The climb.

Bună tuturor! dap !

Uite m-am gândit să fac şi eu un fic.. Deoarece mi-a venit o idee pe moment şi mi-am spus să nu o irosesc. Vă spun de acum că vor fi scene +16 însă nu foarte multe şi nu voi folosi cuvinte obscene.
Fic-ul îi include pe celebrii Sasuke şi Sakura iar mai mult nu vă spun, vă las să descoperiţi pe parcurs.
Să nu vă mai ţin de vorbă, sper să vă placă, îmi cer mii de scuze că este scurt şi aştept cât mai multe păreri. happy

Lectură plăcută. ^^

Chapter one.

Viaţa e preţioasă, viaţa e fragilă. În clipa asta eşti, în clipa următoare te-ai dus. Fiecare clipă trebuie stoarsă de tot ce se poate dam fiindcă nu ştii niciodată când va cade cortina.. Viaţa este o curgere este un fluviu, o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt staticem numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare cu atât viaţa este mai abundentă, aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă.
Primul pas pe care trebuie să îl faci ca să obţii tot ce vrei de la viaţă este acesta: Hotărăşte-te ce vrei. Eu am crezut că ştiu ce vreau când am ales să vin să lucrez aici. În acest loc mizerabil unde oamenii defapt nu se numesc oameni. Oamenii rezonabili se adaptează lumii în care trăiesc iar oamenii nerezonabili încearcă să adapteze lumea la ei înşişi, de aceea, orice progres se datorează uneori oamenilor nerezonabili, ei bine nu este cazul meu. Există oameni care simt nevoia de a acţiona contrar propriului lor interes, oameni sensibili, pe care viaţa îi răneşte sau îi bucură. Trebuie să vezi oamenii ca să îi poţi pune la locul care îl merită, eu nu meritam deloc asta.. Omul se descoperă pe el însuşi când se măsoară cu obstacolul, eu am întâlnit multe obstacole de aceea pot spune cu uşurinţă că nu meritam asta.
Lucrez în cel mai mizerabil bar din Tokyo, la figurat. Aici vin tot felul de oameni: oameni care îşi îneacă amarul în băutură, care nu ştiu încă, că problemele pot înota, oameni care se droghează din simplul fapt că au probleme în familie, fel şi fel de oameni.
Am făcut alegerea asta din pură prostie, probabil doar din simplul fapt că nu mai aveam nici un ban şi trebuia cumva să-mi plătesc curentul electric şi mai presus de toate datoriile. Eu nu mai am părinţi.. la vârsta de zece ani au murit într-un accident de maşină, doi ani am locuit cu bunica mea care şi ea, Domnul să o ierte, s-a stins şi m-a lăsat singură. Cu toate că mi-a lăsat casa în care locuiam împreună, nici un moment nu mi-a trecut prin cap tâmpita idee să o vând. Aşa că trebuia să îmi câştig pâinea de zi cu zi cumva.. Şi am început să lucrez în diferite locuri pentru a câştiga bani. Vă daţi seama că un serviciu stabil şi bine plătit nu aveam cum să găsesc deoarece eram foarte tânără şi am ajuns.. acum la şaptisprezece ani să lucrez într-un bar din marea metropolă Tokyo pe post de chelneriţă. Au fost zile în care era să fiu violată, iar bătăile crunte care le-am primit aici nu le pot număra pe degete..
Nu este adevărat că viaţa e o nenorocire una după alta, este o nenorocire continuă..

Sunt primaaaa.. heh

am aterizat si eu pe aici...
imi place primul capitol si se pare ca ne-ai lasat in suspans
descrierea imi place foarte mult, te pricepi a hug

titlul e foarte frumos, il iubesc in love

astept next-ul..!!
pwwpici..!! kiss

Vai fata mea ai talent ^^
Imi place cum descrii, desi e scurt, si nu prea stiu cine e aia.
Oricum, asteptam next.
Pupici

Am aterizat si eu aici.
Cam scurt, dar dragutz.
Hai cu nextul repede.
Pupici dulci si multa inspiratie si spor la scris.
Bye.

Buna draga!!
Deci, este uimitor primul capitol. Te`ai descurcat foarte bine si sunt mandra..
Ce pot spune? Mai multe decat..NEXTU`..nu prea pot:D:
Oricum, il vreau repejor si nu vreau sa fie si capitolul doi asa de scurt.
Le vreau mai lungi da??
Pai, multa inspiratie.
Si sa ne imprezionezi in continuarea la fel cum ai facut`o la "Chapter One"
Pupici:*:**:

P.S.:Da`mi plsss un P.M. cand pui nextu`..X

Vreau sa iti spun ca este foarte frumos ficul tau a hug

sa aduci si capitolul urmator!Te pup kiss

Hey lume, am adus next-ul, deoarece primul capitol a fost cam scurt şi m-am gândit să mă revanşez astăzi cu încă unul. :d
Să nu vă mai ţin de vorbă, sper să vă placă, lectură plăcută! ^^

Chapter 2.

