I'm in love with the criminal

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Mier 11 Dec 2013, 22:24

~~Edit main~~e.

Am ajuns un pic mai tarziu decat am anticipat, dar sper sa fiu crutata. Imi plac personalitatile reliefate de tine, acestea fiind din puctul meu de vedere bine dozate. Sakura, este doar o supozitie, cred ca seamana cu tine, este blanda si draguta, senzatia asta mi-ai inspirat-o si tu mie. Sunt curioasa sa vad cum de a aflat Naruto de micul incident din camera rozaliei...Am o presupune, dar o pastrez pentru mine. Sunt curioasa sa vad cum o sa se materializeze si relatia dintre Kaori si cei doi frati... Astept cu nerbadare nextul si spor la scris.

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Mier 11 Dec 2013, 22:43

Hey Demi! :*

Te bat rau de tot daca nu aduci nextul ala o data....Nu ma mai tine asa pe ace nu imi place suspansul...

E mult prea frumos ficul tau!

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 12 Dec 2013, 17:48

Chapter 11 : Nice to meet you !

Sakura's point of view

Este luni dimineata, cu o seara in urma primisem un telefon de la scoala, in care am fost anuntata ca au avut loc schimbari in orar si ca trebuie sa incep orele de la sapte, asadar sunt in drum spre scoala de la ora sase, e intuneric inca si imi e teama. Ma strecor ca o umbra roz printre cladirile intunecate ingramadite si vechi ale cartierului. Inima mea bate mai tare cu fiecare secunda si nu stiu cum sa inaintez mai repede, sa ies din cartier. La fiecare zgomot tresar , iar de fiecare data am impresia ca nu va mai dura mult pana cand inima mea va ceda si va inceta sa mai bata. Nu pot sa am habar ce pericole pandesc din intuneric in acest cartier, de aceea ma sperii pana si de ecoul propriilor pasi ce se misca cu repeziciune pe caldaram. In ciuda acestei frici nu pot sa nu ma gandesc la stirea de aseara ce mi-a captat complet atentia si mi-a acaparat gandurile. In mod surprinzator mama aprinsese aseara televizorul pe canalul de stiri. In marginea de jos a ecranului era afisat cu majuscule : AKATSUKI FACE NOI VICTIME SAMBATA DIMINEATA ! In momentul acela am simtit cum prin inima imi trece fior de gheata. Nu stiu de ce, dar aveam presimtirea ca si Sasuke a fost acolo. Si acum cand ma gandeam pe sira spinarii simteam tot felul de fiori de frica, dar nu imi era frica de el, imi era frica pentru el, sa nu fi patit ceva. Fara sa-mi dau seama ramasesem cu ochii tinta la televizor si gura usor intredeschisa. Ca sa ma trezeasca mama a pocnit din degete fix in fata ochilor mei, dar in mintea mea sunetul a semanat cu pocnetul unei arme de foc si m-a speriat ingrozitor. Vocea ei aspra m-a trezit la timp ca sa aud comentariul domnisoarei reporter :

- In ritmul asta Akatsuki o sa scape tara de mafioti mai repede decat legea. Vocii ei amuzate i-a urmat un chicotit prietenos, dupa care interventia unui organ de politite care a contrazis-o. Acea remerca simpla si glumeata ma aruncase de atunci intr-un abis al gandirii. Intr-un fel sau altul, Akatsuki facea ceva bun ? Parea greu de crezut, dar avand in vedere felul in care se purta Sasuke cu mine nu imposibil.

Dupa cateva minute bune de gandire imi dau seama ca iarasi ma oprisem in loc cu ochii pironiti intr-un punct fix. Nu ma trezesc din transa pana cand nu simt pe umar o mana calda. Imi intorc capul crezand ca o sa intalnesc privirea calda asemeni unei nopti senine de vara, dar spre uimirea mea ochii mei ii privesc si sunt priviti de altii, albastri precum cerul senin, ai prietenului blond al lui Sasuke pe care il vasusem vineri. Pe fata lui este afisat un zambet larg, prietenos.

- Sakura Haruno, nu ?

- Ddda...

- Naruto Uzumaki, incantat de cunostinta !

Imi intinde mana zambind in continoare, iar acel zambet vesel parea sa ii dea si un aer prostut. I-am intins si eu mana la randul meu. Mi-o strange cu blandetem dupa care ma trage intr-o imbratisare calda.

- Avand in vedere ca Sasuke imi e ca un frate, pot sa-ti zic cumnata ?

Pe mine ma pufneste rasul cand ii aud intrebarea spusa pe un ton bland, calm, glumet, iar in spatele meu simt o prezenta si o voce serioasa spune nu. Vocea lui ma face sa rad si mai tare, avand in vedere ca Naruto glumise, iar el ar fi trebuit sa stie cel mai bine asta din moment ce erau prieteni. Fara sa stiu de ce imi pot imagina expresia serioasa si usor dura intiparita pe fata lui Sasuke, caruia ii simteam prezenta in spatele meu. Naruto se da cu doi pasi inapoi avand pe fata in continuare acel zambet teribil de amuzat, care ma facea si pe mine sa rad, desi nu era foarte amuzanta situatia, ba chiar alte ori as fi fost mai rosie decat un rac. Blondul ciufulit isi ridica o spranceana si si ma intreaba cu o curiozitate copilareasca :

- Tu unde te duci la ora asta, domnisoara ? Nici macar cocosii nu s-au trezit.

Intrebarea lui Naruto imi aminteste ca sunt pe cale de a intarzia la scoala. Brusc imi misc picioarele in timp ce baietii ma urmeaza cu pasi egali, fara graba. Sasuke ma intreaba cu o voce blanda daca nu imi e frica sa merg pe aici singura, am raspuns afirmativ clatinand din cap, iar el se ofera sa ma conduca pana la scoala, iar mie asta mi se pare foarte dragut din partea lui.

Pana acum nu mi-am permis sa il intreb ceva, dar o curiozitate necaracteristica parca ma ardea pe dinauntru. Fara sa vreau il trag de maneca, iar privirea lui se intoarce instantaneu spre mine si ii intalnesc privirea abisala, sincera. Pentru o clipa am crezut ca o sa ma pierd in ea si nu o sa imi mai gasesc cuvintele, dar s-a inatmplat exact contrariul. Inainte sa imi dau seama intrebarea ce ma rodea asemeni unui soarece vicios o rosteam fara pic de teama. O data spusa intrebarea simt cum Naruto se intoarce ca îi vadă faţa lui Sasuke si el la fel de curios de raspuns ca si mine. Sasuke trage puternic aer in piept dupa care imi raspunde dintr-o singura rostire :

- Da. Am avut legatura, adica am fost si eu acolo.

Pe buze imi aluneca o soapta plina de ingrijorare.

- Ma bucur ca nu ai patit nimic.

El isi intoarce capul si ma priveste zambind de parca ar fi spus " ma bucur ca iti pasa " . In timp ce Naruto ma privea cu ochii senini mariti de uimire. Nu se astepta sa spun asta.

Spre uimirea mea am ajuns repede la scoala, ori se scursese mai repede timpul in timp ce Naruto ma tot intrebase, in ce clasa sunt, ce note am, cati prieteni am etc.

***

Au trecut doua saptamani de cand am facut cunostinta cu Naruto. Am ramas cu aceeasi prima impresie : e un clovn caruia ii place sa faca lumea sa rada si pe care nu mi l-as putea imagina serios. Aproape in fiecare dimineata el si Sasuke vin si ma duc la scoala, lucru care a enervat-o pe Hinata pentru ca nu mai apuc sa stau cu ea decat foarte rar. Am vrut sa ii spun din ce motiv nu ne mai vedem, dar m-am temut de cum ar putea sa reactioneze, cu siguranta ar fi spus ca sunt nebuna, ca nu am ce cauta in preajma unor asemenea rau-facatori, dar ea ii va cunoaste si va vedea cum sunt ei de fapt... candva. Mai ales ca niciunul dintre ei nu imi vrea raul, eu am incredere in ei.

