Hei

Am revenit cu un nou capitol, care sper sa va placa. Va multumesc pentru ca imi cititi fic-urile si sunteti alaturi de mine. Incerc sa va rasplatesc si eu cum pot cu fiecare capitol scris, in care pun foarte mult suflet doar pentru a va incanta.
E a doua oara cand scriu acest capitol. Am facut-o de oaie aseara, cand trebuia sa il postez. Dupa ce l-am copiat, am iesit din Word fara sa salvez. Trebuia sa imi pun si niste melodii in telefon, asa ca le-am copiat si pe ele si le-am bagat. Cand sa dau paste... nu am mai putut da. Nu am vrut sa il mai scriu la nervii pe care ii aveam si de dimineata, insa m-am convins sa o fac.
Sper sa va placa, va urez lectura placuta!



Capitolul 11


"It's not your fault I'm a b**ch, I'm a monster. Yes I'm a beast and I feast when I conquer
But I'm alone on my throne, all these witches, I came this way all this way just to say
This time won't you save me?"


Sakura's Point of View:


Era chiar in fata mea, in dreapta tatalui sau, exact ca un catelus cuminte si lingusitor. Sunt sigura ca nimeni nu il crede in stare de ce e capabil, daca nu il cunosteam, puteam spune ca dupa aparente, este baiatul perfect. Tremuram, insa de data asta, o faceam din cauza dorintei arzatoare de a-l face sa sufere. O stare depresiva pune stapanire pe mine, una care imi tine cu greu sub control doleanta si tensiunea. As fi actionat in momentul acesta, nu as regreta nici pentru o secunda, proabil mi s-ar citi usor pe fata satisfactia pe care a avut-o si el odata.

Analizandu-l mai bine, am realizat cat de mult s-a schimbat. Mai inalt ca inainte, mai bine facut. Parul blond are aceeasi forma rebela, pare mai matur. Ochii caprui au din nou acea sclipire bolnava, par atat de infometati, total diferiti de cand l-am vazut ultima data si identici ca prima. Felul in care ma studia, imi facea teama sa revina. Aveam sentimentul ca ceva o sa se intample, de aceea trebuia sa fiu pregatita pentru orice.

- Bine ati venit! rosteste Mizukage. Tsunade s-a tinut de cuvant, cum stiam ca o va face. Acum, depinde de voi sa imi duceti fiica, Shiya, in siguranta in Satul Frunzei. Am incuviintat tot trei, in acel moment, reusind sa imi iau privirea de la Shin.

In scurt timp, am fost liberi pentru restul zilei in care trebuie sa ne odihnim. Maine vom pleca impreuna cu fetita, exact la ora de care aveam nevoie. Am fost surprinsa sa vad ca ne petreceam toti trei noaptea ca aseara, tot intr-un apartament, insa acum, aveam fiecare camera lui. Ne puteam duce usor unul peste celalalt, avand in vedere ca dormitoarele erau despartite de o perdea franjurata, neagra. A fost o zi obositoare, nu aveam chef nici de mine in momentul asta, cred ca un somn bun m-ar ajuta.

Las rucsacul pe undeva pe jos si ma arunc in pat, adancindu-mi fata in perna. Doamne, cat era de bine. Ma afundam cat mai mult in moliciunea saltelei, nu m-as misca o suta de ani, dar cum respiram cam greu, nu aveam sa stau asa mai mult de cateva minute. Pentru prima data, in mintea mea era o liniste totala. M-am calmat, cautand ceva frumos la care sa ma gandesc, care sa ma faca sa adorm intr-un mod placut. Si atunci, Sasuke imi apare in minte, sau mai bine zis, ultimul vis-cosmar pe care l-am avut. Tot derulam intamplarea, insa numai prima parte.

