Legaturi [+16]

Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 08 Apr 2012, 12:56

Eh, am venit cu next-ul. Sper sa va placa, sa nu va dezamagesc si sa il cititi cu placere. Va pup .

- Capitolul 28 : All this time you were pretending -

Kuro POV:

M-am trezit. Nu stiu de ce, ma simt foarte ciudat. De obicei, eu aveam un sentiment bun cand deschideam ochii de dimineata, insa acum simt ca sunt mai obosita decat atunci cand am adormit. Este un sentiment ciudat si am senzatia ca ceva rau se va intampla, insa nu am idee ce anume.

Dupa ce ma bag in baie si imi fac toaleta, ma imbrac intr-o bluza neagra si pantaloni si pornesc prin sat. Vremea era mohorata. Cerul alb ma facea sa cred ca sunt intr-un alt univers, ca nu mai stiu pe unde merg, ca sunt gata sa ma pierd. Nu imi mai recunosteam propriul sat din aceasta cauza, ma simteam ca intr-o tara straina, ca si cum sunt pe cale sa ma ratacesc, sau sa nu stiu cum sa ma intorc, desi eram constienta pe ce drum trebuie sa o iau pentru a ajunge acasa. Din cauza acestui sentiment de teama, am hotarat sa ma duc acasa si sa stau toata ziua acolo, macar nu mi se poate intampla nimic. Ma intorc si ma ciocnesc de Hinata, care era cam speriata.

- Kuro! In sfarsit te-am gasit! striga aceasta pe un ton oripilat. Unde ai fugit asa?
- Ce s-a intamplat? intreb eu.
- Stii, acea fata bruneta pe care a ranit-o Sasuke? ma intreaba aceasta.

Am stat si m-am gandit, apoi m-a fulgerat imaginea lui Katy, prietena mea din copilarie.

- D-da, spun eu speriata. Ce s-a intamplat?

Eram constienta ca nu ceva bun, dar voiam sa pastrez spiritul de optimism, sa nu ma gandesc la asa ceva.

- Ei bine, spuse aceasta dandu-si parul dupa ureche, am incercat, am incercat, m-am straduit, continua Hinata rosindu-se la fata, insa nu am reusit sa... o mai salvez, spuse aceasta intr-un final, incepand sa planga.

Oficial era cea mai rea zi din viata mea. Katy era cea mai buna prietena a mea, nu se poate sa fi patit ceva, nu se poate! Lacrimile incep sa imi curga necontrolat, iar inima sa imi bata. Simteam toti muschii cum imi vibrau, apoi am tresarit si am inceput sa plang zgomotos, iar Hinata ma ia in brate.

- Te rog, zi-mi ca minti! strig eu.

Fata dadu negativ din cap, iar eu stiam. Era moarta si nu puteam nega adevarul. Imi doream atat de mult ca 'du-te dracului' sa nu fi fost ultimele cuvinte pe care i le-am spus, insa nu mai aveam ce face. Ziua asta nu putea fi mai proasta. Incep sa transpir, iar afara incepe ploaia. Stropii de apa combinati cu mirosul de umezeala si de frunze de afara imi orbeau simturile si ma faceau sa fiu si mai trista decat eram deja. Am fugit impreuna cu Hinata spre casa.

- U-unde e? intreb eu cu voce tremuranda, printre lacrimi.
- La spital. Am dus-o dimineata devreme la spital, insa nu au prea facut mare lucru, imi raspunse Hinata pe un glas plin de tristete. Imi pare rau, Kuro, continua bruneta luandu-ma de dupa umeri si lipindu-se de mine.

Incepusem sa am anumite sentimente mai speciale fata de Hinata. Inainte o consideram o retardata, insa acum... ii vad latura sentimentala si imi dau seama ca nu are nevoie decat de iubire. Ma intorc spre ea, si ii multumesc pentru ca a fost alaturi de mine in astfel de momente. Incep sa cred ca eu si Hinata vom fi prietene mult timp de acum incolo si ca vom trece prin multe impreuna.

Orele treceau, iar eu si Hinata incepusem sa vorbim, adica mai mult eu, pentru ca Hinata imi asculta povestile si amintirile despre Katy. Nu credeam ca voi mai simti toate astea pentru o alta persoana inafara de ea sau Deidara. Nu cu oricine imi puteam partaja sentimentele atat de usor si cu atata incredere, iar persoana respectiva sa ma asculte atat de atent...

Insa, deodata, altceva ma tulbura. Deidara nu a mai dat niciun semn toata ziua, unul cat de mic. De obicei mai primeam macar un mesaj de la el, macar o vizita, insa astazi m-a ignorat complet.

- Poate are treaba, spuse Hinata zambindu-mi sincer.
- Ah, am uitat ca atunci cand sunt stresata gandesc cu voce tare... scuze, spun eu plangand si punandu-mi capul in palme.

Deodata, cineva bate la usa. Ce ciudat, cine ma poate vizita la ora asta? Ma duc, iar la usa era Akatsuchi.

- Kuro- chan! striga acesta, ceea ce ma mira, deoarece de la acea 'cearta', nu a mai pus 'chan' dupa numele meu.
- D-da! tresar eu.

Acesta deschise gura, insa in spatele meu aparu Hinata, ceea ce il facu sa ma cheme afara. Aprob din cap, iesim , inchid usa, iar acesta incepe:

- Nu stiu cum sa incep, s-ar putea sa te socheze, insa este vorba de Deidara-kun.

La auzul acelui nume, inima mi-a tresarit. Parca ma trezisem la realitate dintr-o iluzie, parca totul avea sens, ma simteam fericita pentru ca inca cineva mai era interesat de el si de ceea ce face, inafara de mine. Ii spun sa imi zica, si acesta continua.

- Deidara... a furat tehnica secreta din sat! strigase acesta.
- Ce vrei sa spui?! m-am infiorat eu la auzul acestei informatii.
- Da, acum este cautat, iar sensei are nervi. Ce sa facem? ma intreaba acesta.
- Nu stiu, poate nu ar trebui sa ne bagam, mint eu, stiind ca la Akatsuchi merge orice fel de minciuna, pentru ca el crede tot ceea ce ii zic eu.
- Bine, vorbim maine, ma duc sa ma culc. Noapte buna, Kuro! Salut-o pe Hinata! spuse acesta prietenos, ca de obicei.