Pe langa faptul ca ne vedem in fiecare dimineata, nu e seara in care Sasuke sa nu vine la fereastra mea si sa nu stam macar 5 minute de vorba, iar daca la inceput amandoi ne fastaceam si ne emotionam, pai, acum nu mai e cazul, acum ne e mult mai usor sa vorbim, iar el imi raspunde cu sinceritate la fiecare intrebare pe care i-o pun. Astfel am aflat ca are un frate mai mare, ca a fost la un liceu din apropiere pana anul trecut si ca e in Akatsuki mai mult din inertie. Acum ca prima intrebare fusese pusa ne era mai usor sa vorbim si nu o data s-a intamplat sa stam de vorba pana pe la unsprezece noaptea.

Lucrurile merg din ce in ce mai bine. Cu mama nu m-am mai certat, doar mi-a atras atentia sa nu mai vorbesc singura, dar nu o faceam. Doamna profesoara Anko mi-a mai acordat o sansa, daca mergeam maine dupa-amiaza cu ea intr-o excursie la padure urma sa imi modifice nota si restul anului sa imi puna doar zece, desi nu ii statea in fire sa faca asa ceva si nici sa puna zece. Chiar astazi vorbisem cu ea si hotarata sa nu ratez aceasta sansa de a-mi salva media.

Tot astazi facusem cunostinta cu Gaara, cu care nu vorbisem niciodata desi eram colegi de mai bine de un an. Toata lumea zicea ca e arogant pentru ca are parinti in nu stiu ce functii la primarie, dar nu e asa, el e doar timid. Am facut cunostinta pentru ca aveam de facut impreuna un proiect la istorie pana la sfarsitul anului scolar. Cu aceasta ocazie am facut cunostinta si cu Temari, sora lui mai mare, o fata foarte draguta la prima vedere.

E vineri dupa-amiaza, ma indrept cu pasi saltati spre casa, nu mai sovaiesc la fiecare pas cum faceam inainte, caci de cand sunt prietena cu Sasuke si Naruto nu mai are nimeni nimic sa imi zica, iar asta ma bucura, ma simt foarte libera. Merg cu capul drept si zaresc o fluturare roscata, un rosu-sangeriu, iar aceasta e Kaori, nu am mai vazut-o de atunci cand mi-a salvat pielea de Karin, dar culoarea aceea e inconfundabila. Ii fac un semn cu mana, iar ea imi zambeste discret i brusc isi schimba directia de mers spre mine.

- Ce mai faci, pitico ?

- Foarte bine, multumesc. Tu ?

- Deh, nu conteaza, se cam aude ca i-ai furat toata atentia lui Sasuke, sa stii ca sunt geloasa.

Uitasem sa il intreb pe Sasuke care e rolul lui Kaori in viata lui, oare era prietena lui ? Ii aud vocea care parca imi citise gandurile :

- Nu, nu sunt, sunt prea mare pentru el, iar daca vrei sa stii, am douazeci si unu de ani.

Faptul ca imi ghicise gandurile ma nedumerea, dar eu aveam o inrebare sa ii pun asa ca deocamdata asta putea sa astepte, intebarii acesteia Sasuke nu stiuse sa imi raspunda, dar mi-a spus ca Kaori ii stie raspunsul.

- Dar cu ce scop ucide Akatsuki ? Imi inchipui ca nu o face asa, degeaba.

Pe fata ei se joaca un zambet amuzat de indrazneala mea, iar in ochii ei pot vedea o licarire stranie, gri.

- Esti prea mica ca sa intelegi, de aceea nici Sasuke nu stie, nu ati intelege, poate iti voi explica cu o alta ocazie, cand vei fi mai mare, sau cand vei fi pregatita.

- Ce vrei sa spui cu asta ?

- Nimic. Sa nu te gandesti prea mult la asta, eu mai spun si cuvinte fara rost. Ei bine, cum iti merge reletia cu Sasuke ?

In momentul acela fata mi se umple de o roseata care o amuza pe Kaori. Nu pot sa cred ca a insinuat asta, eu si Sasuke eram doar prieteni si nimic mai mult. Imi simteam obrajii arzand si nu poteam sa fac nimic ca sa ii opresc, iar acest efort ma facea sa rosesc si mai tare.

- Bine. Cum vreti voi, daca nu vreti sa ma tineti la curent, treaba voastra, dar sa nu veniti la mine plangand dupa ajutor cand mama ta nu va fi de acord cu asta.

Kaori radea, dar ceea ce spune era mult prea serios ca sa o iau drept gluma. Ea imi face un semn cu mana sa pleaca cu pasi lenesi inapoi in directia in care se ducea initial. Abia dupa ce a plecat imi dau seama ce a vrut ea sa faca, sa ma abata de la ideea principala, lucru care l-a reusit cu gratie. Cat de sireta era !

Imediat ce ea pleaca ma indrept si eu spre casa fredonand cu un glas vesel asemena zilei senine, insorite. O salut pe mama, dupa care merg in camera mea sa imi pregatesc bagajele pentru maine. Nu trec nici zece minute pana cand aud zbarnaitul soneriei de la intrare. Nu il bag in seama, de obicei mama sa duce sa raspunda si nu admite ca eu sa fac asta. In casa rasuna ecoul pasilor ei pana la usa, iar dupa cateva secunde scartaitul monoton al usii urmat de vocea cristalina a Hinatei, care ii cerea permisiunea mamei ca eu sa ies cu ea sa ne plimbam si sa profitam de vremea frumoasa. Chiar daca are incredere in Hinata, niciodata mama nu imi da voie sa ies pana nu i se fac cateva promisiuni, dar astazi se pare ca pana si ea a fost influentata de soarele zambitor de pe cer, ne-a dat voie imediat, fara rugaminti, fara promisiuni.

In ciuda soarelui auriu ce stralucea puternic pe cer si ne daruia raze calde, parcul era gol, niciun copil care sa se joace, alerge, niciun cuplu fericit la vreo intalnire, nimeni cu exceptia mea si a Hinatei. Noi vorbeam despre diferite nimicuri, ce am mai facut zilele astea, cum mai merge cu scoala, cum mai e pe la scoala de karate, dar eu nu eram foarte atenta la ce imi spunea Hinata, privirea mea era pierduta pe cerul albastru presarat cu nori de vata pufoasa. Nu o data era sa ma impiedic si sa testez duritatea cimentului de pe alee, daca nu m-ar fi ajutat Hinata. La un moment dat Hinata se opreste din sporovaiala ei placuta despre cursurile de karate. Ma impinge usor in zona abdomenuilui si ma " ascunde " in spatele ei in timp ce isi ia o pozitie defensiva. Ma uit speriata de jur imprejur si nu ii vad decat pe Sasuke si Naruto cum vin in directia noastra. Imi trece prin minte sa ii salut, dar pricep imediat de ce s-a speriat Hinata, incerc sa o calmez, nu ma temeam ca baietii i-ar face ceva, dar nu putem fi sigura daca ea nu ar fi fost in stare sa ii raneasca.

- Hinata, stai !

Dar nu este om mai surd decat cel care nu vrea sa auda, iar ea nu isi dorea sa imi auda glasul plangaret, ci imi taie replica cu o voce totodata dura si ingrijorata.

- Taci, Sakura !

Baietii erau la vreo cativa pasi de noi. Naruto zambea stramb si vesel ca intodeauna, iar Sasuke o privea mirat pe Hinata, dar eu nu eram uimita de curajul ei, stiam mai bine ca oricine ca ea pune viata celorlalti mai presus de a sa si ca ar face orice ca sa isi ajute prietenii. Ii pun mana pe brat si cu glasul inecat si rugator ii spun :

- Hinata, mie nu mi-e teama...

Dar nici de data asta nu ma lasa sa-mi termin fraza, caci si aceasta imi este taiata scurt si dur la fel ca prima :

- Sakura, nu e nevoie sa faci pe curajoasa cu mine, asa ca taci !

De aceasta data imi pierd si eu rabdarea si o impng la o parte astafel incat sa pot trece de ea si sa ma asez la mijlcul distantei intre ea si baieti, in timp ce ochii i se maresc de uimire.

