Legaturi [+16]

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mier 27 Feb 2013, 06:21

E super next-ul!!!! Deci Deidara inca o iubeste pe Kuro :> Deabia astept next-ul, o zi buna happy

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mier 27 Feb 2013, 11:38

Este foarte frumos, iti iubesc ficul. kiss

:*:Si nu stiu, dar am o idee think

Deidara e clar ca o mai iubeste pe Kuro, insa... el vrea sa il omoare pe Madara doar pentru a o proteja si asta i-a fost planul de la inceput, nu? think

Sper ca am ghicit happy2

Ei bine, spor la scris, si sper sa pun si eu odata nextul hmm..realy?

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mier 27 Feb 2013, 16:53

Asa deci, sa imi fie rusine ...
Deabea acum dau comm. In orice caz, acel capitol special, acel flashback, a fost minutat, Kuro era complet obsedata de Deidara :)), a fost super dragut, plus ca mi-a trezit multe amintiri :)). Iar cat despre aceste doua capitole, au fost, chiar nu stiu, m-au lasat placut surprinsa. Mai ales situatia lui Kuro, o inteleg si imi pare foarte rau. Doar ca totusi care e faza cu durerea de burta? Sper ca nu a patit ceva copilul. Oricum insfarsit ma bucur ca a gasit pe cineva langa care sa ii fie din nou bine. Si sper ca, cu timpul sa nu se mai gandeasca la trecut si sa isi vada de viitor. E o fata frumoasa, desteapta, puternica, ar trebui sa aiba mai multa incredere in ea.
Iar cat despre Deidara, ce e in capul lui? Adica presupun ca el face astea ca Kuro sa nu fie ucisa, dar si pentru proprile placeri, doar ca totusi. Ei bine in fine, o-m trai si o-m vedea. In orice caz chiar as-i vrea sa aflu povestea din spatele careia Deidara sa decis sa paseasca pe aceasta cale.
Sunt niste prosti, si el si Kuro, se iubesc, doar ca amandoi au impresia ca nu sunt demni unul de celalalt, cum a spus si Kuro, au fost sortiti sa fie impreuna, insa au ratat, iar timpul nu poate fi dat inapoi. In orice caz, pui, imi pare rau ca am venit asa de tarziu cu commu, doar ca sti si tu cum e cu timpul. In orice caz bafta cu capitolul urmator.

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 11 Mar 2013, 20:03

O primavara frumoasa cu intarziere!! >:3

- Capitolul 94: Real love is forever -

Deidara POV:

Eram constient ca voi muri. Eram constient ca eu voi fi cel care pierde, insa macar sa aman momentul. Imi tot repet in minte tehnica de Lansare a Genjuts-ului, pe care o invatasem mai de mult, de la Katy. Este tehnica ce iti permite sa iesi din orice tip de Genjutsu, insa se pare ca mie nu imi mai iese, cel putin de data asta.

Intr-un fel, cred ca mergea, pentru ca incepeam sa fiu din ce in ce mai constient de lumea reala, insa nu puteam sa am niciun contact cu ea.

- Fraiere, exista mai multe tipuri de Genjuts-uri, spune Madara aparand in fata mea. Gravitatea lor depinde de setimentul cu care a fost facut. Iar tu, nu ai scapare.

Eram constient ca are dreptate, insa ce puteam face? Sigur trebuie sa fie o cale. In orice caz, presimt ca aici o sa mor. Niciodata nu m-am simtit mai ciudat si mai cuprins de panica. Mereu am crezut ca pot trece peste orice.

Kuro POV:

Ma trezesc acasa. Cred ca am avut o cadere de calciu, insa burta ma doare prea tare. Simt ca mi se inmoaie tot corpul si ca mi se inchid ochii. Unde e Rei? Sunt sigura ca nu m-a lasat aici...

- Vad ca te-ai trezit. Ai lesinat, spune acesta rosind. Nu te-am putut lasa in starea asta, spuse acesta dandu-mi bretonul la o parte si sarutandu-mi fruntea.

Era foarte linistit cand zicea asta. Cum poate fi atat de calm in legatura cu faptul ca am lesinat? Chiar nu ii pasa deloc de mine? Incep sa imi pierd increderea in el, Doamne, eu chiar nu trebuie sa mai iubesc vreodata, o sa sufar si dupa el, si dupa Deidara. O sa mor de suferinta, nu mai suport, nu il mai suport pe Rei! Ma enerveaza atat de tare, simt ca imi vine sa ii dau una! Il vreau pe Deidara, nu mai suport, Rei e prea enervant, e un dobitoc! Nu il vreau sub nicio forma! NU il iubesc absolut deloc!

Sunt prinsa in lesa de trecut si de niste amintiri efemere, care pentru mine, cea care a crezut ca ele reprezinta modul in care viata mea avea sa continue, chiar au insemnat ceva... Mai mult decat ceva, nu pot sa cred cat de multe imi lipsesc acum. Ma ridic din pat, incep sa plang si ies afara din casa. Desi abia ma tineam pe picioare, nu mai voiam. Nu il voiam pe el de fapt, nu el era cel alaturi de care mi-as putea imagina viata, Doamne, ce se intampla cu mine?

Mi-e dor de Hinata, mi-e dor de Aka, mi-e dor de Katy, dar cel mai dor mi-e de Deidara, am un sentiment ciudat, stiu, cred ca sunt paranoica, da, Kuro, esti paranoica, gata, Deidara e in siguranta.

- Il urasc pe criminalul ala! strig eu, aruncandu-ma pe o banca in parc.

Nu am realizat ca m-am asezat langa TenTen, care ma tot intreba ce am. Nici nu stiam cand am inceput sa am incredere in ea. La inceput, am evitat sa ii spun prea multe, insa apoi m-am trezit spunandu-i fiecare sentiment. Lacrimile imi secau pe masura ce ma descarcam, eram cuprinsa de frica, sincer, imi era frica de Deidara, la cat l-am abatut de la drumul lui de criminal si la cat l-am enervat, ma astept sa vina in orice secunda sa ma omoare, mi-e frica, dar il iubesc, sigur nu mi-ar face nimic.

Aceasta ma auzea exteriorizandu-mi varza din cap, insa chiar intelegea ce spuneam. Si ea gandea ca mine, simteam cum sunt ascultata si imi facea placere sa ii spun. Incep sa nu mai am palpitatii, sa nu mai tremur, si cad cu capul pe umarul ei, finalizand tot ghiveciul cu " sunt o proasta ".

- Nu esti... Stiu ce simti, eu am fost cu Neji...

Nu prea mai tineam minte cine era Neji si ce facea, stiu doar ca o cunostea pe Hinata.

- Si tu gandesti cu voce tare? ma intreaba satena zambind. Pai, Neji este varul Hinatei, pe care o abuza in timp ce era cu mine. O tot obliga sa se culce cu el, si a amenintat-o cu moartea... Am suferit enorm, eram prieteni din copilarie, acum el se ocupa cu prostituate, spuse aceasta chiar cand stateam sa intreb cu ce se ocupa Neji. Iar de Deidara, sincer... mi-e cam frica, mi-e foarte frica. Simt ca ai putea avea probleme daca te vei mai tine dupa el... Nu-i mai cauta lui Rei nod in papura, e vina ta, nu a lui. Nu mai desparti firul in patru, ca nu are rost. E prea bun pentru tine. Invata sa il accepti asa cum e el... Iar cat despre prietena ta... Sakura era bff-ul meu, la fel si Ino. Ino a murit, iar Sakura a disparut. Ar trebui sa fiu si eu ca tine? ma intreaba aceasta.
- M-Mi-Mi-e dor de el, Ten, ii spun eu fetei, incepand sa lacrimez din nou.

