Interesant! Oare ce vroiam Madara sa ii faca Sakurei? Oare unde se va trezi ? Oare va avea Madara acazia sa isi indeplineasca planurile malefice?? Vreau nextul si in vreau repede !!
Sper sa il aduci cat de repede poti! Spor la scris si la idei noi!
Te rog anunta-ma cand pui nextul printr-un P.M !!

Mi-a placut atat de mult! Iubita esti geniala!
Ma amuza cum Sakura sare in bratele lui Madara si am o vaga impresie ca baiatul o place. Se pare ca Sasuke nu simte nimic pentru ea atata timp cat n-o cauta. E ok pentru mine! nu ma deranjeaza un fic SakuMada Suna ciudat! Oricum...astept next-ul!

Ce imi place siretenia sakurei. dak as avea si eu niste parinti pe care sa-i duc de nas asa usor ar fi grozav. oh madara mai are putin si intra la terapie intensiva dak se mai da mult la sakura next

Wow . Acum eu ce sa cred . Este sasusaku sau sakumada ? M-ai bagat in ceata . Pune urmatorul capitol sa ma scoti .

hey -hey ! Am ajuns si eu insfarsit aici .
Dupa cum sti si simt eu nevoia sa repet la fiecare capitol , iti ador ficul , il iubesc la nebunie .
Ma bucur sa aud ca te ocupi de next , abia astept sa il citesc .

Next.. repede ... vreau sa stiu ce se intampla ...

Finally, am terminat capitolul! Am stat vreo doua ore la puricat de greseli =)) dar merita pentru voi :* Sper sa va placa, iar nextul vine chiar mainne ( bineinteles daca primesc ceva comentari) ;))


Capitolul 17. Durere pricinuită de o despăţrire sau doar de propria persoană?