- Hinata, mie nu imi e teama pentru ca ei imi sunt prieteni ca si tine.

Ea ramasese cu gura intredeschisa, iar pe chip i se asternuse o grimasa de stupefactie. Eu profit de faptul ca mintea ei are nevoie de catva secunde ca sa isi dea seama de ce se inatampla si ii iau mana si i-o intind lui Sasuke :

- Sasuke, ea e Hinata. Hinata, el e Sasuke.

Acelasi gest il fac si cu Naruto, doar ca el a vrut sa o si imbratiseze pe Hinata, doar ca ea isi revenisa in simtiri si a observat o miscare suspecta. Il apuca de brat, deseneaza prin aer un arc de cerc, apoi blondul face un puternic contact cu asfaltul cenusiu al aleii. Eu ii reprosez Hinatei ca nu asa te porti cu unnou prieten, in timp ce Sasuke radea pe sub mustata de patania prietenului lui. Naruto se ridica, se scutura de praf, dupa care ma bate usor pe mana si imi spune sa nu o mai cert pe Hinata pentru ca e vina lui. Aceasta inca ii priveste suspicioasa pe amandoi, in timp ce Sasuke ma intreaba daca pot si ei sa sni se alature in plimbare. Desi ar fi trebuit sa petrec mai mult timp cu prietena mea nu ii refuz, si incep sa ii povestesc Hinatei cum de m-am imprietenit cu ei, iar ea parea sa ma asculte cu interes la fel si Naruto. In timp ce eu povesteam, Sasuke care statea in stanga mea, isi strecoara bland bratul pe sub al meu, iar Naruto incearca sa faca si el acelasi lucru din dreapta Hinatei, dar ea imbranceste. naruto are o intalnire cu pamantul moale, de primavara si cu iarba frageda ce abia crescuse pe marginea aleei.

- Hinata !

- Ce ? Ce am mai facut de data asta ?

Tocmai vroiam sa ii raspund ca nu se poarte macar civilizat, daramite politicos si voiamsa o intreb ce e cu ea de se poarta asa de urat, cand Naruto spune cu un glas bland :

- Sakura, las-o, nu o mai certa, e evident vina mea, nu am fost pe faza, iar daca ei nu i-a facut placere gestul meu, imi pare rau.

Fusese atat de grav incat eu eram uimita cum de clovnul care zambea amuzat tot timpul era acum cat de cat serios si mai ales ca era atat de amabil fata de o fata care isi manifesta atat de tare antipatia pentru el. Nu ma gandisem ca blondul e atat de alturist pana acum. Oftez vizibil deranjata de comportamentul infantil al prietenei mele pe care o crezusem altfel. Imi continui povestirea sub privirile curioase ale blondului si cele scurte de o clipa in care imi acorda atentie Hinata. Sasuke tacea, singura care ii simtea prezenta fiind eu, caci Hinata uitease de existenta lui si era preocupata mai mult de Naruto. Aproape ajunsesem la finalul istorisirii mele cand o zaresc pe Kaori care le face un semn discret baietilor sa se apropie de ea, iar pe mine ma saluta cu un gest subtil. Sasuke se apleaca si imi sopteste ca e probabil vorba de o misiune, asa ca pana diseara nu ne vom mai vedea, dupa care pleaca amandoi, iar eu le fac un semn de la revedere cu mana.

Privind soarele ce se indrepta usor usor spre vest imi dau seama ca se face tarziu ca eu inca mai am multe pregatiri de facut pentru excursia de maine, asa ca ii spun Hinatei sa ne intoarcem, iar ea ma aproba clatinand din cap. Ne intoarcem spre casa cu pasi lejeri pe aleile cenusii ale parcului marginite de ciresi infloriti, ale caror flori cad asemeni unei ninsori rozalii, iar trunchiurile negre ridate contrasteaza placut cu petalele mici si catifelate. Respect tacerea impusa de Hinata admirand in continuare frumusetea primaverii si a razelor jucause ce se strecurau printre ramurile impodobite. Am mers putin in liniste, simteam ca Hinata are nevoie de timp ca sa se poate obisnui cu noile informatii pe care le primise, dar ma inselam. Ea priveste de jur imprejur, iar mie mi s-a parut ca ochii ei lila au devenit brusc mai albi, dar nu a fost decat o impresie de o secunda care m-a speriat, nimic ma mult. Dupa ce s-a uitat in toate directiile, s-a intors catre mine si mi-a spus pe un ton rastit :

- Cum poti fi atat de naiva incat sa crezi ca ei vor sa iti fie prieteni ? Cum poti sa ai incredere in ei ?

Eu sunt speriata de glasul ei impacientat si nu am mai reusit sa scot o vorba, nu mai simteam nicio farama din curajul care il aveam mai inainte. As fi vrut sa ii spun ca nu sunt credula, naiva, ci doar ca am inceput sa imi ascult sufletul, mintea, care nu credeau decat in ceea ce simteam si nici de cum in ceea ce spuneau altii. Hinata continua sa imi critice actiunile necugetate, da parca nu ar fi stiut ca vorbele ei ma dor. Imi tineam capul in jos ascultandu-i vorbele usturatoare asemeni unor sageti otravite aruncate spre mine nemaiputand sa ma apar ca adineaori. In ciuda faptului ca imi doream sa ii spun ce gandesc, taceam. Imi era frica sa ii spun, nu stiu de ce imi era frica mai exact, doar ca imi era frica.

- Sakura, cel mai tare ma doare ca tu ai tinut un secret fata de mine. Ce fel de prietenie e aceea in care prietenii tin secrete ?

Tocmai imi adunasem suficient curaj cat sa ii apun ca niciodata nu intentionasem sa tin un secret fata de ea, cand din spatele nostru se aude o voce melodioasa care se facea in mod voit mai joasa si mai misterioasa, care i se adresa Hinatei :

- Hinata, e ciudat ca tocmai tu aduci vorba de secrete. Eu una nu cred ca tu esti in masura sa critici, mai ales sa o critici pe Sakura.

Asemeni unei fantome, persoana in cauza, trece pe langa mine si ma bate usor pe umar in semn de incurajare, lasand in urma ei un parfum vag de iasomie si o umbra roscata, insa in mintea mea lasase un sir de semne de intrebare.

Knichi wa !

Ce mai faceti ?

De ce nu mai puneti intrebari ?

Eeeh,Multumesc mult pentru comm-uri, sper sa vad la fel de multe si data viitoare.

Imi pare rau ca v-am lasat in dubii, dar am avut tezele si inca mai am ina si un concurs, dar oricum pate maine seara pun si cealalta jumatate a next-uului.

Ja ne !

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 12 Dec 2013, 18:23

Heei. Multumesc ca m-ai anuntat, Demy. :* Mi-a placut mult acest next si sper sa vina cat mai repede urmatorul.

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 12 Dec 2013, 18:58

Bună, dragă Demy! kiss

Mă bucur nespus de mult că ai adus în sfârşit next-ul şi unul lung totodată. Deci Hinata a făcut cunoştintă cu Naruto. Interesant. Sună a început de relaţie. :> Sasuke si Sakura se pare că înc2p încet, încet să se apropie şi ei, lucru ce îmi surâde enorm de mult. E clar! În scurt timp vom avea două cupluri prin peisaj -aşa sper cel puţin. Cine ştie ce îţi mai trece prin cap ţie?!
Oricum, aştept următorul capitol, aşa că pune-te pe tastat amorezată de criminali ce eşti! kiss

*Kiss Sasuke!*

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 12 Dec 2013, 21:01

~~Edit.~~
Imi pare rau ca am ajuns atat de tarziu insa am avut ceva probleme.
Imi place mult acest capitl. Este lung iar asezarea in pagina e perfecta, am putut citi fara probleme.
Sunt curioasa a cui era aea voce si ce secret ascunde Hinata.
Astept next. Pupicei kiss

Geo

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 12 Dec 2013, 21:17

Hei,
Multumesc pentru anunt si sa stii ce acest capitol a fost cel putin la fel de bun si genial ca cele trecute,astept cu nerabdare next deci...
Spor la scris si la idei!