Vreau sa imi dau seama ce simt in legatura cu el, era atat de ispititor, chiar daca s-a petrecut doar in mintea mea. Un amestec imbietor de simturi imi pune stapanire pe gandire, imi placea felul in care ma atingea, in care mi-a murmurat usor numele la inceput. Tot ce faceam era sa ma las prada lui, precum o jucarie. In acel moment, il doream necontenit, asta e ceva sigur, insa ce nu stiu, este daca doar dorinta este de vina, poate e ceva mai mult. Observant pulsul care imi crestea, am inceput sa renunt la gandire, astfel nu trebuia sa iau de la capat procesul de relaxare.

Pasi incepeau sa se auda cat mai clar, semn ca cineva se apropia. Zgomotul s-a diminuat rapid in momentul in care s-a oprit la marginea patului. Nemiscandu-ma, am asteptat reactia persoanei, care era Naruto sau Sasuke. Se aseaza langa mine si imi zguduie putin umarul. Am tresarit la contactul cu degetele sale reci, ceea ce la facut pe Naruto sa chicoteasca un pic. Dezamagirea a prins un contur, ma asteptam la altcineva, chiar daca in subconstientul meu stiam ca nu e el.

- Asta e ciudat si plictisitor, nu am ce vorbi cu el. Ma pot uita aici la TV? Dupa vocea pe care o avea, eram sigura ca s-au certat din nou. Era suparat, in ciuda faptului ca nu arata asta, nu ii placea deloc sa se certe cu Sasuke, chiar daca era in gluma. Tine foarte mult la el si cat de mult s-a chinuit sa il aduca inapoi dovedeste acest lucru.

Ma ridic, sprijinindu-ma in maini. Respiratia imi era neregulata, asa ca am asteptat sa revina la normal. Afara, nu mai era soare, doar o urma subtire de intuneric, nu o sa mai dureze mult si o sa se intunece. Cu parere de rau, imi iau la revedere de la relaxarea mea si ma dau jos de tot, sustinandu-ma in propriile picioare.

- Poti sa te uiti, dar fara sa il aprinzi. Mergeam inainte, auzind in urma mea "Ha, ha" foarte sarcastic si peste putin timp, televizorul se aprinde.

Parasesc incaperea, verificandu-mi buzunarele in care stiam ca tin de obicei banii. Nu am incredere in mancarea personalului, asa ca ma duc sa cumpar ceva. Sunt sigura ca si lor le e foame, insa daca ma insel, pot manca mai tarziu. Am deschis usa, gata sa ies, dar nu am apucat sa fac un pas pentru ca a fost inchisa brutal. Am tresarit din nou, de data aceasta din cauza sperieturii. Inca priveam mana uda, care era intinsa in fata mea. Urmarindu-l, observ ca nu numai mana era uda, asa era din cap pana in picioare.

Inghit in sec, analizandu-l mai atent. Putina spuma ii ramasese pe piept si purta doar un prosop infasurat in jurul taliei. Incercam sa imi mut privirea, dar era foarte dificil. Trebuie sa incetam sa ne mai intanlimasa, nu pot gandi deloc, dar deloc coerent. Cu greu imi stapaneam impulsul de a nu sari pe el. Nu terminase de facut dusul, asta era clar, insa nu inteleg de ce a iesit val vartej din baie. Intr-un sfarsit, ochii ni s-au intanlit. Simteam o atractie, o legatura intre noi, pe care speram sa o simta si el.

- Unde te duci? Era serios, tonul vocii sale ma facea sa ii raspund, dar nu pentru ca vroiam, pentru ca asa imi spunea el.

Parea ingrijorat, ceea ce cred ca e imposibil, aici vorbim de Sasuke. Fiul ratacitor care este indiferent cu toata lumea, caruia nu ii pasa de nimic, mai ales de o fata... de mine. Incerc sa gasesc un motiv care sa ma faca sa inteleg de ce se comporta asa, insa nu gasesc nimic. Chem curajul, abordand o privire usor nervoasa, dar nepasatoare in acelasi timp si ii dau mana la o parte. Ii spun ca ma duc sa iau ceva de mancare si deschid usa... din nou. Istoria se repeta, el facand acelasi lucru ca prima data, insa de data asta, m-a intrebat de unde.