Se pare că este o nouă zi, o nouă zi în care o să retrăiesc acest coşmar, din nou şi din nou.. Razele soarelui care intră uşor pe fereastra mea mă deranjează, aşa că mă ridic leneş din pat şi trag draperiile pregătindu-mă pentru încă o oră bună de somn. Zis şi făcut, mă întorc cu greu în pat, trag pilota peste mine şi uşor, uşor pleoapele mi se închid şi eu pătrund în lumea viselor unde există numai pace şi iubire. Unde eu şi părinţii mei suntem o familie ca înainte.. o familie fericită care duce o viaţă modestă.
Părinţii mei, Saya Haruno şi Yori Haruno au murit de ani buni, într-un accident tragic de maşină, lăsându-mă pe mine în grija bunicii care după cum ştiţi s-a stins şi ea.
Dar de atunci, mi-am jurat că nu voi mai plânge şi o să fac tot ce îmi stă în putinţă să îi fac mândrii de mine, pentru că de acolo de sus, ei mă văd, întotdeauna.
Ei bine, nu ştiu dacă sunt mândrii de mine văzându-mă într-un loc ca acesta. Unde sunt bătută şi tratată ca o femeie de năravuri uşoare, dar nu am alte posibilităţi. Dacă aş avea, aş pleca din acest loc mizerabil cât de departe aş vedea cu ochii, dar nu pot.
Îmi deschid ochii încet, pe semne că ar fi timpul să mă trezesc.
Mă ridic în şezut şi privesc prin camera mea care este decorată cu, culori calde şi respectiv: bej şi alb. În care am absolut tot ce îmi trebuie, într-un cuvânt, strictul necesar.
Mă dau jos din pat şi mă îndrept către baie pentru a-mi faci obişnuita siestă de dimineaţă. La contactul pieli mele calde cu gresia rece am tresărit uşor şi m-am privit în oglindă. Oglinda are un surâs dobitoc! Câteodată dincolo privesc cealaltă faţă a depresiei. Oftez uşor şi mă mai privesc odată. Părul meu rozaliu era cam ciufulit iar ochii mei verzi ca iarba proaspătă erau obosiţi şi încercănaţi. Probabil din cauza faptului că lucrez în acest bar până târziu şi pe lânga asta mai am parte şi de avansuri de la cine ştie ce indivizi. Dau drumul la robinet şi îmi dau cu nişte apă pe faţă, mă şterg cu un prosop moale şi ies din baie, următoarea oprire fiind în camera mea pentru a-mi alege o ţinută cât mai comodă. Odată ajunsă în faţa dulapului îmi aleg o pereche de pantaloni scurţi albi şi un tricou simplu mai larg de un roz deschis, părul mi-l pieptăn frumos şi ies din cameră cu gândul de a mânca ceva pentru că burtica mea cam face gălăgie.
Cobor uşor pe scări, nu cu gândul de a nu trezi pe cineva deoarece locuiesc singură.. Ajung în bucătărie şi mă duc glonţ la frigider, scot o cutie de lapte, din bufet scot o cutie de cereale, le pun într-un bol şi mă îndrept spre living pentru a-mi savura ''micul dejun'' la televizor, iau telecomanda şi schimb canalele până dau de un film care pare destul de interesant. Dar când să prind şi eu ideea îmi sună telefonul..:
- 'Neatza Saku! Ce faci ? Se aude vocea Hinatei din partea cealaltă a firului.
Hinata fiind cea mai bună prietenă a mea, ne-am cunoscut într-o seară, când ea a intrat în bar destul de abătută şi i-am oferit ceva de băut la cererile acesteia. Şi uşor uşor ne-am împrietenit şi iată-ne! Acum suntem de nedespărţit, e sora care nu am avut-o niciodată.
- 'Neatza Hin! Bine, tu ce faci ? Îi răspund dulce
- Uite mă gândeam să ieşim la Teen Cafe, asta dacă vrei şi tu
Accept bucuroasă invitaţia şi îi spun fetei că în aproximativ zece minute ne întâlnim acolo. După ce închid, mă îndrept spre camera mea de unde îmi iau o rochiţă bej, lejeră, părul mi-l las desfăcut, nu mă machez deoarece prefer naturaleţea, iar în picioare îmi iau o pereche de opinci comode albe. Ies din casă, nu înainte de a încuia uşa.. şi cu paşi mărunţi mă îndrept spre cafenea.
Pe drum întâlnesc o mulţime de cupluri care se pare că se bucură de fiecare moment petrecut unul cu celălalt, eu .. se pare că nu am avut şansa să mă iubească cineva aşa, nu că nu mi-aş fi dorit.. Oftez uşor la gândul acesta şi observ că deja am ajuns.
Intru în local şi la o masă de lângă fereastră o observ pe scumpa mea prietenă care se pare că era foarte bine-dispusă ca de obicei şi era îmbrăcată la fel de lejer ca mine, şi respectiv: o rochiţă largă albă cu o funtiţă lila şi o pereche de opincuţe tot lila. Mă îndrept spre ea, o salut şi mă aşez la masă. Comandăm amândouă câte o cafea şi începem a dezbate tot felul de subiecte până am ajuns la unul mai delicat pentru mine.
- Hey Saku! Dar la capitolul ''băieţi'' stai destul de prost.. Întrebarea este: Îţi place vreun tip?
Când aud întrebarea mă încrunt puţin, pe semne că întrebarea m-a cam deranjat. Iar ea observă micul meu gest şi începe a se scuza. Eu oftez uşor şi îi spun:
- Nu Hin! E în regulă.. Nu trebuie să te scuzi, şi că stau prost ştiu.. Dar asta este, până va apărea prinţul voi avea multe broaşte de sărutat.

Deci mie imi place extrem de mult, il ador.
Si ma buciur ca l-ai facut mai lung.
Imi place ficul pana acum, e super dragutz, abea astept sa vad urmatoarele capitole.
Scrie repede urmatorul capitol te roog.
Spor la scris si multa inspiratie.
Pupici dulci kiss

P.S: Poti sa-mi dai si mie un PM cand pui nextul te rog ?

Sigur Alle. :)
Şi apropo, mă bucur că îţi place.

hey hey
ma bucur ca ai facut capitolul mai lung happy2

imi place mult cum descrii
deabia astept next-ul please

pwwpici..si spor la scris!! kiss

Hey fata mea
Foarte furmos capitol
E un inceput destul de bun, tineo tot asa
Next!!