Lacrimile erau atat de fierbinti, incat simteam ca imi sapa un sant pe fata. Aveam temperatura, si imi era frica. Voiam sa il am in fata mea macar o secunda, macar sa il vad ca se uita la mine, oricum s-ar uita, vreau sa il simt langa mine, acea senzatie unica de protectie, ca o aura protectoare langa mine...

Incep sa cred ca am innebunit, ca sunt instabila psihic, ma simt ca batranele alea nebune care au ramas vaduve sau carora le-a murit copilul, dar gandul care ma distruge este ca viata e abia la inceput iar eu ma simt asa. Sunt absolut inutila, o sa ajung ca Sakura. Inainte macar ma antrenam, insa acum nu mai fac nimic.

Katy, ei te-au luat de langa mine, de ce au facut asta? Imi doresc sa fim impreuna pe un camp, undeva unde e racoare, si sa numaram petalele de cires luate de vant. Sa ne tinem de mana, cum faceam cand eram copii mici si sa ne spunem ca ne iubim si ca nu ne vom lasa niciodata la greu. Vreau sa imi canti cum cantai tu inainte, cand erai spirit si te auzeam in vis, sau ca atunci cand eram in clasele mici.

Deidara, imi e un dor nebun de tine, dar crede-ma... Nu te mai pot iubi.

Narator POV:

Deidara reusise sa iasa din genjutsu, insa e clar cine va castiga: Madara il ia si il arunca cateva zeci de metri in camera intunecata si foarte mare, lasandu-l inconstient la pamant.

Blondul scuipa sange si nu se prea putea ridica. Incepuse sa devina constient de situatia in care se afla, si de faptul ca nu are nicio scapare. Stia deja ce are de gand, anume sa lupte pana la epuizare, sa stie ca a facut tot ce a putut pentru a castiga, chiar daca va iesi invins. Acesta era panicat, chiar nu stia ce sa faca si cum, dar cu o miscare rapida ia kunai-ul, dar este daramat.

Nu mai putea sa stea in picioare, insa tot nu intelegea. De ce nu i-a nimerit niciun organ vital? De ce nu vrea sa il omoare? Pentru ca stie ca Kuro inca il mai iubeste?

" In ritmul asta va dura o vesnicie ", isi spuse acesta in gand.

Hinata POV:

Dupa ce mi s-a intamplat cu Katy, imi este foarte frica. Am avut mintea controlata de Orochimaru, i-am promis favoruri, insa m-am razgandit pe parcurs. Totul s-a intamplat din vina mea... Imi e dor de vechea mea viata.

Acum locuiesc in Satul Cetii, chiar dupa padurea din Iwagakure, insa vreau ca ceilalti sa ma creada moarta. Mi-a oferit viata in schimbul inceperii alteia. Nu trebuie sa mai recunosc pe nimeni, nu trebuie sa mai tin legatura cu nimeni. Trebuie sa ii respect ordinele lui Orochimaru. Trebuie sa am grija cu cine ma intalnesc, de fapt, cred ca cel mai bine pentru mine ar fi sa locuiesc singura. Pentru ca asta merit, eu nu sunt om, un om nu ar fi facut niciodata ceea ce am facut eu. Sunt o *****. Nu am ce cauta in aceeasi lume cu Kuro. Din cauza mea sufera.

Imi doresc doar sa nu se fi intamplat nimic. Imi doresc sa am cu cine vorbi, insa trebuie sa ma abtin. Viata e buna oricum, chiar si cand o traiesti singur...

Katy stia asta... m-a lasat sa scap ieftin. Mi-a controlat mintea pentru a ma face sa cred ca eram intr-un genjutsu, cand de fapt nu eram, era un asa- zis genjutsu imaginar, tot ce puteam vedea era moartea. Insa, nu era un genjutsu, deoarece nu ma afecta fizic, eram mai mult intr-un fel de transa. Katy e o persoana buna, oare ce face acum? Oare ce s-a mai intamplat in acea lupta?

Toti cei pe care i-am tradat ma cred moarta. Oricum, este secretul meu ca inca tin legatura cu TenTen, dar totusi... Nu prea mai suport

Deidara POV:

In timpul luptei, Mizuki intra in camera, zambind, dar apoi face o fata serioasa, speriata dar si socata in acelas timp.

- D-Deidara- kun! Madara- san!

Stiu ce sa fac. Cu ultima mea putere, sar spre Mizuki, care imi era singura chestie la mana, si o apuc de gat.

- Ea este toata baza puterii tale. Daca te misti, o omor, spun eu, apasandu-i cu kunai-ul pe pielea fina a gatului sau alb.

Roscata era traumatizata, nu a reusit nici macar un icnet sa scoata. Amutise complet, iar Madara se dadu repede in spate. Ii stiam secretul - Mizuki este cea careia i-au fost transferate toate puterile lui, insa Uchiha este cel mai infect clan, iar daca Mizuki murea, el devenea din nou batran si ramolit, mai oligofren ca de obicei. Stiu toate astea de la Katy, dar se pare ca mi le-am amintit la momentul oportun si ca sunt adevarate.

Cum observ ca Madara lasa garda jos, sar spre el.

Kuro POV:

Am luat o decizie la nervi. Mi-am batut joc de Rei. Sunt o persoana oribila, nu merit sa ma ierte vreodata. Merit sa mor singura. Lui chiar nu ii pasa ca sunt gravida cu alt baiat, ca iubesc alt baiat, atata timp cat el ma iubeste pe mine. Ma iubeste oricum, iar eu sunt o nebuna cu apucaturi nasoale. Nu inteleg de ce fac asta. Ajung acasa cu TenTen, unde ma astepta Rei, zambind. Nu ma ura, Doamne, baiatul asta chiar ma iubea...

Ma accepta asa cum eram eu. Exact cu bune si cu rele. Ma accepta si ma iubea asa cum Deidara nu a facut-o vreodata. E prea bun pentru mine. Acesta imi intinde bratele cu lacrimi in ochi, si incep sa plang pe umarul sau si sa ne sarutam. Nimic altceva nu imi mai trebuia... Deidara, ma urasc pentru ca iubesc pe altcineva atunci cand eu sunt doar a ta, Katy, Aka, ma urasc pentru ca respir cand voi nu o faceti.

Imi pare rau, Aka! Imi pare rau ca nu ai avut niciodata sansa sa ma vezi fericita, asa cum ai vrut tu mereu si cum ti-am promis...

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 11 Mar 2013, 20:07

Foarte frumos

Superb, Extraordinar,aabsolut minunat. kiss

este exact ceea ce imi trebuia la acest moment kiss

te rog, nu-l omori pe Dei, ci pe Madara si pe Mizuki happy2

continua tot asa kiss

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 11 Mar 2013, 22:11

Iubesc acest capitol! Succes in continuare si pune repede next-ul!!! Noapte buna!! kiss

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mar 26 Mar 2013, 12:30

Heey, ma scuzati ca am intarziat atata cu next-ul, probleme emotionale, depresii, etc, insa uite-l aici e! Da, stiu ca e scurt, my bad, dar sa speram ca am reusit sa exprim cate ceva. Bucurati-va, deoarece cred ca e ultimul capitol in care Kuro nu face nimic decat sa se planga, insa faza e ca oricum pentru fiecare capitol imi vine ceva nou de descris, ceva ce simt eu samd. Va pup si sper sa nu va dezamagesc!