Incep sa plang, gandindu-ma daca ar trebui sa intervin cu ceva in toata chestia asta. Stiam ca Deidara era innebunit dupa arta, insa sa ajungi sa faci asa ceva doar pentru a te perfectiona? Mi se pare prea mult! Oricum, o sa vorbesc maine cu el.

Odata cu fiecare lacrima cazuta, sentimentele parca mi se evaporau, iar usor, usor, incep sa ma calmez, si intru in casa. Hinata, vazandu-ma cu fata plansa ma intreaba ce am patit, insa eu am ' dat vina ' pe moartea lui Katy. Ar trebui sa incetez sa mai zic ca asta e o zi proasta, pentru ca cine stie ce se poate intampla.

Hinata imi spune ca se duce sa se culce, iar eu ii spun ca ma duc sa ma plimb. Cand eram suparata, simt nevoia de a ma plimba, pana iese tot negativismul din mine, pana cand nu mai am motiv de suparare. Incui usa si pornesc pe strazile intunecate ale satului. Ma las complet condusa de instinct, si ajung pe strada principala. Aici se afla o fantana, in a carei apa curata se reflectau luminile strazii si chipul meu. Uneori nu ma recunosc, nu inteleg de ce nu am avut ocazia de a imi cere scuze de la Katy inainte sa fie prea tarziu! Uneori ma urasc atat de mult! Iau o pietricica si o arunc in fantana, privind undele care se formeaza peste reflexia chipului meu. Oftez, si merg inainte. Nu stiu de ce, sunt pe drumul spre iesirea din sat, unde il vad pe Deidara, mergand in fata mea cu o geanta tip postas pe umar. Nu ma asteptam sa il vad aici, oare ce are de gand?

Alerg spre el si il intreb ce vrea sa faca.

- Plec, raspunse acesta pe un ton sec, privindu-ma cu dispret.
- D-de ce? intreb eu cu ochii inlacrimati.
- Stii prea bine motivul, imi spuse baiatul.

Chiar era constient de faptul ca eu stiam ca el a furat tehnica? Ma simt prost pentru ca am deschis subiectul, insa macar sa il dezbatem pana la capat:

- Unde ai de gand sa mergi? il intreb eu speriata, lasandu-mi lacrimile sa curga lin pe obraji de data asta.
- Oriunde, imi spuse acesta intorcandu-se spre mine cu jumatate de cap si zambindu-mi viclean.
- De ce ma lasi balta? Chiar nu iti pasa de mine? il intreb eu cu un glas trist. Vin cu tine! strig eu din toti plamanii. De ce ma lasi in urma de parca nu a fost nimic intre noi?
- Uite, Kuro, voi fi sincer cu tine, se intoarse blondul spre mine, privindu-ma fix. Nu te-am placut niciodata, continua el zambind, fiecare cuvant intrandu-mi in inima si lovindu-ma.
- C-cum? intreb eu privind in gol si plangand.

Deidara s-a apropiat de mine, si a continuat:

- Am stat cu tine, doar ca sa am langa cine sa stau, dar nu am simtit nimic special, imi spuse acesta pe un ton cam incordat.

L-am luat in brate si l-am strans, ne mai putand sa imi stapanesc lacrimile:

- Te rog zi-mi ca minti! Si te rog nu ma parasi! Nu pleca de langa mine! urlu eu, lacrimile inundandu-i bluza baiatului.
- Uita-ma, spuse acesta serios, iesind din stransoarea mea si inchizand ochii. Nu te mai lega de amintiri sau de trecut, continua baiatul. Si inca ceva. Nu veni niciodata dupa mine, imi spuse el pe un ton amenintator.

Nu am mai apucat sa spun nimic. Acesta mi-a luat mana , mi-a strans-o, iar apoi i-a dat drumul, si s-a indepartat de mine. Eu eram inca socata, plangeam, si eram inapta sa spun sau sa gesticulez ceva. Nu pot sa cred ca Deidara a plecat fara sa se gandeasca la mine, ca nu a simtit nimic pentru mine in tot acest timp, ca pur si simplu a reusit sa treaca peste tot acest timp petrecut impreuna in doar cateva minute, ca a aruncat totul la gunoi, ca nimic nu va mai fi la fel...

M-am asezat pe o banca, ghemuita, si am inceput sa plang pana in zori, sperand ca totul a fost doar un vis.

Deidara POV:

Nu pot sa cred ca am facut asta, o iubesc si o vreau langa mine, insa nu vreau sa se amestece in problemele pe acare le am eu si sa urmeze aceeasi cale ca si mine. Mi se rupe sufletul, pentru ca stiu ce am facut-o sa simta, doar ca vreau sa nu ma caute, pentru propriul ei bine, si sa ma urasca. Mai bine sa ma urasca decat sa ajunga ca mine... Kuro, imi pare rau.

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 08 Apr 2012, 13:14

AAAAAAAAAA
Pentru capitolul asta te-am batut eu la cap toata dimineata?
Reao!!!!! De ce i-ai despartit?
De ce?
Aaaaaaaaa
Ce rea esti..
Si Dei
Treci inapoi la Kuro..
Nu pot sa cred nesimporcule, s-a culcat cu tine si tu o lasi cu buza unflata acu`.
Doamne, Kuro sper ca esti gravida ca de nu
Aaaaaaaaaaaaa
Iuliiiiiiiiiiiiiaaaaaaaaaa, urmatorul capitol in cinci secunde si trei treimi acum.

Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 08 Apr 2012, 18:54

ft u esti sanatoasa? iai despartit pe ei 2?
sigur esti sinucigasa. o sa te omoram cu totii.
cred k iti dai seama de asta. cum naiba sai spuna deidara asta lui kuro?
iti multumesc din suflet k iai facut pe sakura si sasuke si pe hina si naruto sa fie impreuna te rog urgent next k altfel iti va trb FBI-ul sa te apere de mn biciuitor

Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 08 Apr 2012, 22:39

Hehe . Am pus next-ul pentru ca iar ma chinuie inspiratia. Sper sa va placa. Asteptati, asteptati, nu va grabiti . Se vor intampla multe . Si sorry daca e naspa , daca e scurt, sau daca lipseste descrierea, sau orice altceva...