Sasuke P.O.V




O noua zi se anunţă blah blah blah… Probabil ar trebui să spun ceva artistic, dar dispoziţia mea nu îmi permite un astfel de privilegiu. Mă aflam din nou pe terenul de antrenament, forţându-mă la maxim şi încercând să îmi înec amarul în tehnici nefolositoare. Au trecut multe zile de când ea a dispărut şi nu ştiu de ce îmi pasă aşa de mult. La început o consideram doar un obstacol nefolositor şi am luat-o în echipa mea doar pentru un moft trecător, dar acum încep să îi simt lipsa. Am încercat să o găsesc cu diferite jutsuri, am căutat şi la baza Akatsuki, mă rog fosta, deoarece atunci când am fost acolo nu mai rămăsese nimic şi am făcut tot posibilul pentru a mă reîntâlni cu ea, dar totul a fost degeaba. Simţeam un gol adânc în suflet şi nu credeam că aşa ceva este posibil. Nu înţeleg cum de a dispărut aşa dintr-o dată. Nu se află în Konoha, alături de fraierul ăla de Naruto, deci puteam sta liniştit în legătura cu un aspect: nu a fugit într-un suflet acasă la ea, spunând la toţi că ma reîntâlnit şi există o mică şansa de a mă aduce înapoi. Totuşi, aveam o vagă impresie că nu a plecat de capul ei, ci a fost răpită. Înca îmi aduc aminte de tipul ăla cu mască din Akatsuki care îi bântuia visele sau ce naiba făcea el, dar nu pot face nici o conexiune. Ce legătura avea ea cu Akatsuki şi mai ales cu ticălosul de Itachi? De când am luat-o în echipă nu am aflat nimic despre viaţa ei actuală, ci doar o prostie, cum că un ciudat îi bântuie visele. Asta nu era nimic relevant, aşa că aveam nevoie de lucruri cât se poate de reale. Mereu stăteam şi mă gândeam de ce naiba mă frământă plecarea ei aşa de mult, în fond nu îmi păsa deloc de ea sau doar faptul că mă gândesc la ea , dovedeşte că ţin la ea? Of, aceste gânduri pur şi simplu mă enervează, la fel şi amintirea ei în capul meu! Am încercat să îmi distrag gândurile cu puţin antrenament, dar idiotul de Suigetsu a trebuit să apară în peisaj şi să mă enerveze mai mult decât eram.
- Sasuke, tu chiar te mai gândeşti la Sakura chan? Adică şi eu mă gândesc la ea , că doar arăta beton şi era aşa o scumpă, dar e o simplă fată şi nimic mai mult! Încercă Sigetsu să îmi ridice moralul în felul lui de idiot.
Îi arunc o privire fulgerătoare şi încerc să nu îl bag în seamă, dar simpla lui prezenţă mă freca la cap. A început să spună fel de fel de chestii, inclusiv lucruri pe care le spunea Sakura despre mine când era nervoasa. Desi încercam să nu fiu atent, am auzit ceva care nu mi-a placut de loc.
- Ce-a zis? izbucnesc deodată , iar Suigetsu se sperie foarte tare, astfel încât se ascunde în spatele unui copac.
- Sas’ke, nu-i vina ei! Nu judeca lucrurile cum trebuie deoarece o ameteai prea tare şi …
L-am oprit din vorbit pe acel netot cu o singură privire şi am plecat din locul de antrenament în padure. Ce a zis nesuferita aia despre mine? Pe bune, când pun mâna pe ea nu mai iese vie! Abia aştept să o găsesc şi să o fac să sufere în ultimul hal pentru lucrurile pe care le-a spus despre mine. Nu pot să cred că acel înger cu părul roz şi chip angelic m-a făcut aşa…. Doamne Sasuke, taci naibii din gură! Cum poţi spune despre duşman că e un înger? Limpezeşte-ţi gândurile omule şi trezeşte-te la cruda realitate.
M-am plimabt prin pădure timp de cateva ore bune, încercând să o uit de tot, dar ura nu mă lăsa în pace. Dacă o aveam în acest moment în faţă cred că o despicam în două, dar practic era imposibil. Nu înţelegeam deloc ce este cu mine. Acum o doream în braţele mele, mai apoi moartă sau în cel mai rău caz alături de ciudaţii din Akatsuki. Aşa cum rătăceam eu prin păduri, nu pot să cred peste cine am dat.
- Itachi? întreb uimit încercând să fac diferenţa dintre vis şi realitate.
E chiar Itachi? Îşi întoarce privirea spre mine şi rămâne la fel de stupefiat ca mine, chiar dacă nu arăta asta. Sharinganul mi se activează automat şi sar să îl atac cu Chidori, dar îmi blochează atacul cu o singură mână şi reuşeşte să dispară din faţa mea. Mă întorc spre locul în care a apărut şi mârâi nervos. Numai de el aveam chef în momentul de faţă. Mă priveşte superior şi spre surprinderea mea reuşeşte să îşi deschidă gura:
- Of, dacă nu o fi chiar fratele cel mic şi neascultător, Sasuke, spune cu un sarcasm nemaîntâlnit.
Ca deobicei, reuşea să mă enerveze cu simpla prezenţă + un set de replici enervante + privirea lui de ironic. Îmi dau ochii peste cap şi îmi dezactivez sharinganul.
- Nu am chef de luptă, Sasuke, adaugă cu zâmbetul şters de pe moacă. Sunt aici pentru a-ţi spune un lucru destul de important despre eleva mea Sakura.
Am auzit eu bine? A spus cumva, ‘’eleva mea Sakura?’’ Eram nespus de uimit deoarece dacă înainte nu făceam nici o legătură acum chiar nu fac. Imediat am apărut în spatele lui, cu sabia la gâtul său , fiind gata să-l ucid în orice secundă.
- Ce te face să crezi că mi-ar păsa mie de persoana acelei fetişcane? spun încercând să îmi păstrez atitudinea rece şi nepăsătoare pe care o folosesc cu toţi din jur.
- Poate ţie nu îţi pasă, dar mie da. Este într-un pericol iminent, deoarece şeful organizaţiei este un membru vechi din clanul Uchiha, pe nume Madara şi are planuri necurate cu Sakura.
Oricât de stupid sună, o voi spune: are vreo dovadă? Aşa pot să spun şi eu că Sakura e prinţesa de pe tărâmul pierdut şi Orochimaru e prinţul pe cal alb. Să fim serioşi, asta e cel mai tâmpit motiv pentru a ne lupta! Ştiu sigur că Itachi e aici deoarece vrea să ne luptăm şi nu de alta. Nu prea cred eu că a străbătut km buni din patul său confortabil pentru a-mi spune mie că preţioasa lui elevă, care era şi fosta mea colegă, se află în gheara unui membru Uchiha inexistent. În timp ce Itachi dădea din gură la greu despre chestii inexistente care se petreceau în imaginaţia lui roz, eu am vrut să îl atac cu sabia, dar s-a transformat imediat într-o grămadă de ciori negre.
- Sasuke, nu te minţi singur! aud glasul fratelui meu dintr-un colţ al pădurii. Ştii şi tu că dezvolţi altfel de sentimente pentru ea şi nu sunt de ură . Ai un gol în inima exact ca atunci când ţi-ai pierdut familia şi nu poţi nega acest lucru. Această durere este pricinuită de ea şi nu de propia persoană. Oricât de mult te vei strădui să ajungi un criminal asemeni mie nu vei reuşi. Tu esti altfel şi ai avut pe cine să te bazezi, dar păcat că ai ratat ocazia. Măcar fă acum ce trebuie şi scap-o de Madara până nu e prea târziu. Dacă te răzgândeşti în vreo privinţă vei ştii unde să mă găseşti.
Vocea care persista în urmă cu câteva momente a dispărut , iar eu eram în continuare singur. Nici nu ştiam cum să îmi definesc starea în acel moment. Poate că eram supărat de adevărul pe care Itachi mi l-a spus, poate că eram nervos din cauza neputinţei mele, poate că eram din nou frustrat că nu am putut face ceva, dar în definitiv eram la fel ca acel puşti de 9 ani care şi-a pierdut familia. Tot ce nu puteam nega era că Itachi a avut un impact colosal asupra mea şi nu îmi plăcea să recunosc dar avea dreptate. Totuşi nu pot uita că am rămas fără familie din cauza lui. Acum aveam un nou scop şi nu era legat de el, ci de ea. Nu ştiu prea multe despre acest ''Madara'' dar o voi scăpa pe Sakura de el, indiferent de ce presupune asta.

