~Capitol final: Vazand in sfarsit lumina...~

~Sasuke povesteste~

Ura.. Acel sentiment macabru si obscur ce iti injecteaza acel venin numit razbunare.. Odata prins in ghearele ei nemiloase nu mai poti da inapoi.. Chiar daca aripile mi-au fost taiate de cand am vazut pentru prima data lumea, razbunarea si ura si-au facut loc printre golurile sufletului meu umplute adesea cu lacrimi reci si arzatoare.. Incet, incet esti prins tot mai mult de acea dulce mireasma a razbunarii si in final ajungi sa nu mai poti scapa. Te ademeneste cu cantecele ei dulci si rare si te loveste exact atunci cand realitatea e mai cruda.. Acel sentiment.. Frica. O lume plina de necunoscut. Frica. O zare pe care nu am putut sa o ajung cu privirea.
Dar daca as fi atins-o.. Daca as fi simtit amaraciunea acelui sentiment devorator.. E atat de frumoasa.. Dar daca nu o s-o pot vedea niciodata?
Ape tulburi intunecate de ura ce nu pot fi limpezite de teama. Acel suflet cazut de undeva din colturile iadului.. Acel suflet ce nu a cunoscut decat opacitatea si raceala urii.. Dar acum aveam pentru ce sa lupt.. Luptam pentru tot ceea ce insemna viata mea. Nu mai voiam sa traiesc, dar daca tot o faceam macar sa imi potolesc setea de sange nascuta din aceasta dorinta orbitoare de razbunare. Razbunare... Un singur lucru ce ma mai tinea in viata.. Acel sentiment pe care il uram atat de mult devenise ceea ce ma facea sa traiesc.
Ei mi-au ucis ingerul asa ca acum ii voi ucide si eu pe ei. Vreau sa vad cum sangele lor imi inunda privirea si cum mainile mele le iau pana si ultima gura de aer. Cum taisul katanei mele izbeste sangele de perete si cum acei nenorociti imi implora inca o sansa. Cum se roaga de mine sa ii las in viata.. Sa simt ca picioarele mele le zdrobesc corpul si la sfarsit.. La sfasit il voi omora pe el.. Pe Orochimaru. Va regreta ca a atins-o pe Sakura. Il voi urmari cum se zbate in stransoarea mortii pana cand ultima farama de aer va patrunde in corpul lui...

Corpul meu se misca alert printre umbrele intunericului ce se lasase de curand. Luna trecea pe cer incet urmarindu-mi in taina fiecare miscare, fiecare gand. Ii lasasem de mult in urma pe Itachi si Naruto si acum nu puteam vedea doar ochii "Ei" de un verde stralucitor.
Deodata corpul meu s-a ridicat incet de la sol aterizand pe o cladire scunda. M-am uitat putin la satul distrus si o lacrima s-a scurs incet pe obrazul meu. Mana mea a trecut rapid peste fata mea luminata slab de razele lunii, lacrima disparand. Am simtit cum o mana puternica imi atinge umarul, eu tresarind incet.
-Ti-e dor de ea? spuse Naruto ce se uita la mine cu tristete in timp ce Itachi si-a intors capul spre necunoscut.
-Hh.. O sa plateasca..
-Cu siguranta, Sasuke, replica blondul in timp ce imi zambi inocent.
Pe fata mea aparu un zmabet discret si tragic si dupa ce am oftat adanc, mi-am mutat privirea inspre o cladire veche. Am strans tare pumnul si le-am facut baietilor semn sa mergem. Am coborat de pe cladire si ajunsi in fata unei usi din metal scunde ne-am uitat unul la altul, pana cand.. Mana mea apasa usor pe clanta usii deschizand-o incet. Un hol lung se desfasura in fata ochilor mei si dupa ce am inaintat putin am auzit o voce spunandu-mi:
-Ce cautati aici?
Am zambit sadic si mi-am dus mana la teaca katanei. Am tras repede de ea si un sunet infiorator isi facu aparitia in linistea singuratica. Le-am facut semn baietilor sa se ocupe de gunoiaele de gardieni si m-am indreptat, fugind, spre usa din capatul holului.
Deodata niste tipi imbracati in negru mi-au iesit in cale insa dupa ce am lasat capul incet in jos, am ridicat katana si am trecut prin ei, la propiu. Corpul meu era patat de sangele ce nu se mai oprea, maini sau diferite parti ale corpului erau zdrobite dureros de pasii mei puternici. Cu o ultima suflare m-am oprit si am clipit de cateva ori, apoi am luat-o din nou la fuga strigand:
-Sakura!!!