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Joi 12 Dec 2013, 22:17

Daca aia e Karin Hinata nu mai are ce discuta cu mine. Oricum merci ca m-ai anuntat. Ja ne!

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Vin 13 Dec 2013, 18:20

Hey! Ma bucur ca ai postat un capitol un capitol foarte lung! ^.^ Mi s-a parut foarte dulce faptul ca Sasuke si Naruto o duc impreuna pe Sakura la scoala! Apropo, m-a amuzat comportamentul Hinatei, bietul Naruto, a suferit mult. Ma intreb cine este persoana de la sfarsit, care a criticat-o pe Hinata. Adica, m-am gandit de la inceput ca aparentele insala... Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Te pup! :*

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Vin 13 Dec 2013, 21:44

Salut!Am trcut si eu pe aici!
Penrtu inceput,am sa iti zic ca ideea este foarte buna,in primele 2 capitole ai avut ceva greseli (am mai intalnit si prin ultimele dar nu conteaza),si in rest e totul ok!
Bafta in continuare,si nici sa nu te gandesti sa renunti la ficul asta deoarece e SUPER!
P.S.Astept nextul!!!
Mara:) was here!

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Vin 13 Dec 2013, 22:42

Chapter 12 : Can I come with you ?

Sakura's point of view

Imediat ce umbra dispare de unde a aparut, imi intorc privirea catre Hinata, nu aveam nevoie sa o intreb ceva, ci doar sa citesc raspunsurile in ochii ei lila, dar ea avea capul intors catre soarele dupa-amiezii ce se ducea incet-incet catre apus. Ca din neant apare Neji, care ii spune Hinatei sa vina cu el, e vorba de Hanabi, sora mai mica a Hinatei, si-a rupt mana si nu vrea sa se opreasca din plans pana nu isi vede sora si nici nu vrea sa mearga la doctor fara ea. Hinata doar cat face un semn din cap ca a inteles, dupa care il urmeaza intr-o liniste ce pare sa prevesteasca o furtuna. Vazandu-ma singura, ma indrept si eu cu pasi greoi catre casa mea. Umbra roscata stiam deja cine e, nu mai era nevoie sa ma gandesc, era in mod sigur Kaori, care stia totul, spunea putin, dar destul cat sa te faca sa vrei sa stii mai mult. Ma durea enorm sa stiu ca prietena mea cea mai buna are secrete fata de mine si fara sa stiu de ce tindeam sa o cred pe Kaori, pe ce desi o stiam de mai putin timp, fusese de la inceput extrem de sincera cu mine, cat despre Hinata, nici ea nu imi daduse niciodata motiv sa ma indoiesc de prietenia ei, sau de sinceritatea ei, insa acum...

Ma durea sufletul sa ma indoiesc de ea si ma simteam oribil ca cred mai degraba o straina decat cea mai buna prietena, desi ea nu contrazisese un cuvintel din cele spuse de Kaori, dar nici nu le confirmase. Mi-as fi dorit sa spuna ca nu e adevarat, ca ea nu ascunde nimic, dar nu a zis. Totusi, ceva in sufletul meu imi zise ca, chiar daca ar fi zis asa nu as fi crezut-o. Mistuita de asemenea ganduri tradatoare am ajuns acasa, cu o stare de spirit complet schimbata de cea cu care plecasem. O salut pe mama politicos, care imi spune ca in cinsprezece minute sa vin sa iau cina. Merg cu pasi apasati pana in camera mea, iar din prag observ ca mai multe lucruri nu erau la locul lor, iar pentru o clipa nu mi-am putut da seama de ce, abia apoi imi amintesc ca imi faceam pregatirile pentru excursia de maine cand venisa Hinata. Acest gand imi strecura un fior de gheata pe sira spinarii. E-x-c-u-r-s-i-a, am silabisit in soapta. Imi era teama, fusesem incantata, pana astazi cand ma intalnisem cu doamna profesoara Anko.

***FlashBack***

- Haruno, sa fi gata pentru maine, daca supravietuiesti doua zile cu mine in padure, ai de la mine numai zece pentru tot restul anului.

***EndFlashBack***

Aici era un mare daca, stiam ca nu sunt o mare sportiva, ci ma degraba o campioana la rani si impiedicat, unde sa mai pun si faptul ca tonul pe care o zisese ma facea sa cred ca ea nu va fi acolo ca sa ma ajute, ci ca sa imi faca treaba cat mai grea. Avand in vedere toate acestea am inceput sa imi pregatesc temeinic trusa de prim-ajutor, macar sa ma pot repara. Ma tot invarteam prin camera in cautarea sticlutei cu alcool medicinal, cand aud o bataie discreta in geam. Merg sa il deschid, stiind deja cine se afla in cadrul ferestrei, incadrat de lumina trandafirie a apusului, Sasuke. Ii zambesc, dupa care ma intorc la cautat, deobicei el ma intreaba ce am mai facut, iar eu ii povestesc fiecare amanunt al zilei ce tocmai a trecut, dar el zambind amuzat ma intreba ce caut, iar eu ii raspund ca spirtul, la care el, razand, imi indica un raft de deasupra capului meu. Fac un gest de a-mi da o palma, si il iau de acolo, dupa ce pun si alcoolul in trusa ma asez langa el pe pervaz. El ma intreba pentru ce ma pregatesc asa, iar eu ii raspund vesela ca pentru o excursie la padure.

- Cu mama ta ?

Razand ii infirm acest lucru.

- Mama uraste si sa mearga la supermarket, dar la padure ?

- Atunci ?

- Cu doamna profesoara de sport, Anko.

La auzul numelui Sasuke isi incrunta usor sprancenele, dar isi revine repede.

- Unde va duceti ?

Intrebarea lui mi se parea pur fireasca, avand in vedere ca Tokyo este inconjurat de jur imprejur de paduri. Ridic din umeri semn ca nu stiu, doamna Anko nu imi zisese.

- Sper ca nu in padurea de nord.

Am inceput sa tremur auzind de acea padure, pana si eu stiam ca esti supranumita " Forest of Death", acolo cresteau in mod ciudat insecte si animale de dimensiuni enorme, desi nu se stia inca cauza, dar nici prea multi nu aveau curajul sa se duca sa investigheze. Destui nebuni se duceau anual pe acolo ca sa demonstreze ca sunt curajosi, insa putini se intorceau vii si nevatamati.

- Mie nici nu mi-a trecut prin cap ca vreo profesoara si-ar duce acolo un elev.

Desi acum pareau sa capete cel mai mult inteles vorbele ei si instinctiv am inceput sa tremur de spaima. Sasuke isi pune mana pe umarul meu si ma trezeste din cosmarul in care intrasem fara sa vreau.

- As putea sa vin si eu ? Nu am mai fost de mult intr-o expeditie, bineinteles, fara sa ma vada profesoara.

- Ai vrea sa vii ? Eu una m-as simti mai in siguranta daca ai fi si tu. Fie vorba intre noi, eu nici in sala de sport cand sunt cu profesoara asta nu ma simt in regula.

El rade amuzat de remarca mea spusa pe un ton copilaresc, speriat. Il privesc cateva clipe in ochii asemanatori cu noaptea senina si simt cum iar ma pierd usor usor. Imi vine sa repet acel gest de acum doua saptamani, as vrea sa ma las in bratele lui calde, unde ma simt ca un pui mic si fara aparare, dar in cuibul lui, in gaoacea lui protectoare. Dar din pacate nu imi mai pot permite un astfel de gest. Nu imi e dator cu nimic sa petreaca timpul cu mine, cu atat mai putin sa ma asculte, sau sa ma mangaie cu cate o vorba buna, iar atat ar trebui sa consider suficient. Imi aduc aminte de faza cu Kaori din parc, si fara sa imi dau seama, pe un ton jucaus, copilaresc il intreb :

- Deci, ce avea Kaori sa va spuna ? V-a dat vreo misiune ?

- Nu, ea a zis sa va lasam singure pentru ca trebuie sa vorbiti ceva foarte important.

- Asta e ciudat, de ce v-a zis voua sa na lasati, daca chiar ea insasi ne-a intrerupt conversatia dupa aceea ?