Hei.. bantuiam si eu pe aici plictisita si m-a atras titlul. M-am gandit sa arunc si eu un ochi pe aici. Ehh.. pai.. ficul imi place foarte mult. Te descurci foarte bine. ^^ Imi place mult descrierea sentimentelor. Ce-mi place foarte mult este faptul ca nu folosesti dialog mult. Predomina descrierea.
Eh.. pai.. mai mult nu zic. ^^ Te astept cu nextul dear!
Bafta si multa inspiratie!

Vai draga, mersi mult pentru P.M.
Deci, imi place muuuuult capitolul asta. Te`ai descurcat foarte foarte bine!
Pai, mai multe nu pot sa spun pentru ca nu am ce zice!
Aaa vreau nextu` repede!!!
Pupicii:*:

P.S.:Sa ma mai anunti cand pui continuarea:):

Hi dragilor^^
thank you

pentru comment-uri. Am adus capitolul 3, cam repede, da ştiu. :))
Dar totuşi, sper să vă placă, aştept cât mai multe păreri. Lectură plăcută dap !

Chapter 3.

'' - Nu Hin! E în regulă.. Nu trebuie să te scuzi, şi că stau prost ştiu.. Dar asta este, până va apărea prinţul voi avea multe broaşte de sărutat.''

Când aude cele spuse de mine aceasta începe să râdă, pe semne că ''remarca'' făcută de mine o amuza. Şi aşa mai trec cinci minute în care am dezbătut fel şi fel de subiecte, dar într-un final acesteia îi sună telefonul, se scuză şi merge mai în spate la o masă mai retrasă unde îşi continuă convorbirea cu persoana respectivă. Vorbeşte ce vorbeşte până când o văd îndreptându-se spre masa noastră, se scuze spunând că a intervenit o problemă de familie şi că trebuie să plece, îi spun că nu face nimic şi că plătesc eu. Îmi zâmbeşte dulce şi părăseşte localul. Dar, mă întreb.. în ciuda faptului că suntem total diferite, suntem ca două surori, de ce oare ? Ea este o persoană minunată, are o familie, are un job stabil şi bine plătit, are un iubit care ţine la ea ca la ochii din cap, ba chiar mai mult, are tot ce îi trebuie unei fete. Pe când eu, nu mai am nimic, nu mai am o familie, nu am un serviciu bun, nici un iubit nu am. Unul singur am avut, care l-am iubit enorm. Şi el mi-a spus că mă iubeşte, însă, mi-a arătat cât de puţin. Nu a fost o relaţie de durată, acum să fim serioşi.. cine s-ar uita la mine ? O simplă chelneriţă dintr-un bar jegos..
Nu o să apară ca prin minune Făt-Frumos şi o să mă ia pe calul său, ăstea sunt poveşti de adormit copii, eu am cam trecut de perioada aceea de ceva vreme. Deşi, multe persoane, indiferent de vârsta acestora, nu încetează să viseze, tot visează la ziua în care lucrurile se vor schimba radical, pe scurt: toţi visăm la un miracol, dar nu v-a cădea din cer. Se spune că dacă îţi doreşti ceva cu adevărat trebuie să lupţi până îţi atingi scopul..
Dar dacă aş începe şi eu să visez.. ? Efectiv, eu aş trăi un vis, nu o viaţă. Câţi oameni realizează în momentul visului, că visează ? Foarte puţini, sau aproape deloc. Majoritatea trăiesc din plin realitatea acelui vis. Puţini ştiu să-şi trăiască viaţa.
Dacă omul ar realiza cum e moartea, ar preţui viaţa. Deoarece se spune că, dacă te pălmuieşte zdravăn viaţa, ori ţi se deschis ochii minţii, ori orbeşti de tot. Mulţi dintre noi judecă o viaţă pe care nu au trăit-o..
Ehh, se pare că şi trifoiul vieţii mele a început să-şi piardă culoarea verde. Frunză după frunză, acesta începe să se ofilească, din el rămânând doar amintirea, urma a ceea ce a fost odată.
'' Speranţa moare ultima! '' aşa se zice. Şi totuşi, oare toţi oamenii ascultă acest sfat? Unii renunţă încă dinainte de a începe lupta. Poate că nu mai ştie nimeni ce înseamnă să zâmbeşti, să râzi, să chicoteşti, să trăieşti viaţa ca şi cum ar putea veni sfârşitul lumii.
Mulţi se întreabă dacă viaţa lor are sens, nici un animal nu îşi pune această întrebare, pe când omul o face! E privilegiul său acela dacă îi pasă că viaţa sa să aibă sens. Dacă ascultăm cu o atenţie ceea ce ne oferă înţelegerea de sine prereflexivă, foarte rar verbalizată a omului, atunci chiar şi omul cel mai simplu înţelege despre ce e vorba. Omului îi poate fi luat totul, dar nu şi ultima dintre libertăţile omeneşti: aceea de a-şi alege atitudinea într-un anumit set de circumstanţe, de a-şi alege propriul fel de a fi. Ei spun că nimeni nu e perfect. Apoi spun că practica te duce la perfecţiune. Aş vrea să se hotărască! Un lucru frumos nu e niciodată perfect.
Mă uit la ceas şi realizez cu stupoare că stau aici singură de mai bine de un sfert de oră. Aşa că mă ridic uşor de la masă, plătesc consumaţia şi mă îndrept spre ieşire, destinaţia fiind casa mea, pentru a mă odihni puţin.. Deoarece diseară la ora 20:30 p.m. incepe tura mea, la bar. Eu încep lucrul la 20:30 şi termin la 07:00 a.m. e destul de obositor, plus că am de a face numai cu beţivi, drogaţi şi mai ştiu eu ce..
Merg cu paşi mărunţi pe alee şi privesc absentă cerul senin, gândul ducându-mă numai la lucruri frumoase şi la sentimente pure, sentimentul care domină toate cărţile este cel al purităţii omului, al purităţii mele însumi. Fără să îmi dau seama, mă ciocnesc de cineva, dezechilibrându-mă bineînţeles. Un mic icnet a reuşit să pătrundă printre buzele mele în momentul în care corpul meu firav a făcut cunoştinţă cu cimentul. Persoana de care m-am lovit, fiind un EL, îşi cere scuze şi îmi întinde mâna ca un adevărat gentleman şi mă ajuta să mă ridic. Îmi ridic privirea din pământ ca să îi pot vedea chipul şi am rămas plăcut surprinsă. Un băiat de vreo optisprezce respectiv nouăsprezece ani, cu părul negru ca tăciunele, puţin ciufulit şi nişte ochi la fel de negri, abisali în care te puteai pierde cu uşurinţă. Era un băiat foarte drăguţ, la prima vedere. Nici nu realizez de când stau şi mă holbez la ochii lui, mă trezesc din visarea mea şi îmi scutur uşor capul
- Nu face nimic, este şi vina mea deoarece nu am fost atentă. Încep să mă scuz şi eu la rândul meu
- Eu sunt Sasuke, Sasuke Uchiha. Şi tu eşti.. îmi spune cu un zâmbet inocent pe faţă.
- Sakura, Haruno Sakura..

