Hey scumpelor . Am mai scris un capitol. Sper sa nu va dezamagesc. Multumesc


- Capitolul 20 Kuro vs. Konan -



Kurotsuchi POV:


Dupa ce ma trezesc, observ ca era ora opt. Blondul ma ia in brate si incepe sa ma sarute. Imi pun bratele in jurul sau si ma apropii si mai mult de el. Il iubeam din tot sufletul. Simteam ca pot face orice pentru a fi asa o eternitate. Era cea mai frumoasa senzatie din viata mea, iar Deidara... el era cel mai bun lucru din viata mea. Iubeam, adoram sa il simt aproape de mine, sa ma simt in bratele sale calde, unde nu mi se poate intampla nimic...


Hinata POV:

Au, capul!

Ma trezesc intr-o camera mai ciudata, cu camasa pe jumatate descheiata si... Oh, am crezut ca am visat! Chiar am intrat peste Dei si Kuro in acel moment... Ce cretina sunt! Poate ma va ierta pentru faza asta urata. Ma ridic din pat, ametita ca naiba, bai frate, ce am facut aseara?! Mama, e deja ora 11. Ce am facut pana acum? Niciodata nu m-am mai trezit asa!

In orice caz, dupa ce ma ridic imi scutur umpic capul, si ma indrept spre baia din camera. Aratam oribil. Parul ciufulit, machiajul curs, ce sa mai! Imi dau cu niste apa pe fata si imi descalcesc haosul din par cu o perie pe care am gasit-o acolo, parea noua. Pornesc pe holuri. Trebuie sa o gasesc pe Kuro si sa imi cer scuze.


Casa aia era ca un labirint. Nu se mai terminau holurile, camerele aratau ciudat, iar Kuro nu era nicaieri. Poate ma tine sub sechestru si.. uite-o! Kurotsuchi mergea pe hol cascand. Purta un tricou alb si niste jeansi. Ma simteam atat de prost, chiar imi era rusine sa dau ochii cu ea, dar trebuie. Ii sar in brate si...

- Iarta-maa! strig eu ca o disperata, aruncandu-ma pe Kuro, gata sa o daram.
- Doamne, ce naiba ai patit? ma intreaba aceasta ridicand din spranceana.
- Pai, stii, aseara, stii tu, eu am intrat si ...
- Calmeaza-te, imi spune aceasta silabisit, punandu-si mana pe umarul meu. Hai jos, continua fata.

Deodata, simt o mana calda pe umarul meu, o respiratie in ceafa, si o voce care imi striga in ureche un 'fa' foarte urat si lung. Era Deidara.

- Esti nebun? M-ai speriat de moarte! strig eu tresarind, punandu-mi mana pe piept.

Acesta incepe sa rada, iar Kuro se apropie de el si ii da un cot.

- Bine, nu m-am putut abtine, spuse blondul.
- Nu e amuzant! strigase Kuro.

Deidara o ia in brate pe Kuro, iar aceasta il saruta. As vrea si eu sa fiu cu cineva!

- Ma duc sa...hm fac misto de Akatsuchi, pa Kuro! Pa, ciudato! striga Deidara plecand grabit.


Kurotsuchi se uita cam urat la Deidara, dar apoi s-a intors spre mine zambind:

- Hai sa ne plimbam!

Incuviintez din cap, ma duc sa fac dus, apoi plecam.


Kurotsuchi:


Eram putin ingrijorata. Inima imi batea, si abia imi puteam stapani lacrimile. Hai, omule! E destul de evident ca Deidara nu se duce la niciun Akatsuchi! Cine stie pe unde se duce si ma minte. Poate are pe altcineva... Imi vine sa plang, simt ca voi cadea in genunchi si voi plange, pana voi muri de la atata plans. Aveam un gol in stomac, iar nodul din gat nu intarzie sa isi faca aparitia. Intrerup tot, pentru ca apare Andrea:

- Buna, Kuro! spune Andrea sarindu-mi in brate. Ce ai patit? ma intreaba aceasta ingrijorata.
- Nu, nimic, mint eu.
- Nu stii sa te ascunzi, Kuro. Zii, scumpo! ma incurajeaza aceasta.

Ridic capul. Transpiratia imi curgea, iar soarele de afara se oglindea in ochii mei negrii, care abia se puteau stapani sa nu isi scoata lacrimile. Deidara, persoana in care aveam cea mai mare incredere de pe lumea asta si pe care o iubeam mai mult decat orice... Pentru care as putea sa si mor, cine stie pe unde umbla si cu cine. Nu, nu e vorba ca nu mi-ar spune unde e, e vorba ca ma minte. Si chiar nu are motiv, adica mi-ar putea spune in fata si...

In acel moment, o lacrima isi face aparitia pe coltul ochiului. Inchid ochii, si, usor-usor, lacrimile incep a mi se prelinge, acoperindu-mi chipul. Imi sterg lacrimile cu pumnii, iar Hinata ma ia in brate. Andrea imi spune trista ca ma lasa, simtindu-se in plus. O salut, continuandu-mi drumul alaturi de Hinata, care si ea parea ingrijorata pentru mine. M-a intrebat ce am patit, dar nu aveam de gand sa ii spun. Nu doream sa impartasesc astfel de sentimente cu ea, pentru ca, sincer, nu am deloc incredere in ea.