- Capitolul 95: Here comes the day you're looking for -

Legaturi [+16] - Pagina 12 Long%20hair%20anime%20girls%20black%20hair%20white%20clothes%20butterflies%202560x1440%20wallpaper_www.animalhi.com_97

Legaturi [+16] - Pagina 12 Long%20hair%20anime%20girls%20black%20hair%20white%20clothes%20butterflies%202560x1440%20wallpaper_www.animalhi.com_97

Kuro POV:

Desi in ultimele zile tot incercam sa ma acomodez cu Rei, nu reuseam nicicum. Eram prinsa intr-un chin etern, aveam atentia tuturor, chiar si a lui TenTen, la care nu ma asteptam sa imi fie prietena vreodata, iar eu inca visez la imposibil, inca visez la Deidara.. Nu imi mai pot imagina viata fara el, oare cum ar fi sa mor chiar acum? Sa las totul in urma, poate daca mor isi va da seama ca exist... Am facut o greseala, noi doi suntem destinati sa fim impreuna, inca simt acel fir rosu transparent care ne-a unit, ne uneste si ne va uni pentru vecie. Am pierdut totul din pacate, insa acel fir, oricat de mult s-ar intinde sau scurta, va fi acolo. Iar intr-o zi, poate se va intampla ceva. Imi doresc atat de mult sa il simt din nou peste mine, sa ii miros parfumul....

Imi lipsesc enorm de mult imbratisarile sale, vorbele dulci pe care mi le adresa, gesturile in care credeam cu toata taria... Imi este frica sa nu am probleme, pe de-o parte, el alegand aceasta cale. Off, in fiecare secunda ma plang, viata e atat de plictisitoare...

Uneori ma intreb de ce mai traiesc, avand in vedere ca motivul pentru care traiesc este un ideal, iar idealurile nu se inteleg niciodata. Bebelusul pe care urmeaza sa il nasc este singurul lucru care ma face sa gandesc "Hey, Kuro! Nu te mai supara la prostii, ca viata ta abia incepe!". Mereu se spune ca avem o viata pentru ca suntem suficient de puternici pentru a o trai, insa a mea, daca chiar incepe asa... Nu mai vreau sa contiui.

Narator POV:

Dintr-o miscare, Deidara sare la gatul lui Madara, taindu-i o vena. Brunetul cade la pamant, iar Mizuki scoate un tipat. Atmosfera era atat de negativa, atat de sinistra si de neplacuta, incat nici Deidara nu se prea simtea in largul sau, insa trebuia sa isi duca sarcina de criminal pana la capat, asa ca, fara pic de mila, ii infige inca un kunai. Era oribil. Baiatul zambaret, care mereu si-a dorit sa schimbe lumea, care mereu a sperat ca iubirea poate schimba oamenii, blondul cu ochii de safir care inainte cutreiera strazile alaturi de Kuro, candva baietoasa si cam fara sentimente, a devenit un criminal, fara gram, fara strop de mila.

Suflete ce nu au invatat sa danseze cand ploaia vine, care nu au asteptat ca furtuna sa treaca, ci care s-au alaturat acesteia si au format un uragan. Spirite pierdute pentru totdeauna pe o cale a intunericului etern. Drumul durerii si al suferintei, al crimei si nedreptatii, al viciilor si desfranarii, toate la un loc formeaza Legaturile.

Pret de o clipa a durat totul, iar viata celebrului Madara s-a scurs, lasand in urma razbunare, multe pete de sange si suferinta. O viata traita in mister. Nimeni nu va stii niciodata de ce Madara a ales acest drum, iar o data cu ceea ce a facut Deidara, misterul s-a adancit si singura persoana ce il purta a adormit... A adormit si nu se va mai trezi, dar Kuro... Ea este in siguranta, nu? Asta conta probabil pentru Deidara, care desi credea ca nu are sentimente, de fapt, avea.

In acea clipa, Mizuki s-a apropiat de Deidara, iar acesta a cazut cu capul pe umarul ei.

- Sunt un criminal... Toti aveau dreptate, nu stiu de ce m-am mai chinuit sa demonstrez...
- Nu ai facut-o ca sa demonstrezi, ai facut-o pentru ca trebuia sa se intample... Totul se intampla cu un motiv, spune aceasta.

Pana si blondul ramane socat. Mizuki era foarte politicoasa cu el, desi el si-a batut joc de ea. Aceasta se gandea ca fiecare se exprima intr-un mod diferit, si cum toti cei din Akatsuki au suferit in trecut, considera ca nu e vina lui, ci a persoanelor ce l-au inconjurat in trecut. Ea dorea sa nu fie ca ei, dorea sa il inteleaga, sa faca orice pentru el. Asa ca l-a luat in brate. L-a luat, si l-a strans tare. Acesta a luat-o si el de dupa solduri, pe sub camasa descheiata, sub care avea un tricou. Si se strans in brate. Si raman asa minute intregi, cu un cadavru langa ei, acesta facand atmosfera si mai sumbra.

Intre timp, Kuro se plimba prin cimitir. A devenit ceea ce credea ca nu va deveni niciodata, incepand sa semene din ce in ce mai mult cu Katy, care se pare ca traieste prin ea. Bruneta a adoptat mult din comportamentul ei, de cand a aflat ca face parte din clanul Uchiha. Chiar si ochii sai reflecta suferinta, tristete, rautate si sete de razbunare. Ideile care ii treceau prin cap erau atat de macabre si sadice , incat nu putea sa constientizeze faptul ca erau propriile sale ganduri.

Candva si-a jurat ca nu va suferi. Vazand suferinta din jur, si-a promis in ruptul capului ca nu se va indragosti, ca isi va pastra fericirea si inocenta, insa... Poate pentru asta se uraste atat de mult. S-a tradat pe ea insasi, dar nu poate face nimic pentru a evita asta. S-a vandut pe sine insasi pentru ce? Pentru suferinta. A dat o sansa iubirii, iar acum suporta consecintele. Dragostea ei pentru Deidara e nemuritoare, iar firul acela invizibil... isi face simtita prezenta in continuu. Ea nu se chinuie sa se gandeasca la el, ci el singur venea in mintea ei. Fata nu mai avea niciun fel de scapare...

Singurele persoane pe care le pierzi sunt cele pe care nu le-ai avut niciodata, iar asta se confirma in cazul lor. Se au unul pe altul, dar doar atat. Amandoi se urasc pe ei insasi pentru tot, insa stiu ca nu pot schimba nimic.

Intr-un final, evadand din tornada de sentimente, realizand ca nimic nu poate fi mai rau: persoana care pentru ea insemna lumea, a parasit-o si o considera o ratata desi inca tine la ea. Cu fiecare secunda era mai rau, cu cat pierdea oamenii din viata ei, cu atat asta se accentua, stia ca nu mai exista nicio cale de rezolvare, there is never another now...

Ajunge la o piatra funerara. Soarele a iesit imediat, iar Kuro, desi nu observa, umbra sa era mult mai inalta, cu parul mai lung. Cred ca fiecare se poate gandi la asta. Ea nu poate lasa totul inapoi, dar trebuie. Deja nu se mai simtea singura, ceea ce i se parea ciudat. A inceput sa verse lacrimi pe mormant. Se tot gandea la diferite lucruri. Katy i-a fost ca o sora, care de fapt i-a fost verisoara, iar ea a fost doar un pion in toata povestea vietii ei. A invatat sa traiasca prin ea, dar acum este singura. Bruneta inca atarna intre toate astea. Deja devenise apatica la tot si nu mai suporta. Oare cum ar fi fost sa fie alte persoane? Sa nu se fi intamplat nimic... Daca totul este un vis, iar maine dimineata se va trezi o fata cu ochii mari negrii si par scurt brunet, langa Deidara?

