Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Capitolul a fost foarte frumos !
De ce Sasuke e un nesimtit ?
Bita Sakura !!
Te rog anunta-ma la next !
Te pup .

Heii sweety! Ce ma bucur ca ai adus next-ul! Dupa o eternitate in care am asteptat acest moment, se pare ca in sfarsit ma bucur de un nou capitol! Cum de am putut, macar pentru o secunda, sa ma gandesc ca Sasuke s-ar putea schimba? Adica... Vorbim de Sasuke! Si, cam acelas lucru se intampla si cu Sakura! De ce nu vrei tu, rozalio, sa ii arati cine e seful? Mereu trebuie sa te lasi dusa de val in preajma lui ! Macar acum lasa-l in pace ceva timp! Ok, lasand la o parte cele doua personaje, o sa revin la capitol, care a fost foooarte frumos! Ti-am spus de fiecare data cand am trecut pe-aici ca descrii foarte bine! Deja m-am obijnuit cu next-urile tale minunate ! Dar imi promiti ca de data asta aduci mai repede next-ul? Te roog ! Nu te mai retin! Succes la tastat si spor la idei!

Bye

Bună!Mă așteptam să nu îmi mai aduc aminte nimic din capitolul trecut, dar imediat ce ți-am văzut mesajul privat au început să mi se deruleze îmtâmplările din capitolul precedent.
Revenind la acest capitol, păi ce să zic... și când te gândești că totul începuse așa de bine și de drăguț doar ca să se termine într-un fel atât de trist cel puțin pentru Sakura.
Sincer nici nu a realizat când am terminat de citit capitolul parcă s-a terminat așa de repede.
Ahh... nu pot să cred cât de crud poate fi Sasuke e așa de schimbător ,în general îmi plac personajele de genul dar el parcă a fost cam prea rău dedata asta.
Aștept cu nerăbdare următorul capitol.

Vai de mine! Cum oare de nu am vazut mai devreme ca ai pus nextul? A fost asa de palpitant:^^: Abea te astept cu nextul. si sa ma anunti

Buna, buna. :) Ti-am citit si eu ficul, mai degraba l-am devorat in doua ore, cred. Este foarte bine lucrat, ai evoluat mult de la inceput si pana acum. Nu prea stiu ce iti spun, sincer, mai ales ca e clar ca talentul pe care il posezi este unul nemarginit si ca poti face cu personajele tale ce vrei, la fel ca si cu cititorii. Ma bucur mult ca am ocazia de a citi astfel de lucrari, caci de ceva timp nu am mai reusit sa pun mana pe o carte buna si datorita tie am putut citi ceva de calitate. Am putut simti toate momentele in profunzime, m-ai facut sa vreau sa citesc intr-o frenezie de nedescris. Imi place cum conturezi momentele celor doi si modul in care o supui pe Sakura tutror acestor lovituri pe plan psihic. Nu pot spune ca sunt furioasa pe Sasuke, nu am astfel de sentimente in momentul de fata, insa cred ca ar merita vreo doua de la Naruto. Nu ii inteleg foarte bine sentimentele, desi o parte a lor poate sunt destul de usor sesizabile. Oricum, ideea e ca imi place tare mult felul in care te gandesti sa pui personajele in scena. Daca poti si vrei, te-as ruga sa ma anunti si pe mine cand vei poosta nextul, caci sunt tare curioasa sa vad ce se va mai intampla in continuare. Te pup.

[i]

Bunaa. :) De data asta a fost un capitol plin de intrigi din cate pot observa, lucru care ma binedispune pana peste masura. Una dintre putinele intrebari pe care le am in momentul asta e cum va actiona Sakura, ce va face avand in vedere ca pana acum brunetul a lasat-o sa se apropie de el, insa nici pe departe pe cat ar trebui ca sa-l cunoasca bine. Si el.. ascunde ceva deci.. Povestea se complica si, desi suspansul e iminent, nu ma deranjeaza, ba chiar imi place ca ma tii in asteptare, ca pe ghimpi. Bine, acum sa nu iti faci un obicei din asta, desigur. Iti multumesc ca m-ai anuntat si iti urez spor la scris. Te pup. :*

Bună. Mă bucur mult că ai adus next-ul. După capitolul anterioar eram foarte curioasă să văd ce va mai face Sasuke și acum vine chestia asta cu poza, categoric e un pic ciudat.
Dialogul de la început a fost absolut genial, Naturo e foarte comic.
Descrierea ta ma fermecat la fel ca întodeauna. Ai un dar aparte de a face un cititor să îți citească fiecare cuvânt cu sufletul la gură.
Oricum revenind la ciudatul de Sasuke mă întreb oare cu ce scop păstrează acea poză există trei variante : o iubește pe Sakura, are un plan malefic sau o să inventezi tu ceva la care absolut nimeni nu se așteaptă.
Next repede

Buna ! Merci ca m-ai anuntat ! Wow,... a fost foarte interesant ! Sasuke are o poza cu ea ? Ce se intampla cu Sasuke ? Biata Sakura, oare ce simte ? Devine foarte palpitant ! :))) Astept nextul, sper repede . Spor la scris ! Si anunta-ma la next, plz ! Te pup !
P.S.: Frumos capitol !

