Intram cu toate simturile incordatea la maximum, dar nu ne temeam, doar eram Akatsuki, nu ? Usa deschidea un coridor intunecat si lung. Panze de paianjen erau agatate de peretii tunelului ingust si de tavan. Din capatul lui se poate vedea o lumina alba palida. Ajungem parca prea repede in capat unde Kaori deschide o alta usa ce protesteaza cu un vaiet prelung. Ea facu doi pasi inainte dupa care se opri brusc, la fel am facut si eu si Itachi. Usa deschidea o curte interioara aidoma celei din care plecasem, iar asta imi da cativa fiori pe sira spinarii si o vaga senzatie de deja-vu. Ma uit mai bine si vad deosebirea, in latura opusa noua a curtii se gaseau trei usi din PFL subred, iar langa ele, inarmati cu bare de fier in maini stateau trei barbati inalti in salopete gri ce se ranjeau la noi cu superioritate. Ma linistesc brusc. Daca era vorba de ei nu avea sa fie o problema, mai ales ca deja ma scosese din fire acel zambet care aveam de gand sa il sterg de pe fetele lor soioase. Dau sa fac un prim pas spre ei, dar Kaori ma apuca de brat cu putere. 

- Sasuke...Ceva nu e in regula...Ai rabdare...

Imediat incep sa ii observ pe Kaori si Itachi, ei erau incordati de parca ar fi stat pe arcuri de otel. Amandoi pareau gata sa sara ba inainte ba inapoi dupa caz, iar nelinistea lor ma sperie si pe mine. Cateva clipe am stat privind unii la ceilalti, iar eu nu intelegeam ce asteptam, sa ne loveasca ei pe noi ? Pur si simplu nu ii intelegeam. Oamenii in gri dispar in dosul usilor pe care le lasa deschise in urma lor, iar de dincolo de ele se pot auzi niste ragete animalice. in cateva clipe curtea s-a umplut de tigrii bengalezi imensi si hamesiti. Raman uimit de frumusetea animalelor cu dungi portocalii si negre, care, din pacate, urmau sa devina arme ale mortii noastre. Sunt pur si simplu dezgustat de miselia oamenilor care au fortat aceste animale superbe sa devina niste bestiii ucigase doar pentru a-si salva propria piele. Itachi si Kaori s-au destins brusc cand au vazut tigrii. Stiam ca le plac animalele, dar nu sa se si lupte cu ele. Kaori zambeste ostentativ spre noi, iar Itachi o priveste curios : 

- Iti acordam tie onorurile ? 

Ea ii raspunde cu zambetul pe buze : 

- Cum e si normal. 

In acea clipa ochii ei gri au luat forma unor romburi stralucitoare. Pret de o secunda aceleasi romburi au aparut si in ochii tigrilor, dupa aceea ea pocni din degete, iar imensele fiare au inceput sa toarca precum niste pisici de casa. Am inaintat fara grija printre pisicile cele mari si am putut sa mergem fiecare printr-un coridor in cautarea victimei cautate. Coridorul in care am intrat era intunecos, iar in aerul inchis duhnea mirosul puternic al excrementelor. De o parte si de alta a coridorului erau custi confectionate din material metalic rezistent, iar inauntrul lor pe jos erau imprastiate paie rascolite. Privind dimensiunile reduse ale custilor si felul neingrijit in care aratau tigrii incepeam sa simt mai multa mila fata de ei decat de cei care le adusesera in starea asta. Coridorul era slab luminat de din loc in loc de becuri slabe , din aceasta cauza pe pereti se jucau tot felul de umbre fantomatice care ar fi facut oricui pielea de gaina, dar nu mie. Mergeam cu simturile incordate catre capatul tunelului in speranta ca voi gasi ceva interesant.