- Nu stiam ca a facut asta. Ea a plecat imediat ce ne-a dat ordinul, dupa care m-am despartit de Naruto si am plecat acasa.

- Venind vorba de Kaori, dar ea ce rol are in viata ta ? Ce e ea pentru tine ?

- Mai demult obisnuiam sa o consider sora mea mai mare, dar acum, pai sefa mea, si o prietena buna.

- Ce s-a intamplat de nu o mai consideri sora ta ?

- E o poveste veche, cand aveam unsprezece ani, ea a avut o cearta foarte urata cu Itachi, nu stiu despre ce a fost vorba, stiu doar ca ea a venit la mine si mi-a spus ca pleaca pentru un timp, iar cand am intrebat-o de ce, nu mi-a raspuns. Stiam ca in ultima vreme Itachi o cam supara pe Kaori si l-am intrebat daca el e vinovat de plecarea lui Kaori si mi-a zic ca da. Atat stiu. Un an mai tarziu s-a intors, dar eu ma maturizasem, ma indepartasem de toata lumea, mai putin de Naruto, care nu a vrut sa se lase alungat de toanele mele. Cand ea a venit am tratat-o cu aceeasi raceala cu care tratam pe toata lumea. Consideram si inca consider ca merita, pentru ca m-a abandonat.

Simteam fara sa incerc macar ce era in sufletul lui. El asta incerca de fapt, voia ca lumea sa ii simta durerea, iar eu o simteam pe deplin, stiam despre ce e vorba, mai ales ca nici eu nu avusesem o copilarie prea fericita, cu mama, care in ciuda faptului ca imi daduse aproape tot ce aveam nevoie, nu imi daruise deloc dragoste. Iarasi simteam nevoia sa il imbratisez, dar am stat in continuare langa el fara sa zic nimic. De aceasta data nu stiam ce mai puteam spune vreunul din noi. Deodata el rupe tacerea ce se tesuse in jurul nostru asemeni unei panze de paianjen, iar paianjenul era insasi memoria, caci fiecare dintre noi se pierduse pe firul ratacitor al propriilor amintiri triste.

- Ce avea atat de iportant Hinata sa iti spuna ?

Oftez amintindu-mi de discutia dureroasa avuta cu ea si de vorbele inveninate pe care ea le aruncase in mine fara mila.

- M-a certat pentru ca m-am imprietenit cu voi, nu are incredere deloc in mine sau in voi, desi eu am...

- Sigur ai ? Ai fi foarte indreptatita sa nu, sincer nici eu nu as avea incredere in mine, daca as fi in papucii tai acum.

- Dar eu am, Sasuke ! Cred in tine, cred in ceea ce simt, iar inima imi spune ca tu sau Naruto nu mi-ati face niciodata rau, nu intentionat.

O spusesem pe un glas care m-a uimit si pe mine, nu era tremurat, sau copilaros ca deobicei, ci sigur pe sine, emana forta si incredere, nicidecum teama atat de caracteristica mie. In timp ce vorbeam m-am intors cu fata spre Sasuke si mi-am asezat mana pe pieptul lui. Ajunsesem atat de aproape de el ca nici nu imi dadeam seama cum am facut-o. Ii simteam respiratia calda pe obraz, fetele noastre erau atat de apropiate si inca se apropiau...

***

Author's point of view

Undeva in aceleasi catacombe intunecate, trei tineri si o femeie mai in varsta stateau in fata aceluiasi sef cu voce sasaita, par lung negru si aspect bolnavicios. Tinerii erau cunoscuti cu numele de Kin, Dosu si Zaku, Kin era bruneta, care cu aproape o luna in urma ii promisese sefului ei moartea rozaliei Haruno, dar daduse gres...

- Kin, stii ce pedeapsa ai merita ?

- Da, stapane.

- Si nu crezi ca ar trebui sa o pun in aplicare chiar acum ?

- Nu, stapane, te rog, mai da-mi o sansa, o pot rezolva pe Haruno, chiar de ar fi sa mor.

- Bine ar fi, pentru ca Uchiha e tot mai apropiat de ea, iar asta nu trebuie sa se intample... din mai multe motive... Ai noroc, iti voi mai da o sansa sa scapi de ea, ai doua zile la dispozitie, iar daca nu ma insel si eu voi pune mana pe Uchiha in aceste zile.

- Anko, totul e pregatit ?

- Da, Orochimaru-sama !

Konichi wa !

Dupa cum vedeti am fost harnicuta si am adus next repede, curent de inspiratie in seara asta, deci pe luni s-ar putea sa fie si un capitol 13, dar nu promit nimic.

Ma bucur ca v-a placut next-ul si multumesc mult pentru comm-uri.

Sper ca va place si next-ul acesta.

Inca astept intrebari pentru personaje, daca aveti bine inteles.

Cam atat.

Demy va iubeste mult de tot.

Ja ne !

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Vin 13 Dec 2013, 23:15

~~Edit! :~~*

Bună, Demy! :* Am reusit si eu sa ajung in sfarsit cu edit-ul:
A fost un capitol foarte reusit. Mi-a placut extrem de mult. Trebuie sa recunosc ca m-ai surprins placut cu aparitia lui Naruto in peisaj, ca si unul dintre personajele principale. Astept urmatorul capitol, pentru ca sunt chiar foarte curioasa sa aflu ce se va intampla in continuare. Ja ne! kiss

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Vin 13 Dec 2013, 23:32

Hey, Demy. Multumesc ca m-ai anuntat, din nou ;)). Mi-a placut acest capitol ca si celelalte de altfel, sper sa-l aduci luni sau poate mai ai un curent de inspiratie pana atunci. :))
Te pup:*

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Sam 14 Dec 2013, 21:39

Hey! Ma bucur ca ai adus nextul in timp record! A fost o usurare sa vad ca si acest capitol a fost lung. Imi place faptul ca relatia dintre Sasuke si Sakura evolueaza foarte repede! Este bine ca Sasuke o va proteja, mai ales dupa ce am aflat ca Anko ii doreste moartea. Poate va exista si un sarut intre cei doi, in capitolul viitor! Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Kiss! :*

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Sam 14 Dec 2013, 23:06

~~Edit~~
Buna iubita
Ma bucur ca ai venit cu next-ul atat de repede, chiar il asteptam.
Fetele lor se apropie si.... si ???? Cum iti permiti sa ma lasi cu gandu`n stele? cum ?
Cat despre Anko... Chiar vreau sa vad cum evolueaza aceasta idee O dezvolti foarte frumos fiecare capitol scris.
Astept next-ul. Pupicei

Geo

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Dum 15 Dec 2013, 12:36

Ehee dupa secole vine si Irry :))

E minunat capitolul ,dar daca ma gandesc mai bine nu l-am comentat pe celalalt, asa ca ambele sunt MINUNATE.

Astept nextul :*

Sa ma anunti pls :o3

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Sam 21 Dec 2013, 16:53

Chapter 13 : Troubles in the forest

Sakura's point of view

Un sentiment de frica nedefinita ma acaparase inca din clipa in care i-am vazut ochii gri scaparatori de ura si rautate azi de dimineata. Stii sentimental ala ? Acela de frica, dar fara sa stii de ce te temi ? Cand nu ai un motiv real sa fii speriat, dar totusi simti fiori de gheata asemeni unor degete reci ce te ating pe spate, cand totusi inima iti bate mai tare, iti pompeaza cu viteza sangele in vene, iar stomacul ti se strange de spaima…

E sambata la pranz. Inca de dimineata stau incordata asteptand ca ceva rau sa se intample, de cand, cu un zambet sadic, m-a intampinat doamna Anko inainte sa plecam. Sasuke ma condusese pana la podul unde urma sa ma intalnesc cu ea, dupa care se facuse nevazut, dare u ii puteam simti prezenta pretutindeni. Desi eu nu credeam ca o sa mai vina dupa scena jenanta de aseara.

***FlashBack***

… iar fetele noastre se apropiau, buzele noastre erau la doar cativa milimetri distant, pana cand vocea strident a mamei ma striga :

- Sakura, ai uitat sa vii la cina ? Ai intarziat cinci minute !

