Acesta este primul meu fic SasuSaku, desi nu este primul Naruto :)) Am mai avut o slaba tentativa de fic, dar am renuntat imediat ce mi-am dat seama ca nu are succes. Acum, am incercat si eu un astfel de fic bazat pe acest cuplu si.. sper sa va placa !

-Introducere-

Nici nu îmi amintesc când a început asta... Cu mult timp în urmă mă gândeam că este ireal ce mi se întâmpla. De fiecare datî când închideam ochii şi mă lăsam pradă viselor se întâmpla ceva tragic. Ori murea cineva, ori cineva era rănit. Visele acestea au început să capete contur imediat dupa ce am parăsit Konoha în căutarea lui.



Flashback


Alergam necontenit prin pădurea deasă şi întunecată ce mi se arată în faţa ochilor. Copacii căpătau un contur negru înfricoşător şi mă făceau să tresar la fiecare îndoitură a crengilor. De ce? De ce a plecat şi m-a lăsat singură? De ce?
Întrebările continuau să nu îmi dea pace până ce am început să văd totul negru. Am căzut jos, fără vlagă, cu lacrimile in ochi.

End Flashback

Atunci am avut primul vis înfiorător în care el murea. A fost aşa greu de urmarit încât fiecare părticică din sufletul meu se rupea în două la vederea acelor imagini terifiante. Am încercat orice pentru a îndepărta aceste gânduri negre, dar nu am reuşit. Cu trecerea timpului a început să îmi fie frică să mai închid ochii. Nu era seara în care să nu mă trezesc îngrozită de ceea ce visasem. Aşa că am încetat să mai dorm.
Când veneam dintr-o misiune foarte grea, eram extrem de obosită dar încercam sa îmi controlez oboseala. Nu puteam adormi ştiind ce va urma.
Acum, cu îndrumarea lui Tsunade sama am reuşit să depăşesc acest obstacol. Cel puţin aşa am crezut, pana în prezent. Dupa ziua de azi totul avea să se schimbe.



Capitolul 1. Apariţia lor






Era o nouă zi plină de speranţă, în care mă gândeam că el avea să se întoarcă la mine, depaşind obstacolul rămas între noi. Zâmbeam încontinuu crezând că ceva avea să se schimbe. Simţeam ceva în adancul meu care nu îmi dadea pace. Să fie speranţa? Logic ca ea era.
M-am ridicat de pe iarba proaspăta şi verde, începând să alerg prin padure. În mai puţin de zece minute trebuie să iau în primire o noua misiune alături de Naruto şi Sai. Nu ştiam prea multe date despre această misiune, dar nici nu mă interesa. Dispoziţia mea era mult mai importanta decat orice altceva în momentul de faţă. În scurt timp am ajuns la locul stabilit şi i-am putut zări pe baieţi. Am ajuns în dreptul lor şi i-am salutat, ei răspunzându-mi la salut.
- Deci, Sakura-chan, după ce terminăm misiunea vrei sa mergem la un ramen? mă întrebă Naruto cu zâmbetul până la urechi.
Nu doream sa îi stric buna dispoziţie aşa că am acceptat, deşi sinceră să fiu nu aveam nici un chef de mâncat sau stat la taclale.
Am început să discutăm despre diferite chestii, exasperaţi că sensei nu apărea odată. Când am început să ne pierdem răbdarea cu adevarat, a apărut Kakashi sensei într-un nor de fum.
- Oh, copii, dacă aţi ştii ce mi s-a întâmplat...încercă să se vaite şi să se victimizeze.
- Nu ne intereseaza ! raspundem noi simultan, călcaţi pe nervi.
- Dar ce indispuşi sunteţi, remarcă sensei, iar noi îl aprobăm încercând sa îi reproşăm întârzierea. Oh, copii, treceţi peste, continuă zâmbind.
- Nu suntem copii ! izbucnim eu si Naruto nervoşi.
Kakashi a încetat sa ne atribuie apelative şi a început să ne prezinte misiunea. Era ceva legat de... Orochimaru? Am ănceput să tremur în sinea mea gândindu-ma că, unde era Orochimaru trebuia să fie şi Sasuke. Asta chiar era ziua mea norocoasă, nu? Am început să mă bucur inexplicabil în subconştientul meu, pana ce Sai m-a trezit la realitate şi m-a anunţat că pornim la drum.
Am început să fugim prin padure, destinaţia finală fiind presupusa ascunzatoare a lui Orochimaru. Tsunade sama ştia din surse nesigure că unul dintre subordonaţii lui Orochimaru a fost văzut prin satul sunetului acum o săptămână. Să sperăm că este o ştire adevărată şi că viermele ăla nu şi-a mutat tabăra în altă parte. Cum străbăteam noi drumul, am observat un şarpe ce se târa pe jos. Trebuie sa fie un semn? Am sărit de pe creanga unui copac , făcând un salt impresionant în aer şi aterizând jos. Ceilalţi s-au oprit şi ei din drum odată cu mine.
- S-a întamplat ceva? mă întrebă Kakashi sensei.
- Un şarpe!!! izbucneşte Naruto când vede mica creatură ce se târa.
Şarpele, luat prin surprindere sare pe Naruto şi îl înşfacă bine. Trebuie să precizez că nu era un şarpe tocmai mic.. doar un metru, doi. Blondul a ănceput sa ţipe şi să se agite prin toate parţile cu biata creatura pe el.
- Luaţi spurcăciunea asta de pe mine ! Sakura chan, Sai, face-ţi ceva!! urlă Naruto în încercarea lui de a scăpa de şarpe.
Într-un final, săturandu-mă de spectacolul absolut amuzant oferit de Naruto, îmi scot sabia katana şi îl tai pe nemernic în două împroşcându-l pe Naruto cu sangele şarpelui.
- Yuck, maţe de şarpe, exclamă Naruto absolut dezgustat de ce era pe el.
- Şarpele nu are maţe, adaugă Sai uimit de prostia lui Naruto care nu avea limite.
Naruto a ănceput să îl înjure pe Sai şi astfel s-au luat la bătaie, în cele din urmă fiind despărţiţi de Kakashi sensei.
- Terminaţi odată! Trebuie să ne continuăm drumul. Nu înteleg de ce v-aţi oprit din drum pentru a vă juca cu bietul şarpe.
- Credeam că este un semn. Aţi văzut şî voi că nu era un şarpe obişnuit, remarc eu, fiind aprobată de Sai.
Deodată se aud niste foşnituri din partea opusă, şi mă întorc fulgerător. Am rămas cu gura căscată de ceea ce mi se arată în faţa ochilor. Şi nu numai eu. Toată echipa era uimita de prezenţa lor aici.