Legaturi [+16] - Pagina 12 Images?q=tbn:ANd9GcR6XVDsSgKLKkEJ1SF1qcFY6y-GE78sAEN0jLtzAgJk2W9szMgg

Legaturi [+16] - Pagina 12 Images?q=tbn:ANd9GcR6XVDsSgKLKkEJ1SF1qcFY6y-GE78sAEN0jLtzAgJk2W9szMgg

Este un vis etern, care nu mai are cale de scapare. Toata viata probabil va suferi, insa de ce? Nimeni nu este destinat sa pateasca asta. Soarele va continua sa straluceasca in timp ce aceasta paraseste mormantul lui Katy, si se misca. Intr-un final, cade la pamant si incepe sa planga. Oare de ce a trebuit sa fie asa de naiva? Asa de dusa? Trebuia sa stea pe locul ei, sa nu il enerveze, acum probabil este si in pericol, se simte prost pentru ca pe Dei il regreta mai mult decat pe Katy, pe care chiar nu o va mai vedea vreodata. Trebuie sa lase totul in spate, insa cum? Ea nu lasa ideea sa treaca, caci se agata de ea si nu o mai lasa. Asa face cu fiecare. Dar scaparea unde este pana la urma?

Cere prea mult de la o viata normala? De cand este insarcinata, este trista si nu face decat sa il planga pe Deidara, dar acum s-a saturat.. Trebuie sa faca ceva... Trebuie sa vorbeasca cu Rei, care era chiar in fata ei acum.

- Kuro, trebuie sa vorbim, spune acesta cu ochii inlacrimati.

Aceasta face ochii mari si acestia incep sa ii lacrimeze. Acea expresie a fetei, cu parul tinut de mana printre bataile vanticelului caldut, toata acea imagine a acestei fete, duceau undeva a vechea Kuro. Avea acea privire inocenta, acea tristete in chip, dar totusi un zambet care spera ca totul va fi bine. Purta acea doza de optimism pe care o avea mereu, sperand ca nu se va intampla nimic rau.

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mar 26 Mar 2013, 12:58

Mi-a placut foarte mult acest capitol! Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat si sper sa te simti mai bine happy

. Daca ai putea, te rog sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul ar fi minunat. Te pup kiss

. PaPa

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mar 26 Mar 2013, 18:24

Bun deci am venit insfarsit cu commul.
Deci Madara m-a dezamagit, am crezut ca e mult mai puternic, si pana la urma a murit intr-un mod foarte comun, de mainile unui pusti care habar nu are ce vrea de la viata. E genial.
Faza de Mizuki a fost iarasi foarte draguta, fata gandeste foarte matur, desi dupa mine, a fost prea buna cu deidara, insa asta este ce nu faci pentru persoanele la care ti....
Te injosesti in cel mai rusinos mod posibil, si pentru ce, nimeni nu ramane in viata ta pentru totdeauna.
Iar cat despre Kuro, merita o palma sa se trezeasca ca realitate. E adevarat ca in viata esti testat de foarte multe ori, insa totusi, nu a ramas singura chiar daca mai are putine persoane langa ea ar trebui sa aprecieze asta mai mult, desi imi imaginez ca ii este foarte greu.
Oricum pui e un capitol foarte frumos si sper sa ne incanti in curand cu nextul !!!

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mar 26 Mar 2013, 19:33

Este absolut superb, imi place mult cum descrii

Se vede ca ai trecut printr-o perioada grea, se reflecta absolut perfect acest lucru din ceea ce scrii.
Observ ca tu iti traiesti sentimentele prin intermediul lui Kuro... puppy eyes

Totul se rezolva, stai linistita kiss

Timpul le rezolva pe toate, nu-i asa? jos palaria in fata

Cu toate astea spuse, nu te mai gandi la trecut, ci la viitor si iti astept cu nerabdare minunatul tau next kiss

Ja ne!

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 15 Apr 2013, 19:16

- Capitolul 96: Good -bye, yesterday! -

Legaturi [+16] - Pagina 12 Images?q=tbn:ANd9GcTCqaXJgslZ_xvzpyZhzAP3glxoBcRlfi53ZvaCu35nBAqI-bzw

Narator :

Viata tuturor devenise din ce in ce mai buna in ultimele luni. Fara evenimente foarte importante in afara de nasterea copilului lui Kuro. Era un bebelus adorabil cu ochii negrii, foarte sanatos, care avea deja doua luni, pe nume Yume. Kuro si Rei nu mai puteau de fericire. Chiar acum, Kuro se afla la baiat acasa, si era mai fericita ca oricand.

Certurile lor mici, Rei lasand mereu de la el, schimbarea ei de la o fata inocenta intr-o femeie in toata firea, toate pierderile pe care le-a suferit au facut-o mai puternica. Chiar acum, se certau pe randul cui este sa duca copilul la plimbare.

- Bine, o sa le fac eu pe toate! urla Kuro de mama focului.
- Bine, bine, o voi plimba eu, raspunde baiatul cu o voce blanda si cu lacrimi in ochi.
- Lasa-ma de data asta, va fii bine, raspunde Kuro, intorcandu-se cu spatele la el si iesind pe usa.

Kuro POV:

Ma aflu in drum spre padure, si simt ceva in aer. Nu stiu ce, dar stiu doar ca simt ceva. Am o stare de teama si de neliniste, emotii, ca si cum as astepta ceva de care viata mea depinde, obsesii si lucruri de genul. Nu pot sa cred ca intr-un final viata mea merge lin, ca nu ma mai gandesc la moarte, ci doar la faptul ca ceea ce nu m-a ucis, m-a facut mai puternica.

Se pare ca, pana la urma, timpul chiar vindeca. In ultimele luni nu tin minte mare lucru, decat ca am alaptat-o pe Yume si ca am dragalasit-o toata ziua. O iau de obraji si de nas si o pup mereu. Imi place atat de mult de ea, si de mine, in sfarsit, care am slabit, si am reusit sa ma intretin, si sa ajung chiar mai bine decat eram inainte de a ramane insarcinata. Viata mea este ca o raza de speranta, se pare ca in sfarsit soarele a rasarit pe strada mea. Sunt extrem de entuziasmata de fiecare lucru marunt din viata mea, de fiecare detaliu, toate astea ma fac sa ma simt bine in pielea mea.

Am un zambet pe fata chiar in momentul asta, si aplec capul sa ma uit la ea. Era atat de draguta, atat de gingasa si de inocenta... Si zambea de zor, ceea ce era bine. Totusi, inca e ceva in aer, si inca presimt ceva destul de ciudat, insa nu stiu la ce sa ma astept... In prezent, Tenten este cea mai buna prietena a mea, cu ea impart totul, iar ea imparte totul cu mine, sau cel putin asa cred. Fiecare sentiment, fiecare lacrima, fiecare zambet, le-am trait impreuna. Ma bucur ca intr-un final simt ca pot avea incredere in mai multe persoane, ca si cum le-as cunoaste de o viata. Totusi...

Ma opresc brusc, pentru ca, rezemat de copac, vad persoana pe care chiar nu voiam, dar nici nu ma asteptam sa o vad. Persoana care are o viata, si cu toate astea, inca uraste tot ceea ce simt. Da, el e... Blondul cu ochii de safir. Nu se poate, trebuie sa ma duc, dar totusi... Dupa ce tocmai reusisem partial sa il uit, dupa toate astea, el... De ce e aici? De ce trebuie sa il vad? Simt cum ma ia cu ameteala, chiar nu se poate asa ceva, nu pot sa cred. Acesta, fara sa ma observe deloc, o ia in directia mea, tinand capul in jos, butonand telefonul de zor... Superb, deja m-a uitat? M-a inlocuit? De ce imi pasa?!

Acesta trece de mine, fara sa ma observe, sau asa am crezut eu. Ma ia de brate de la spate, imobilizandu-ma, si sprijinindu-se cu barbia pe capul meu. Ce mai vroia?