- Nu stiu, dintr-un loc apropiat, ma intorc in zece minute. Vrei ceva in special?

Da din cap in semn de nu, dar nu se misca. Invadase de mult spatiul intim care ne despartea. Intr-un final, reuseste sa isi schimbe pozitia, indepartandu-se usor. Am ramas pe loc, privindu-l, dorind sa ii spun ceva, sa il fac sa ramana. Prea tarziu, disparuse din aria mea vizuala, intrand in baie. Fara sa mai trag de timp, ies si trag usa dupa mine. Aveam ceva de mers numai prin labirintul asta, cladirea nu este noua, este veche si extrem de mare. Holurile sunt lungi, inguste si intunecate.

Mergand, mi-am dat seama de prezenta unei persoane. Asta, ori devenisem paranoica. Pe cat ma indepartam, pe atat se apropia mai mult. Stiind ca ajunsese la un metru in spatele meu, m-am intors rapid si am constatat ca nu e nimeni acolo. In timp ce inaintam in directia initiala, am simtit o intepatura in zona jugularei. M-am uitat in jur. Eram singura. Am incercat sa ma intorc, alergand inapoi catre camera. Se juca cu mine, facandu-ma sa ma panichez si sa las teroarea sa ma domine. Vederea mi se incetosa, mici scantei imi dansau in fata ochilor.

Nu am reusit sa ajung, sa vorbesc, sa fac nimic. Ma rugam ca cineva sa apara si sa ma salveze de la ce urma sa mi se intample. M-am chinuit sa stapanesc lacrimile ce imi intepau ploapele. Imediat ce puterea mi-a parasit corpul, am asteptat sa ma prabusesc, insa cineva m-a prins inainte sa o fac. Mi-a fost total nefolositor sa ma zbat, dar nu m-am oprit pana am fost inconstienta. In ultimele secunde, l-am auzit soptindu-mi la ureche, acea voce taioasa...

- Nu te speria, o sa ne distram foarte bine. Iar tu, tu o sa... Am inchis ochii, strangandu-i cu putere. Acele vorbe dezgustatoare ma speriau, asa ca m-am lasat prada somnului. Speram sa nu ma mai trezesc niciodata.

Hello, Hello!

Acest capitol a fost, ca de obicei, superb! Stiam ca asa va fi, in tot de-a una a fost asa...
Momentul in care Sasuke a oprito pe Sakura, in ipostaza in care erau, m-a facut sa cred ca Sakura chiar va sari pe el, pana la urma... Mai bine ar fi fost asa!
Sfarsitul m-a lasat complet in suspan. Oare cine o sa o salveze? Ce o sa se intample cu ea? Am o vaga banuiala de ce urmeaza, insa prefer sa o confirm la momentul respectiv .
Multumesc ca m-ai anuntat, esti o dragutza. Sper sa ma anunti si in continuare, daca se poate!

Te dulke,
Black Zozoo

P.S: Scuza-mi intarzierea!

'Neata tuturor. M-am gandit si eu sa mai dau pe aici, nu am mai scris de ceva timp, asa ca rezultatul pe care il vedeti mai jos, nu este foarte bun. Mi-am cam iesti din ritm... Chiar si asa, sper sa va placa si capitolul acesta, la fel cum v-au placut si celelalte. Va multumesc mult pentru ca imi cititi fic-ul.



Capitolul 12


And you can see my heart beating you can see it through my chest
And I’m terrified but I’m not leaving know that I must must pass this test.
Say a prayer to yourself. Close your eyes, sometimes it helps. And then I get a scary thought
That he’s here means he’s never lost



Sakura's Point of View:



- Ti-ai adus escorta, nu-i asa? Crezi ca nu am observat cum ma privea acel Uchiha? Ce i-ai spus, ai venit cu el sa te razbune?