- Capitolul 29: I've tried so hard to tell myself that you're gone -

Kurotsuchi POV:

Deschid ochii. Cerul era inca intunecat, iar eu ma miram ca ochii mei sunt capabili de a produce atatea lacrimi, ca inca mai traiesc, si ca inca mai vad cat de cat. Nu imi vine sa cred ca a facut asta, nu imi vine sa cred ca nu i-a pasat catusi de putin de mine, nu imi vine sa cred ca... a plecat.

Las capul in jos si incep din nou sa plang. Nu stiu de ce plangeam, probabil la gandul ca poate nu am sa il mai vad vreodata sau ca el ma uraste. Totusi, inca mai am putina ratiune in ciuda starii mele, si ceva imi spune ca el a mintit cand a zis ca nu i-a pasat de mine deloc. Nu numai expresia fetei arata asta, dar si modul in care a spus-o, si cel mai mult... increderea pe care inca o mai am in el.
Inca mai am incredere in faptul ca el tine la mine, desi exista posibilitatea sa ma mint singura. Acum inteleg cum se simtea Sakura, inteleg de ce facea tot ce facea, de ce mereu ii gasea lui Sasuke o scuza pentru comportamentul sau oribil si violent, de ce l-a inteles intotdeauna si nu a renuntat la el... pentru ca il iubea si il voia langa ea, exact ceea ce simt eu acum pentru Deidara. Ce ma voi face eu fara el? Oare va mai exista cineva la care sa tin atat de mult? Oare il voi mai vedea vreodata?

Intrebarile mele fara raspuns sunt intrerupte de telefonul care imi vibra in buzunar. DEIDARA!

Eram fericita, poate era Deidara, poate vrea sa vin cu el si sa... Expresia fetei mi se schimba, iar inima parca 'adormise' la loc din bataile ei haotice.

- Da, Hinata, raspund eu nervoasa pe un ton plans.
- Kuro, unde esti? Te simti bine? ma intreaba aceasta stresata, cu voce tremuranda si trista.
- Sunt in parc, nu, nu sunt bine, vin acasa si pa! strig eu nervoasa inchizandu-i telefonul in nas Hinatei.

Pur si simplu nu imi pasa de nimic altceva decat de Deidara si de plecarea lui. Nici de Katy, nici de bunicul meu, de nimeni! Puteau sa se duca toti, nu imi pasa. Simteam ca lumea mea s-a sfarsit si ca sunt condamnata sa fiu trista pentru totdeauna, iar Deidara nu se va mai intoarce. Dar inca ma intreb unde s-a putut duce, adica totusi, nu va fi cautat?

Deidara POV:

Nu imi placea ceea ce faceam, dar nici nu o puteam lua cu mine. Stiam exact unde ma duc. Ascunzatoarea Akatsuki din Tara Focului. Sunt destul de aproape, insa inca ma mai gandesc la Kuro, la cum am facut-o sa se simta si daca ma va ierta vreodata pentru ca nu am dorit sa o transform intr-o criminala, sau daca ma va uita.

Alerg si alerg, stiind exact directia, insa fiind patruns de amintirea a ceea ce i-am zis, iar acum regret ca am spus ca nu am tinut la ea, pentru ca poate ca ea chiar va crede asta. Pe de alta parte, nu vreau sa vina dupa mine, deci probabil asa e cel mai bine. Intr-un final, dupa un drum pe care l-am pierdut din orice punct de vedere inafara de destinatie, ajung in fata unei usi, unde ma astepta un fel de holograma a unui tip. Trasaturile nu i se puteau observa, insa ochii erau mov si aveau un fel de spirale.

- Te-am asteptat, Deidara, imi spuse acesta pe un ton sumbru.

Fara sa raspund, acesta imi arata drumul, apoi dispare. Intru intr-o camera neagra, fara ferestre. Singurul lucru care se afla acolo era o masa pe care erau asezate o pelerina neagra cu norisori rosii si contur alb impaturita, un inel cu piatra turcoaz si un kunai. Eram cam derutat, insa in fata mea aparu aceeasi holograma, baiatul cu parul tepi si ochi mov, insa de data aceasta fu mai clar:

- Mana dreapta, degetul aratator, spuse acesta vazandu-ma ca ma uit derutat la inel.
- Aha, raspund eu lipsit de interes si punandu-mi inelul.

Dupa ce acesta dispare, imi dau jos bandana, iau acel kunai si tai simbolul satului meu cu o linie, apoi mi-o pun inapoi. Imi prind o portiune de par intr-o coada, sus, lasand partea mai lunga, de jos sa imi cada pe spate, si imi pun pelerina. Continui sa merg inainte, insa holograma aparu din nou si ma opri.

- Gentōshin no Jutsu, imi spuse acesta. Concentreaza-te, si vei aparea si tu sub forma de holograma la sediul central Akatsuki, continua el disparand.

Incep sa ma concentrez la tehnica, si ma trezesc intr-un fel de pestera, stand pe degetul unei statui, anume pe degetul aratator de la mana dreapta. Aparura cateva holograme, inclusiv cel de dinainte.

- Ne-am adunat aici...
- Inceteaza! Au! Inceteaza, dobitocule!
- Zetsu, Kakuzu, calmati-va! striga el, care cred ca era liderul.
- Dar Lider-sama, Kakuzu e un prost! Ma trage de spi-aauuu!! striga Zetsu, ceea ce imi confirma banuielile in legatura cu liderul.
- Cum Orochimaru a plecat, draga Sasori, ti-l dau in primire! spuse Lider- sama, aratand spre un om cocosat, de peste o suta de ani, care purta si el o pelerina Akatsuki.
- Eu sa fac pereche cu acest pusti? intreba Sasori pe un ton dispretuitor.

Ma cam enerva, insa nu aveam ce sa fac, pentru ca ma cam speriau ciudatii astia. Lider-sama face un semn cu o singura mana, si ma trezesc in aceeasi camera ca inainte. Pe usa intra acel Sasori. Daca inainte mi se parea ca arata ca un tanc, acum ca il vad in realitate, e ditamai transformatorul.