- Ce vrei? intreb eu dupa cateva minute de liniste. Iarasi ai venit in viata mea? De ce?! strig eu intorcandu-ma. Puteam... P-Puteam sa jur ca ar fi fost ultima oara cand te vedeam! strig eu, cu lacrimi in ochi. Esti doar un criminal, iar pentru tine stiu deja ca o fata nu mai inseamna nimic! continui eu, dandu-mi drumul singura din mainile lui.

Acesta, fara sa zica nimic, se incrunta. Era schimbat complet, desi arata mult mai bine, privirea sa, era mult mai rea, mai perfida, efectiv chipul sau avea o rautate aparte. Ma apuca de umeri.

- Nu cred ca vrei sa vezi daca sunt sau nu un criminal. Acum ce o sa faci? Nu mai plangi dupa mine? Eu deja am inteles ca nu suntem facuti unul pentru celalalt, insa tu nu!! imi sopteste acesta, foarte rastit.

- Deidara, nu ma ameninta! Era totul atat de bine, de ce ai ales sa te intorci? Nu te mai vreau in viata mea si...

Ma opresc, pentru ca acesta ma saruta. Ma saruta atat de salbatic si de doritor, incat nu ii pot rezista. Inca il doream, indiferent de ceea ce ar urma. Eu nu mai eram Kuro, el nu mai era Deidara. Eram schimbati amandoi.

- Si daca si de data asta vei pleca? il intreb eu.
- Nu ai de unde sa stii niciodata, raspunde acesta cu o expresie perversa pe fata.

Nu pot sa cred toate astea. A devenit mult mai nesimtit, dar mai matur. Imi place de el, inca imi place, de fapt inca il iubesc nebuneste, insa ce ar trebui sa fac? Il strang in brate, il las sa ma aiba in posesiune, l-as lasa sa faca ce vrea el cu mine, insa observ ca nu face decat sa ma atinga si sa ma sarute. Simt cum imi lacrimeaza ochii, si incep sa am incredere in el.

Narator POV:

Ca intotdeauna, bruneta ii cade in vraja lui Deidara, fara sa se gandeasca la faptul ca se poate intampla oricand cum s-a intamplat pana acum. Isi calca ea oare pe mandrie, cu buna stiinta, insa? Sau pur si simplu nu constientizeaza? E totusi o diferenta de perceptie a vietii intre cei doi, insa totusi e atat de apropiata...

Vietile lor se completeaza reciproc prin pesimism si nostalgie. Amandoi viseaza unul la altul, in schimb 'ei' au murit deja, si nimic nu ii mai poate aduce inapoi.

Kuro, intra pe usa casei sale, unde o asteapta Rei, fericit, intinzandu-i bratele. Aceasta pleaca si il priveste cu dispret, urcand spre camera ei, unde se incuie si incepe sa butoneze telefonul. Cu lacrimi in ochi, fara sa stie cu ce i-a gresit, baiatul bate la usa camerei, de cateva ori, fara sa primeasca raspuns, pentru ca muzica era la maxim in castile fetei. Bietul de el, intrand, imediat face contact cu urlete:

- De ce naiba nu bati la usa? Daca eram in chiloti? urla Kuro, nervoasa.
- D- Dar, care e problema? Adica te-am vazut in chiloti de multe ori, nu pricep, Kuro, rosteste baiatul cu o voce umila si tremuranda.
- Stii care e toata faza? Toata chestia asta... NU E REALA, REI! Nu e real! Uite, tu ai nevoie de mine, dar eu.... Eu nu am nevoie de tine, spune bruneta, socandu-se chiar si pe ea insasi.

Legaturi [+16] - Pagina 12 Hinata-Hyuuga-benandgwen2009-18558021-900-1800

Legaturi [+16] - Pagina 12 Hinata-Hyuuga-benandgwen2009-18558021-900-1800

Hinata POV:

Mi-am gasit un nou loc, un fel de locas unde se aduna toate fetele shinobi retrase. Ma bucur ca am sansa asta, insa inca sunt urmarita de blestem, inca o vad pe Katy uneori, si simt ca ea va fi moartea mea, desi parea ca s-a potolit pe vecie... Iar Kuro, Kuro oare ce o mai face? Cred ca ma uraste. Oricum, linistea nu tine mult, pentru ca de odata se aude un urlet. Era vocea maestrului.

- O alta victima! Cadavrul a fost gasit acum, dar sigur este mai vechi. Este deja clar, avem un asasin printre noi, continua acesta. Nimeni nu prea stie cum sta treaba pe aici, deci nu ne stie si nu poate sa ne ucida.

Eram speriata. Tremuram din fiecare particica a corpului meu. Simt ca eu sunt urmatoarea, dar nu stiu de ce. Ma simt ciudat, tocmai aseara am visat o inmormantare, sa aiba legatura?

Narator POV:

Myuuko, o fata blonda cu ochii de un portocaliu spre rosu, era cea mai buna prietena a Hinatei de pe-acolo. Aceasta se afla in baie, insa la un moment dat, apa a incetat sa curga, iar curentul a cazut.

Blonda si-a luat telefonul de pe etajera, si cu el, a inceput sa isi lumineze calea spre panoul de electricitate si cel de apa. Ajunsa acolo, a incercat sa descifreze cate ceva, insa in spatele sau, la lumina telefonului, se vedea o umbra. Par lung, si atat a trebuit. Persoana aceea se apropie, si printr-o miscare precisa, ii suceste gatul. Era criminalul, cu siguranta, un ninja avansat in tehnici de asasinare.

Atmosfera era sangeroasa, sumbra si sinistra. Mirosea efectiv a crima. Totul pentru blonda noastra, se invalui intr-o perdea neagra, care din pacate nu isi va schimba niciodata culoarea. Un criminal fara inima, probabil asasin de rangul S, care stie prea multe.

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 15 Apr 2013, 22:06

Foarte dregutz in love

ca intotdeauna cool

Pe acea fata doar ai adus-o in peisaj si ai si omorat-o deja, mrg, e ficul tau, nu ma bag in ideile tale. Abia astept sa citesc si nextul si spor la scris well? awesome right?

Aaaa, da si SUNT PRIMA SI EU!!!!!! I rock peopleee!!!

Ja ne!

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mar 16 Apr 2013, 20:06

Este genial capitolul, la fel ca si celelalte! Te rog sa ma anunti cand pui urmatorul capitol! Succes in continuare! Te pup kiss

Papa

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 29 Apr 2013, 16:30

Hey!Pfffoaii...intr-un sfarsit am terminat de citit!Deci mi-a placut atat de mult! Cu ce sa incep mai intai? In primul rand cred ca este cel mai reusit fic care l-am citit vreodata! Ai tot ce ii trebuie unui fic: o poveste extrem de originala,drama,tristete,agonie,crima,mister,confuzie,pana si momente de comedie ai! Mi-au placut cel mai mult petrecerile.Faza cu Kiba "Cine vrea sa ii fac botez" super rolling on the floor

Sau cu Akatsuchi (saracul de el ingrijorat

) cand dansa in fusta! Am ras,mai facut si sa plang...Dar de ce a trebuit sa moara Naruto,de ce? nervi!

Sau Oonoki,sau Akatsuchi,sau sau toti care erau buni? crying

Revenind, ADOR MODUL IN CARE SCRII! Parca impletesti naratiunea cu dialogul si le impodobesti cu descriere intr-o cantitate perfecta! Felul in care descrii sentimentele, ma faci parca sa fiu "in pielea personajelor"! Ai atatea idei de parca curg cu nemiluita lough

Ai mare stofa de scriitoare si te pricepi extraordinar de bine! Intr-un cuvant: MINUNAT! Astept cu mare mare mare nerabdare next-ul si sper sa il pui cat mai repede si sa nu te lasi de fic cum fac altii :>.<: Daca ai putea sa ma anunti si pe mine a hug

Oky...pupici multi multi!
Yuki
lol damn!

