O primavara frumoasa cu intarziere!! >:3

- Capitolul 94: Real love is forever -



Deidara POV:

Eram constient ca voi muri. Eram constient ca eu voi fi cel care pierde, insa macar sa aman momentul. Imi tot repet in minte tehnica de Lansare a Genjuts-ului, pe care o invatasem mai de mult, de la Katy. Este tehnica ce iti permite sa iesi din orice tip de Genjutsu, insa se pare ca mie nu imi mai iese, cel putin de data asta.

Intr-un fel, cred ca mergea, pentru ca incepeam sa fiu din ce in ce mai constient de lumea reala, insa nu puteam sa am niciun contact cu ea.

- Fraiere, exista mai multe tipuri de Genjuts-uri, spune Madara aparand in fata mea. Gravitatea lor depinde de setimentul cu care a fost facut. Iar tu, nu ai scapare.


Eram constient ca are dreptate, insa ce puteam face? Sigur trebuie sa fie o cale. In orice caz, presimt ca aici o sa mor. Niciodata nu m-am simtit mai ciudat si mai cuprins de panica. Mereu am crezut ca pot trece peste orice.


Kuro POV:

Ma trezesc acasa. Cred ca am avut o cadere de calciu, insa burta ma doare prea tare. Simt ca mi se inmoaie tot corpul si ca mi se inchid ochii. Unde e Rei? Sunt sigura ca nu m-a lasat aici...

- Vad ca te-ai trezit. Ai lesinat, spune acesta rosind. Nu te-am putut lasa in starea asta, spuse acesta dandu-mi bretonul la o parte si sarutandu-mi fruntea.

Era foarte linistit cand zicea asta. Cum poate fi atat de calm in legatura cu faptul ca am lesinat? Chiar nu ii pasa deloc de mine? Incep sa imi pierd increderea in el, Doamne, eu chiar nu trebuie sa mai iubesc vreodata, o sa sufar si dupa el, si dupa Deidara. O sa mor de suferinta, nu mai suport, nu il mai suport pe Rei! Ma enerveaza atat de tare, simt ca imi vine sa ii dau una! Il vreau pe Deidara, nu mai suport, Rei e prea enervant, e un dobitoc! Nu il vreau sub nicio forma! NU il iubesc absolut deloc!

Sunt prinsa in lesa de trecut si de niste amintiri efemere, care pentru mine, cea care a crezut ca ele reprezinta modul in care viata mea avea sa continue, chiar au insemnat ceva... Mai mult decat ceva, nu pot sa cred cat de multe imi lipsesc acum. Ma ridic din pat, incep sa plang si ies afara din casa. Desi abia ma tineam pe picioare, nu mai voiam. Nu il voiam pe el de fapt, nu el era cel alaturi de care mi-as putea imagina viata, Doamne, ce se intampla cu mine?

Mi-e dor de Hinata, mi-e dor de Aka, mi-e dor de Katy, dar cel mai dor mi-e de Deidara, am un sentiment ciudat, stiu, cred ca sunt paranoica, da, Kuro, esti paranoica, gata, Deidara e in siguranta.

- Il urasc pe criminalul ala! strig eu, aruncandu-ma pe o banca in parc.

Nu am realizat ca m-am asezat langa TenTen, care ma tot intreba ce am. Nici nu stiam cand am inceput sa am incredere in ea. La inceput, am evitat sa ii spun prea multe, insa apoi m-am trezit spunandu-i fiecare sentiment. Lacrimile imi secau pe masura ce ma descarcam, eram cuprinsa de frica, sincer, imi era frica de Deidara, la cat l-am abatut de la drumul lui de criminal si la cat l-am enervat, ma astept sa vina in orice secunda sa ma omoare, mi-e frica, dar il iubesc, sigur nu mi-ar face nimic.