Deci, nu mai spun nimic!!
Pentru ca sti deja ca`l iubesc!!!!
Cum iti ies asa de bune continuarile?
oricum, vreau nextu` repede si....sunt foarte fericita ca ai pus continuarea:D:
Pupci iubitaa!!!*:*

Am venit si eu pe aici.

Imi place foarte foarte mult ficul tau.

Hai adu nextul repede repojor.

Te poop si spor la scris!

Wow e minuuunat ;x..astept nextul cu nerabdare ;x

Hi fetelor^^
Mulţumesc frumos pentru comment-uri şi mă bucur că vă place. Tocmai de aceea scriu. lough

Am adus capitolul 4 şi sper să vă placă, aştept cât mai mult păreri happy

Lectură plăcută! dap !

Chapter 4.

'' - Sakura, Haruno Sakura.. ''

- Ei bine Sakura, ar trebui să fi mai atentă, te-ai fi putut lovi. Îmi spune, zâmbind mai apoi.
- Nu ar fi fost ceva nou, scuză-mă dar trebuie să plec, ne mai vedem... ă..
- Sasuke. îmi spune chicotind
- Ei bine ne mai vedem, Sasuke. îi spun şi zâmbesc la rândul meu, îndepărtându-mă de el uşor uşor. E chiar drăguţ acest Sasuke, chiar sper să ne mai întâlnim, mi-ar face plăcere.
În aproximativ cinci minute ajung şi eu acasă ( Doamne Ajută! ) şi mă trântesc mai ceva ca un muncitor care tocmai vine de la şantier, în pat. Sunt atât de obosită şi când mă gândesc că în seara asta trebuie să merg la bar mi se face pielea de gâină. Of, la naiba cu barul ăsta! Nu mai suport acest loc. Nu ştiu cât am să mai pretind că mai pot continua aşa, e foarte greu.. Dar în ciuda faptului că îl urăsc, niciodată nu m-am plâns. Am mers mai departe indiferent de ce s-a întâmplat. Doamne ce dor îmi e de mama, îmi lipsesc îmbrăţişările ei calde şi pline de iubire dar şi de tata, chiar dacă uneori mă mai certa, ştiu că o făcea doar pentru binele meu. Deoarece amândoi ştiau că va veni vremea aceea, în care ei vor pleca dintre noi iar eu voi rămâne singură.. şi atunci va trebui să mă descurc cumva. De aceea făcea tot posibilul ca eu să înţeleg că lumea e mare şi e rea şi va trebui să îmi căştig pâinea. Da, asta ştiam şi eu, dar nu credeam că voi ajunge să îmi câştig existenţa dintr-un salariu de chelneriţă dintr-un bar. Eu când eram mică visam la lucruri mari, de exemplu: visam că voi fi avocată. Întotdeauna am visat asta, dar niciodată nu voi putea să-mi ating scopul, nu am cum.. e pur şi simplu imposibil.
Oftez sonor la gândul ăsta şi mă ridic din pat. Directia ? Baia, deoarece simt nevoia de a face un duş revigorant. Odată ajunsă acolo îmi dau hainele jos de pe mine şi intru în cabină lăsând picăturile calde de apă să se scurgă pe corpul meu firav. E o senzaţie atât de plăcută, e foarte relaxant, te face să uiţi de toate problemele şi să te laşi în voia plăcerii. Dar şi plăcerea are un final. Ies din cabină, nu înainte de a opri apa şi îmi şterg corpul cu un prosop moale. Iau pe mine un capod la fel de moale şi de pufos şi mă îndrept spre oglindă. Mă privesc lung şi mă întreb: Eu iubesc viaţa ? Cineva mi-a spus odată '' Iubeşti viaţa ? Atunci nu risipi ca o nesăbuită timpul, căci din timp este făcută viaţa! '' şi avea dreptate, dar totuşi, adevărul e că, orice în viaţă, chiar şi de câteva minute, are multe legi de urmat. Da! De data asta am dreptate.. şi urăsc să am dreptate! Arat ca naiba, de când cu barul ăsta tâmpit, am uitat complet de mine, ar trebui să mă mai îngrijesc şi eu. Nu ştiu când am trecut ultima oară pe la coafor, părul meu nici nu-mi dau seama dacă mai are vreo formă. Oftez din nou şi mă gândesc.. dar dacă lucrurile s-ar schimba, dacă eu m-aş schimba.. ? Oare ar fi un început bun ? Gândurile îmi sunt întrerupte de telefonul mobil care sună. Ies din baie repejor şi mă îndrept spre birou unde era telefonul, îl iau şi observ că mă sună Ino. Ino fiind o bună prietenă de a mea, are ochii albaştrii ca cerul şi părul blond ca spicul de grâu. Ne ştim de când eram mici însă la vârsta de 12 ani ea s-a mutat în altă ţară şi peste doi ani s-a întors, însă singură, fără părinţi.. de ce? Deoarece părinţii ei au murit odată cu părinţii mei. Erau în aceeaşi maşină, însă ea a scăpat uşor. Iar în momentul de faţă lucrează alături de mine în bar. Şi ea fiind tot chelneriţă, mă opresc din gândit şi îi răspund:
- Alo ?
- Hey Saku'. Ce faci ? Mă întreabă aceasta pe veşnicul ei ton dulce.
- Bine Ino, tocmai ce am ieşit din baie.
- A, scuză-mă, te-am deranjat ? mă întreabă aceasta cu sfială.
- Nu m-ai deranjat, stai liniştită.
- Vroiam să te întreb dacă vrei să vi pe la mine mai târziu să vedem un film. Îi spun că mi-ar face plăcere dar dacă vrea am putea să îl vizionăm la mine.