In final ajung la o alta usa subreda din PFL. O deschid neceremonial cu o lovitura de picior. in fata mea se deschide o incapere mica, scunda asemeni unui cub de beton in care trei barbati in gri inarmati cu bare de fier pareau sa ma astepte. Buzele mele schiteaza un zambet. Cu asemenea arme rudimentare ei cred ca au o sansa impotriva mea ? Daca da, se inseala amarnic. Nu am chef de prea multa lupta, asa ca in mai putin de o clipa sunt in spatele celui mai apropiat de mine. Lipesc teava pistolului de coloana lui si apas pe tragaci. In incapere rasuna pocnetul asurzitor al armei. Pistolul a lasat o gaura frumusica in corpul lui. La fel de repede termin si cu ceilalti doi. Ma indrept care capatul incaperii si pun mana pe clanta usii de acolo. Mai aunc o ultima privire camerei. In mijlocul ei cei trei inca se zbateau intre viata si moarte si strangeau convulsiv cele trei bare de fier. Fara sa vreau buzele imi dezvlesc dintii intr-un ranjet. Nu. nu eram mandru de ce am facut, dar  mi se parea teribil de amuzat modul in care ei ar fi vrut sa ma omoare. Examinez incet camera stramta, pata de sange ce acum se asemana cu un test Rorchach* mai mare. 

Ma intorc in sfarsit si trec in camera urmatoare, identica cu cea din care plecasem. Si aici trei cadavre zaceau intinse pe jos, doar modul mortii era diferit. Aici cele trei starvuri erau impartite in sase jumatati. Cu siguranta aici fusese mana lui Kaori, numai katana ei putea face asa ceva. Aceasta camera nu prezinta vreun interes pentru mina asa ca trec mai departe cu indiferenta. Aceeasi imagine o descopar si in cea de a treia camera. Trei corpuri neinsufletite zaceau infipte in cutite kunai in pereti. Brusc ma simt inferior, urasc acest sentiment. Lui Kaori nu i-a trebuit mai mult de o miscare ca sa ii trimita pe lumea cealalta, in timp ce lui Itachi i-a fost de ajuns o fluturare a mainii ca cei trei sa fie la granita dintre viata si moarte. In timp ce eu am pierdut o gramada de timp ucigandu-i. 

Trec de asemenea mai departe intr-un hol larg acoperit de faianta portocalie si cu ferestre mari in rame de lemn maro inchis lacuit. Cu cativa pasi inaintea mea erau Itachi si Kaori ce s-au oprit sa ma astepte. 

*Teste Rorchach- un set de teste folosite in psihiatrie in care pacientilor li se dadeau sa recunoasca imagini din pete de cerneala 

Cam atat pe azi, sper sa va placa. 

Multumesc mult pentru comm-uri, ele sunt motivatia mea de a scrie.

Sper sa pot aduce next cat mai repede. 

- Final part- 

De cum le simt privirile atintite asupra mea imi ridic instinctiv capul si le cercetez ochii. In ochii lui Kaori nu se putea citi nicio expresie, caci ii avea inca de culoarea otelului, dar in ochii negri ai fratelui meu lucea o scanteie batjocoritoare. Buzele i se misca si pe intinderea coridorului se aude ecoul vorbelor lui batjocoritoare :

- Ai cam intarziat, fratioare. 

Cel mai rau e sa stie cineva ce te enerveaza la culme si acela sa foloseasca asta cu orice ocazie. insa fara sa vreau clatin usor din cap in semn ca il aprob in tacere. Impreuna cu ei intru pe cea mai apropiata usa intr-o camera decorata intr-un mod ostentativ. Peretii sidefiierau incarcati de portrete ale detinatorului casei. Camera avea ferestre mari asemeni celor din hol doar ca acestea erau impodobite cu draperii grele din catifea rosie si lasau mai putin sa patrunda in incapere lumina palida a zilei mohorate. In capatul incaperii pe o treapta cu putin mai inalta decat restul camerei era asezat un tron mare, pufos, rosu, ornat cu firisoare aurii. Pe el era asezat un om gras precum un porc imbracat intr-un halat de satin rosu. Se uita la noi cu un ranjet ce emana superioritate. Ochii lui mici ca doua margele luceau de o bucurie stranie. Probabil credea ca are vreun as in maneca si ca va scapa de noi in viata. Se insela amarnic. Cu o miscare inceata duce mana la o telecomanda si apasa un buton ce deschide un ecran fixat pe unul dintre pereti. Ecranul porneste si ne dezvaluie imaginea a probabil zeci de oameni in gri, sau mai bine zis ale cadavrelor lor ce erau devorate de tigrii. 