Buna!

Aww, cat de geniala poti sa fii? Nu ai limite, ma faci sa vreau sa pot citi atat de muuuult. Imi place cum conturezi aceasta idee. Ma atrage atat de mult, chiar daca ma plictiseste lumea ninja in ficuri, aici e atat de bine scris si pus la punct. Te pricepi, nu am ce sa mai zic. Iti urez spor la scris -asta daca ai avea nevoie- si sa ne aduci cat mai repede nextul. Apropo, mersi de anunt.

Sakura's Point of View:


    În dimineaţa următoare am decis să ies din casă şi să cutreier departe de străzile principale, aglomerate, prin locurile puţin populate. Aerul închis din casă nu mă ajuta, mă simţeam dintr-odată claustrofobă, iar pereţii se apropiau şi se învârteau cu cât rămâneam mai mult în interior, gata să mă prindă în capcană şi să mă zdrobească acut. Aveam o stare neutră, sufletul îmi era fără viaţă, fără doleanţe. Intensitatea aerului ce-mi gonea prin plămânii slabi era singura ce-şi lăsa asupra minţii mele o amprentă, mă concentram asupra respiraţiei greoaie şi a oboselii ce mă cuprinsese după câţiva paşi de mers. În ciuda corpului ce mi se împotrivea, continuam să păşesc impunătoare înainte, fără să eman vreun semn de slăbiciune. Mă îndreptam spre vechiul teren de joacă, unde eu şi Ino ne petreceam o mare parte din timp în copilarie. Afară era cald, o temperatură aproximativ perfectă, însă peste ceva timp urma ca Soarele să încingă aerul rapid. Pe băncuţa de lângă copac, asupra căruia crengile formau un adăpost viu şi răcoros, se odihnea o persoană destul de cunoscută. Părul îi era prins într-un coc destul de neglijent, strâns în grabă, iar privirea pierdută analiza locul fără interes, părea un nefericit orb ce îşi plimba haotic ochii fără lumină, sperând că o licărire oricât de mică i se va face cunoscută. Şi-a îndreptat chipul trist şi palid spre mine, zâmbindu-mi blând în timp ce îmi făcea semn să mă apropii. Se schimbase atât de mult de la prima, dar şi ultima noastră întânlire din spital. Acolo o văzusem prima dată, iar spre deosebire de faţa osoasă, acoperită de pielea albicioasă, întinsă şi uscată de acum, obrajii îi erau roşiatici şi plini. M-am aşezat lângă ea oferindu-i acelaşi zâmbet cald, un pic prea compătimitor, ceea ce mi-am dat seama prea târziu.
    Aveam impresia că avea să clacheze din minut în minut, deşi nu ştiam dacă putea arăta mai moartă ca în acel moment. Un cadavru mergător ce strângea cu putere marginea băncii, plângând fără lacrimi. Am întrebat-o instinctiv dacă este bine, probabil intrase în contact cu vreun virus sau avea vreo boală, nu am avut timp să verific fişele medicale. Nu mi-a răspuns, ci se lăsă tot mai pierdută în gânduri, urmărind ceva ce eu nu puteam vedea.

        - Nu îi pot spune, nu... Şopteşte mai mult pentru ea.
        - Cui să îi spui? Karin, cred că ar trebui să mergem la spital, nu arăţi bine deloc.
        - Dar o să afle, nu pot ascunde pentru mult timp.