- Păi, e în regulă, pe la cât să vin ?
- Pe la 17:30 e bine ? Pentru că după, rămânem la mine până plecăm la serviciu.

Îmi spune că e perfect şi că ne vedem atunci, mă salută şi închide, eu făcând acelaşi lucru
După ce îi închid mă gândesc să mă duc până la cel mai apropiat magazin, care este chiar peste drum, şi să cumpăr câte ceva. Îmi dau jos capodul de pe mine, îmi iau o lenjerie neagră cu dantelă şi peste o rochiţă simplă albă, nici prea lungă dar nici prea scurtă, iar în picioare nişte sandale albe comode. Iau nişte bani şi pornesc către magazin. Odată ajunsă acolo mă plimb printre rafturi şi iau 2 sticle de suc şi nşte floricele, deoarece am de gând să sun la pizzerie şi să comand o pizza mare. Deci nu cumpăr mai mult şi mă îndrept spre casa de marcat unde plătesc ce am cumpărat şi plec. Nici nu au durat două minute căci deja am ajuns acasă. Pun sucurile şi floricelele pe masă şi mă duc spre living să caut un film bun. Am ales într-un final filmul '' Norbit '' - comedie. Ador acest gen de filme, atât eu cât şi prietena mea. Iau telefonul şi sun la pizzerie. După ce termin tot ce aveam de făcut o aştept pe Ino deoarece timpul a trecut foarte repede şi era deja 17:25. Aud nişte bătăi în uşă şi spun un ''intră'' sec. Pe uşă îşi face apariţia Ino, îmbrăcată cu o rochiţă bej simplă dar în acelaşi timp frumoasă şi încălţată cu o pereche de sandale de aceeaşi culoare cu rochiţa şi cu o pungă în mână, în care probabil are hainele pentru serviciu. Mă salută politicos, eu făcând acelaşi lucru, şi ne aşezăm pe canapea pentru a mai discuta până ajunge pizza. Nici nu apuc să o întreb ceva ce mă roade căci aud cum cineva bate la uşă şi mă ridic rapid şi deschid. La uşa mea stătea un băiat destul de drăguţ cu părul roşcat şi nişte ochi verzi ca ai mei. Gaara. Îmi zâmbeşte şi îmi înmânează cutia cu pizza, îi mulţumesc, îi dau banii iar acesta dă să plece dar eu îl opresc întrebându-l dacă nu vrea să stea cu noi. Se întoarce şi spun că i-ar place dar mai are câteva livrări de făcut iar după asta iese cu nişte băieţi, '' poate altădată, îmi pare rău '' îmi spune şi îmi zâmbeşte cât mai dulce posibil, îi spun că e în regulă şi îi întorc gestul şi anume de a-i zâmbi. După, închid uşa şi petrec cu amica mea 3 ore în care am râs cu lacrimi şi am povestit câte în lună şi câte în stele. Dar se pare că se apropie ora la care trebuie să plecăm la bar, ce chin! Ne îndreptăm spre camera mea unde ne schimbăm în ceva simplu deoarece nu ne place să ne îmbrăcăm extravagant, mai ales că lucrăm într-un bar unde sunt numai idioţi. De machiat .. ne dăm decât cu puţin rimel şi cu puţin gloss. Apoi ne luăm genţile în care punem strictul necesar. Ieşim din casă şi dăm să plecăm dar mi-am amintit că am uitat un lucru şi anume: telefonul. Îi spun lui Ino că merg să îl iau iar aceasta spune că mă aşteaptă afară. Intru în casă, unde toate luminile erau stinse, dar când să urc la etaj aud un zgomot din bucătărie. Inima mea s-a făcut cât un purice instant! Merg cu sfială până acolo şi când ajung, observ cu stupoare că nu e nimeni. Cred că mi s-a părut. Oftez uşurată şi mă duc în cameră de unde i-au telefonul şi mă îndrept spre ieşire. Încui uşa iar eu şi Ino urcăm în maşina mea, un Audi R8 alb, şi pornim spre bar. O să fie o noapte lungă..

Wow acum ti-am citit ficul si pot spune k m-am indragostit de el caci e foarte dragut. Biata sakura. Oricum abia astept sa vad ce mai scrii pentru k ai talent si imi place cum descrii , cum povestesti si cum exprimi sentimentele personajelor. Deci acesta este inca un fic care merita tone de comm-uri. Spor la scris hi!