Aceasta ma auzea exteriorizandu-mi varza din cap, insa chiar intelegea ce spuneam. Si ea gandea ca mine, simteam cum sunt ascultata si imi facea placere sa ii spun. Incep sa nu mai am palpitatii, sa nu mai tremur, si cad cu capul pe umarul ei, finalizand tot ghiveciul cu " sunt o proasta ".

- Nu esti... Stiu ce simti, eu am fost cu Neji...

Nu prea mai tineam minte cine era Neji si ce facea, stiu doar ca o cunostea pe Hinata.

- Si tu gandesti cu voce tare? ma intreaba satena zambind. Pai, Neji este varul Hinatei, pe care o abuza in timp ce era cu mine. O tot obliga sa se culce cu el, si a amenintat-o cu moartea... Am suferit enorm, eram prieteni din copilarie, acum el se ocupa cu prostituate, spuse aceasta chiar cand stateam sa intreb cu ce se ocupa Neji. Iar de Deidara, sincer... mi-e cam frica, mi-e foarte frica. Simt ca ai putea avea probleme daca te vei mai tine dupa el... Nu-i mai cauta lui Rei nod in papura, e vina ta, nu a lui. Nu mai desparti firul in patru, ca nu are rost. E prea bun pentru tine. Invata sa il accepti asa cum e el... Iar cat despre prietena ta... Sakura era bff-ul meu, la fel si Ino. Ino a murit, iar Sakura a disparut. Ar trebui sa fiu si eu ca tine? ma intreaba aceasta.
- M-Mi-Mi-e dor de el, Ten, ii spun eu fetei, incepand sa lacrimez din nou.

Lacrimile erau atat de fierbinti, incat simteam ca imi sapa un sant pe fata. Aveam temperatura, si imi era frica. Voiam sa il am in fata mea macar o secunda, macar sa il vad ca se uita la mine, oricum s-ar uita, vreau sa il simt langa mine, acea senzatie unica de protectie, ca o aura protectoare langa mine...

Incep sa cred ca am innebunit, ca sunt instabila psihic, ma simt ca batranele alea nebune care au ramas vaduve sau carora le-a murit copilul, dar gandul care ma distruge este ca viata e abia la inceput iar eu ma simt asa. Sunt absolut inutila, o sa ajung ca Sakura. Inainte macar ma antrenam, insa acum nu mai fac nimic.

Katy, ei te-au luat de langa mine, de ce au facut asta? Imi doresc sa fim impreuna pe un camp, undeva unde e racoare, si sa numaram petalele de cires luate de vant. Sa ne tinem de mana, cum faceam cand eram copii mici si sa ne spunem ca ne iubim si ca nu ne vom lasa niciodata la greu. Vreau sa imi canti cum cantai tu inainte, cand erai spirit si te auzeam in vis, sau ca atunci cand eram in clasele mici.

Deidara, imi e un dor nebun de tine, dar crede-ma... Nu te mai pot iubi.



Narator POV:

Deidara reusise sa iasa din genjutsu, insa e clar cine va castiga: Madara il ia si il arunca cateva zeci de metri in camera intunecata si foarte mare, lasandu-l inconstient la pamant.

Blondul scuipa sange si nu se prea putea ridica. Incepuse sa devina constient de situatia in care se afla, si de faptul ca nu are nicio scapare. Stia deja ce are de gand, anume sa lupte pana la epuizare, sa stie ca a facut tot ce a putut pentru a castiga, chiar daca va iesi invins. Acesta era panicat, chiar nu stia ce sa faca si cum, dar cu o miscare rapida ia kunai-ul, dar este daramat.

Nu mai putea sa stea in picioare, insa tot nu intelegea. De ce nu i-a nimerit niciun organ vital? De ce nu vrea sa il omoare? Pentru ca stie ca Kuro inca il mai iubeste?

" In ritmul asta va dura o vesnicie ", isi spuse acesta in gand.


Hinata POV:

Dupa ce mi s-a intamplat cu Katy, imi este foarte frica. Am avut mintea controlata de Orochimaru, i-am promis favoruri, insa m-am razgandit pe parcurs. Totul s-a intamplat din vina mea... Imi e dor de vechea mea viata.