    Îmi foloseam glasul degeaba, era pierdută, numai corpul îi era alături de mine. Bănuiam că ceva o afectase foarte tare din momentul în care a început să se legene uşor în faţă şi în spate, gemând plăpând. Am înghiţit în sec şi mi-am aşezat mâna pe spatele încordat, mângâindu-l cu o scurtă reţinere de moment. Gestul a avut efect, acum îi acaparasem întreaga atenţie, deşi începusem să regret în clipa în care i-am întânlit privirea ce îmi învia fiori pe şira spinării. Mi-am revenit în fire şi i-am cerut să îmi spună ce se întâmplă, atunci începuse să lăcrimeze instantaeu, fără să observe. A tresărit şi a tras aer în piept, trezindu-se la realitate. Şi-a sters lacrimile cu ambele mâini, frecându-şi cu putere ochii, iar buzele i s-au arcuit într-un zâmbet chinuit.
        - Copilul meu este mort. Micuţul meu îngeraş. A spus lent, posesiv.
    Şi-a acoperit pântecele protectiv cu ambele mâini, părând că vrea să îşi ferească copilul nenăscut de pericolele de afară, ca şi cum ar fi atacată. Nimic nu era mai important ca acel suflet inocent, numai că acolo nu mai era nimic în afară de locul în care a prins formă, în care a luat viaţă. Avortul spontan era singurul fapt cert, tragedia se întâmplase în ultimele trei zile, cât am fost plecaţi. Era fericită când am ajuns aici, încă o vedeam împungându-se cu Ino, care să ajungă prima la Sasuke. Nu mi-a luat mai mult de o secundă să aşez ultima piesă din puzzle, era clar că cel de care se temea acum era Sasuke. Cei doi aveau un copil care nici nu a apucat să se nască, iar eu m-am culcat cu el. Nu, trebuia să fie o greşeală, Karin nu putea fi însărcinată cu...
    Urmase un moment de panică în care nu mai ştiam nimic; ce să fac, cum să respir, unde sunt. Inima începuse să bată din ce în ce mai tare, iar căldura de afară devenise înăbuşitoare. Mă sufocam, corpul mi se îneca cu aer, iar mâinile îmi tremurau incontrolabil. Mi-am adăpostit faţa cu mâinile sprijinite, în coate, pe genunchi. Voiam să le înfig în păr, să îl prind cu putere, înodat printre degete, până nu mai puteam suporta durerea, aşa reuşeam să o domolesc pe cea interioară, deşi nu eram în stare să îi invoc echivalentul. Aş fi ţipat, prăbuşindu-mă în genunchi, lăsând lacrimile să îmi ude şi mie obrajii. Încercam din toate puterile să neg ceva ce era cert, să fac ceva care să oprească acea suferinţă, să mă facă să uit, să...Nu ştiam de ce această veste îmi provocase nişte răni interioare ce sângerau abundent, în continuu. Îl iubeam, dar nu am crezut niciodată că atât de mult, iar atunci am ştiu că noi eram fără speranţă, că nu mai exista o şansă.

        - Sasuke a ştiu că ai fost însărcinată? Am întrebat cu o voce străină.
        - Da, era aşa fericit. Atunci mi-a spus prima dată că mă iubeşte, iar acum... Mi-a răspus cu glas tremurând.

    Am început să plâng silenţios, rugându-mă ca ea să nu observe. Karin era cea pe care o iubea, eu eram un nimic, o marionetă cu care s-a jucat cum a vrut, urmând să îi taie într-un mod brutal sforile şi să o lase să cadă în mila Domnului. Putea fi o răzbunare, însă nu l-am rănit niciodată, din contră, tot ce am făcut a fost să încerc să îi vin pe plac. Era bolnav, îi plăcea să rănească persoane, altă explicaţie raţională nu exista. Singurele momente în care îmi arăta afecţiune erau în timpul se*ului, dar şi în acele clipe încerca să se opună, iar eu abia acum observam aspectul ăsta. Nu am mai rezistat şi m-am ridicat de pe bancă. La o distanţă potrivită i-am spus că trebuie să plec, sigură că nu-mi putea citi lacrimile ce-mi înecau glasul. Înaintam fără oprire, într-un loc necunoscut, printre oamenii gălăgioşi de pe stradă. Cineva îmi strigase numele, însă am continuat nepăsătoare, făcându-mă că nu aud. Mă durea capul îngrozitor, dar nu suficient cât să mă distragă de la adevărata problemă. Nu mai era nimic de făcut, decât să accept situaţia. Eram în plus, întotdeauna am fost unde nu trebuia, nicicând în locul potrivit, deşi începeam să cred că nu există, că nu aveam un loc în care aparţineam.

Hey ! Mersi ca m-ai anuntat ! Capitolul a fost perfect ! Karin a avut un copil cu Sasuke ! Idiotul de Sasuke i-a mai spus si ca o iubeste lui Karin ! Mi-e mila de Sakura, chiar si de Karin ! O sa-l ucid pe Sasuke, dar de ce avea atunci, daca nu o iubeste, o poza cu ea si au mai facut si s*x ? Astept sa vad ce se mai intampla si spor la scris ! Anunta-ma te rog cand pui nextul! Te dulce !