- Capitolul 97 : A piece of me died -

Legaturi [+16] - Pagina 12 Anime-art-girl-kalambur-red-hair-Favim.com-225813

Narator POV:

Lui Rei i se umplura ochii de lacrimi. Nu putea constientiza ce a zis Kuro, adica, se ruga sa fie un vis urat, zilnic, se ruga sa nu o piarda, zilnic facea orice pentru a ii fi pe plac si ea totusi, da cu el de pamant. Oare o va ierta vreodata? Oare efectiv nu s-au intamplat deja prea multe pentru a relua eventual? Insa degeaba se gandea el la impacare, in ochii fetei nu se citea niciun fel de speranta.

- D-dar, hai ca acum poate stiu ce te deranjeaza... Nu voi mai repeta, hai sa nu punem capat la ceva atat de frumos si sa nu aruncam cu vorbe la nervi, scumpo, nu rezolvam nimic si...
- Am decis deja!! urla Kuro. Lasa-ma, nu vreau sa te mai vad vreodata!

Aceasta iese pe usa, lasandu-l pe baiat singur, in casa, langa semineu. Cazand cu capul pe el, acesta incepe sa planga, prelingandu-se in jos si cazand in genunchi. Se tot gandea de ce are atata ghinion, ce a facut, de ce se intampla toate astea, pacat insa ca, saracul, nu s-a uitat pe geam, pentru ca altfel ar fi vazut-o pe Kuro cu Deidara. Rei era doar minciuna vie pentru relatia lui Kuro si Dei. Nimeni nu putea rezolva nimic.

In timp ce bietul Rei se gandea la cum sa moara, deoarece pentru el viata nu mai avea sens si privea inelul de logodna pe care urma sa i-l dea, Kuro si Deidara se sarutau in padure, unde nu ii putea vedea nimeni. Aceasta statea urcata cu picioarele in jurul lui, iar el o tinea. Amandoi erau fericiti... Nu, de fapt doar Kuro era fericita, insa, bruneto, niciodata nu stii ce urmeaza, nu chiar totul se intampla cu un rost, adica nu cu ala pe care il vrei tu.

Rei incepuse sa se joace cu fetita, care efectiv il iubea. Era obisnuita cu el, desi nu era a lui, dar oricum Deidara nu ar fi asa iubitor cu ea. Lacrimile lui cadeau pe chipul bebelusului, iar acesta le stergea si plangea si mai rau. Se simtea jalnic, se simtea ca o fata, insa nimeni nu stia cat a suferit el in trecut. Isi amintea si acum, acel par roscat... Pacat, insa ca l-a tradat, incercand sa il bage intr-o organizatie, iar fata nu s-a dovedit a fi.... ce credea el ca este, iar drumurile lor s-au rupt in doua directii complet opuse, ca la Kuro si Dei. Incepuse sa planga si mai tare cand si-a amintit.

In padure, blondul incepuse sa o dezbrace pe Kuro. Aceasta nu se simtea bine si nu voia sa faca asta, insa nu putea da inapoi, pentru ca il pierdea si el tocmai i-a fost oferit de destin in fata ochilor. Nu trebuia sa rateze o ocazie ca asta, dar totusi se simte incomod, dar ce era sa faca? Aceasta ii spune frumos ca nu vrea sa faca asta acum, ca abia s-au intalnit, dar ca il iubeste. Acesta insa, dezamagit se incheie la pantaloni si la camasa, isi pune pelerina si face o fata cam nepasatoare.

- Hey, ce ai de gand sa faci? intreaba Kuro.
- Pai nu prea am ce face aici, draga.
- Bine, hai sa o facem...
- Las-o balta, spune acesta plecand, lasand un gol imens in inima fetei.

Aceasta ajunsese acasa printre lacrimi. Injura mormaind ca nebuna tot drumul, apoi intra inauntru, unde il zari pe Rei, exact acolo unde il lasase, langa copilas.

- Inca esti aici, eh? intreaba ea.

Acesta da afirmativ din cap si se ridica, vazand ca fata nu e prea bine,

- Uite, eu...
- Nu imi pasa. Nu imi pasa de ceea ce s-a intamplat si de ce. Hai mai bine sa uitam amandoi ziua de azi, vrei? intreaba baiatul.

Bruneta da afirmativ din cap, si zambeste. Acestia doi se saruta, iar acesta o ia ca pe mireasa si o duce la etaj, in pat, unde o inveleste ca pe un copil mic.

- Imi...
- Nu iti mai cere scuze, a fost vina mea, spune acesta luandu-i mainile si punandu-i o caseta inauntru. Mai bine te-ai concentra la asta, spune acesta punandu-se in genunchi. Vrei sa fi sotia mea?

Intre timp, totul este privit pe geam de cineva, pe care Kuro il zareste, ceea ce face ca raspunsul sa stea in asteptare si sa il faca pe baiat sa tremure. Aceasta se incrunta, iar el ramane linistit, pentru ca observa ca nu la el. Ochii misteriosi se fac nevazuti, iar Kuro scoate un icnet si fuge in baie.

Isi acopera fata cu mainile si se priveste in oglinda. Deschide ochii, apoi, realizand ca totul e prea ciudat si ca i s-a parut, insa se vede complet diferit, de fapt vede alta persoana... si ea stie cine e acea persoana. Scoate un tipat, si cu incheietura mainii sparge oglinda. Credea ca a innebunit. Sangele i-a tasnit si a murdarit intreaga baie.

Legaturi [+16] - Pagina 12 Images?q=tbn:ANd9GcS9uoOt-C2I5t9x8XqOo3iPUw8Cy036sxpT0pfibmxJdj2efAKW

Legaturi [+16] - Pagina 12 Images?q=tbn:ANd9GcS9uoOt-C2I5t9x8XqOo3iPUw8Cy036sxpT0pfibmxJdj2efAKW

Kuro POV:

Nu se poate, nu se poate, nu se poate!! Simt ca am innebunit, am spart oglinda, o sa am si ghinion, si mana deformata, si o trauma imensa. Imi vad baia plina de sange. Ma arunc intr-un colt, ma ghemuiesc. Simt ca am innebunit, cred ca am maniat-o, dar ce-i drept... s-a intors.

S-a intors si e mai puternica decat niciodata. Luminile incep sa palpaie, si simt cum ma cuprind frigul si panica. M-am saturat, nici acum nu ma lasa in pace? Nu o pot iubi mai mult decat atat, de ce nu intelege? Nu am ce sa fac, moartea ii schimba pe toti, inteleg, insa eu nu sunt moarta, sunt vie, si asa vreau sa raman. Totul se termina cand simt un bandaj pe mana si o mana calda in jurul meu. Deschid ochii si eram la mine in camera, in bratele lui Rei.

- Bratul tau e bine, chiar era sa faci mai rau decat zgarieturile astea, spune el.
- Poftim? Nu era sange peste tot?
- Ce tot spui acolo? Totul era curat, dar tu ai lesinat imediat dupa ce ai dat in oglinda. Ai tipat si am venit imediat. Esti ok?

Raman socata. Totul era acolo, e imposibil, am innebunit, sunt nebuna, nu mai rezist, vreau doar sa mor o data, sa gust din vecie, desi mai devreme voiam sa traiesc, dar nu mai vreau, nu stiu ce vreau, vreau sa fiu fericita, adica sa mor. Cu Rei nu voi fi niciodata fericita... Imi impun eu asta, pentru ca nu merit fericire.