Kuro POV:

Intru pe usa si fug pe scari, urcand spre camera mea, unde intru si ma ghemuiesc pe pat, cu spatele lipit de perete. Sunt ingrijorata... oare Deidara e bine? Oare il voi mai vedea vreodata? Oare imi voi mai admira vreodata reflexia in acea mare de safir din ochii sai, sau e totul pierdut pentru totdeauna? Oare daca...

- Kuro-chan, se auzi o voce de dupa usa, precedata de o bataie.
- Ce? intreb eu dezinteresata.

Pe usa intra Hinata, care ma ia in brate si imi intinde o scrisoare. Crezand ca e de la Deidara, o deschid, insa ma pacalesc din nou:

Draga Kuro,

Sper ca esti fericita. Ca sa ne revansam pentru ca am lipsit atat de mult timp, cand vin iti voi gati sushi. Sunt sigura ca ti-a fost dor de noi si ca gandul ti-a stat doar la asta, insa joi, adica peste cinci zile, venim.

'Da, sigur', imi spun eu in gand stapanindu-mi lacrimile.

Sper de asemenea ca si cu Deidara iti merge bine. Te pupam.

Cu dr...

In acel moment am rupt scrisoarea in mii de bucatele, si am inceput sa plang, insa m-am intors intr-o parte, pentru a nu-mi lasa sentimentele a fi citite, dar Hinata ma cunostea prea bine. M-a intrebat ce am patit, iar eu, printre lacrimi, i-am povestit totul, amanunt cu amanunt.

- C-ce? intreaba bruneta mirata.
- I-m spus, l-am implorat sa nu ma lase, insa se pare ca nu prea i-a... pasat, ii spun eu trista.
- Si ce ai de gand sa faci? ma intreaba fata, stiind ca nu am habarn, insa punand-o ca 'intrebare fara sens'.

Ignor asta, si continui.

- In niciun caz sa plang ca si Sakura si asteptand sa ma omoare sau sa il uit. Am de gand sa il caut, insa nu ma intreba cum, ii raspund eu cu un glas tremurat.

Ma tot gandeam unde e. Oare se descurca fara mine? Oare se gandeste la mine, adica la noi? Oare e in siguranta? Oare ne vom mai intalni vreodata? Oare... oare va exista cineva vreodata pe lumea asta care sa il iubeasca mai mult sau macar la fel ca mine?

Sakura POV:

Am petrecut doua nopti de vis alaturi de brunetul meu, acum fiind in bucatarie si pregatind ceva de mancare. Imi era atat de dor de bratele sale, sau sa il simt, incat incep sa cred ca aceste cautari nu au fost in zadar... Deodata, simt doua maini calde pe umeri, ale carui posesor ma trage mai aproape de el, lipindu-mi spatele de abdomenul sau. Ma bucur. Ma bucur ca eu am fost cea ale carei sentimente au reunit echipa 7 cunoscuta ca si echipa Kakashi, ca eu sunt cea care i-a adus primul zambet sincer pe fata lui Sasuke si care i-a deschis portita spre sentimente. Il iubesc. Ma opresc din mestecat, si ne sarutam. Era superb sa il simt din nou, insa de data asta cu si mai multa pasiune. Simt ca voi exploda si ca imi voi lua zborul, asa ca opresc focul si ii sar in brate. Multumesc, Doamne ca ai adus asa un inger langa mine!

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 09 Apr 2012, 07:44

Doamneee!
Iuia, dau faliment cu tine
Pe bune.. acum eu ce fac?
Inca sunt flamanda.. next nu-i..
Sau ma pui la cura de slabire ?
Oh, ce mile imi e de Kuro.. si de Dei..
Cum s-au inversat rolulile ...
Sa nu-mi spui ca Sasuke e baiat cuminte..
Nu-mi vine sa cred ca n-a uitat um e sa faca dragoste..
Credeam ca vor fi violuri intre el si Sakura
Mda.. sa vezi ce-tio fac pe mess.. ca m-am trezit la 7 ca sa fiu in stare sa citesc next-ul acum.. si tu?
In plus imi mai e si o foame de lup.. dar next-ul ma linisteste..
In fine.. cum dau de tine.. sper sa-mi spui ca lucrzi la next sau vei avea parte din nou de santaj sentimental
Spor la scris in love

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 09 Apr 2012, 23:09

ooooooooooooo ce bine k sasuke in sfarsit e cu sakura si se inteleg bn. sper din inima k kuro(scz de cacofomie dar asai numele ei) sal aduca inapoi pe deidara deci nu uita next k te mananc kiss

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 09 Apr 2012, 23:58

Va pup si sper sa va placa capitolul. kiss

- Capitolul 30: Adunarea! -

Suntem intrerupte insa, pentru ca in usa camerei mele se aud niste batai. Hinata striga un 'intra' in locul meu. Poate era Deidara, poate a venit sa ma vada si...

- Ah, buna,spun eu pe un ton vesel... Karin, continui eu cu o intonatie trista.
- Ce fa... Ce ai patit, Kuro? ma intreaba Karin, parca chiar pasandu-i de mine.

Ii povestesc si ei totul, ajutata de Hinata, apoi incep iarasi sa plang. Lacrimile imi curgeau, pur si simplu nu imi puteam ascunde sentimentele... Nu pot sa cred ca Deidara, in care aveam cea mai mare incredere, a plecat, lasandu-ma in urma. Adica stiam ca exista posibilitatea sa nu fim impreuna pentru totdeauna, dar de ce sa se termine ceva atat de frumos in acest fel? Nu puteam sa nu sufar, nu puteam sa imi controlez sentimentele. Doar el imi va alina suferinta, si aveam de gand sa il gasesc, oricare ar fi pretul.

- Dar am de gand sa il gasesc, insa nu stiu cum, termin eu oftand.

Karin si-a aranjat ochelarii maronii pe nasul sau drept, apoi si-a muscat buza si mi-a raspuns cu ceva care m-a socat.

- Te- te pot ajuta. Eu simt chakra, adica eu am intrat in contact cu el, i-am simtit chakra si o pot recunoaste, imi spuse roscata intorcand capul spre mine si priviindu-ma foarte atent cu ai sai ochi ca de rubin.
- Si te pot ajuta si eu! imi spuse Hinata, zambindu-mi cu ochii inchisi, nu inainte de a aproba din cap la spusele lui Karin. Si baiatul acela in echipa cu voi ne poate ajuta si el! Si Edward! Si toti! Haideti sa ne adunam pentru a il gasi pe Deidara.