Lui ii dispare zambetul de pe buze, iar pe chip i se poate citi o expresie ingrozita. Kaori il priveste in ochi, iar privirea lui cade captiva sub a ei ca intr-o hipnoza. Cateva minute urmaresc acest joc pana cand brusc Kaori sare si aterizeaza pe unul dintre bratele fotoliului. Stapanul casei isi pierdu firea si inceput sa se roage de Kaori sa il lase in viata. Desi e cu spatele la noi si n ii pot vedea chipul sunt sigur ca si-a dat ochii peste cap intr-un mod arogant. Cu o incetineala ce marea suspansul si drama prin care trecea victima ea isi indrepta katana spre gatul lui acoperit de valuri de sunca. Dintre noi trei ea e singura care isi iubeste "meseria" daca o pot numi asa. Iubeste sa faca oamenii sa sufere, se hraneste cu durerea si spaima lor. Cand lama armei ei ii atinge gatul el incepe sa planga cu lacrimi de crocodil, iar ea rade, dar in rasul ei nu se gasea nimic hazliu sau amuzant ci un sadism pur. Cu varful katanei ii traseaza o zgarietura de-a lungul gatului, iar el cade in genunchi implorand-o sa il lase in viata, ii promitea ca ii da tot ce vrea si ca nu o sa mai iasa din cuvantul Akatsuki niciodata daca o sa mai traiasca macar cateva luni. Cu acelasi zambet pe buze Kaori face un salt inapoi si isi pune katana in teaca. Cu un mers mandru de felina se indrapta spre usa, cand ajunge la aceasta glasul ei cu o fina nuanta arogantane spune : 

- Ocupati-va voi de el, baieti ! Eu nu vreau sa imi muradaresc mainile cu un asemenea gunoi. 

Itachi ridica simplu din umeri si o urmeaza catre usa. Se pare ca asta ramane in seama mea din mment ce Itachi e cum e, dar e pacifist, uraste sa ucida. nu zic ca mie imi face mai mare placere, dar el a ales calea asta pe care eu nu puteam decat sa o urmez. Fara prea multa tregere de inima scap de el cat pot de repede apoi plec in cautarea celor doi care ma lasasera singur sa ma ocup de treaba. Ii anunt ca eu plec, in timp ce ei mai aveau multa treaba de acum incolo, dar pe mine asta nu ma privea asta. Era legat de beneficiul banilor din aceasta crima, ca doar nu o faceam asa, degeaba. Pe mine nu ma privea. Eu cand aveam nevoie de bani ii ceream lui Kaori, care era mai chibzuita ca mine si lua si partea mea.

Cand am plecat de la vila aceea era cam ora pranzului. Merg sa ma plimb printr-un parc abandonat din apropiere printre leaganele din lemn ce candva fusesera pictate in culori vii, dar acum erau decolorate si triste. De asemenea erau si mult topogane, dar si acestea erau sparte si stricate. Ma cuprinde nostalgia amintindu-mi cum imi petrceam timpul aici cand eram mic. Cat de rau imi parea ca nu mai era nimic la fel ca inainte. Veneam aici aproape in fiecare zi atunci si acum mai vin macar o data pe saptamana. 