Trecand timpul, plimbandu-ma alaturi de Hinata, ma tot gandesc la Deidara, la ce frumos e totul, si ma tot intreb... oare cum se va termina ? Toata povestea asta de dragoste care pare atat de perfecta, chiar prea frumoasa pentru a fi adevarata. Nu apuc sa mai fac nimic, pentru ca in fata mea apare Konan, imbracata intr-o rochie alba, mulata pe corp si balerini negrii.

- Vai, Kuro, iarasi suferi? ma intreaba aceasta.

Nu o suport. Refuz sa ma cobor la nivelul ei, dar deja devine insuportabila. Devine mai cretina decat e si intrece orice limita, dar trebuie sa rezist. Trec pe langa ea, aceasta ramanand, ca de obicei, cu buza umflata in urma mea.

- MAMA CE LASA ESTI! RATATA! EMO! URATA! FRUSTRATAA! urla Konan ca disperata din spate.

O uram. Imi venea sa plang, mereu sufeream mai mult sau mai putin, intr-o oarecare masura, din pricina ei. Intr-o zi am sa o omor, dar... Nu pot face nimic!

Printre gandurile mele, ajungem in parc. Ma asez pe o banca. Langa mine se asaza si Hinata, zambind si intrebandu-ma ce am. Ii tot spun ca nimic, dar aceasta, intr-un final, imi spune ca nu poate fi nimic atat de rau, si ca e sigura ca are legatura cu Deidara.

- Ba nu!! tip eu nervoasam rosind toata.

Inima imi batea foarte tare, iar capul imi devenise greu. Spatele incepuse sa ma doara, iar genunchii imi tremurau. Imi venea sa plang, sa plang mai rau ca inainte, si ma tot gandeam la Deidara.. oare pe unde o fi blondul meu pe care il iubesc atat de mult? Oare chiar s-o fi dus la Akatsuchi si s-a balbait din intamplare? Oare...

- Aoleu, Kuro, ce naiba? Crezi ca nu imi dau seama ca are legatura cu plecarea lui brusca? ma intreaba Hinata.
- Mda, spun eu plictisita printre lacrimi. Oare unde o fi? continui eu suparata.
- Nu am deu unde sa stiu, dar fii sigura... Nu are motive sa te insele, daca la asta te gandesti. Nici sa te minta, te iubeste, femeie! urla aceasta.


Ma simteam alinata. Ca si cum inima mea, peste care pana acum cursese ca un jet de apa fierbinte, in sfarsit e linistita si la temperatura normala. Sangele incepuse sa imi circule normal, iar bratele Hinatei erau in jurul meu. Orice suspiciune imi disparuse. Eram fericita din nou.


Narator POV:


Hinata o alinase pe Kurotsuchi, care suferea clar fara motiv. Ceea ce nu stiau ele, era ca dupa un tufis din fata lor, o fata cu parul albastru urmarea tot, fiecare miscare, fiecare cuvant.

- Hmm, deci inseala. Asa zici! isi spuse Konan.



Kurotsuchi POV:


Am decis, intr-un final, sa plecam din parc, inapoi spre oras. Pe drumul nostru, ma tot gandeam la Deidara al meu, oare ce face el acum? Imi e dor de el, de bratele sale, de parfumul sau, de acel par matasos si auriu, ochii sai de safir...de orice are legatura cu el...

Ajungand inapoi in oras, ne plimbam, cascand ochii ba la vitrine, ba la oameni ciudati, asa din trecere. Deodara, in fata mea apare Konan, alaturi de un grup de pitipoance si cocalari. Se uita ranjind la mine, si a si inceput:

- Mama, Kuro, esti data naibii', ai inceput-o cu albul? intrebase aceasta ironic.
- Ti-ai adus satra pentru ca nu te poti descurca singura in incercarile tale penibile de a ma intimida? o intreb eu.
- Vai, Kuro! Cat de smechera te crezi, ma iei cu termeni din astia stiintifici?

Raman socata. Fata asta e mai proasta ca oricand. In spatele meu apar Tayuya si Andrea.

- Konan, esti obsedata! striga Tayuya.
- Lasa fata in pace! o aproba Andrea.
- Voi, duceti-va dracului de tradatoare! urla Konan catre ele.


Nu o mai suportam, daca exista ceva mai rau decat sa imi fie dor de Dei-kun, aia era sa o am pe Konan in fata mea. Simpla ei prezenta ma intimida, si ma facea sa ma simt prost, chiar daca nu lasam ca asta sa se vada si ramaneam pe pozitie. Imi vine sa plang, o urasc, vreau sa moara, vreau sa dispara odata pentru totdeauna!

- Macar nu sunt urata ca tine, Kuro! continua aceasta. Macar nu arat ca un baiat!
- Macar nu sunt proasta! strig eu nervoasa.
- Fato, esti tampita! striga Hinata catre Konan.
- Macar parintii imi dau milioane in fiecare zi, si am bani sa merg in cluburi! strigase Konan.