Acum locuiesc in Satul Cetii, chiar dupa padurea din Iwagakure, insa vreau ca ceilalti sa ma creada moarta. Mi-a oferit viata in schimbul inceperii alteia. Nu trebuie sa mai recunosc pe nimeni, nu trebuie sa mai tin legatura cu nimeni. Trebuie sa ii respect ordinele lui Orochimaru. Trebuie sa am grija cu cine ma intalnesc, de fapt, cred ca cel mai bine pentru mine ar fi sa locuiesc singura. Pentru ca asta merit, eu nu sunt om, un om nu ar fi facut niciodata ceea ce am facut eu. Sunt o *****. Nu am ce cauta in aceeasi lume cu Kuro. Din cauza mea sufera.

Imi doresc doar sa nu se fi intamplat nimic. Imi doresc sa am cu cine vorbi, insa trebuie sa ma abtin. Viata e buna oricum, chiar si cand o traiesti singur...



Katy stia asta... m-a lasat sa scap ieftin. Mi-a controlat mintea pentru a ma face sa cred ca eram intr-un genjutsu, cand de fapt nu eram, era un asa- zis genjutsu imaginar, tot ce puteam vedea era moartea. Insa, nu era un genjutsu, deoarece nu ma afecta fizic, eram mai mult intr-un fel de transa. Katy e o persoana buna, oare ce face acum? Oare ce s-a mai intamplat in acea lupta?

Toti cei pe care i-am tradat ma cred moarta. Oricum, este secretul meu ca inca tin legatura cu TenTen, dar totusi... Nu prea mai suport


Deidara POV:


In timpul luptei, Mizuki intra in camera, zambind, dar apoi face o fata serioasa, speriata dar si socata in acelas timp.

- D-Deidara- kun! Madara- san!


Stiu ce sa fac. Cu ultima mea putere, sar spre Mizuki, care imi era singura chestie la mana, si o apuc de gat.

- Ea este toata baza puterii tale. Daca te misti, o omor, spun eu, apasandu-i cu kunai-ul pe pielea fina a gatului sau alb.

Roscata era traumatizata, nu a reusit nici macar un icnet sa scoata. Amutise complet, iar Madara se dadu repede in spate. Ii stiam secretul - Mizuki este cea careia i-au fost transferate toate puterile lui, insa Uchiha este cel mai infect clan, iar daca Mizuki murea, el devenea din nou batran si ramolit, mai oligofren ca de obicei. Stiu toate astea de la Katy, dar se pare ca mi le-am amintit la momentul oportun si ca sunt adevarate.

Cum observ ca Madara lasa garda jos, sar spre el.

Kuro POV:

Am luat o decizie la nervi. Mi-am batut joc de Rei. Sunt o persoana oribila, nu merit sa ma ierte vreodata. Merit sa mor singura. Lui chiar nu ii pasa ca sunt gravida cu alt baiat, ca iubesc alt baiat, atata timp cat el ma iubeste pe mine. Ma iubeste oricum, iar eu sunt o nebuna cu apucaturi nasoale. Nu inteleg de ce fac asta. Ajung acasa cu TenTen, unde ma astepta Rei, zambind. Nu ma ura, Doamne, baiatul asta chiar ma iubea...

Ma accepta asa cum eram eu. Exact cu bune si cu rele. Ma accepta si ma iubea asa cum Deidara nu a facut-o vreodata. E prea bun pentru mine. Acesta imi intinde bratele cu lacrimi in ochi, si incep sa plang pe umarul sau si sa ne sarutam. Nimic altceva nu imi mai trebuia... Deidara, ma urasc pentru ca iubesc pe altcineva atunci cand eu sunt doar a ta, Katy, Aka, ma urasc pentru ca respir cand voi nu o faceti.


Imi pare rau, Aka! Imi pare rau ca nu ai avut niciodata sansa sa ma vezi fericita, asa cum ai vrut tu mereu si cum ti-am promis...