Dupa ce si ultimul cap a fost taiat, am deschis usa si mi-am sters lacrimile si sangele de pe obraji. O voce singuratica se auzi deodata in camera rece:
-Sasuke... Stiam ca vei veni. Setea ta de razbunare a fost prea mare.. Hhh.. Sracul Sasuke. Ai fost orbit de acesta dorinta arzatoare de a-ti razbuna familia.. Si acum.. Am facut-o din nou. Din nou ti-am luat cel mai de pret lucru. Saracul Sasuke, spuse Orochimaru intarind ironic ultimele cuvinte.
Ochii mei s-au umezit putin apoi cu o forta in voce i-am spus:
-Hh.. Dar asta se termina acum!! Mi-ai pus fratele sa imi omoare familia, mi-ai distrus viata si mi-ai rapit persoana cea mai de pret. Dar asta se termina acum!! Ai auzit?!!
Acesta se ridica incet de la masa si inainta spre mine. Si-a plimbat incet mana pe fata mea plina de sange si apoi s-a dus in spatele meu. Am simtit cum limba lui imi atinge gatul ceea ce ma facu sa tresar.. S-a intors lent in fata mea si mi-a luat mana in care tineam katana punand-o in fata pieptului lui.. A inchis ochii si mi-a spus:
-Omoara-ma.. Mi-am indeplinit scopul. Omoara-ma.. Dar sa stii ca sunt mandru de tine.. Si la fel ar fi fost si Sakura.. Te asteapta..
Vocea mea a scos un sunet jalnic de durere si mana mea a impins incet sabia pana cand corpul lui Orochimaru a cazut pe covorul sangeriu.
Aveam o senzatie ciudata si simteam cum corpul mi se prabuseste. Am inaintat spre fereatra mare si m-am catarat pe cladire pana cand am ajuns pe acoperis.. Lacrimile mele curgeau fara oprire si se loveau de astfaltul rece. Auzeam din departare ecoul vocilor lui Naruto si Itachi insa era prea tarziu.. Am indreptat taisul katanei spre pieptul meu si am impins-o lent. Printre buzele mele intredeschise s-au mai putut distinge cateva cuvinte soptite:
-Scuze ca te-am facut sa astepti, Ingerul meu...
Mi-am lasat corpul in voia sortii fiind patruns de intunericul secerator. Un zambet fericit aparu pe fata mea imbibata de lacrimi.. In sfarsit eram liber.. Teama.. In sfarsit o puteam atinge.. Era asa frumoasa...


~~~~RAI~~~~

Lumina.. Multa lumina.. Acea lumina ce ma orbea cu frumusetea si puritatea ei. Deodata am vazut cum o silueta feminina se indrepta incet spre mine. Am clipit de cateva ori si am tresarit puternic..
Acel zambet.. Acei ochi verzi.. Acea piele.. Acel parfum.. Era "Ea".. Vocea ei subtire se auzi din departare si am simtit cum pe fata mea se scurg mici siroaie de fericire:
-Sasuke?
Coprul ei subtire s-a miscat repede spre mine si bratele mele au prins-o intr-o imbratisare mult dorita de care eram avid. I-am mangaiat fata alba si buzele mele i le-au prins pe ale ei intr-un sarut plin de dragoste si pasiune ce deborda de inocenta.
-Iar ai intarziat, spuse ea zambind suav.
-Bine ai revenit, Ingerul meu...