Nu o mai suportam. Ce legatura avea asta? Adica ce nevoie am sa merg in club daca nu am cu cine? Imi venea sa o omor, ma simteam din ce in ce mai prost, era atat de superficiala, atat de nesimtita, si atat de ingamfata, incat imi venea sa dau cu ea de pamant, chiar daca nu aveam tupeu. Ochii mi se inlacrimasera, si erau gata sa scoata lacrimi, pe care insa, le retineam eu. Buza imi tremura, si ma simteam din ce in ce mai prost. Cocalarii aia au inceput sa rada, si imi venea sa le dau cate un cap in gura la fiecare. Se vede ca niciodata nimeni nu s-a luat de ea. Nimeni nu se poate lua, pentru ca dup-aia nu mai scapi de ea si de grupul ei de ciudati. Dar deodata...

- Macar IUBITUL meu nu ma inseala! Si nu ma minte, spunand ca pleaca undeva, cand defapt pleaca altundeva, pentru ca ii e prea rusine cu mine PENTRU CA SUNT O URATA! striga Konan.

In acel moment am tresarit. Sangele imi ajunsese in cap, inima imi batea mai tare ca oricand, iar tot corpul meu tremura de emotii si de tristete. Simteam ca mi-a atins punctul slab, ca am sa lesin acolo, nu o mai suportam, asta a fost picatura care a umplut paharul.

In clipa aceea, mi-am concentrat toata forta in pumn, si am sarit la ea, efectiv, lovind-o atat de tare, incat i-am intors fata intr-o parte, iar din buza ii curgea sange. Stateam ghemuita, deasupra ei. O apuc de guler, si o ridic:

- Daca vreodata, indraznesti, sa mai spui ceva despre viata mea personala, nu stiu ce-ti fac! strig eu la ea.

Chiar atunci, tot grupul ei a plecat, razand de ea. Konan a inceput sa planga. Nici nu stiam ca sunt capabila de asa ceva, dar cred ca suferinta produsa de acea buza sparta, nu se compara nici macar umpic cu cea pe care mi-a produs-o ea in tot acest timp. Simt ca m-am eliberat. Nu am mai lovit pe nimeni niciodata. In acel moment, Hinata ma ia in brate, iar cele doua fete imi spuneau ca 'sunt foarte tare', sau mai stiu eu ce. Eu nu ma simteam bine. Tocmai lovisem o persoana, dar incercam sa nu arat asta.

Konan s-a ridicat, apoi a fugit mancand pamantul si plangand, ca ultima lasa. Daca eu as fi facut asa de fiecare data cand se lua de mine ar fi iesit scandal. Andrea si Tayuya pleaca, luandu-si la revedere pe motiv ca se duc nu stiu unde, iar eu am ramas cu Hinata. Priveam cerul, iar vantul imi batea prin parul meu scurt brunet... Simteam ca, in sfarsit toata suferinta simtita pana acum a fost 'razbunata'...

Nu, nu o voi face pe Sakura mai puternica, pentru ca ea nu este personajul principal al acestui fic. Te pup, si multumesc ca imi citesti fic-ul, la fel si voua, celorlalti. Vad ca am idei pe banda, deci sper ca nu v-am dezamagit. Cat despre Sakura... ma rog, veti vedea in next chapter deci nu va grabiti.

P.S. Cred ca nu trebuie sa va mai avertizez in legatura cu limbajul si scenele mai violente. Oricum, garantez ca nu intrec limita, iar daca unele o fac, va rog sa ma anuntati si le voi edita.

- Capitolul 21: Perversiunile sunt in toi -




Kurotsuchi POV:

Konan s-a ridicat, apoi a fugit mancand pamantul si plangand, ca ultima lasa. Daca eu as fi facut asa de fiecare data cand se lua de mine ar fi iesit scandal. Andrea si Tayuya pleaca, luandu-si la revedere pe motiv ca se duc nu stiu unde, iar eu am ramas cu Hinata. Priveam cerul, iar vantul imi batea prin parul meu scurt brunet... Simteam ca, in sfarsit toata suferinta simtita pana acum a fost 'razbunata'...

Karin POV:

Mi-am primit palme pe tot corpul de la brunet, apoi a inceput din nou sa ma traga de par. I-am spus sa inceteze, iar in momentul ala, am primit un pumn atat de tare in gura, incat mi-a dat sangele. Buza mea era sparta. Brunetul se imbraca, si se apropie din nou de mine. Chiar atunci, m-a luat in brate si si-a cerut scuze. S-a asezat ghemuit in fata mea si mi-a spus ca ma iubeste si ca ma vrea doar pentru el. Ii zambesc dragut, desi eram cam socata. Acesta ma dezbraca si incepe din nou sa ma sarute si sa ma pipaie. Imi era scarba, imi era scarba de mine si de ceea ce fac, dar nu aveam de ales. Simt o durere puternica. Acea durere de prima data, doar ca de data asta in suflet. Tot timpul simt acea durere ca cea produsa de Arnold, dar nu fizic. Incepe treaca. Se simtea din ce in ce mai bine, insa mie imi venea sa plang. Oare de ce fac asta? Oare de ce las baietii sa profite de mine? De ce imi bat joc de corpul meu? Nu stiu, insa asta se pare ca sunt eu. Brunetul termina, se imbraca. Ii urmez 'exemplul', iar acesta vrea sa plece.

- Unde te duci? il intreb eu speriata.
- Am niste treburi de rezolvat in Konoha, imi raspunse acesta pe uin glas sumbru. Daca indraznesti sa fugi, jur ca te voi urmari pana te voi gasi oriunde te-ai duce, si te voi viola, imi spuse acesta sarutandu-ma pe frunte.