Am ramas masca la ceea ce tocmai mi-au spus acestea. Imi venea sa plang de fericire, in sfarsit pentru mine rasarise soarele pe ziua de azi. Inca aveam o speranta, inca mai stiam ca pot sa il gasesc si sa il aduc inapoi la mine! Fetele ma iau in brate, iar eu le multumesc.

- Oricum, cred ca ar putea fi la organizatia Akatsuki. Sunt niste ciudati care strang ninja fugari, care si-au parasit satele si ii pun sa faca chestii rele... oricum, spuse Karin plictisita, insa fiind intrerupta de Hinata.
- Karin, cum se simte chakra? Adica tu ai putea sa ne spui chiar acum unde este Deidara? intreba Hinata cu vocea sa subtire.
- Nu chiar, in primul rand am nevoie de un loc liber si linistit, cu nimic care sa imi atraga atentia, cum ar fi o padure, cum... PADUREA! E un loc perfect, mai ales ca acolo a fost si Deidara si totul se poate desfasura mai usor! striga Karin zambind.
- Oricum, ce, Karin? intreb eu nedumerita.
- Stii, si Itachi a fost in Akatsuki, la fel si Hidan. Ei stau intr-un fel de pestera, poarta niste pelerine ciudate...

Dupa ce imi tinuse lectie de istorie cu Akatsuki, Karin fu intrerupta de Hinata:

- Genial! Pai atunci, maine ne apucam de cautari! spuse Hinata.
- MAINE?! strig eu pe un ton nervos.
- Pai e ora 23. Cand am putea? imi raspunse Karin privindu-ma ciudat.

Ma uit la ceas si imi dau seama ca roscata avusese dreptate. Dar... cum? Era imposibil ca timpul sa fi trecut atat de repede. Se pare ca toata ziua mi-am petrecut-o plangand dupa Deidara.

Hinata si Karin parasesc incaperea urandu-mi noapte buna, iar eu le raspund. Intru in baie, iar dupa ce fac dus ma arunc direct in pat, gandindu-ma tot la el. Parca luase o parte din inima mea cu el, parte care era pierduta pentru totdeauna. Oare... oare ii era dor de mine catusi de putin? Oare...

In timp ce imi mangaiam obrazul in timp ce ma gandeam, cobor spre gat, unde simt un lant. Era acel lant pe care Deidara mi l-a daruit nu cu foarte mult timp inainte. Imi amintea de el, era singura mea legatura cu el, singura dovada ca lui chiar i-a pasat de mine. Nu era doar un lant, nu reprezenta doar niste bani aruncati, pentru ca dragostea mea nu e de vanzare, insa avea valoare sentimentala. Imi amintea de Deidara si nu aveam de gand sa il dau jos niciodata. Inchid ochii, si imi incrucisez bratele in jurul meu. Imi amintesc de felul in care ma imbratisa, parca acum imi era frig fara el. Imi amintesc de serile in care obisnuiam sa adorm in barele sale calde, sa il simt langa mine si sa stiu ca totul este bine, insa acum, fara el, nu numai ca ma simt vulnerabila, dar imi este si foarte dor de el... Il ... Il vreau inapoi! Iau ursuletul in brate, si il strang, undandu-l cu lacrimile mele sarate. Oare este un criminal? Oare va incerca sa imi faca ceva daca vin la el? Vreau sa uit tot!

Inchid ochii, incercand sa adorm.

Dar deodata, simt ca ceva imi tulbura somnul. Ma simt ametita. Ma ridic din pat, pentru ca afara era deja soare. Ce naiba se intampla? Parca pana si soarele ii simte lipsa, timpul trece prea repede! Pe usa intra Karin.

- Ridica-te! L-am gasit! striga aceasta.
- Pe cine? intreb eu speriata.
- Iubirea ta! Treci, mai repede, pana nu pierd fluxul de chakra! striga Karin.

Imi iau o camasa alba si niste blugi, si pornim impreuna cu Hinata in cautarea lui Deidara.

- Unde mergem? intreb eu.

Karin nu raspunse. Avea ochii inchisi in tot acest timp. Dupa doua ore de mers, ajungem intr-un loc sumbru, ca un fel de pestera, insa nu prea stiam ce era defapt.

- M-ma voi duce eu, le spun cu o voce trista. Am fost impreuna, poate reusesc sa fac ceva! continui eu increzatoare.
- La asta ma gandeam si eu. Hinata, foloseste Byakugan pentru a ma ajuta cu inamicii. Ne vedem afara, Kuro, imi spuse Karin, mai degraba ordona.

Eram de acord. Nu stiam de ce fac asta, de ce ma duc singura, insa ce puteam pierde? Intru in acea pestera intunecata. Nu puteam vedea nimic, insa continuam sa merg inainte. Dintr-o data, cineva ma ia de la spate, si ma loveste puternic, iar... totul devine negru...

- Ai adus-o? intreba o voce necunoscuta.
- E acolo, Lider-sama. Hai sa vedem ce poate tipul nou. Sa o interogheze? continua alta voce.
- Ma ocup eu, se auzi vocea lui Deidara de dupa usa.

Deschid ochii, dar totul era in ceata. Nu puteam sa imi dau seama de camera in care ma aflam , insa continuam sa ascult vocile. Dintr-o data, Deidara intra pe usa, purtand un tricou negru si niste jeansi.

- Tu... spuse acesta privindu-ma nervos. Nu ai ce face? continua baiatul.

Observ ca eram legata, deci fara ajutor. Super! Acum m-au prins. Incerc sa scap din stransoare, insa fara noroc. Deidara se apropie de mine, si se ghemui in fata mea, punandu-mi degetul sub barbie si soptindu-mi pe un ton viclean:

- Esti cam fara ajutor, nu?
- D-dezleaga-ma, spun eu pe un glas epuizat.
- Nu, imi raspunse blondul apropiindu-se de mine intr-un mod foarte ciudat. Pe mine m-ai vrut, nu? ma intreba acesta, apropiindu-se apoi cu gura de urechea mea. Uite-ma aici, imi soptise baiatul.