- Instantaneu intre noi se reinstaleaza o distanta cuviincioasa, iar eu imi simt obrajii cuprinsi de flacari. Fac inca doi pasi inapoi si vad ca si el la fel de rosu pe cat ma simt eu. Face un gest si se rasuceste sa plece si imi face un semn de ramas bun, la care ii raspund, insa dupa plecarea lui nu merg la masa, ci raman cu privirea fixa in noaptea instelata ce avea aceeasi culoare ca si ochii lui. Asta pana cand un al doilea strigat al mamei mele ma readuce cu picioarele pe pamant.

***EndFlashBack***

Doamna profesoara Anko Miterashi ma ignorase complet de-a lungul diminetii. Spre nefericirea mea ea alesese fix “ Forest of death” ca loc de desfasurare al excursiei. Chair incep sa cred ca vrea sa ma omoare, sau cel putin va incerca. Nu stiu de ce cred asta. Niciodata nu s-a purtat diferit fata de mine fata de ceilalti elevi si totusi eu simt ca vrea sa imi faca felul. Intuitia mea nu a prea dat gres in ultima vreme si simt cum ma indrept cu pasi inceti dar siguri spre moarte, asemeni unui future nestiutor ce se indreapta spre plasa unui paianjen viclean. Nu pot sa inteleg de ce ma urast, eu nu i-a facut niciodata nimic, ci am ascultat-o fara sa comentez de fiecare data, insa parca ura ei fata de mine ii iese prin pori asa cum fumul iese din jarul ce arde mocnit.

Nu ma simt in siguranta, singurul lucru care ma linisteste cat de cat e prezenta lui Sasuke, care o simt pe aici ce undeva, in schimb tacerea malefic a lui Anko, umbrele bizare ce danseaza in jurul nostru un fel de vals lugubru si faptul ca noi inaintam fara oprire catre mijlocul padurii imi strecoara frica pana in maduva oaselor. Incerc sa nu tradez cat imi e de teama, vreau sa par curajoasa desi stiu foarte bine ca nu sunt, cel putin deobicei. In ciuda acestui lucru nu imi da prin minte sa renunt, sa las toate balta si sa ma intorc acasa. De data asta nu ! Mereu am fugit, mereu m-am ascuns, dar azi nimic nu imi va sta in cale sa obtin acea medie de zece. Nu stiu de unde izvoraste aceasta hotarare, dar nu vreau ca acel izvor să sece asa ca in discuţia mea cu Hinata. Nu vreau sa ma mai dau batuta cand ajung in fata primului obstacol.

Abia spre seara am facut un popas, dar din fericire Anko isi potrivise pasul dupa al meu, asa ca nu eram deloc obosita. Ea lasa toate echipamentele de camping jos, dupa care pleca in padure, aruncandu-mi peste umar doua vorbe prin care imi spunea ca se duce dupa lemne de foc, iar cand ea se va intoarce, cortul sa fie pus. Ma asez pe vine si incerc sa fac ceea ce imi spusese. Ca si cum ar fi rasarit din pamant, Sasuke apare langa mine. Avea pe o urma de ingrijorare, privea in directia in care plecase Anko, iar mie mi se paruse ca avea ochii rosii.

- Vrei sa te ajut ?

- Da, multumesc.

Dintr-o data in spatele nostrum s-au auzit pasi care striveau frunzele moarte si pamantul reavan. Ne-am intors amandoi in acelasi timp ca sa putem vedeao femeie imbracata intr-o rochie bej legata cu un snor imens mov inchis. Avea pielea de un alb bolnavicios, ochii capru inchis, migdalati si parul negru lung. Nu imi puteam inchipui cine e sau ce cauta aici singura, mai ales ca nu rostea niciun cuvant, dar in privirea ei inchisa se putea citi o cruzime de neimaginat. Sasuke parca ar fi stiut ce simt, isi puse mana calda pe umarul meu intr-un gest protector, iar eu abia ma puteam tine pe picioare de frica. Simpla ei prezenta nu prevestea nimic bun pentru mine. Dupa cateva minute in care nimeni nu a zis nimic, buzele ei vinetii s-au miscat rostind cu o voce sasaita, care parea sa imi zgarie timpanele asemeni unor gheare de otel, un singur cuvant, dar suficient cat sa ma alarmeze :

- Sasuke-kun.

As fi vrut sa ma intorc spre el sis a il intreb daca o cunoaste, dar imi simteam corpul intelepenit, nu ma puteam misca. Tot ce puteam face era sa o urmaresc ca hipnotizata cum mana ei de coloare cenusie se ridica catre fata si isi trage de pleoapa inferioara in jos. In acel moment padurea din jurul meu dispare. Sunt intr-o camera mica, patrata, fara ferestre cu pereti albi, dar care par galbui din cauza unei lumanari a carei flacara arunca pe pereti jocuri de umbra si lumina infricosatoare. Diferite arme taioase ale caror nume nu le stiam au aparut din senin indreptate spre mine, iar eu nu ma putem feri, eram intepenita, de parca intreg trupul mi-ar fi fost umput cu nisip. Nici una dintre arme nu mi-a atins vreun punct vital, dar mi-au facut taieturi serioase pe member, din care sangele a tasnit manjind peretii. Fiecare suprafata ranita ustura ingrozitor. As fi vrut sa ma misc, sa strig dupa ajutor, sau macar sa tip de durere, dar eram incapabila da asa ceva, nu puteam sa fac absolut nimic. Membrele imi erau grele asemeni plumbului, iar coardele vocale nu vroiau sa imi dea ascultare nescotand nici cel mai mic sunet.

Brusc cosmarul inceteaza. Camera, umbrele, sangele, durerea dispar de parca nici nu ar fi fost. Totul se intuneca in jurul meu ca si cum as fi cazut intr-un abis fara fund, ca si cum m-ai fi pierdut in ochii lui Sasuke. Deschid ochii si clipesc orbita partial de lumina difuza a apusului. Clipesc des in incercarea de a imi da seama unde ma aflu, iar dupa aceea imi amintesc, Anko, padurea, femeia aia. Reintorcandu-ma in present primul lucru pe care il vad e Sasuke, mai exact umarul lui care sangereaza puternic, incerc sa ii atrag atentia asupra ei, dar e ma nu baga in seama, ci face o miscare delasatoare cu mana care ar vrea sa zica “ totul e bine”, dar dupa cat e el de incordat imi pot da seama cu usurinta ca inca suntem in pericol. In urechi mi se strecoara un fosnet de frunze moarte, privesc in jos, caci ne aflam pe o creanga cu latimea de circa un metru la mare inaltime deasupra solului. Din pacate vederea mea nu e sufucient de buna ca sa imi permita sa vad la o distanta prea mare, asa ca ii atrag si de data aceast atentia lui Sasuke, tragandu-l de maneca. El la inceput a parut putin dezorientat, dar dupa ce ascult cateva clipe face doi pasi inainte pe creanga. Nu vreau sa plece, imi e frica, frica | ca ar putea pati ceva, dar ceva imi spune ca chiar de l-as ruga sa nu plece, nu m-ar ascuta, asa ca il rog in soapta sa fie atent. Cand imi aude vorbele se intoarce cu fata spre mine, de data asta nu mi se parea cand i-am vazut ochii rosii ca sangele cu cate doua virgule negre in fiecare. Pe chip ii era intiparita o expresie pe care nu i-o mai vazusem pana acum, dar care, in mod bizar, nu ma speria decat putin, iar mtivul temerii mele nu era el, ci ce ar putea el pati. Isi face avant si sare disparand din raza mea vizuala.

Konichi wa !

Am adus un next, asa cum am promis, desi sunt un pic cam ocupata cu pregartirile de sarbatori sper sa va pot une si maine unul.

Perioada sarbatorilor e plina de inspiratie.

Sper sa va placa.

Ja ne !

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Sam 21 Dec 2013, 18:06

~~Edit~~

Buna iubita kiss

Ma bucur sa vad ca te apropii cat mai mult de anime. Sasuke are sharingan-ul din anime, interesant.