Brunetul iese pe usa, iar eu raman acolo. Eram disperata, nici macar nu stiam unde ma aflu. Incep sa bat cu pumnii in pereti, si sa plang. Inima mi se frangea in milioane de bucatele, simteam ca nici nu imi mai bate, saraca. Incep sa transpir si sa plang in hohote. Simt ura, vreau sa il ucid pe Sasuke! Vreau sa sufere si el exact cum am suferit eu. Vreau sa scap de aici cumva, oricum, nu conteaza!

Eram fara aparare, singura, intr-un loc strain, fara Itachi sau Hidan, plangand ca o proasta si suferind in continuu. Lacrimile mele erau fierbinti si se prelingeau pe obrajii mei, care erau rosii de la atatea palme.


Sakura POV:

Stateam pe pervazul geamului meu, inca gandindu-ma la Sasuke si la cat rau i-am facut lui Kuro. Oare ma va ierta vreodata pentru toate acestea? A trecut o groaza de timp, si inca sunt macinata. Hinata s-a dus la ea in Iwa, probabil pentru ca este o prezenta mai buna, mai pozitiva decat a mea, care sufar dupa nenorocitul de Sasuke. Imi e dor de ele, as vrea ca Kuro sa stie cat de rau imi pare, as vrea ca Sasuke sa fie aici. Inima incepe sa imi bata din ce in ce mai tare, iar venele imi pulseaza la maxim. Simteam cum capul imi bubuie, iar lacrimile curg. Ma ghemuiesc, punandu-mi astfel capul in poala si continuand sa plang cu lacrimi de durere. Eu eram cea care imi provocam suferinta singura, careia poate chiar ii placea sa sufere.

Ma dau jos de pe pervaz, si ma intorc cu spatele la fereastra. Se apropia seara. Inchid ochii, si imi incrucisez bratele in jurul trupului meu firav, incepand din nou sa plang. Simt o mana calda care imi atinge umarul, ceea ce ma face sa tresar. Ma intorc si...

- S- Sasuke? Sasuke! strig eu, aruncandu-ma in bratele sale puternice.
- M-ai asteptat? ma intreaba acesta zambind.
- Da, ii spun eu plangand. Nici nu stii cat imi doream sa fii aici, acum, iar apoi, adica tu! ma balbai eu printre lacrimi, ne mai incapandu-mi in piele de fericire.

Eram bucuroasa. Inima imi batea foarte tare, dar de data asta de fericire. Imi venea sa sar. Pielea parca imi ardea, iar ochii mei smaraldii scoteau lacrimi de fericire. Dar, deodata, acesta ma impinge in pat, punandu-se deasupra mea si tinandu-ma de gat. Eram speriata. Respiratia imi era haotica, iar tensiunea era peste limita normala, fapt de care imi puteam da seama uros si fara un tensiometru. Baiatul face un semn cu mana, si ne trezim intr-o camera cu un pat, in coltul careia statea o fata roscata, plangand.

Sasuke se pune peste mine:

- M-ai asteptat, frumoaso? ma intreaba acesta pe un ton pervers.
- C- Ce vrei sa faci, Sasuke? il intreb eu speriata, balbaindu-ma.


Buza imi tremura atat de tare, incat nu mai puteam vorbi, iar venele gatului se simteau pulsand prin stransoarea brunetului. Ii priveam ochii negrii, pierzandu-ma in misterul si profunzimea lor. Eram foarte speriata, nu stiam, adica vine asa deodata, iar apoi ma trezesc cu el peste mine. Cineva sa imi spuna ca e un vis. In acel moment oribil, am scos un icnet de durere, deoarece ma simteam sufocata. Brunetul mi-a apucat parul roz, ridicandu-ma, apoi amenindandu-ma cum ca daca mai zic ceva, voi muri. Nu m-am putut abtine, si am scos un fel de oftat, combinat cu durere. In acea clipa, mi-am primit o palma puternica peste fata. Fata din colt incepu sa planga.

Obrazul ma ustura. Nu pot sa cred, pentru baiatul asta as fi putut sa si mor, iar el ma loveste si ma trateaza in ulitmul hal.

- Sasuke, ce ai patit? Poate te po... AU!

Brunetul mi-a dat un pumn puternic in stomac, facandu-ma sa scuip sange. Acel sange... Nu credeam ca Sasuke ma va face vreodata sa sangerez. Baiatul pe care il iubeam, in ciuda tuturor lucrurilor pe care mi le-a facut de-a lungul timpului, am incercat sa mentin o legatura cu el, sa mentin o... prietenie... AU!


Imi mai primesc un pumn, si asa, brunetul incepu a ma lovi intr-un mod absolut salbatic, facandu-ma sa gem, nu de durere, ci de tristete. Eram dezamagita, iar inima mea parca batea cu cea mai oribila sila din lumea asta. Voiam sa mor, sa nu ma mai trezesc niciodata, pur si simlplu doream ca ochii mei smaraldii, in a caror reflectie se vedea Sasuke mai mereu, sa se inchida pentru totdeauna.