Nu stiam ce se intampla, insa eram speriata si transpirata. Deidara se propiase de mine si incepu sa ma sarute, neavand de gand sa ma dezlege, si desfacandu-mi un nasture de la camasa.

- De data asta eu ma voi distra, imi spuse el cu o voce care ma baga in sperieti, apucandu-ma de un san.
- C-ce ai de gand? il intreb eu speriata.

Acesta imi raspunse cu un zambet pervers, si incepu sa ma sarute pe gat, apoi am inceput sa plang.

- Te rog, opreste-te, nu pentru asta am venit! strig eu catre el, insa fara nicio speranta, deoarece eram constienta de faptul ca Deidara nu se va opri; stiam ce voia sa faca.

Imi tot dadeam gatul intr-o parte, pentru a ma feri de sarutarile sale, insa acesta ma apucase violent, si ma saruta. Era... era exact ca si Sasuke! Deidara continua sa ma tot atinga, mangaie si sarute, iar eu faceam tot posibilul sa ma feresc. Nu puteam sa cred ca asta e baiatul pe care l-am iubit, nu pot sa cred ca el a fost persoana alaturi de care am petrecut cele mai frumoase clipe din viata mea si...

Deschid ochii, transpirata si speriata. Totul a fost doar un vis, slava Domnului. Nici... nici macar nu am acea camasa in dulap! De ce? De ce trec eu prin toate astea? Privesc pe fereastra, si observ ca era deja soare. Intru in baie, imi fac toaleta, si cobor in sufragerie, unde se aflau toti.

- Neata! spun Hinata, Karin, Edward si Akatsuchi in cor.
- Nea... ta, le raspund eu speriata.

Karin POV ( cu cateva ore in urma) :

Cineva suna la usa, iar eu aveam ceasca cu cafea in mana si purtam doar o camasa de noapte roz, foarte decoltata, care imi expunea decolteul generos, scurta pana putin dupa fund. Merg spre usa, ne mai ascultand sfatul Hinatei de 'a ma uita pe vizor' si deschid. Chipul meu se reflecta in niste ochi albastrii ai unui baiat blond cu parul scurt.

- Edward! striga Hinata fericita.

Deci acesta era Edward... era ... destul de... SEXY!!!!

Scap ceasca, razand si il poftesc inauntru, ducandu-ma dupa un mop...

Kuro POV:

Toti erau fericiti si increzatori, mai putin eu. Simt o mana calda pe umar, si cand ma intorc ii priveam ochii negrii lui Akatsuchi.

- Iti promit ca vom fi cu tine pana in ultima clipa, imi spuse acesta aratand spre ceilalti, care imi zambeau sincer. Vom incerca pana la capat!
- Da! strigara toti in cor, inafara de mine.

Ma simteam prost, deoarece nu aveam nevoie de o armata, insa nici rau nu imi facea. Hinata vine la mine si ma incurajeaza, apoi hotaram sa pornim dupa Deidara. Nu stiu de ce, dar presimt ca viata mea se va schimba...

Deidara POV:

Deja se intunecase, ce urat. Parca de cand nu o mai vad pe Kuro, nimic nu merge bine, totul e haotic. Incepe sa imi para rau ca nu am lasat-o sa vina cu mine, insa nu aveam ce sa fac. Acum, insa, problema mea e ca trebuia sa incerc sa adorm si sa ma acomodez cu alta camera. Intru. Noua mea camera era atat de simpla, incat ma speria. Avea un dulap negru, un pat alb de doua persoane si o noptiera, iar partea buna era ca avea baie proprie.

Dupa ce fac dus, ma arunc in pat, cu gandul la Kuro. Oare ce face acum? Oare m-a uitat? Ma intreb doar daca... ne va fi dat sa ne mai vedem vreodata, sau drumurile noastre s-au despartit pentru totdeauna? Of, e numai vina mea, dar totusi, bosorogu' de bunica-su e Tsuchikage si nu puteam sa risc, insa nici nu cred ca stie cat de rau imi pare ca am parasit-o.

Ma arunc, intins pe spate in patul de doua persoane, si ma gandesc la cum ar fi fost daca nu paraseam satul si daca nu eram in Akatsuki. Poate totul avea mai mult sens, iar acum Kuro nu ar mai fi suferit. Chiar imi pare rau...

Inchid ochii, si cad intr-un somn fara vise, gandindu-ma la ea in tot acest timp, si simtindu-ma vinovat.

Dimineata, sunt trezit de Sasori, care batea ca disperatul in usa camerei mele:

- Misca-ti fundul, avem misiune! striga acesta pe un ton nesuferit, ca de obicei.

Imi dau ochii peste cap, si ma ridic din pat, oftand. O sa fie o zi lunga...

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Mar 10 Apr 2012, 09:06

Buna
Ma bucur ca ai pus next, Iuli
Ce moaca i-ai gaist lui Deidera
Si-mi pare rau de Kuro..
Saraca de ea.. eu nu as avea curajul sa ma mai duc dupa Dei dupa acel cosmar
Eh, Iulia?
Sti care-i datoria ta acu`?
Sa pui un next mare si frumos..
Aaa si multumesc ca ai stat treaza pana la 12:00 noaptea ca sa-mi faci mie un capriciu
Spor la scris si adu repede next-u`

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mar 10 Apr 2012, 19:36

[b]Sper sa va placa next-ul. happy2

- Capitolul 31: Lupta -

Legaturi [+16] - Pagina 3 ?mmid=1d88e711c528cf657

Kuro POV:

Pornisem in padurea spre Iwa, pentru ca acolo era singurul loc mai decent unde Karin isi putea desfasura tehnica. Roscata se aseaza jos, in pozitie de meditare si face semnul tigrului cu o mana, concentrandu-se. Noi toti o priveam uluiti, iar dupa minute bune, care pentru mine pareau o vesnicie, aceasta deschide ochii, zambind.

- Exact cum credeam. Spre Tara Focului! striga Karin aratand spre nord si ridicandu-se.
- Yeeey! striga bucuros Akatsuchi. Sa meergem!!

Toti se uitara la Akatsuchi ca si cum picase de pe alta planeta, apoi am pornit la drum, care avea sa fie foarte lung.