IMI PLSCE,
NEXT
NEXT
PLZZZZ

Hey, se pare ca am trecut si eu pe aici.
Vin-o repede cu nextu'
Ca imi place mult ficul.
Te poop!

hey hey..!!
imi place primul capitol.. e interesant
vreau next-ul repede
pwwpici...!!

Hey, multumesc pentru comentarii Chris, ca sa te lamuresc, nu este primul meu fic. Defapt este primul meu fic SasuSaku, dar in rest nu este primul meu fanfic.
Inca odata va multumesc pentru comentarii si sper sa va placa urmatorul capitol !






Capitolul 2. Schimbare de comportament







Inima a încetat să mai bată atunci când l-am văzut. Era chiar el ! Dar nu era singur. Alături de el se aflau alţi trei ninja, care presupun că erau colegii lui de echipă. Printre aceştia era şi o fată. Se pare că Sasuke a încetat să mai respingă fetele...
Mi-am întors privirea spre colegii mei şi mare mi-a fost mirarea când am văzut ce făceau. Naruto căsca gura la greu, astfel încât ia intrat o musca, Sai privea totul ca pe ceva obişnuit, iar Kakashi sensei îsi citea cartea ''Vino, vino paradis!''. Oamenii ăştia sunt proşti sau ce? E Sasuke! Când să spun ceva, sensei îşi ridică privirea din carte şi remarcă că nu suntem singuri.
- O, copii, uitaţi-vă! E colegul vostru! spune zâmbăreţ reluând cititul carţii. Apropo, Naruto, adăugă Kakashi, închide gura sau vor intra mai multe muşte.
- Voi sunteţi proşti? încep sa ţip necontrolat. E Sasuke! Cel pe care îl căutăm! Ce doamne iartamă aveţi de vă purtaţi aşa?
Când să le arunc alte cuvinte aiurea, toţi au dispărut. Clone ninja? Ce dracu se întâmplă aici? Abia atunci mi-am dat seama! Asta este o cursa, iar eu am căzut în ea, în timp ce colegii mei de echipă şi sensei înainteaza spre ascunzatoarea lui Orochimaru. Sunt fără speranţă!
Am vrut să dispar cât mai repede de acolo, dar ei şi-au dat seama de intenţia mea, aşa că în spatele meu a apărut tipa aia roşcată. Şi-a îndreptat kunaiul spre mine astfel încat eram imobilizată la spate, dar am facut un salt rapid şi am dezarmat-o, nu înainte de ai aplica un pumn nu prea prietenos. Am sărit pe creanga unui copac şi am început să fug prin padure. Din nefericire pentru mine eram urmărită şi nu puteam scăpa. M-am avântat din ce în ce mai tare, grăbind pasul dar din neatenţie m-am împiedecat şi m-am îndreptat în jos. Am făcut cunoştinţă cu pământul şi am început să înjur. Oboseala asta! Am încercat să mă ridic, dar am realizat că mici picături de sânge picurau din capul meu.Ce dracu? Dar când să urmeze alte clipe de isterizare am văzut totul în negru şi am leşinat.