In acel moment, fata din colt incepu sa planga si mai tare, si stand cu spatele lipit de peretele vechi si murdar, s-a lasat in jos. Chiar atunci, brunetul s-a indreptat spre ea, iar eu am ramas socata. I-a rupt hainele, practic i le-a sfasiat, si a inceput sa o abuzeze. Era oribil, fata suferea, plangea, iar el o lovea cu brutalitate si profita de ea. Imi ascund fata in asternuturile albe ale patului de doua persoane, si incep si eu sa plang. Lacrimilor mele nu le trebui mai mult de doua minte sa umezeasca complet portiunea de plapuma. Dupa cateva minute, Sasuke, terminand, o lasa pe fata inconstienta pe podea. In acea clipa, am scos un tipat. Tipat de disperare, icnet de suparare. Eram socata, inapta de a face vreun gest. Sasuke s-a indreptat spre mine, si a inceput sa ma loveasca brutal, fara mila, cu toata furia din lume. Nu puteam sa ripostez. Eram prea speriata, ma gandeam ca daca fac ceva, va veni dupa mine si ma va ucide in bataie, ceea ce face si acum, doar ca imi era frica doar de mai rau. Incet, incet, totul devine... negru si fara vise...


Kurotsuchi POV:


Ma plimbam, in continuare, alaturi de Hinata pe strazile satului Iwa, incercand sa uit de toate cele intamplate. Capul ma durea, si simteam ca deja am indurat prea multe pentru astazi. Ma tot gandeam unde putea fi Deidara... Imi veneau tot felul de ganduri in minte, tot felul de scene, in care el vine la mine si imi spune sa ne despartim, sau...

- Helaauu! striga Hinata scuturandu-ma.
- Da, aici sunt! strig eu speriata.
- Hai, ma, Kuro! Nu te mai gandi la tampenii, ce naiba! Hai sa ne diihiistrhaaamm! spune aceasta, punand accent pe ultimul cuvant.

Uneori Hinata ma speria. De exemplu acum. Eu nu am niciun fel de chef de ras sau mai stiu eu ce, iar ea vrea sa ne 'diihistram'. Ma uit ciudat la ea, iar aceasta inceteaza, punandu-si capul pe umarul meu. Ma intorc intr-o parte si incep sa merg, iar aceasta isi pierde echilibrul. Deodata, simt niste palme care imi acopera ochii.

- Ghici cine e! imi sopteste vocea.

Ma intorc, iar in spatele meu se afla Akatsuchi. Imi intinde bratele, iar eu ii raspund cu o imbratisare foarte silita si 'prieteneasca'.

- Ce faci, draga Kuro? ma intreaba acesta, parca recitand din 'Luceafarul'.
- Bine, ii raspund eu ridicand din spranceana. L-ai vazut pe Dei? il intreb eu cu un glas subtire si trist.
- Nu, chiar nu l-am vazut azi, imi spuse acesta scarpinandu-se de dupa cap.

In acel moment, lumea mea se sfarsise. Adica, chiar nu a fost cu Akatsuchi! Ma simteam tradata. Deidara era persoana cu care puteam vorbi orice, care ma sustinea mereu, care imi asculta povestile plictisitoare si mereu incerca sa ma ajute, care imi stergea mereu lacrimile cand plangeam, care ar fi de partea mea pana in ultimul moment, fata de care imi pot arata cu usurinta sentimentele, iar acum aflu ca m-a mintit, ceea ce pentru mine era foarte rau. Simteam ca exagerez, ca sunt nebuna, dar, pe-o parte, simteam ca nimic nu va mai fi niciodata la fel. El nu e genul de persoana care sa arunce la gunoi asa ceva, calmeaza-te, Kuro! Perfect, acum vorbesc singura. Imi venea sa plang, insa nu voiam sa imi arat sentimentele, mai ales ca stiam cum e Akatsuchi. Zambesc si zic un ' Ok ' incordat si pornesc singura, lasandu-i pe cei doi in urma. Ma intorc inapoi in parc, si ma asez pe o banca, cu coatele sprijinite de genunchi si cu capul sprijinit in palme si incep sa ma gandesc la ceea ce se intampla. As da orice sa nu ne despartim si sa fim impreuna cat mai mult timp, si incercam sa ii caut o scuza pentru ceea ce a facut, dar trebuie sa recunosc, ca nu ii gaseam niciuna.

In acel moment, simt pe cineva langa mine si o voce cunoscuta imi spune ca ' aici eram, in sfarsit' si' ca m-a cautat peste tot', pe un ton foarte relaxat. Langa mine era Deidara, care zambea sincer catre mine. Parea foarte bucuros. Adica vine la mine asa relaxat, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Dar nu conteaza, eram fericita, asa ca il iau in brate.

- Ce faci? ma intreaba acesta zambaret.
- Pai, bine, pe unde ai umblat? il intreb eu suspicioasa, pentru ca nu ma puteam abtine.
- Eh, ofteaza acesta lasandu-se pe spate si incrucisandu-si bratele de dupa cap.
- Serios, Deidara! spun eu nervoasa.
- Chiar vrei sa stii unde am fost? ma intreaba acesta zambind si apropiindu-se de mine.
- Da! strig eu incruntandu-ma, pentru ca ma simteam tratata prost; el era relaxat, iar eu abia respiram.

Acesta scoate zambind din buzunar o cutiuta rosie. Ma holbez la ea cateva secunde, iar acesta mi-o intinde. O deschid, iar in ea se afla un lantisor de argint.