- Unde anume in Tara Focului? intreba Hinata, in timp ce mergeam.
- Va duc eu, insa grabiti-va, ne va lua doua zile in ritmul asta! strigase Karin.
- C-cum a reusit Deidara sa parcurga tot acest drum? continua Hinata.
- Stii, nu a trecut foarte putin timp, si oricum, drumul nu e lung, VOI VA MISCATI CA NISTE PENSIONARI! striga Karin nervoasa.

Hinata o privi uluita, apoi intorsese capul si am continuat drumul.

Alergam. Alergam de o ora si jumatate in continuu, fara pic de pauza. Simteam ca un bat infipt in inima, insa voiam atat de mult sa ajung la Deidara, incat nu imi mai pasa de nimic.

- Haai, o pauza, Karin, nu mai putem! se auzita vocile baietilor care stateau toti intinsi pe jos sau sprijiniti de copaci.
- Of, bine! Nu credeam ca am iesit cu azilu' dupa mine, le raspunse Karin aruncandu-le o privire ucigatoare.

Ne asezam pe iarba, iar Hinata se intinde langa mine, care stateam ghemuita si priveam cerul, gandindu-ma la Deidara, culoarea cerului albastru amintindu-mi de ochii sai. Imi venea sa plang, nu imi venea sa cred cate pot sa fac pentru el, nu imi venea sa cred ca pot iubi atat de mult pe cineva, incat sa sufar precum o fac acum. Ma gandeam si la Katy, la toate amintirile noastre impreuna, la toate clipele petrecute impreuna... De ce trebuie sa se intample toate astea?!

- Hinata... Katy e chiar..
- Da, ma intrerupse aceasta cu lacrimi in ochi. Era un doctor ciudat, care mi-a zis ca nu se mai poate face nimic pentru ea.
- Ce medic, intreb eu curioasa si cam suspicioasa.
- Nu stiu, raspunse aceasta serioasa privind cerul care se reflecta in ochii ei lila, ca de sticla. Era palid, avea ochi chiudati si parul lung negru.

Nu imi era cunoscut ca fiind medic de aici, din Iwa, insa probabil au angajat altul. Dau din cap, si ma indind langa Hinata pe iarba, gandindu-ma la discutia mea cu ea dinainte sa devenim genini... Acum 4 ani.

Legaturi [+16] - Pagina 3 AnimeLuckyBrunetteGirl

Legaturi [+16] - Pagina 3 AnimeLuckyBrunetteGirl

~ FlashBack ~

Eram in fata academiei, alaturi de toti studentii de academie. Invatasem tehnicile de baza, iar astazi ne primeam bandanele. Abia am asteptat ziua asta! M-am antrenat cu mama in tot acest timp si sunt foarte entuziasmata!

- Crezi ca vom face ceva? ma intreba Katy.
- Sunt sigura! raspund eu optimista. Ma intreb cu cine vom nimeri in echipa.
- Ooh, sper sa nu nimeresc cu baiatul ala gras, pare cam ciudat, imi spune aceasta.
- Nu judeca oamenii, Katy! ii spun eu serioasa, fiind putin deranjata de faptul ca ii palcea sa catalogheze lumea.

Fata imi zambeste si ne luam in brate, spunandu-ne ca vom fi prietene pentru totdeauna, ca nu vom lasa vreo cearta sau vreun baiat sa ne distruga prietenia si respectul uneia fata de cealalta.

- Iti promit, Kuro-chan, ca orice ar fi, eu nu te voi parasi sau trada pentru un baiat sau pentru orice altceva, prietenia noastra este mult mai puternica! imi spuse aceasta strangandu-ma in brate.
- Si eu. Vom fi prietene pentru totdeauna, nimic nu ne va desparti vreodata, si mereu imi voi aminti te tine! ii spun eu zambind, sarutand-o pe obraz.

~ Endflashback ~

Nu pot sa cred cat de proaste am fost, ne-am lasat conduse de vorbe si am uitat ce ne-am promis inainte. Nu trecea o zi fara sa nu imi fie dor de ea inainte, iar acum ultimele cuvinte pe care i le-am adresat au fost ' du-te dracului '. Incep sa plang, insa silentios, pentru a nu lasa pe cineva sa ma observe. Intorc capul, si incep sa privesc iarba umeda, concentrandu-ma intr-un singur punct, sperand ca asa va trece durerea.

- Sunteti gata? intreaba Karin.

Nu eram. Ma gandeam oare cand il voi vedea, ce ii voi zice? In minte mi s-a fulgerat momentul in care mi-a zis sa nu vin niciodata dupa el, moment care ma baga in sperieti, ma facea sa imi amintesc de visul pe care l-am avut, facandu-ma in acelas timp sa ma intreb de ce am atata incredere in el si de ce nu pot renunta la tot ceea ce a fost, la fel cum a renuntat el.

Ii spun un 'da' lui Karin, si ma ridic de pe iarba, pornind din nou. Eram obosita, nu mai aveam niciun chef sa alerg, voiam sa ma asez, sa dorm, pentru ca acel vis ma epuizase psihic, fusese atat de real, incat ma simteam de parca nici nu dormisem. Eram ametita si voiam ca totul sa se termine mai repede, dar si sa devin mai puternica. Dintr-o data, in fata noastra apare o fata cu parul albastru si cu capul afundat in gulerul pelerinei sale negre cu norisori rosii, iar langa ea un baiat care parea sa fie pe jumatate rechin.

Aceasta ridica capul, iar atunci o pot privi mai bine.

- KONAN?! intreb eu nedumerita, pe un glas foarte strident.
- Oh, m-ai recunoscut, imi spuse aceasta pe un ton batjocoritor. Mda, se pare ca eu trag sforile. V-am simtit prezenta cu mult timp inainte, insa pentru ca nu avem pe cine trimite, am venit chiar eu, aici, uitati-ma, spuse aceasta priviindu-si unghiile portocalii si aranjandu-si parul.
- Esti nebuna, spun eu serioasa, cu umpic de teama in glas.

Legaturi [+16] - Pagina 3 Tayuya63

Voiam sa ii mai spun multe, insa nu apuc, pentru ca aceasta face un fel de monstru din hartie, iar deodata langa ea apare Tayuya.