''Alergam înspăimântată de-a lungul drumului prăfuit. Ceva era pe urmele mele iar eu tot ce puteam face era să grăbesc pasul. Deodată urmăritorul meu apare în faţa şi îşi îndreaptă sabia spre mine. Am putut vedea doar o pereche de ochi roşii ameninţători care ma ţintuiau cu privirea. Sângele a început să curgă fără oprire, creând aproape o cascadă. Era al meu...''

M-am trezit ţipând şi urlând din pricina visului avut. Nu am plâns deoarece am realizat că era doar un vis. Nu din nou... Se întamplă ca acum ceva timp, dar de ce? Am început să cercetez camera cu privirea şi constat cu stupoare că nu era camera mea. Îmi duc mâna la cap şi îmi dau seama că este bandajat deoarece simt materialul alb ce imi acoperea capul. Dau să mă ridic dar imediat cad pe jos. Efectele secundare ale oboselii şi viselor prosteşti, nu? Am încercat din nou să mă ridic, dar în cameră îşi face apariţia tipa roşcată. Stop cadru, ce dracu face ea aici? O, da! Îmi amintesc... Eram urmărită de Sasuke şi echipa lui prin toată pădurea. Când m-a văzut pe jos, a început să râdă şi să rânjească prosteşte. Târfă idioată! Nu o cunoşteam prea bine, dar îmi venea să îi mut faţa aia de (iertati-ma nu stiu ce vorbesc).
- Sasuke-kun vrea să te vadă! mă anunţă şi părăseşte camera, aşteptându-mă pe hol.
Nici nu m-am obosit să mă ridic.Doar stăteam şi mă uitam la ea. Arăta ca o paiaţă roşcată! M-a privit urât şi mi-a spus:
- Haide, odată! Ce stai acolo şi te uiţi ca o (iertati-ma nu stiu ce vorbesc)ă?
M-am ridicat de jos şi i-am aruncat o privire fulgerătoare. Am părăsit camera şi am început să strabatem holurile lungi, până când am ajuns în faţa unei camere. Roşcata a intrat prima, după care am intrat şi eu. În acea încăpere era un tip cu părul alb, unul cu păr portocaliu şi uite-l şi pe Sasuke. Nu am schiţat nici un gest la vederea lui, deşi în inima mea se dădea o bătălie. De ce mă aflam aici? Ce dorea de la mine? Intrebările astea nu îmi dădeau pace sub nici o forma. Şi unde sunt Kakashi sensei, Naruto şi Sai? Chiar aşa idioţi sunt încât nu îşi dau seama că lipsesc? Dar, hei! Din moment ce misiunea e condusă de Kakashi sensei logic că nu îşi dau seama că lipsesc. Pun pariu că acum îşi citeşte nemuriatoarea carte plină cu perversitaţi. Dar să revenim... Ce doreau ăştia de la mine?Odată ce am intrat, cei doi băieţi şi-au îndreptat privirea spre mine, analizându-mă din cap până în picioare. Eram cumva vreun exponat rar de muzeu? Ăh, în loc să îmi bat capul cu asta, mai bine aflu de ce sunt aici.
- Ok, deci, lămuriţi-mă şi pe mine într-o privinţă. Sunt în grota voastră bine ascună din ce motiv? Dacă nu va-ţi dat seama eram într-o misiune. Fosila voastră de şef nu se găseşte singură.
- Te referi la Orochimaru, frumoaso? mi se adresează cel cu parul alb.
- Da, la el mă refer! Şi încetetează cu apelativele astea absolut deplasate, îi spun enervată.
- Ah, dar îţi spun adevărul. Sasuke, sigur nu o puteam păstra pe o perioadă mai lungă? E mai frumoasă decât orice fată de pe aici sau de pe oriunde. M-aş distra şi eu...
Sasuke nu schiţa nici un gest, dar replica ăluia l-a făcut să se încrunte, iar pipiţa aia roşcată îl fulgera din priviri.