Vad ca imaginatia ta e foarte bogata. sunt curioasa sa vad ce se intampla pe parcurs deoarece devinde foarte interesant.

Pupicei

Astept next-ul

Geo

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Sam 21 Dec 2013, 19:42

Hey! Ma bucur ca ai postat nextul! Ca de obicei iti spun ca mi-a placut foarte mult capitolul, chiar m-ai uimit cu acest capitol.♥ Nu ma asteptama Sasuke sa aiba Sharingan, ca in anime. Felicitari pentru ca inceput sa evoluezi! Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Te pup! :*

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Sam 21 Dec 2013, 20:23

Hei, Demy. Imi place ce am citit si chiar sper sa aduci next-ul maine. Spor la scris!
Te pup :*

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Sam 21 Dec 2013, 21:19

Salut!!!
E foarte frumos!
Imi place foarte foarte foarte foarte mult IDEEA!!!
Sper sa te grabesti si sa pui nextul repede,avand in vedere ca este vacanta!!!
Te pwp :*
Mara:) was here!

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Dum 22 Dec 2013, 21:26

Chapter 14 : Fighting to survive

Sasuke’s point of view

Nu stiu cine e femeia aia si nici ce vrea de la Sakura, dar in mod sigur ea e shinobi. Regret amarnic faptul ca nu i-am spus Sakurei despre asta, ca nu am avertizat-o, dar nu am vrut sa o sperii si nici acum nu vreau sa o fac. Stiam ca daca e Anko Miterashi, atunci sigur sunt probleme. Deodata mintea imi ingheata. Anko, adica una dintre slugile lui Orochimaru, adica el e in spatele acestor treburi murdare. Din pacate nu imi permit sa stau prea mult pe ganduri. Vad cum femeia isi trage de pleoapa inferioara in jos si un val de chakra porneste inspre noi. Genjutsu. Imi activez sharinganul si sunt in siguranta, dar in egoismul meu abia dupa cateva secunde realizez ca Sakura este neprotejata in fata acestui atac, iar cateva secunde sunt arhisuficient ca sa simti cele mai urate chinuri. Imi intorc capul spre ea. Cazuse in genunchi, iar lacrimile ii siroiau pe obraji. Femeia o tintea cu kunaiul profitand de faptul ca ea era inghetata de spaima. Mai aveam o secunda la dispozitie, o iau in brate si o feresc de moartea ce se apropia mult prea mult, incasand eu kunaiul in umar. O asez pe un trunchi imens acoperit de muschi verde, pufos. Ii sterg lacrimile si imi scot kunaiul din umar, ignorand durerea si sangerarea tot mai puternice. Nu pot spune ca stiu sa ma descurc cu genjutsu prea bine, dar incerc, pentru ca stiu cat e de groaznic sa cazi in o asemenea plasa spinoasa. Fiecare clipa este stapanita de o durere inchipuita, dar aceea durere este atat de puternica cat sa poti muri.

- Ky ! (elibereaza ! )

O ating usor pe frunte, iar ea deschide ochii si clipeste des. Ma bucur ca a rezistat desul de bine, oamenii normali de obicei mor dupa cateva secunde de genjutsu, dar ea, evident, nu a fost chiar atat de afectata.

- Sasuke…Tu…

- Stai linistita, ma ocup eu.

Ea neaga energic printr-o miscare a capului.

- Umarul tau, esti ranit.

Sunt extrem de surprins ca ea nu e inca sub umbra iluziei, ci se preocupa de acea zgaritura. Fac o miscare nepasatoare cu mana. Ma uit de jur imprejur, incerc sa o localizez pe fiinta aceea, desi este destul de greu fara sharingan, dar totodata nu vreau sa o sperii pe Sakura, ma concentrez cat pot de mult, toate simturile mele sunt in stare de alerta, presimt ca acea femeie nu se va da batuta asa de usor. Nu imi sta in fire sa ma ascund, deobicei ii infrunt pe fata si ii termin repede, dar acum e prioritar ca Sakura sa fie bine. Vocea ei soptita si tremuranda imi striga numele, captandu-mi atentia :

- Sasuke… Auzi ?

Imi incordez auzul cat pot, dar abia pot sesiza sunetul unui fel de tarsait printre frunzele moarte. Nu reusesc sa imi dau seama ce ar putea cauza acel sunet pana cand, lingandu-se pe buze si scotandu-si masca asemenea unui sarpe ce naparleste de pielea veche, aparu Orochimaru in persoana calare pe un sarpe imens. O iau pe Sakura in brate si o duc pe o creanga la mare inaltime, unde sarpele ar fi ajuns mai greu si unde ii era imposibil sa nu il vad. De data asta eram hoatarat sa ma intorc si sa ii arat lui Orochimaru ca eu nu vreau sa merg cu el. Ii activez sharinganul si sunt gata sa pornesc, cand Sakura ma trage de maneca, air eu ma intorc spre ea.

- Sasuke, ai grija.

Imi pare rau pentru ce urmeaza sa vada, dar pentru moment nu voi mai avea grija, nu voi mai ascunde instinctul criminal ce mocneste in mine inca de cand stiu ce viata ei e in pericol. Dupa aceea probabil ca va fi prea ingrozita ca sa se mai apropie de mine, dar cel putin voi sti ca e in siguranta. Nu-mi dau seama de cand siguranta ei a devenit scopul vietii mele.

Sar de pe o creanga pe alta cu o viteza ametitoare pentru oamenii normali, dar pentru mine nu e mare lucru. Ajung in final fata in mutra Orochimaru care ranjea sadic.

- Crezi ca prietena ta roz e in bine acolo ?

Intuiesc faptul ca el vrea sa afle cat de importanta Sakura pentru mine. Nici eu nu sunt constient cat de mult, nu pot spune cat de mult imi pasa de ea… dar sincer nici nu vreau sa aflu, cu atat mai putin el. Nu am timp si nici rabdarea ca sa mai astept, iar el cu prima ocazie se va duce dupa Sakura, trebuie sa scap de el cat mai repede. Totusi nu prea stiu cu ce sa incep, nu e ceva obisnuit pentru mine sa am spectatori cand lupt. Un gand de o clipa asemenea unui fulger ma indemna sa scap mai intai de sarpele cel mare, pentru ca provoaca mai multe pagube, desi cel mai bine ar fi sa ii elimin pe amandoi. Sar si lovesc sarpele cu calcaiul si in celasi timp arunc mai multe kunaiuri catre Orochimaru, care nu are probleme in a se feri, insa sarpele sunt sigur ca vede stele verzi. Nu astept sa contratace si imi continui ofensiva. Fac cateva sigilii de mana, sar pe o creanga deasupra capului lui.

- Katon !

O minge imensa de foc este trimisa cu viteza spre el, dar si de data asta el se eschiveaza cu usurinta, spre deosebire de mine, care nu obserc coada sarpelui cum venea spre mine, care ma loveste in abdomen si ma proiecteaza intr-un copac. Poate ca Sakura avea dreptate, poate ar trebui sa fiu atent, stiu foarte bine ca nu e in interesul lui sa ma omoare, dar asta nu inseamna ca nu ma poate rani serios. As fi foarte usor de luat daca as avea ceva rupt. Ce nu inteleg este ce vrea de la Sakura, din cate stiu eu ea e un om simplu, foarte normal si inocent. Singurul lucru neobisnuit la ea e faptul ca nu ma enerveaza ca celelate fete, de cand o cunosc vreau sa fiu mai bun, sa ma ridic la nivelul ei. Hmmmm… Cred ca asta e.

Deodata imi dau seama ca Orochimaru nu mai apare , desi e randul lui sa atace ( intre timp eu imi trag putin sufletul si asteptam sa apara, ca sa il pot ataca ). Nu ii sta in fire sa se lase asteptat. Brusc, imi aduc aminte ca pe mine nu ma vrea mort, in timp ce pe rozalie da. Imi fac avant si sar iarasi de pe o creanga pe alta pana ajung la o inaltime paralela cu ramura pe care o lasasem pe Sakura. Era bine. Statea sprijinita intr-un genunchi, incordata, probabil constientiza situatia in care se afla, dar nu parea sa imi fi sesizat prezenta, asa e mai bine, nu stiu cum va reactiona, iar eu am nevoie de elementul surpriza. O vad cum tresare si priveste in jos, dar vederea ei slaba nu reuseste sa desluseasca prea multe in intunericul dens, in schimb auzul il are bun, mai bun ca al meu. Inchide ochii, probabil ca sa se concentreze, desi nu pot sa imi dau seama cum o poate ajuta-o, ea nu poate lupta, e slaba, are nevoie de ajutor.