La urmatoarea lovitura am cazut jos, in genunchi, care ma dureau ingrozitor. Mainile, in care ma sprijineam, tremurau. Slabita si plina de lovituri, durere pe toata suprafata corpului, nu mai am nici cea mai mica sansa. Tot ce puteam face, era sa astept sa se opreasca, abia daca mai puteam tine ochii deschisi, as putea in orice moment sa raman inconstienta. Ma gandeam ca o sa foloseasca violenta, dar nu ca o sa ma omoare in bataie. Nu am inteles de ce imi tot vorbeste de Sasuke, cu atata nervozitate si frica in voce. Acum, mai mult ca niciodata, imi doresc sa mor, sa nu mai simt nimic, insa durerea cauzata de impactul dintre picioarele si pumnii sai cu fiecare parte a corpului meu ma forta sa raman treaza... si sa indur.

Intr-un final, se opreste. Am inceput sa plang imediat ce i-am vazut tricoul pe care il purta, aruncat undeva langa mine. Incercarea de a ma indeparta de el era aproape imposibila, dar suferinta ce o simtea trupul, nu se compara cu daunele psihice pe care avea sa mi le lase uratoarea experienta, asa ca am dat la o parte durerea si am inceput sa ma deplasez, cat puteam de mult, in spate, pana cand m-am lovit de perete. Am inchis ochii, cercetandu-mi mintea, cautand un fel in care sa ajung rapid la unica mea scapare, chiar daca acea solutie era moartea. Tot ce doream era un mod in care sa o fac repede, dar esuam, nu gaseam nimic, vocile care imi strigau sa scap, sa fug, ma impiedicau sa gandesc.

Daca nu o fac eu, cu siguranta o sa o faca el, dar dupa ce isi duce planul la sfarsit. Am incercat sa ma concentrez, sa ma las pierduta in propriile ganduri si sa ma rup de realitate. Urma sa fiu violata si probabil ucisa, un final nenoro*it, unul tragic, la fel ca viata pe care am avut-o. Am asteptat ca fericirea sa ma gaseasca intr-un final, sa mi se umple golul din inima, care nu inceta sa se mareasca. Nu s-a intamplat nimic bun, singurele persoane care m-au iubit au fost luate de langa mine, tot ce am primit a fost tristete si suferinta.

Mi-am strans genunchii la piept si mi-am sprijit fruntea de ei, asteptand un miracol. Imediat ce i-am simtit mana plimbandu-se pe piciorul meu, am incercat sa reactionez repede si sa il lovesc. Am avut o sansa, fiind foarte aproape de mine si sigur ca nu ma puteam misca dupa mica lui lucrare, asa ca am profitat. Luat prin surprindere, l-am lovit cu pumnul in fata. Am auzit un geamat de durere inainte sa se indeparteze in jur de un metru si sa faca contact cu pamantul. Avand in vedere rezultatul, am lovit destul de bine si eram mandra, desi urma sa primesc din nou o mama de bataie. Inainte sa incerce ceva, zgomotele ce se auzeau de afara, l-au oprit.

Pana acum, nici nu am avut sansa sa analizez locul, sa stiu unde sunt. Era intuneric total, vreun subsol, ceva asemanator. Foarte racoare si miroase urat, iar pe jos, totul este murdar, un strat destul de gros de mizerie si praf. Un scartait ascutit vine din coltul opus in care eram, iesise din camera. Era posibil sa mai aduca pe cineva, cine stie cati prieteni de-ai lui. Am inceput din nou sa tremur, gandul acesta ma infiora. Profitand de singuratate, am inceput sa ma tarasc prin camera, cautand ceva care o sa ma ajute sa ma apar sau sa fie suficient de buna si sa ma poata ajuta sa ma sinucid, orice chestie ascutita.

Usa era deschisa destul de putin, insa destul cat sa vad ca in cealalta parte nu era lumina, era aproape la fel de intuneric. M-am concentrat pe terenul ce il examinam, cautand disperata in continuare. Nu a durat mult pana m-am panicat si am inceput sa respir greu, era in zadar. Am avut impresia ca se intoarce, asa ca m-am grabit. Imi infigeam unghiile in suprafata rece, ducandu-mi apoi degetele haotic in toate directiile. Aveam nevoie de o alta varianta, de o scapare, chiar asa urma sa fie sfarsitul meu, nu meritam nimic mai mult? Atat de banal, de insignifiant, probabil nu o sa ma gaseasca nimeni.