Ma plimb tot asa pana cand lumina de miere a apusului imi aduce aminte ca mai trebuie sa ajung si acasa. Intentionat o iau pe drumul care trecea pe langa casa Sakurei, iar spre neplacerea mea o pot auzi voce stridenta a mamei rozaliei. Iar o cearta. Nu puteam deslusi ce spunea, dar cert Sakura avea sa fie trista si nu m-am putut abtine sa nu ma urc pana la ea. in cateva clipe sunt la fereastra ei si o pot vedea prin geamul inchis cum sta pe pat cu capul in maini si plange cu lacrimi amare. Nu o pot lasa asa. Bat usor in geam, iar ea ridica capul si in ocii ei se citeste o scanteie de bucurie. Imi deschide geamul, iar eu intru in camera incercand sa nu fac zgomot, caci imi inchipui ce scandal ar face mama ei daca m-ar vedea pe aici. nu aapuc sa ma sprijin de pervaz ca rozalia mi se arunca cu un avant neobisnuit in brate, iar eu ii pot simti lacrimile udandu-mi tricoul. Nu pot sa fac altceva decat sa o mangai pe parul lung si roz si sa incer sa o fac sa se linisteasca, iar dupa cateva minute de plans ea isi revine, isi ridica privirea verde, care se intalneste cu a mea si formeaza din nou acea conexiune a sufletelor. Iarasi simt nevoia sa o strang in brate la nesfarsit atata timp cat ea ar fi fericita si in siguranta. La un moment dat vocea ei cristalina sparge tacerea. 

- Imi pare rau. Nu stiu ce m-a apucat. 

- Nu face nimic, atata timp cat tu te simti mai bine. Iarasi te-a certat mama ta, nu ? 

Ea imi raspunde in soapta afirmativ si o rog sa imi spuna si mie de ce. In putine cuvinte si multe lacrimi ea imi povesteste ca era din cauza unui sapte la sport, care urma sa ii strice toata media. Eu o incurajez cat pot si ii spun ca totul o sa fie bine, desi nu prea stiam daca da sau nu, vorbeam cu o siguranta ciudat de puternica. Fara sa imi dau seama firul discutie a tot continuat pana cand un ceas de pe noptiera ei a aratat ora unsprezece noaptea. Eu ma ofer sa plec caci e tarziu si trebuie sa se odihneasca, si eu la fel. 

Nu reusesc sa imi dau seama de ce cand am plecat avea senzatia unui gol in suflet. Facusem multe lucruri de care nu eram mandra, dar faptul ca am strans-o in brate mi se parea mai mult decat o crima, un sacrilegiu. Mi se parea nedrept ce au sa ating un asemenea inger curat, dar totodata nu ma puteam tine departe de ea, parca intodeauna ceva ma mana inapoi catre ea. Si acum as fi vrut sa ma intorc din drum si sa ii veghez somnul sa nu ii fie tulburat de vreun cosmar. In timp ce mergeam, se poate spune cu capul in nori, spre casa, de la un colt apare brusc Naruto. Nu pot spune ca m-am speriat de el, dar mi-a sarit un pic inima cand el a aparut asa din senin. 

- Buna seara, amorezule ! Cand ai de gand sa mi-o prezinti si mie pe iubita ta ? Mai ales ca ai fost cam tampit la faza cu plansul. Ziceai ca esti de piatra nu om, mai frumos nu puteai sa te porti ? 

Imi era indiferent ce credea Naruto ca inseamna pentru mine Sakura, altceva ma nedumerea pe mine, de unde stiuse el de ce s-a petrcut in camera ei ? 

Ce mai faceti ? 

Va multumesc mult pentru comm-uri :* 

Scuze ca am adus doar next-uri scurte si daca am omis pe cineva la anunt. Nu stiu de ce, dar in ultima vreme imi obosesc foarte repede ochii si nu pot sa scriu prea mult. Original ultimele trei capitole erau unul singur 

Vreau sa stiti ca pentru mine nu conteaza daca ajungeti mai tarziu la fic atata timp cat il cititi. 

Sper sa pot aduce un next cat de curand.

Va pupaceste dulce si va iubeste mult, Demy :*

Ja ne !