Capitolul 19: Inger al disperarii...

~Sasuke povesteste~

Corpul meu se zbatea mai tare ca niciodata... Foc.. Mult fum si multe tipete.. Simteam cum respiratia mea incetineste si cum flacarile vor sa imi mistuie corpul. Sa il inghita. Incerc sa scap din acea capacana a mortii si sa ies.. Sa ies din acel cosmar. Am deschis incet ochii si m-am trezit din somnul sadic ce ma tintuia... Dar ceea ce am vazut m-a facut sa tremur. Nu era un vis nici un cosmar, ci doar realitatea cruda in care ma zbateam sa razbesc. Am incercat sa trag aer in piept dar deodata o tuse innecacioasa si incontrolabila se auzi in zgomotul de lemne trosnite si tipete isterice care incercau sa patrunda printre flacarile demonice. Corpul meu a cazut pe podeaua plina de funingine si privirea mea a ramas atinitita la o poza..
O privire gingasa.. Un zambet divin.. Am inchis ochii incet si pe obrazul meu s-a prelins o lacrima cu gust amarui ce ma facu sa tresar. Dupa ce am mai tusit de cateva ori la fel de zgomotos si puternic, am simtit cum nu mai vad nimic, ca totul se pierde, ca lumea dispare in acele umbre ale focului. Era din ce in ce mai cald si flacarile ajungeau tot mai mult la mine.. Voiam sa fug, sa scap de acel infern.. Dar nu puteam.. Eram invins de acele devoratoare ce se intindeau tot mai tare. Sute de voci se auzeau de afara.. Sute de voci neajutorate ce cautau o farama de speranta.. Acele voci erau tot ce mai auzeam pana cand...
O voce stridenta, disperata si plina de furie se abatuse asupra urechii mele. O voce ce imi facu ochii sa se deschida si corpul sa se ridice bezmetic de pe podeaua aproape cuprinsa de acel infern pamantean. Mainile mele au cercetat putin podeaua si dupa ce am reusit sa ma ridic putin, m-am tarat pana la "EA".. Pana la noptiera pe care era asezata poza ei.. Mana mea a prins-o si a dus-o la gura pentru a-i impartasi un sarut dulce si tainic. Posibil ultimul.. Din nou acea voce strigand..
M-am ridicat incet si greu de pe podea si am traversat un sfert de camra. Nu puteam sa respir, nu vedeam nimic.. Eram cuprins doar de dorinta de a o salva. Pe ingerul meu.. Am vazut din nou acea imagine a ei, acea imagine ce m-a facut sa merg cativa pasi, insa... Corpul meu cazu fara sprijin pe podea fiind din nou prins de acea slabiciune.. Eram sfarsit de orice putere. Mai respiram doar putin inhaland fum si scantei ce le arunca voit focul spre corpul meu. Un singur cuvant am mai putut spune: "Sakura..."

~Sakura povesteste~

Tipete disperate, copii plangand, rasete diabolice, lacrimi fara de oprire.. Acel foc ne mistuia satul si noi nu puteam decat sa ne uitam cum totul este cuprins de ura celor oameni. Acei oameni ce au distrus casele, au batjocorit femeile si ne-au omorat Hokagele.. Un singur lucru puteam vedea.. Flacari. Flacari ce cuprindeau tot mai mult imaginea satului.
Alergatul meu incetinea din ce in ce mai mult si respiratia mea era tot mai greoaie. Fumul era peste tot, focul inghitea tot in calea lui, acei barbari loveau cu disperare si furie oamenii ce ii intalneau si omorau copii fara aparare. M-am oprit pentru o secunda in care privirea mea a cercetat intreaga intindere. Ochii mei cautau prin flacarile si fumul de nepatruns pe cineva. Simteam cum inima imi bate din ce in ce mai tare si cum lacrimile care curgeau fara contenire sunt uscate tot mai mult de focul ce se apropia.
Acea privire diabolica.. In fruntea acestui cosmar era un om numit Orochimaru. Un renegat. Un demon ce nu cunoscuse dragostea.
Salbaticii lui cutreierau satul in cautare de noi tinte nevinovate. De la copii la oameni in varsta, toti erau omorati. Femeile erau violate apoi ucise, casele erau jefuite si apou arse, tot ce intalneau distrugeau si secatuiau de viata. Din flacarile mistuitoare se arata o silueta iar spre speranta mea am strigat:
-Sasuke??!!
Insa in momentul urmator focul dezvaluise o cu totul alta persoana decat cea pe care o cautam. Nu era cineva cunoscut si nu parea a fi dispus sa ma ajute. Pe fata lui aparu un zambet demonic plin de ura si perversitate. M-am intors si am vrut sa plec, sa scap, dar era prea tarziu.. M-a prins de mana si m-a izbit de un perete facandu-ma sa tip de durere.. S-a napustit asupra corpului meu tremurand si a inceput sa ma atinga, sa ma sarute.. Ma simteam murdara, folosita, distrusa. Simteam cum coboara tot mai jos in timp ce vocea mea lega doar un singur cuvant: "Sasuke.."
As fi dat orice sa fie acolo. Regretam.. Regretam amarnic ceea ce facusem si faptul ca l-am minit.. Il iubeam insa imi era imposibil.. O singura imagine ma facu sa tresar si sa tremur, in timp ce vocea mea se auzea tipand strident in intunecimea acelui colt.
Dupa ce isi batuse joc de corpul meu, nenorocitul a scos o katana lucioasa in care imi puteam vedea reflexia fetei infricosate. Si-a lins incet buza de jos si apoi si-a indrepatat ascutisul katanei spre pieptul meu gol. Am simtit cum lama rece patrunde tot mai adanc si cum privirea mi se incetoseaza.
Pe obrazul rosu s-a mai scurs o singura la lacrima si vocea mea a mai rostit cateva cuvinte stinse:
-Te voi astepta, Sasuke...