- Nu stiam daca o sa iti placa, voiam sa ti-l iau demult, de cand l-am vazut, dar nu stiam ce parere o sa ai, dar am incercat, imi spuse acesta zambind.


Eram socata. Il adoram, era superb! Arunc cutiuta pe banca si incerc sa mi-l pun la gat, dar nu reusesc. Blondul se ofera sa ma ajute,iar eu rosesc. Simt cum sangele incepe sa imi circule, devenind din ce in ce mai fierbinte. Aveam palpitatii, imi venea sa plang de fericire. Ii sar in brate blondului si incepem sa ne sarutam.

- Multumesc, Deidara! strig eu sarutandu-l.


Acesta imi spune ca ma iubeste, si ma strange in brate. Era perfect, dar, intr-un fel ma simteam prost pentru ca m-am indoit de el. Nu lipsise prea mult, iar eu deja am inceput sa ma alarmez. Il strang posesiv, aproape sugrumandu-l, si ramanem acolo, sarutandu-ne minute in sir.


Karin POV:


Deschid ochii. In fata mea se afla patul, pe care zacea o fata cu parul roz, aceeasi fata batuta mar de Sasuke, plina de sange, inconstienta. Oh, Doamne! Brunetul radea ca un nebun, cu mainile pline de sange, iar in fata lui se afla Sakura.

- Misca-te, Karin. E moarta. O ducem la capatul padurii spre Iwa. Nimeni nu o va gasi acolo! spune acesta.

Ezit umpic si..

- Mars! striga acesta catre mine.

Ca sa nu patesc si eu la fel, il ajut, si ne teleportam intr-o padure superba. Chiar trebuia sa stricam peisajul cu un cadavru? Simteam ca o sa mor, imi era greata, iar picioarele imi tremurau, erau moi, si puteam oricand sa cad. Dupa ce terminam...

- Buna treaba, Karin, ma felicita brunetul sarutandu-ma pe frunte.

Hey! Ma bucur ca va placee! Sper sa aveti o parere la fel de buna si despre capitolul asta .

-Capitolul 24: This pain is just too real -



Karin POV:

Simt o respiratie in ceafa si inima cum parca mi se opreste. Parfumul lui Sasuke imi imbata simturile, inundandu-mi narile si trupul. Acesta ma apuca de coate, astfel lipindu-mi spatele de abdomenul sau cald.

- Nu iti apartin, inceteaza! strig eu, iesind din stransoarea, ce-i drept, nu prea puternica a mainilor sale.
- Karin, Karin, fata proasta, stii foarte bine ca nu ai unde sa te duci. Nu ai familie, nu ai prieteni, ma ai doar pe mine. Obisnuieste-te! spuse acesta pe un glas sumbru.

Era atat de adevarat! Eu nu stiu nimic de familia mea, pentru ca ei se afla in satul ierbii. Prietenii mei, adica singurii mei prieteni erau Hidan si Itachi. Ei m-au inteles intotdeauna, chiar daca isi pastrau atitudinea rautacioasa fata de mine. Eu inainte consideram ca ei eram raul absolut, dar acum, fiind prizoniera propriilor sentimente si a lui Sasuke, sunt de parere ca viata mea nu mai are niciun sens fara acest 'rau absolut'.

Ochii incep sa ma usture, deoarece incercam cu greu sa imi stapanesc lacrimile. Privirea ochiilor mei rosii se incetosa, si am pornit intr-un plans disperat. Simteam cum lantul plin de spini din jurul inimii mele este dat la o parte, iar respiratia imi este din nou normala. Brunetul imi arunca un zambet viclean, plin de satisfactie. Ma intoarce spre el:

- Asa ca, stii, cum spuneam... Dezbraca-te mai repede, ca imi trece tot cheful, imi porunci Sasuke plictisit.

Era frumos, aveam ocazia ca eu, Karin, 'femeia fatala', sa o fac cu un baiat atragator, de cate ori vreau eu sau de cate ori vrea el. Era destul de bine si de rezonabil sa devin din nou o unealta, din moment ce asta am fost pe tot percursul vietii mele. Iubirea, insa... Nu am simtit niciodata asta... Dar sunt tanara, ce ar mai strica inca o aventura pe langa zecile, sutele, miile pe care le-am avut pana acum? Ar fi un baiat ca oricare altul dar... Am de pierdut, am mult de pierdut, deoarece voi ajunge marioneta lui, voi fi A LUI, ii voi apartine pana in ultimul atom acestui baiat.

- Nici nu ma gandesc! Stii ceva, plec! strig eu nervoasa, incepand sa ma intorc spre usa.
- Nu te grabi, frumoaso, insista Sasuke punandu-si mana pe umarul meu. Poti sa pleci, dar vei veni inapoi la mine, continua acesta.
- Nu voi veni! Ma voi duce direct la politie si...
- Nu stii cati politisti controlez, cati pot sa ucid, cate pot eu sa fac, striga brunetul punandu-si degetul aratator peste buzele mele intredeschise, astfel intrerupandu-ma din vorbit.

Sasuke scoase cheia usii cu pricina, si incepu a o vantura prin fata mea. Incuviintez din cap, lasand privirea in jos. Acesta incepe sa ma sarute, sa ma atinga, sa ma pipaie, sa ma mangaie. Imi era din nou scarba si voiam sa mor, imi era din nou rusine de ceea ce am ajuns sa fac, insa... am o idee!