Tipatul ei sfasie plasa de ganduri in care cazusem in mod involuntar, facandu-ma atent :

- Sasuke, ai grija !

Privesc in jur, iar de jos, Orochimaru, calare pe sarpe, se indrepta spre mine cu viteza si era la doar cativa metri distanta. Sar repede, ma feresc sarind pe o ramura de deasupra capului meu, apoi ma intorc si lovesc sarpele iarasi in cap, si ma apropii de Orochimaru in incercarea de a-l lovi, dar se fereste cu o viteza de care nu credeam ca e capabil, de care nu pare capabil. Ranjeste satisfacut, nu stiu ce ii da aceasta senzatie, dar sunt sigur ca nu va mai dura prea mult, ma voi asigura de asta. Pana acum s-a multumit sa se fereasca, pana cand m-a lovit puternic in plex, in urma loviturii ma lovesc cu spatele de un copac si aterizez pe o creanga asemanatoare cu ce pe care o lasasem pe Sakura. Tusesc cativa stropi de sange si incerc sa ma ridic si sa ingnor durerea din abdomen si torace. Ma ridic cu greutate, atat lovitura cat si impactul nu au fost menite sa ma raneasca, ci sa ma slabeasca in asa fel incat sa fiu mai usor de doborat. Privesc catre Sakura, careia nu ii mai pasa sa fie vigilenta, ci ma urmareste cu ochii mariti de spaima. Nu vede faptul ca Orochimaru e chiar in spatele ei, calare pe sarpe cu cateva kunaiuri in mana, gata sa o ucida.

Cu o viteza de care nu ma consideram capabil in starea in care eram, ma deplasez pana la ea, o iau in brate si ma indepartez de Orochimaru. Din pacate m-au atins vreo doua din kunaiurle lui. Ranile nu sunt foarte grave, dar sangele a improscat-o pe Sakura, care se pare ca nu e in stare sa scoata nici un cuvant, dar eu simt nevoia sa o consolez.

- Sunt bine, nu am patit nimic.

Privirea ei verde e foarte serioasa si sceptica, iar vocea ii e calma, rece :

- Nu minti, Sasuke, nu sunt un copil, imi pot da seama foarte usor ca fiecare lovitora de doare, ca pierzi tot mai mult sange cu fiecare clipa si probabil ai catva fracturi interne grave, din vina mea…

As zambi, sa-i spun ca totul e bine, doar ca sa stiu ca nu e speriata, ca e vesela, desi situatia nu permite acest lucru, dar nu are rost. Totul e prea evident. Mai ales faptul ca as minti.

Ma uit de jur imprejur, il caut pe Orochimaru vreau revansa. Furia imi pulseaza in vene si creste o data cu durerea, o data cu sangele care imi curge prin ranile deschise. Ii arunc o privire intrebatoare Sakurei, care se apre ca il gaseste mult mai repede, decat mine cu sharinganul. Ea ridica din umeri, dar inchide ochii semn ca se concentreaza. Cateva clipe am incercat sa imi strunesc pana si bataile accelerate ale inimii si ritmul sacadat al respiratiei mele, greoaie din cauza efortului deja depus. Ea, cu ochii inchisi imi indica cu mana stanga, jos. Ma pregatesc sa sar iar, sa ma avant din nou in lupta, dar Sakura sesizeaza acest lucru, vine si ma apuca de maneca asemenea unui copil speriat. Ochii ei mari, verzi, umezi ma priveau rugator, credeam ca imi va spune ca ii este frica, sa stau cu ea, dar tot ce a rostit a fost sa am grija sa nu fiu ranit. In coltul gurii imi apare un zambet ironic. Nu aveam de gand sa ii ascult nici macar aceasta rugaminte nici de data asta, desi fusesem deja lovit de doua ori destul de puternic. Asta nu conta. Nici faptul ca ea isi dorea asta nu conta, nu acum. Instinctul ucigas urla in mine salbatic, vroiam cu orice pret sa il omor pe Orochimaru, doar asa, de dragul de a ucide, desi in general mi-as fi dat seama cu nu prea am sanse, ci mai degraba riscam sa fiu foart grav ranit. Acest lucru nu mai avea legatura cu Sakura, doar cu durerea si furia ce imi stapaneau intreaga fiinta, aveau legatura doar cu mine.

Am sarit. Nu am mai privit-o pe Sakura inainte sa sar, nu aveam puterea sa ii revad ochii tristi, dezamagiti, probabil. Dupa asta sigur nu va mai vrea sa ma vada vreodata., acum ca a vazut cum sunt eu de fapt.

Nu stiu de cat timp lupt cu el. Nu imi pasa. Stiu doar ca a, fost ranit de mai mult ori fara ca macar sa il fi putut atinge. Abia mai pot respira, iar aerul imi intra in plamani in cantitati mici dandu-mi senzatia de sufocare. De fiecare data cand un kunai m-a atins mi-a provocat o rana destul de mare din care lichidul vietii se scurge incet. Tot timpul lupta s-a desfasurat doar intre noi doi, fara trucuri, fara sa dispara, dar acum iar a iesit din raza mea vizuala si cred ca s-a indreptat catre Sakura, probabil ma considera terminat, si nici nu sunt departe de asta. Privesc in sus, trebuie sa ajung la ea inaintea lui, doar ca nu stiu daca am forta necesara ca sa o fac. TREBUIE SA POT ! Ea nu se poate apara singura, e neajutoarata. Imi adun energia ramasa si pornesc in sus, din nou.

Asa cum banuiam, sarpele imens se indrepta spre ea sa o zdrobeasca pur si simplu, dar ea nu parea speriata, privea fix in fata, parca asteptand. Mai avea doar cateva secunde de viata in fata, pana cand sarpele urma sa o „calce”. Cu un gest nebunesc ma pun chiar in fata sarpelui, Orochimaru nu m-ar fi omorat, din cate stiu eu. Astept un posibil impact, dar vazand ca el nu vine ma uit in directia lui si il vad pe Naruto cu un zambet tamp pe fata. Ca raspuns la uimirea de pe fata mea, nu atat de prezenta lui cat de forta pe care o avea daca a oprit sarpele, el zice :

- Doar nu era sa te las sa te distrezi de unul singur.

Buna !

Asa cum am promis, am revenit cu un next cat am putut de repede.

Sper sa va placa.

Imi cer scuze de culoare, dar nu am putut face nimic cu ea, la mine pe word nu pot scrie cu alb sau culor deschise pentru ca nu vad, asa ca sper sa ma iertati.

Sper sa va placa si sper sa pot aduce si maine un next.

V-am pupacit.

Ja ne !

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Dum 22 Dec 2013, 21:46

~~Edit maine!~~
In primu rand imi pare rau ca ajung atat de tarziu, si ca am ratat cateva capitole. Sunt racita rau si nu ma simt prea bine. Sper sa ma ierti.
Si acum sa revin la acest capitol, care mi se pare plin de actiune, suspans, mister, dar are si o tenta dulce, data de sentimentele protectoare ale Sakurei.
Astept cu nerabdare nextul, spor la scris!

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Lun 23 Dec 2013, 00:45

Super tare ca de obicei :)
Sincer,nu am ce critica sa iti fac!
Deci,nextul cat mai repede ca suntem in vacanta!
Mara:) was here!
P.S. Am citit capitolul asta la 00:45!

Subiect: Re: I'm in love with the criminal Lun 23 Dec 2013, 12:05

Buna, Demi.. mi-a placut acest capitol, insa, e scurt :/.. multumesc ca ma anunti in continuare si sper ca urmatorul capitol sa fie mai lung.
Te pup.