ღChloeeღ A fost un capitol genial . Superb . Extraordinar . Sper ca Sasuke sa o salveze inainte ca Madara sa isi inceapa planul acela tampit . Vreau , dar vreau sa vad ce se intampla . Spor la scris .

UN capitol extraaaaaaaaaaaa super frumos si sper sa te ti de promisiune si ne duci nextul maine k de nu il pun pe itachi sa te sinucida . glm . abia astept sa vad ce o sa mai faca madara si ce ganduri mai are cu sakura. dak el are in gand ceva super-pervers cu ea mai bn sa se duca la karin fara masca si sa vezi dupaia k numai scapa de ea nici mort k dak incearca se se mai dea la sakura ajunge in coma de gradul 4 la reanimare sau la morga :><: .

Ceeeeeeee? maine nextul nu imi vine sa cred ca este posibil sa pui nextul maine chiar sper sa fie asa si sa stii ca imi place foarte mult ficul tau il ador spor la tastat bye bye.

Defapt daca logica mea merge bine , nextul ar trebui sa vine astazi nu ? Si din cate vad eu ai cateva comenturi , deci asteptam nextul scumpo

Dupa cum am promis, am adus next-ul ! Va multumesc muult muult de tot ca ati trecut peaici si sper sa va placa :*
Apropo o mai tin asa 2-3 capitole ( posibil, inca nu stiu sigur) si revine in scena cuplul SasuSaku. Am idei noi si foarte perverse deci , fiti pregatiti ^^