Iubita mea A fost superb
Chiar te pricepi Hai next!!

Mersi scumpii de P.M.
Deci, in legatura cu capitolul....ESTE SUPERB!!!
Astept nextu`**
Pupici:**

Subiect: Re: The climb. Mar 02 Aug 2011, 12:17

Hei fetelor, am adus capitolul 5, mă bucur că măcar vă place şi îmi cer mii de scuze că este mic însă nu prea am timp să scriu.. sunt în priză cu nişte bagaje.. Dar vă promit că diseară sau cel târziu mâine voi posta două capitole, deoarece voi fi plecată o săptămână, oricum, să nu vă mai ţin de vorbă, sper să vă placă şi lectură plăcută! dap !

Chapter 5.

'' O să fie o noapte lungă.. ''

Întradevăr, chiar o să fie.. Oftez uşor iar Ino mă întreabă din priviri dacă sunt bine. Îi spun că sunt ok şi că nu are de ce să îşi facă griji, îmi zâmbeşte dulce în semn de '' am înţeles ''.
Într-un final ajungem la destinaţie, parchez maşina, ne luăm genţile şi intrăm în bar. Îmi îndrept privirea spre ghişeu unde se află Karin. Karin este animatoare şi prostituată, probabil vă aşteptaţi să spun ceva de genu': '' Este o fată bună, face asta numai pentru bani. '' , ei bine nu e aşa. Face toate lucrurile acestea josnice pentru că îi place, îi place să îşi petreacă nopţile cu fel şi fel de bărbaţi şi nu vrea în ruptul capului să plece de aici. Ei bine, îmi pare rău pentru ea, dar ea şi-a făcut-o cu mâna ei. O voce de fată mă trezeşte din visare şi observ că e chiar Karin, care mă întreabă ce fac şi dacă intru în tură. Îi spun că fac bine şi că da, eu intru în tură, eu şi cu Ino.
Spune doar un ''aha'' sec şi pleacă spunând '' ne mai vedem pe aici ''. În ciuda faptului că e o prostituată este chiar de treabă, uneori. Zâmbesc uşor însă zâmbetul îmi este şters de pe faţă când îmi amintesc că ar trebui să trec la treabă. Aşa că mă aşez frumuşel pe scaun şi aştept '' clienţi ''. Aşteptarea mea a luat sfârşit se pare, spun asta pentru că spre mine se îndreaptă un grup de băieţi cu câte o fată după ei..

- Hey păpuşă, ce faci ? mă întreabă unul dintre ei rânjind pervers.
- Nu mă aborda cu păpuşă şi nu cred că ai venit aici să mă întrebi pe mine ce fac, aşa că spune ce vrei. îi spun plictisită uitându-mă în altă parte. Asta pentru că eram obişnuită cu replici de genul.
- Ce rea eşti baby, fie, dă-mi o sticlă de Whiskey. Îi dau sticla, îmi plăteşte şi pleacă cu ceilalţi pe urma lui.
Wow, a fost chiar uşor, alţii mai stăteau la ''vrăjeală'' cu mine, în speranţa că şi eu voi ajunge în cearşeafurile lor. Ce patetic! Aceşti oameni nu au nici un viitor. Văd că pe o canapea stă un bărbat cu o fată peste el care efectiv îl linge, la propriu, pe gât. Doamne, ce scârbos. Tipo, ia-ţi o viaţă! Privirea îmi este captată de un băiat care tocmai intrase în bar. Era brunet, înalt şi bine făcut. Ia stai, se poate ca acela să fie.. Sasuke ? Tot ce e posibil, deoarece seamănă al dracului de rău!
Mă tot holbez la el de ceva timp până ce observ că se îndreaptă spre mine. Minunat! Oh Doamne! Ce fac? Dacă vede că sunt eu ce va crede despre mine ! Mă întorc cu spatele însă acesta ajunge la ghişeu şi îmi spune:
- 50 de Alexandrion, te rog.

Nu am ce face aşa că iau băutura, mă întorc şi o pun pe masă. Acesta nici nu se uită la mine, îmi plăteşte şi se ridică vrând să plece dar m-a privit cu coada ochiului şi cred că şi-a dat seama cine sunt. Pentru că în momentul următor a făcut ochii cât cepele şi a reuşit să spună '' Sakura.. ? '' Bravo mă, bravo mie. Spun doar un ''da'' sec, mă aşez pe un scaun oftând şi pun capul pe masă. El se îndreaptă spre mine şi mă priveşte uimit.

- Ce faci aici ?
- Aici lucrez.. spun pe un ton stins. A făcut ochii şi mai mari, însă expresia feţei ii s-a schimbat rapid.. S-a aşezat pe un scaun în faţa mea eu fiind de partea cealaltă a ghişeului
- Se pare că nu ai glumit când ai spus ''ne mai vedem''.Îmi spune rânjind. Chicotesc şi eu uşor şi începem să vorbim despre diverse.. ca de exemplu: cum de am ajuns să lucrez aici, ce îmi place, ce nu şi nelipsita întrebare '' Dar, ai prieten ? ''. Apoi l-am întrebat câte ceva despre el. Se pare că el moşteneşte firma de avocatură a tatălui său şi mai are un frate, părinţii lui fiind decedaţi de ani buni, Dumnezeu să îi ierte. Prietenă nu are şi din spusele lui nu locuieşte prea departe de mine, doar vreo două străzi ne ''despart''. Ne continuăm discuţia până când îi sună telefonul şi răspunde retrăgându-se pentru un moment. După ce termină convorbirea se întoarce la masă şi îmi spune '' Trebuie să plec, se pare că a intervenit ceva, îmi pare rău'' îi spun că este în regulă şi că nu mă supăr. Vrea să plece, eu făcând acelaşi lucru, însă vocea sa mă opreşte.