Hinata POV:


Am ajuns acasa la bunica impreuna cu Sakura. Biata Kuro, era extenuata de-a dreptul!

O asez usor pe pat pe rozalie, care ma imbratiseaza si incepe sa ma sarute pe obraz. Era plina de rani, insa acestea nu mai erau nici infectate, iar organele vitale functionau din nou normal, dupa ceea ce imi spusese Kuro. O invelesc pe Sakura cu plapuma mea galbena, si astept sa adoarma.

Imi parea atat de rau de ea... Zacand intr-o padure de la capatul satului, pe pamantul rece, aproape ucisa de mana iubirii tale eterne... Sasuke.

Am inceput a ma gandi la Sasuke, la cat de mult il iubea Sakura, si la cat de rau i-a parut cand a parasit Sasuke satul, desi nu a vrut sa ne arate niciunuia dintre noi, prietenii ei, asta. A fost mereu fericita, a purtat masca zambetului sau inocent, dintotdeauna, desi Sasuke mereu a tratat-o ca ultima fraiera si si-a batut joc de sentimentele ei. Nu pot sa cred ca a dorit sa moara, nu pot sa cred ca inca il mai iubeste atat de mult pe acel monstru care aproape i-a luat cel mai de pret dar, anume... viata.

Ma duc si eu la mine in camera. Intru in baia mea spatioasa, ma bag in cabina, si incep sa fac dus. Las stropii calzi de apa sa imi aline pielea palida, 'spalandu-ma' de orice suparare si de orice gand care ma framanta. Imi dezmierd simturile cu gelul meu de dus cu aroma de portocale, gandindu-ma la toate cele petrecute astazi... Intr-o singura zi, atat de multe...

Ies din baie, ma imbrac in pijamale, si ma duc sa o verific pe Sakura. Dormea dulce, ca un copil. Ma duc, si ii iau un pahar cu apa din bucatarie, punandu-il pe noptiera pentru orice eventualitate, pentru a nu fi nevoita sa se ridice in timpul noptii in caz ca ii este sete. Ma intorc inapoi in camera mea. Bunica a avut mereu gusturi bune. Peretele este alb, iar mobila verde. Este decorata cu gust. Patul are lenjerie maro, iar de o parte si de alta a acestuia se afla doua lampi. In celalalt colt al camerei, se afla un bambus intr-un ghiveci negru cu modele albe.

Ma arunc in pat, dand drumul la TV, sperand sa gasesc ceva interesant, dar norocul nu e de partea mea.



Kurotsuchi POV:


In sfarsit acasa! Ma mir ca ma mai pot tine pe picioare! Vreau sa ntru pe usa, dar vad in cutia postala o scrisoare. Oare de la cine e?

O deschid, iar acel scris si semnatura, ma fac sa imi dau imediat despre ce este vorba:

Draga mea Kuro,

Inca mai sunt in misiune. M-am intalnit si cu tatal tau. Vom mai sta cel putin o saptamana, deoarece vrem sa echilibram situatia. Daca iti este urat, cheama o prietena. Te iubim!

Mama.


Grozav! Dupa ce ca si asa am fost plecata in Konoha acum ceva timp, ma mai si lasa singura acasa! Las scrisoarea pe masa, si urc sus. Dupa ce fac dus, ma intorc si ma asez pe canapea. Meditam. Ma gandeam la ce fel de caracter ar putea sa aiba Sakura pentru a gandi in acel mod. Cum poate sa il iubeasca dupa tot ceea ce i-a facut?

Ma intind. Ma simt singura... Katy, singura mea prietena, in care chiar aveam incredere si despre care chiar am crezut ca tine catusi de putin la mine, m-a abandonat, Hinata este foarte ciudata, Akatsuchi nu mai e ca inainte, pe Sakura mi-e imposibil sa o inteleg si... Deidara. Mi-e dor de el.

Cand ma gandesc la el, imi simt inima in mijlocul unei furtuni de zapada, in toiul iernii. Il voiam langa mine, in momentul de fata el era singura persoana in care mai aveam pic de incredere si despre care stiu ca tine macar umpic la mine.

E clar, am nevoie de aer! Urc sus, imi iau pe mine o bluza neagra si niste jeansi albi si pornesc . Ies din casa, si observ ca deja s-a intunecat. Oftez, si ma gandesc oare cat am stat sa ma plang.

Pornind pe strazile intunecate si pustii ale satului, incep din nou sa ma gandesc la Katy, la momentele minunate petrecute impreuna, la cum am copilarit noi doua ca cele mai bune prietene, la cum stiam totul una despre cealalta, la cum imparteam fiecare secret si fiecare lucru, la cum ne prosteam tot timpul cand nu aveam ce face, iar acum, a ajuns sa imi faca una ca asta... De ce lumea se schimba atat de radical? De ce nu ramanem la fel, sau cel putin prieteniile sa ramana aceleasi...

Ajung in parc. Eternul parc, confidentul tuturor problemelor mele... Ma asez pe o banca, si imi pun capul in palme si imi sprijin coatele pe genunchi, gandindu-ma la aceleasi tampenii din cauza carora sufar atat de mult...