Narator POV:

Pe strazile din Iwa se plimba Mizuki cu o valiza in mana. In plina noapte, ea umbla pe strazi. Aceasta isi face cale intr-un hotel. Avea o figura foarte speriata pe fata si parea destul de pierduta. Ochii sai verzi inlacrimati, cer o camera la hotel si intind banii, iar aceasta urca cu liftul si plangand, fuge in camera. Trece pe langa multe camere sumbre si intr-un final ajunge la a ei. Isi lasa lucrurile, apoi fuge afara.

Roscata se plimba pe unde vede cu ochii, iar afara incepe sa ploua. I se face frig, insa continua traseul, pana cand simte pe cineva cum ii pune ceva in jur, pentru a ii tine de cald. Simte cum spatele i se lipeste de abdomenul persoanei respective, care era Deidara. Fata se intoarce si il ia in brate. Si il strange, il strange atat de mult, incat baiatul ii raspunde. Mizuki il iubea extrem de mult, nu era vorba de atractie fizica. Spre deosebire de Kuro, ea era o fire mai puternica, nu era atat de fragila incat sa vada in acest blond sensul vietii, insa totusi tinea mult la el si nu voia sa il piarda de nicio culoare.

- Te iubesc, Deidara, ajuta-ma.
- O sa fac tot ce pot, Mizuki, raspunde acesta trist, strangand-o.

Cei doi se aseaza pe asfaltul ud, si incep sa se sarute. Nu le pasa de nimeni si nimic, insa cum de este Deidara atat de bun?

Aoleeeu, Deidara esti cel mai mare idiot din lumeeee!!!!!!!!!!! Ahoooo!!!!!! Iulia, ma faci sa-l urasc pe Dei-Dei... puppy eyes

A devenit un afemeiat, adica mai intai este cu Kuro, au un copil nush ce, el o paraseste, inca o mai iubeste, o viziteaza, o intalneste pe Mizuki se da la ea, nush ce, acuma se duce la Kuro, ea ii refuza avansurile apoi se duce la Mizuki sa o sarute... nervi!

Ce-i in capul lui???? Ce inseamna astaaaaaaa??? waiting

Asta nu imi place down

Vreau un happy end, nu un ,,unexpectable” end sa ii zic asa, adica unu care sa nu-mi placa. Adu-l pe Dei pe calea ce buna cu Kuro, omoara-o pe Mizuki si asta sa fie a hug

Pe cat posibil puppy eyes

Iti astept nextul!!!! kiss

Frate! Cat poate sa ma enerveze Deidara! Este un asa do*itoc! A lasat-o pe biata Kuro cu ochii-n soare... Si mai si se saruta cu cealalta! Un mare nesimt*t! Si Kuro, cum a putut sa se lase asa usor pacalita de un nesu*erit ca Deidara?!? Oricum, mi-a placut mult acest capitol... Mi-a fost mila de Rei, Kuro ar trebui sa nu-i mai dea atatea sperante... Ei bine deabia astept sa pui urmatorul capitol! Te rog sa ma anunti cand il pui! Succes in continuare! Te pup kiss

Papa

Mersi ca m-ai anuntat! Nu am venit mai devreme pentru ca nu stiam ca ai pus next-ul...deabea am vazut happy2

Cam trist capitolul...Mi-a fost foarte mila de Rei. Sincer, Kuro nu il merita! Deidara e un nesimporc si nu stiu de ce lui Kuro ii mai pasa de el! Umbla cu toate f*fele si apoi vine si vrea sa profite de ea! waiting

Daca ar fi in fata mea biciuitor

Sper sa aduci repede next-ul si sa ma anunti! Spor la scris si sa curga cu idei bune! dap !

Zbye!
Yuki

imi plac capitolele dar este prea siropos pentru mine disgusting

.Incarca sa pui mai mult horror:evill:Iin rest este totul este Ok ,sper ca nu am fost prea critic. Spor la scris te pupa Kimimaro:*:

Okk, capitol nou :D scuzati intarzierea, liceu, alea alea, btw , people, nu`mi mai merg mesajele. So, sper sa vedeti singuri nextul. Eu incerc sa trimit, dar nu garantez ca veti primi. Stiiiu, plictisitor, plictisitor, revin dupa mult timp cu asa o porcarie, dar na, sper sa nu-mi pierd cititorii. Tot ce pot spune e ca in urmatoarele 2 capitole, sau chiar dupa ele, se va intoarce foaia, se va schimba tot! :D va puuup si multumesc.

- Capitolul 98: Forgive me, forgive me not -

Legaturi [+16] - Pagina 12 Images?q=tbn:ANd9GcRJz4UtMAY0pMTpGeWhmECkj8Mu12Y-Y7frdNkVdThhexbD_4FqBw

Deidara POV:

O las pe Mizuki sa adoarma in bratele mele, nu stiu ce are si sincer nici nu imi prea pasa de ea, eu stiu de cine imi pasa cu adevarat, dar conteaza mai mult sa o ajut... Sa o ajut sa ma uite o data pentru totdeauna, sa nu mai sufere vreodata... Trebuie doar sa stranga ura fata de mine, sa nu ma suporte, sa ma urasca si sa imi doreasca ce e mai rau, moartea...

As vrea ca bruneta mea sa ma omoare si sa termin tot calvarul. Acum ca am fugit de responsabilitati, vreau doar sa opresc Akatsuki, dar nu stiu cum, desi am unele idei in cap, as putea face cum a facut Madara, sa imi iau o alta infatisare si un alt nume, si pur si simplu... "Deidara" sa dispara, sa devina doar o amintire.

Sa las in uma totul si sa incep o noua viata, ar fi tentant, dar unde as ajunge? As uita de mine insumi si as ajunge efectiv umbra unui shinobi de gradul S, care candva iubea si era fericit... Nu are nicio relevanta, imi este dor de orice are legatura cu Kuro, as da orice sa ii ating obrajii cu varfurile degetelor si sa opresc dtimpul, apoi sa o sarut lung si sa ramanem etern doar noi doi, insa deja am ranit-o prea mult, nu mai are sens...

Dintr-o data, amalgamul meu de sentimente se opreste. Simt doi colti care imi inteapa gatul, patrunzand adanc in carne. In acel moment nu am mai avut nici energia sa simt ceva, insa am putut realiza un singur lucru: ceva rece, care umbla prin venele mele. Atat de rece, incat am inceput sa tremur, si am cazut la pamant. Ma uit in sus, Mizuki, insa... complet schimbata. Cu fata palida, par lung si roscat, ochi galbeni, dar aceleasi trasaturi dragalase.

Roscata incepe sa planga, iar eu luasem panica. Eram foarte speriat, nu stiam ce mi-a facut, ce se va intampla cu mine, dar totusi... Daca devin si eu ca ea? Daca ea e... vampir?

Poate ar fi mai bine sa incetez cu prostiile. Ma intreb ce face Kuro, unde e ea acum, in toata durerea mea.

Narator POV:

Kuro se afla la ea in camera, asteptandu-l pe Rei, care s-a dus sa mai aranjeze lucruri prin sat. Era un baiat bun. Ajuta oamenii, batranii, muncitorii, vanzatorii, pentru a usura viata intr-un sat, insa stia si el ca, mai mult ca sigur va urma un razboi civil, care le va distruge si munca, si nervii, dar si vietile.

Baiatul spera sa fie doar o impresie de a lui, insa nu prea parea. Oamenii nu mai erau ca odinioara. Teorii ale conspiratiei, certuri, urlete, suparari, nervi, dar inedit, violenta. Fel si fel de chipuri noi in sat, din ce in ce mai putini purtand bandana, mai precis, nerespectand satul si pe cei din el.