- Hei, ă.. îmi.. îmi dai şi mie numărul tău.... să mai vorbim.. ? Mă întreabă cam timid, ceea ce pe mine m-a făcut să chicotesc.
- Sigur. Îi spun puţin ironică. După ce îi dau numărul, îmi mulţumeşte şi îmi face cu ochiul, iar mai apoi iese din bar, destul de ''mulţumit'' se pare, deoarece mulţumirea se putea citi cu uşurinţă pe faţa lui. Este chiar drăguţ şi de treabă tipul, mi-a făcut plăcere să vorbesc cu el. Adică, mă simt foarte bine când vorbesc cu el. Ce-i drept că eu nu o să încep ca altele '' OMFG, să mă suni iubii ''. Doar imaginându-mă spunând chestia asta cu o voce din aceea piţigăiată mă bufneşte râsul. Eu sunt o fată modestă şi mi-ar place să pot spune că şi duc o viaţă modestă.. Gândurile îmi sunt împrăştiate de vocea blândă a lui Ino care îmi aminteşte că mâine este luni şi va trebui să mergem la liceu de dimineaţă, deci e clar, cum ajung acasă nu mai am timp nici să mănânc, d-apoi să mai dorm.. Aceasta este ultima noastră săptămână de liceu şi nu mulţi dintre noi sunt hotărâţi ce vor să facă mai departe. Însă eu sunt, chiar dacă ştiu că nu am nici o şansă să ajung unde vreau, o să încerc. Se spune că bunele instincte de obicei, vă spun ceea ce să faceţi cu mult înainte de a vă da seama. Ai încredere în instinct până la sfârşit, chiar dacă nu ai nici un motiv să crezi. Ei bin eu.. Cât timp respir, sper!

Subiect: Re: The climb. Mar 02 Aug 2011, 18:45

[b]Vai iubitah mea!! Mss mult de P.M.
Soo...este super tare ficul si il ador!!!
Nr 1 FAAAAANN!!!!:p:
Deci, vreau nextu` repede ca de nu te pap..
Pupici dulcii:*:

Subiect: Re: The climb. Mar 02 Aug 2011, 20:28

hey hey..!!
iubesc ficul tau .. a hug

imi place cum descrii sentimentele Sakurei, te pricepi la asta
astept cu nerabdare urmatorul capitol please

pwwpici si spor la scris!!.. kiss

Subiect: Re: The climb. Mier 03 Aug 2011, 13:08

● Journey's end. a scris:: Hei fetelor, am adus capitolul 5, mă bucur că măcar vă place şi îmi cer mii de scuze că este mic însă nu prea am timp să scriu.. sunt în priză cu nişte bagaje.. Dar vă promit că diseară sau cel târziu mâine voi posta două capitole, deoarece voi fi plecată o săptămână, oricum, să nu vă mai ţin de vorbă, sper să vă placă şi lectură plăcută!

Chapter 5.

'' O să fie o noapte lungă.. ''

Întradevăr, chiar o să fie.. Oftez uşor iar Ino mă întreabă din priviri dacă sunt bine. Îi spun că sunt ok şi că nu are de ce să îşi facă griji, [iar ea] îmi zâmbeşte dulce în semn de '' am înţeles ''.
Într-un final ajungem la destinaţie, parchez maşina, ne luăm genţile şi intrăm în bar. Îmi îndrept privirea spre ghişeu unde se află Karin. Karin[Aici este o repetie vizibila, puteai sa pui "," dupa Karin, apoi continuai, "animatoarea si...] este animatoare şi prostituată, probabil vă aşteptaţi să spun ceva de genu': '' Este o fată bună, face asta numai pentru bani. '' , ei bine nu e aşa. Face toate lucrurile acestea josnice pentru că îi place, îi place să îşi petreacă nopţile cu fel şi fel de bărbaţi şi nu vrea în ruptul capului să plece de aici. Ei bine, îmi pare rău pentru ea, dar ea şi-a făcut-o cu mâna ei. O voce de fată mă trezeşte din visare şi observ că e chiar Karin, care mă întreabă ce fac şi dacă intru în tură. Îi spun că fac bine şi că da, eu intru în tură, eu şi cu Ino. [Ii spun ca fac bine...suna cam sec, era mai elegant sa zici "Ii spun ca sunt bine"]Spune doar un ''aha'' sec şi pleacă spunând [Ok dear, aici nu ai o repetitie propriu-zisa, dar repetarea de mai multe ori a verbului "a spune", chiar daca este conjugat la persoane diferite sau e folosit la timpuri distincte, deranjeaza. Incearca sa inlocuiesti cu "a zice" or something] ne mai vedem pe aici ''. În ciuda faptului că e o prostituată este chiar de treabă, uneori. Zâmbesc uşor însă zâmbetul îmi este şters de pe faţă când îmi amintesc că ar trebui să trec la treabă. [Virgula si apoi cu litera mica] Aşa că mă aşez frumuşel pe scaun şi aştept '' clienţi ''. Aşteptarea mea a luat sfârşit se pare, spun asta pentru că spre mine se îndreaptă un grup de băieţi cu câte o fată după ei..