Capitolul 18. Un membru al clanului Uchiha


Sakura P.O.V





După o săptămână


În tot acest timp în care am fost o deprimată totală, m-am gândit la unele lucruri. Dacă Sasuke nu vine dupa mine, voi accepta să mă alătur ciudatului de Madara. În fond nu am ce pierde. Prietenii mei din Konoha nu au venit să mă salveze, ceea ce este foarte ciudat la cum îl ştiu eu pe Naruto. Sau este posibil să mă fi căutat, dar Ino i-a convins să renunţe. Oricum, gândurile şi speranţele mi-au fost ruinate odată cu începerea antrenamentului . Timp de o săptămână, mi-am înecat amarul în antrenamente cu Pain, care în sfârşit a încetat să se poarte urât cu mine şi cu Hidan, care într-un final a renunţat să mă numească “păgână”. Într-un fel, mă simţeam bine în organizaţia acestor genii malefice şi chiar m-am împrietenit cu caţiva. Konan, singură femeie din Akatsuki, a fost foarta bună cu mine şi m-a ajutat să mă integrez mai bine. Pain, a uitat de ura care mi-o purta şi se concentra să mă antrenze, Hidan şi-a reprogramat ura şi şi-a îndreptat-o spre Deidara, care după parerea lui era un şi mai mare ateu, iar Madara, ei bine, Madara, a mai avut dăţi în care dorea să se apropie de mine , dar i-am interzis cu desăvârşire. Adică, hello, tipul era un exponat de muzeu, iar eu o fată în floarea tinereţii. Şi ce daca arăta ca Sasuke? El nu e Sasuke! Diferă cu totul la personalitate, deoarece brunetul niciodată nu şi-ar dezvălui sentimetele mie sau oricărui altcuiva.
Odată cu toate aceste evenimente, am aflat mai multe despre mine şi puterea mea şi am rămas uimită atunci când Madara mi-a spus că cei care m-au crescut nu erau adevăraţii mei părinţi. Nu eram chiar aşa afectată deoarece o parte din mine a uitat de vremea când eram copil şi ţineam aşa de mult la toţi cei din jur. Pot admite că aceste săptămâni cu cei din Akatsuki m-au schimbat. Întotdeauna trebuia să fiu pe fază la comentariile netotului de Hidan, la arta neînţeleasă a lui Deidara, la insultele lui Zetsu ( un carnivor obsedat care se ceartă cu cea de-a doua parte a sa) , la intenţiile lui Madara şi mai ales la epicele conversaţii cu Itachi care devenea din ce în ce mai ciudat. Nu ştiu de când s-a transformat în acest tânăr emotiv cu prea multe ifose. Poate că îl înţelegeam, adică şi mie îmi lipsea Sasuke , dar de fiecare dată când pomeneam de el, Madara schimba subiectul.
Aşa au trecut zilele , până ce m-am trezit schimbată cu totul. Într-un fel, Madara m-a făcut să uit de Sasuke, de dragostea ce i-o port şi de faptul că îmi lipsea. Am început să stăpânesc din ce în ce mai bine cele cinci elemente, iar totul era ceva obişnuit pentru mine. Mă trezeam şi intram la antrenamente până spre seara, iar când se lăsa noaptea, mă duceam la culcare, nu înainte să fac puţin mişto de Hidan. Totul era obişnuit şi mă simţeam ca în familie, ceva total ciudat. Dacă cineva mi-ar fi spus că voi deveni o Akatsuki şi mă voi înţelege super bine cu toţi, cu siguranţă nu îl credeam.