Nu o sa mai vad niciodata ochii negri, total neinteresati si atat de magnetici ai lui Sasuke. El, o sa ma uite rapid. Ma intreb daca o sa il afecteze in vreun fel absenta mea, dar asta e putin probabil. Mi-e frica, niciodata nu am fost atat de speriata, universul meu s-a sfaramat usor, am ramas fara nimic, in afara de o dorinta arzatoare de moarte... macar atat. Tresar imediat ce am auzit din nou acel scartait. Privirea imi era atintita spre sursa, acum, usa era deschisa complet. Mi-a luat ceva timp sa realizez ca am ramas nemiscata. Din cauza lacrimilor, am reusit sa disting o silueta ce a ramas ca o neclintita precum o statuie.

- Nu, nu, nu, nu! Stai departe de mine! Am inceput sa tip, sperand ca o sa dispara. Nu te apropia, nu ma...nu ma mai atinge.

Corpul, cat si mintea, au luat-o razna. E posibil sa fi inebunit? Incercam sa gandesc ceva, sa dau o comanda corpului, insa toate caile erau blocate, tot ce simteam era teroare. Incepea sa se apropie, ezitand cateodata sa mai faca un pas. Ii analizam, atenta, fiecare gest, fiecare miscare. Calculam o strategie, daca l-am lovit prima data in starea in care eram si nu a fost in stare sa se fereasca sau sa se apere, nu e cine stie ce luptator. Stie ca nu ma poate invinge la o lupta corecta, de aceea se folosteste si de alte metode sa isi scoata un avantaj. Acum, realizez si de ce vorbea asa de Sasuke si era atat de enervat, ii e frica de el.

I-am spus din nou sa se opreasca, si spre surprinderea mea, a facut-o imediat, in timp ce si-a ridicat usor mainile, lasandu-le la vedere. Parea sa fie altcineva, deoarece purta o bluza. Am intors capul, in dreapta se zarea tricoul pe care il aruncase Shin mai devreme. Cu toate astea, persoana care era in fata mea nu era diferita de el, era o amenintare. M-am indepartat cat am putut, insa a ajuns imediat langa mine. Uitasem sa mai respir, nu stiam ce sa fac. A intins incet mana dreapta spre umarul meu stang, incercand sa spuna ceva, insa se oprea de fiecare data. Degetele lui, abia daca mi-au atins pielea si s-au retras imediat. Oricat incercam, nu ii puteam vedea fata. Nu stiu de unde aparuse tot interesul asta, insa am reusit sa ma trezesc la realitate si l-am impins brutal, reusind sa il clintesc putin.

- Sakura, linisteste-te. Nu o sa se mai atinga nimeni de tine, ma auzi? Uita-te la mine, te rog. Se auzi o voce blanda.

- Nu pot. Am soptit mai mult pentru mine.

Timpul s-a oprit in loc in momentul in care am inteles ce se petrece. Nu gaseam nici cea mai mica explicatie logica pentru faptul ca era aici, parea imposibil. Poate ca teoria mea de mai devreme s-a adeverit si am inebunit. Mi-am atintit privirea goala inainte, incercand sa procesez. Eram plina de sange, insa abia acum mi-am dat seama de oroarea acestui lucru, nu am cum sa il las sa ma vada asa.

Hello.

Iti multumesc mult ca m`ai anuntat.
Acest capitol chiar m`a impresionat. A fost uimitor.
Ai descris totul atat de frumos, sentimentele, parca eram acolo. Nu vroiam sa ma opresc din citit. A fost genial.

Si eu presupun ca acela era Sasuke.. sau nu? Adica cum ar fi ajuns el acolo?

Morr
Deabia astept urmatorul capitol.

M`ai lasat fara cuvinte. Foarte frumos capitolul, la fel ca si celelalte.
Esti un geniu.

Succes in continuare. Sper sa ma anunti din nou.