Dar daca oamenii au ajuns sa nu se mai respecte pe ei insisi, cum sa se mai respecte intre ei? Cum sa devina ei ceea ce au fost o data? Tot ce le trebuie, este un conducator... Un conducator care...

Dintr-o data, Rei fiind intr-un magazin, pe toate monitoarele apare, o entitate cu gluga trasa pe fata. Toti oamenii au inceput sa tipe, sa se sperie, sa fuga unde apucau ei, insa pana si statiile radio de la standuri, emiteau tot aceeasi voce sinistra. " Va vedem, venim, am ajuns", repeta acel om de zor, cu o voce ingrosata, editata cu aparatura care nici macar nu era legala, lucru care ii speria pe locuitori.

Bruneta noastra statea in pat, parca innebunise. Copilul plangea de zor, dar ea parca nu il auzea. Avea privirea absorbita si mintea goala. Era cuprinsa de frica, insa pe geam intra cineva. Fata nici amcar nu era curioasa sa vada cine e. Baiatul care tocmai a intrat, o mangaie pe chipul palid si plans:

- Te iubesc...

Deidara era socat, stia ca aceasta a ajuns astfel din vina lui, pentru ca el nu a fost acolo, pentru ca orice ar fi fost, el a ramas singurul barbat din viata ei, desi nu s-a comportat ca unul. Bruneta nu il putea auzi, era prea socata si speriata de tot ceea ce i se intampla, insa in interiorul ei, ea se implora ca acolo sus, cineva sa ii spuna lui Dei-kun ca ea are nevoie de el pentru a respira, pentru a exista. Existenta ei era practic justificata de o singura persoana.

Blondul nostru aude copilul plangand, si fuge spre el. Ii ia in brate, iar fetita incepe sa se linisteasca.

Deidara POV:

~Flashback~

Ma gandesc... De ce nu l-am ascultat pe Oonoki? Mosul tafnos a avut dreptate intotdeauna, iar eu nu l-am putut respecta. Voiam mereu sa fiu impotriva oricarui lucru pe car eil zice, voiam doar sa nu se intample nimic rau, insa eram un copil prost si nu bagam de seama decat ca trebuie sa fiu mai cu mot si impotriva tuturor. Pentru asta ma voi uri toata viata, nu mi-o voi ierta vreodata. O vreau pe Kuro...

Intru in cabinetul sau, impreuna cu Nagato. Eram oripilat de planul sau si de rautatea de care da dovada. Nu credeam ca exista asa oameni rai, nici nu cred ca e macar om... Si totusi... cine, sau mai bine zis, ce este acest 'Madara'?

- Eu sunt acum, spune Tobi, parca citindu-mi gandurile, noul Tsuchikage. Deidara, draga. Urmeaza cel mai frumos razboi din lume, iar tu... ai onoarea de a conduce divizia mea de atac surpriza.

Cand aud, impietresc. Nu imi vine sa cred... In ce naiba m-am bagat? Scutur din cap si ma gandesc... Sunt totusi un criminal, deci ce ma mai ambalez atata? Am ucis, voi ucide... Dar vreau ca ea sa plece de acolo... Sa nu fie atacata, insa... Nu imi pot impune punctul de vedere. Ca si criminal, probabil ca va trebui sa o ucid. Astfel, nici nu va mai suferi. Ar fi cel mai bine pentru ea.

Dau afirmativ din cap intr-un final, cu multe intreruperi, iar acesta zambeste, fapt ce se putea vedea din privirea lui.

- Superb, incepem de maine... Ma voi razbuna, concluzioneaza mascatul, cu o privire oribila.

~Endofflashback~

Nu pot sa cred cate vieti am distrus... Totusi e prea tarziu sa dau inapoi, dar niciodata nu am avut constiinta asa incarcata... Privesc in ochi un suflet inocent, care nu a gresit nimanui cu nimic... Era un copil atat de frumos, care ma privea in ochi... Isi vede tatal plangand, apoi incepe din nou sa planga, cum? Cum am putut sa fac atata rau unei fiinte atat de pure?

- Deidara?

Intorc capul si o vad pe Kuro. Era atat de frumoasa, dar si de schimbata... Parul sau lung ii ajungea pana dupa sold, era imbracata in niste pantaloni scurti albi si un tricou negru. Mirosea divin.

Ma asteptam ca aceasta sa sara la mine in brate. Insa, ma priveste urat, si vine incet, deloc nerabdatoare si prea bine intentionata, si ma apuca de guler. Nu innebunise, mai deloc. De fapt, cred ca a cercetat terenul si a prins putere.

- Nu imi mai e frica de nimeni si nimic...

- Kuro, stai, lasa-ma sa iti explic, ma implor eu la ea.

Fara sperante, insa:

- NU esti decat un CRIMINAL, Deidara! Mi-ai distrus viata! Unde sunt toti prietenii mei? De ce ai vrut sa te dai mare? Dintr-o prostie te-ai stricat si pe tine. Asta nu e calea ta ninja! E a mea, Deidara... Eu sunt personajul negativ principal din echipa 9... Stii de ce? Pentru ca sunt cea mai fragila, si ti-am purtat ura tot timpul, insa... nu am putut sa o adun.

Daca eu m-am distrus, nu trebuie sa te distrugi si tu, Kuro, dar nu stiu ce sa mai zic... Trebuie sa o contrazic cumva...

- Iti arat eu criminal daca vrei. De ce esti fixata si nu iti poti trai viata? o intreb eu, incercand sa par insensibil.

- De un an ma tot faci fixata. Ti-ai batut joc de mine in tot timpul asta, Deidara... Eram cel mai fericit om, dar tu probabil ai crezut ca te ranesc, sau nu stiu... Ai ales o cale de tot rahatul, urla aceasta la mine.

Avea atata dreptate... Nu mai e Kuro, s-a maturizat..

- Eram perfecti. Acum de ce taci?! Eram perfecti, Deidara! Dar nu te mai vreau! Demonii tai ma bantuie!

- Ba ma vrei... Dar cum eram inainte,iar acum nu mai ai incredere in mine

- Deidara... rosteste aceasta apropiindu-se de mine

Trei POV:

De-abia astept sa imi bat joc de ruinele astea! Atata timp am fost umilit, insa acum nimeni nu se mai pune cu mine! Sunt de neinvins si acum m-am intors! Abia astept sa distrug de la Iwa pana la Konoha! Spoiler:

Heey! Imi place foarte mult ficul tau. Sa ma anunti de next obligatoriu si ai putea sa treci si pe la ficul meu "Insarcinata la 15 ani"? Este tot la ficuri originale. Sa nu uiti sa ma anunti de next.

Foarte frumos si emotionant puppy eyes

Mi-a placut foarte mult. Habar nu ai cat de mult mi-as dori ca Deidara si Kuro sa fie la fel ca inainte puppy eyes

Abia iti astept nextul, Te pup dulce! kiss

N-am mai trecut pe aici de luni bune, stiu, greseala mea. Oricum am citit fiecare capitol si nu a fost vreunul care sa ma plictiseasca. Nu imi dau seama unde incap toate aceste idei, cum reusesti sa le imbini asa bine si sa nu te pierzi in ele. Tot respectul meu pentru asta. Esti talentata, stii bine asta si scrii foarte bine, fara greseli si mereu reusesti sa ma tii in suspans. Abia astept urmatorul capitol, vreau sa vad ce se va intampla cu relatia dintre Kuro si Dei, care, evident, nu e deloc buna. Spor la scris si la idei a hug

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 05 Aug 2013, 14:12

Dragilor, imi pare rau, dar am avut niste probleme ^^ zilele astea pun nextul.

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mier 09 Oct 2013, 16:59

Fanfic original blocat din cauza inactivitatii.