Acum era o nouă zi, iar eu căscam de mama focului. Mă aflam pe o pajişte verde, încălzită de razele puternice ale soarelui. Puţină odihnă nu strica nici pentru cea mai mare shinobi ( de precizat: eu) , care mai avea puţin şi adormea acolo. Chipul meu era luminat de căldura solară şi sincer mă apuca cu moleşeală. Doream atât de mult să dorm, dar Madara avea o surpriză pentru mine şi gandul acesta mă ţinea în priză. Mă întreb: oare ce surpriza are mucegăitul pentru mine? Desi am început să mă înţeleg mai bine cu el şi am uitat tot ce s-a întâmplat în trecut, asta nu înseamnă că am renunţat la vechiurile obiceiuri. Dacă nu îi zic mucegait în faţă, măcar în gândul meu să îi zic.
Timpul trecea şi trecea şi iar trecea… Iar boul ăşa tot nu apărea. Eram foarte nervoasă din cauza că nu îşi făcea apariţia odată cu făţăul ăla de dobitoc, iar doamne-doamne mi-a ascultat rugăciunile în cele din urma şi l-a făcut să apaăa. Scoasă din minţi că am fost nevoită să aştept aşa mult, mă ridic de pe pajişte şi vreau să îl lovesc cu unul din noile mele jutsuri super cool, dar cineva barează atacul înaine să îl lovească. Rămân cu o faţă gen ‘’Wtf’’ şi privesc în dreptul celui sau celei care l-a apărat. Purta o pelerină lungă, ca cea din Akatsuki, doar că nu avea norişori. Privesc suspicioasă şi îl întreb pe nemernicul mucegăit ce naiba se întamplă.
- Dupa cum bine ştii, Sakura-chan, îl aud pe mucegăit vorbind cu vocea lui Tobi, am promis că îţi voi face o surpriză. Iar cum Tobi it`s a good boy s-a gândit că vrei să faci cunoştinţă cu cineva destul de important.
Îl privesc urât şi remarc că a devenit din nou prostul incompetent de acum ceva timp. Nu înţelegeam schimbarea asta bruscă de comportament, dar am presupus că are legatura cu acea persoana. Îmi dau ochii peste cap şi adaug plictisită:
- Ok, păi dacă vrei să îmi faci cunoştinţă cu această ‘’persoană’’ , spun ironica, spune-i să se prezinte şi să nu mai stea ascuns în pelerină. Am antrenament cu Pain şi nu am chef să întârzii , deci dă-ţi drumul la gură, spun nepăsătoare.
Tipul sau tipa de sub acea pelerină face ascultare la ordinele mele şi scapă de acel obiect vestimentar ( care apropo, arăta hidos) şi rămân neimpresionată. Era o fată cam de vârsta mea, cu părul brunet, aparent drăguţă, cu ochii roşii, îmbrăcată cu un costum ninja gen Ambu Black ( doar că nu are însemnul Satului Ftunză) . Privesc totul plictisită şi îl întreb pe handicapat ce e asta.
- Nu te adresa aşa senseiului meu, băţ de acadea! aud o voce subţirică , dar şi foarte hotărâtă.
Când aud acea insultă la adresa mea pufnesc în râs şi încep să fac mişto ( ceva total caracteristic mie).
- Pe lângă faptul că ‘’băţ de acadea’’ nu este o insultă, tu nu ar trebui să te adresezi somităţii de mine aşa. Dacă nu vrei să ai probleme, cere-ţi scuze fetiţo!
- Mă adresez cum vreau unei fiinţă aşa de inferioare ca tine! pufneşte nervoasă şi se apropie de mine. Şi nu îmi spune mie fetiţo că-s mai mare ca tine, piticanie!
Asta e picătura care a umplat paharul! Nervoasă, sar pe ea şi începem amandouă să ne batem, până ce Madara ne desparte semn că i-a revenit personalitatea de malefic.
- Ajunge! tună supărat mucegăitul pe vocea sa carcateristică de om înfiorător.
Mă cutremur pentru o secundă, deoarece acel glas terifiant îmi aduce aminte de trecut. Obişnuia să folosească acel ton atunci când îmi bântuia visele şi îmi umplea capul cu prostii. Dacă s-a ajuns la asta, înseamnă ca Madara nu e în toane bune.
- V-am adus aici pe amandouă ca să vă cunoaşteţi nu să vă luaţi la bătaie, continuă să vorbească tipul cu două personalităţi, iar eu doresc să comentez. Taci, Sakura! mi-o taie scurt iar eu mă sperii.
- Of, sensei, nu înţeleg rostul. Nu vreau să cunosc o aşa persoană plină de ea. Nici nu văd de ce e în organizaţie, deoarece nu mă întrece cu nimic.
Enervată de acel argument , vreau să o ciufulesc din nou, dar Madara mă prinde de braţe şi mă întoarce spre el. Ou, shit! Ia laba de pe mine! Mă smucesc nemulţumită şi mă îndepărtez de cei doi, vrând să plec cât mai departe, dar glasul lui Madara mă opreşte:
- Ea este Mizuki Uchiha.
Auzind acea replica mă opresc şi mă întorc uimită, privind-o preţ de câteva secunde pe acea fată. Ea chiar seamăna cu o Uchiha!

OHHHHHHHHH ce noroc a avut fata aia. dak nu era madara cred k mizuki o incasa rau de tot si ce bn miar fi parut atunci k deja nu pot so sufar ABIA ASTEPT NEXT

Hey , hey . Daca o mai insult mault pe Sakura eu o bat . Cum a indraznit? Ce rol are ea in toata povestea asta ? Deja e pe lista mea neagra dar nu vreau sa imi fac o parer rea asa ca te rog sa pui urmatorul capitol .

Ooooo o Uchiha!! Ce interesant!!! Vreau nextul !!! Totusi ma bucur ca Sakura a inceput sa se inteleaga cu cei din Akatuki !! Dar eu il pe Sasuke !! De ce nu vine si o salveaza pe Sakura? Oare o cauta? Oare a cautat-o ? Oare ii pasa de ea?? Offf o gramada de intrebari fara raspuns!! Si totusi oare ce fac cei din Konoha? Oare Naruto inca o cauta ? Sunt sigura ca o cauta, el nu e genul care sa renunte!! Oare o va gasit ? Oare acesta Mizuki ce rol are ?
Offf iubito vreau nextul!!! Haide repede cu el te rog !! Spor la scris !! Te pupacesc!!

hey , iubire ! Stiam eu ca pui nextul azi . Pnetru ca tu intotdeauna te ti de cuvant .
Un personaj nou ? I like ! Dar sunt putin in ceata ... care este treaba cu acesta Mizuki ? O curiozitate ce ma roade extraordinar de tare pe din n`auntru ( asa cred ca se scrie ) nu imi da pace ... Ajuta`ma te rog si pune nextul

Ce e cu tine de nu ne mai incantsi si noua privirile cu un next ??!!