Karin POV:


Am facut-o! M-am mai culcat odata cu Sasuke, ceea ce inseamna ca din nou i-am cedat, din nou am fost prea usor de convins si chestii de genul! Dar, intentia mea e alta. Observ pe noptiera niste chei, care cred ca sunt de la usa. Ma ridic usor, imi iau inima in dinti! Acum ori niciodata! Ori dau gres si continui asta, ori nu fac nimic si raman 'ucenicul' lui. Apuc cheile, usor insa, pentru a nu le face sa zdrangane, si ma indrept spre usa. Incerc prima cheie. Intra! Sunt salvata!

Nu reuseam sa o rotesc. Inima imi sarea, insa mi-am autoimpus a ma calma, si a continua sa incerc. Niciuna nu se potrivea! Tensiunea imi creste, si imi era frica sa nu ma auda Sasuke. Observ, insa, o cheie pe care nu am mai incercat-o inainte. Asta trebuie sa fie... si daca nu e? Ii spun ca am fost somnambula? Daca a auzit ceva? Daca a auzit tot si... MERGE!

Fug pe usa, insa nu inainte de a il incuia pe Sasuke inauntru. Continui sa fug, spre o destinatie necunoscuta, neimportanta. Tot ceea ce conta era a ma stii cat mai departe de acel loc sinistru, care insa, mi-a deschis ochii.


Kuro POV:

Deodata, prin gandirea mea, aud o voce care ma intreaba ce am patit. Voiam sa ridic capul, insa eram prea concentrata, prea trista, iar capul era prea greu. Persoana mi-l ridica cu degetele.

Priveam acea mare de safir din ochii lui Deidara, mare in care ma inecam, fara sa vreau. Ii spun ca nu am patit nimic, iar blondul se aseaza langa mine si ma ia in brate, incurajandu-ma sa ii spun totul. Imi las capul sa cada pe umarul sau cald. Simt cum orice suferinta mi se duce, mi se evapora, cum totul iese afara, doar avandu-l pe Deidara langa mine. Acesta isi pune bratele in jurul meu, strangandu-ma puternic, iar in acel moment nu m-am mai putut abtine. Lacrimile imi curgeau, siroaie, facandu-l pe Deidara intr-un fel, satisfacut de faptul ca avusese dreptate, si ca eu chiar 'aveam ceva'. Ii povestesc despre Katy, acesta privindu-ma foarte ciudat mai spre final:

- Da, adica era clar ca vrea sa ne desparta, ma rog. Aveam multa incredere in ea, iar ea a facut asta.
- Da, ma rog. E ciudata, spuse baiatul.
- Adica? intreb eu ridicand din spranceana.
- Nimic, imi zise acesta incrucisandu-si bratele de dupa cap si privind cerul instelat.

Aveam dubii, insa fie. Voiam sa plec, insa sincer imi era cam urat. Il invit sa mergem la mine, iar acesta accepta. Il iau in brate, pornind spre casa. Simt ca, in momentul de fata, Deidara este singura persoana pentru care mai merita sa simt ceva. Pornim pe drumul spre casa, vegheati de cerul instelat in tot acest timp. Ne tinem de mana, iar vantul de noapte imi bate prin par. As putea sta blocata in acest moment pentru eternitate...

Ajungem la mine, urcand in camera mea. Incepem sa ne sarutam si sa ne imbratisam. Il iubeam si simteam ca daca nu ar mai fi el aici, cu mine, nu as mai rezista. Dragostea... este un sentiment atat de pacatos! Te face sa uiti de tine, iubind pe cineva, dar in schimb primind aceeasi iubire de la cealalta persoana.

Simteam acelas lucru. Bratele sale calde, in jurul taliei mele firave, si buzele noastre impreunate, iar limbile luptandu-se. Eram din ce in ce mai obosita, insa nu voiam sa renunt, dar intr-un final, acesta se intinde, iar eu ma pun langa el. Blondul isi pune bratul in jurul meu, si imi lipeste obrazul de barbia sa, si asa, adormim....


*a doua zi*

Katy POV:

Ma trezesc. Ochii mei negrii se deschid, pleoapele fiind obosite, iar parul meu lung, ciufulit imi acopera gatul gingas. Dupa ce ma ridic, imi fac toaleta zilnica, si fara sa stau pe ganduri, ma imbrac, din nou foarte provocator, si pornesc prin sat, in cautarea lui Deidara. Voi face orice sa il despart de ciudata aia! Cum spuneam, fericirea mea e mai importanta decat prietenia aia lipsita de valoare! Iac!

In drum spre sat, decid sa merg prin padure. Soarele batea in frunzele stropite cu roua diminetii, iar eu nu regret ca m-am abatut de la cautare pentru asa o priveliste... Era un peisaj mirific, dar in fata mea apare cheia... Elementul suprem al superbitatii acestui tablou: un baiat brunet, cu ochii negrii, imbracat intr-un tricou alb si jeansi simpli. Inima imi batea, iar eu nu mai puteam scoate niciun un sunet. Eram destul de ridicola, cu gura deschisa, insa nu imi pasa.

- Buna, te ajut? ma intrebase brunetul cu un glas ciudat, bland si... sexy, in acelas timp.
- Hehe, nu, spun eu incepand sa ma ating. Cum te cheama?
- Uchiha...Sasuke...