Am auzit eu bine? Tipul ăla va ajunge în spital dacă continuă aşa. I-am aruncat o privire rece şi mi-am continuat rolul. Trebuie să îi demonstrez lui Sasuke că m-am schimbat, deşi nu este aşa.
- Spuneţi-mi odată de ce mă aflu aici şi încercaţi să scurtaţi povestea.
- O, felino, îmi place când ei iniţiativă. Sigur nu vrei să mergem sus? mă întreaba acel idiot notoriu.
Îmi pregătesc pumnul şi îl lovesc aşa de tare încât cade pe jos. Îl privesc triumfătoare şi mă aşez pe locul lui, lângă Sasuke.
- În primul rand, aud vocea glaciară a lui Sasuke, nu eşti aici pentru a-l bate pe Suigetsu, îl al doilea rând controleză-ţi tupeul şi în al treilea rând fosila aia de şef, cum îi spui tu, e mort.
Wow, deci m-a lămurit total. Am aflat numele acelui prost, tupeul nu mi-l voi controla nici moartă, iar Orochimaru este mort. Sincer, aş da petrecere dacă nu m-aş afla aici.
- Okay şi rolul meu aici care este?
- Am auzit că ai fost antrenată de Tsunade, iar abilitaţile tale medicale mă pot ajuta. De azi înainte tu esti medicul grupului, clar?
E... ia stai tu puţin. Apare peste trei ani, total schimbat, cu dreptul de a mă alătura grupului său de ciudaţi. Mai bine mă căsătoresc cu Lee şi am cinşpe copii, decât să fac ce vrea el. Vreau cu tărie să îi demonstrez că m-am schimbat şi nu mai sunt înebunită dupa el.
- Şi dacă nu vreau? încerc să fac pe dura, dar şi-a dat şi el seama de prefăcătoria mea.
- Nu-i după tine. Dacă nu vrei ca cei la care ţii să moară, mai bine ai face în aşa fel încât să mă mulţumeşti.
Pff... acelaşi insensibil de acum trei ani. Din câte ştiu eu oamenii se schimbă, dar el tot acelaşi nesuferit, insensibil fără inimă a ramas.
- Stai să văd dacă am înţeles bine. Eu să te ajut pe tine? Nici vorbă, amice! Eu mă voi duce la echipa mea, adevărata mea echipă.
M-am ridicat de jos şi am vrut să părăsesc încăperea, dar Sasuke a apărut în faţa mea. M-a prins de gât şi m-a privit fix în ochi. Simţeam cum mă înmuiam încetul cu încetul. Ce privire adâncă şi minunată are! Of, taci Sakura! Încearca să te controlezi.
- Controleza-ţi tupeul! mă avertizeaza pentru a doua oară strângându-mă din ce în ce mai tare. Altfel, vei avea de suferit! Crede-mă, te pot omorâ când vreau aşa că nu mai fă pe fata dură. Ştiu că eşti încă îndrăgostită de mine!
Nici macar lui nu îi permit să mă trateze ca pe ultimul gunoi. I-am apucat mâna şi i-am dat-o la oparte de lângă gâtul meu. L-am privit pentru ultima dată şi am ieşit din încăpere, nu înainte să strig:
- Să te ia naiba, Uchiha!
Colindam holuri lungi şi neterminabile înjurându-i pe acei tâmpiţi. Doamne, sunt aşa proşti! Trebuie să scap de aici şi să ajung la Naruto şi ceilalţi .Dar acum vine întrebarea: Cum? Hm, simplu. Mă voi da drept aliata lui Sasuke şi voi reuşi să scap de aici. Sasuke Uchiha, habar nu ai cu cine te-ai pus!

YeeY, sunt prima!
Oricum, imi place foarte foarte mult ficul tau.
Astept cu nerabdare nextul.
Te poop!!

imi place mult de tot..e superb.!!
astept next-ul cu nerabdare...!!
pwwpici..!!

imi place asa mult ! Devine foarte interesant ! Abia astept nextul

HAI PUNE REPEDE NEXT-UL TE ROG DULCE CA O SAVARINA