- Hey păpuşă, ce faci ? mă întreabă unul dintre ei rânjind pervers.
- Nu mă aborda cu păpuşă şi nu cred că ai venit aici să mă întrebi pe mine ce fac, aşa că spune ce vrei. [virgula] îi spun plictisită uitându-mă în altă parte. Asta pentru că eram obişnuită cu replici de genul.
- Ce rea eşti baby, fie, dă-mi o sticlă de Whiskey. Îi dau sticla, îmi plăteşte şi pleacă cu ceilalţi pe urma lui.
Wow, a fost chiar uşor, alţii mai stăteau la ''vrăjeală'' cu mine, în speranţa că şi eu voi ajunge în cearşeafurile lor. Ce patetic! Aceşti oameni nu au nici un viitor. Văd că pe o canapea stă un bărbat cu o fată peste el care efectiv îl linge, la propriu, pe gât. Doamne, ce scârbos. Tipo, ia-ţi o viaţă! Privirea îmi este captată de un băiat care tocmai intrase în bar. Era brunet, înalt şi bine făcut. Ia stai, se poate ca acela să fie.. Sasuke ? Tot ce e posibil, deoarece seamănă al dracului de rău!
Mă tot holbez la el de ceva timp până ce observ că se îndreaptă spre mine. Minunat! Oh Doamne! Ce fac? Dacă vede că sunt eu ce va crede despre mine ! Mă întorc cu spatele însă acesta ajunge la ghişeu şi îmi spune:
- 50 de Alexandrion, te rog.

Nu am ce face aşa că iau băutura, mă întorc şi o pun pe masă. Acesta nici nu se uită la mine, îmi plăteşte şi se ridică vrând să plece dar m-a privit cu coada ochiului şi cred că şi-a dat seama cine sunt. Pentru că în momentul următor a făcut ochii cât cepele şi a reuşit să spună '' Sakura.. ? '' Bravo mă, bravo mie. Spun doar un ''da'' sec, mă aşez pe un scaun oftând şi pun capul pe masă. El se îndreaptă spre mine şi mă priveşte uimit.

- Ce faci aici ?
- Aici lucrez.. spun pe un ton stins. A făcut ochii şi mai mari, însă expresia feţei ii s-a schimbat rapid.. S-a aşezat pe un scaun în faţa mea eu fiind de partea cealaltă a ghişeului [.]
- Se pare că nu ai glumit când ai spus ''ne mai vedem''. [Virgula si in continuare cu literea mica] Îmi spune rânjind. Chicotesc şi eu uşor şi începem să vorbim despre diverse.. ca de exemplu: cum de am ajuns să lucrez aici, ce îmi place, ce nu şi nelipsita întrebare '' Dar, ai prieten ? ''. Apoi l-am întrebat câte ceva despre el. Se pare că el moşteneşte firma de avocatură a tatălui său şi mai are un frate, părinţii lui fiind decedaţi de ani buni, Dumnezeu să îi ierte. Prietenă nu are şi din spusele lui nu locuieşte prea departe de mine, doar vreo două străzi ne ''despart''. Ne continuăm discuţia până când îi sună telefonul şi răspunde retrăgându-se pentru un moment. După ce termină convorbirea se întoarce la masă şi îmi spune '' Trebuie să plec, se pare că a intervenit ceva, îmi pare rău'' îi spun că este în regulă şi că nu mă supăr. Vrea să plece, eu făcând acelaşi lucru, însă vocea sa mă opreşte.

- Hei, ă.. îmi.. îmi dai şi mie numărul tău.... să mai vorbim.. ? Mă întreabă cam timid, ceea ce pe mine m-a făcut să chicotesc.
- Sigur. Îi spun puţin ironică. După ce îi dau numărul, îmi mulţumeşte şi îmi face cu ochiul, iar mai apoi iese din bar, destul de ''mulţumit'' se pare, deoarece mulţumirea se putea citi cu uşurinţă pe faţa lui. Este chiar drăguţ şi de treabă tipul, mi-a făcut plăcere să vorbesc cu el. Adică, mă simt foarte bine când vorbesc cu el. Ce-i drept că eu nu o să încep ca altele '' OMFG, să mă suni iubii ''. Doar imaginându-mă spunând chestia asta cu o voce din aceea piţigăiată mă bufneşte râsul. Eu sunt o fată modestă şi mi-ar place să pot spune că şi duc o viaţă modestă.. Gândurile îmi sunt împrăştiate de vocea blândă a lui Ino care îmi aminteşte că mâine este luni şi va trebui să mergem la liceu de dimineaţă, deci e clar, cum ajung acasă nu mai am timp nici să mănânc, d-apoi să mai dorm.. Aceasta este ultima noastră săptămână de liceu şi nu mulţi dintre noi sunt hotărâţi ce vor să facă mai departe. Însă eu sunt, chiar dacă ştiu că nu am nici o şansă să ajung unde vreau, o să încerc. Se spune că bunele instincte de obicei, vă spun ceea ce să faceţi cu mult înainte de a vă da seama. Ai încredere în instinct până la sfârşit, chiar dacă nu ai nici un motiv să crezi. Ei bin [Bine] eu.. Cât timp respir, sper!

Ok dear, sa incep^^

Titlul - Imi place, desi nu pot spune ca este original. Eh, pentru mine nu conteaza originalitatea titlului, ci sa aiba legatura cu continutul fic-ului, deci sper sa iasa bine. xP

Ideea - Pare a fi originala, Sasuke timid...nu prea am mai intalnit-o. Ma incanta ideea, astept sa o dezvolti!

Descrierea - Este, dar pe alocuri. Nu este in cantitati prea mari, mai mult ai narat. Mai descrie pe sentimentele si incerca sa narezi mai putin.

Dialog - E bine, nu e nici lung si nici sec. Bravo!

Estetica - Imi place, nu am nimic de obiectat, ai inceput sa apesi "Space", foarte bine!^^

Greseli de tastare/ Exprimare/ Ortografie - Tot ce am avut de obiectat am spus^^

Cam atat dear, sper sa te fi ajutat critica mea *hugs*
Peace Ya!