- Ce mai faci, papusica? o intreaba aceasta cu ura si dispret.
- Lasa-ma in pace, nenorocito! striga Tayuya nervoasa.
- Ce naiba se intampla? strig eu nedumerita.
- Pai, se pare ca Orochimaru ne-a lasat un mic cadoas, spuse Konan rupandu-i bluza Tayuyei intre gat si umar, unde se afla un semn blestemat.

Konan o privi in ochi pe Tayuya, care isi schimbase forma. Arata exact ca si Sasuke. Piele maro, ochi sinistrii si expresie a fetei schimbata.

- Mda, din cate puteti vedea, draga mea Tayuya este o purtatoare a semnului blestemat din Rai, simbolul ucenicilor lui Orochimaru, pe care eu, bineinteles, ii pot controla! Ah, ce imi place viata! spuse aceasta cu un glas inganat, fluturandu-si bretonul. P ele, scumpo! Te voi rasplati, striga ea catre Tayuya, care nu se putea controla, sarind pe noi.

Ii evit atacul, insa Tayuya nu se opri. Era controlata ca si o papusa de catre Konan. Oricat de mult o loveai sau te fereai de ea, ea nu simtea, si continua sa te loveasca pana te nimerea. Konan face semnul tigrului cu mana, si incepe parca sa vorbeasca singura, iar deodata, prin tehnica teleportarii, langa ea, apare un tip cocosat, destul de ciudat.

Acesta isi da jos pelerina, adevaratul sau corp fiind o carapace, un fel de armura. Orice ar fi, era .... inuman. Dintr-o data, aceasta armura se despica in doua, in din ea iese un baiat roscat imbracat intr-o pelerina Akatsuki.

- M-ai asteptat, frumoaso? i se adresa acesta lui Konan, care il privea cu dispret, ordonandu-i sa ma omoare.
- Nicio problema, scumpo, continua acesta.

Roscatul scoate un fel de sigiliu pe care era scris cuvantul 'Trei', iar dintr-o data, cu totii ne cufundam intr-un nor de fum foarte dens. Nu mai vedeam nimic, si imi venea sa lesin...

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Mar 10 Apr 2012, 20:17

Buna
Iti multumesc ca ai pus next-ul esti o scumpa.
Nu-mi vine sa cred.. si mie imi dai impresia ca visu` o sa devina realitate
Si Konan si cautat acolo?
Ca nu inteleg..
Doamne.. sper sa nu li se intample nimic..
Da Maica Domnului sa nu pateasca ceva Kuro.. si sa o salveze Deidera..
Aaaa, starea de lesin e gravida?
Eu sper ca da
Chiar daca ma-sa va face crize ..
Vreau copilasi..
Astept next-ul Iuli
Spor la scris

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mier 11 Apr 2012, 00:15

Hehe, vei vedea . Te pup, scumpa mea, uite aici next. . Sper sa nu dezamagesc lumea si... limbaju

- Capitolul 32: My love will be forever -

Kuro POV:

Simteam pamantul rece sub capul meu, care era prea greu pentru a se putea ridica. Norul de fum se imprastiase, iar toti ceilalti erau bine, inafara de mine. Pur si simplu, nu ma mai puteam ridica, aveam o stare de ameteala densa si parca acel miros imi intrase in nari si imi molesise tot corpul. Dar pot vedea, ca langa Konan a aparut Deidara. Parea foarte diferit, nu stiu de ce, dar ceva imi spunea ca... nu era chiar el.

Konan statea in fata lui si il luase de dupa gat, iar acesta ii raspunse.

- Dei, uite, a venit Kuro dupa tine. O omoram acum? intreba Konan cu o voce senzuala.
- Nu am nevoie de Editat de choco :) : fara astfel de cuvinte., asa ca ucide-i pe toti, dulceata, spuse acesta pe un glas la fel de pervers ca si ea, bagandu-si limba in gura ei.

Inima mea se oprise la cele spuse de el. C-cum ma poate numi asa dupa cat de multe fac pentru el? Simt ca inima parca imi sangereaza, iar lacrimile incep sa imi curga. Cum ma poate parasi in favoarea lui Konan? Imi urasc viata, il urasc pe Deidara si...

- Wooow, Zetsu chiar se pricepe la clone! Chiar seamana cu Deidara, sa moara toti...
- Kisame, cretinule, Kuro trebuia sa creada ca e cel adevarat! Esti inutil! Retragerea, si... buna treaba, Zetsu, spuse Konan catre acel 'Dedara', care se transformase intr-un om alb, cu niste spini verzi in jurul lui.
- Eh, macar am incercat, ii raspunse acesta disparand.

Hinata ma ajuta sa ma ridic, si ma linisteste, insa nu puteam uita... ii copiase pana si... vocea. Acea voce care odinioara ma alina si imi spunea ca ma iubeste m-a numit 'Editat de choco :) : aceeasi poveste.' fara nici umpic de retinere...

- E ciudat... spuse Karin confuza, aranjandu-si ochelarii pe nas.
- D-de ce? intreba Hinata surprinsa dandu-si parul de dupa urechi.
- Stiau ca suntem aici pentru Deidara. Cred ca... au un fel de spion in organizatie care ii spioneaza pe cei din satul de provenienta al membrilor noi, altfel nu-mi explic asa ceva, continua Karin tinandu-si mana pe rama ochelarilor si frecand-o cu doua degete.

Eram umpic surprinsa de Karin, nu am stiut niciodata ca poate fi atat de desteapta si ca are o astfel de latura.

- Dar mai important. Kuro, ce ai patit? Acel fum umpic urat mirositor si acea tehnica de invocare 'farsa' a lui Sasori, facuta doar pentru a ne alarma, te-a facut sa lesini, imi spuse Hinata cu vocea sa subtire si inocenta, parand foarte ingrijorata pentru mine.
- Nu stiu, totul a devenit ceata, capul a inceput sa ma doara, si dintr-o data... totul s-a omogenizat, ii spun eu fara niciun fel de habarn, fiind foarte sincera.
- Cred ca ar trebui sa luam o pauza si sa ramanem aici pana maine, aratati mai rau decat daca v-ati fi luptat pana la moarte cu indivizii astia, se dadu mare Karin, privind spre baieti, care erau vai de mama lor.
- Unde ne putem duce? intreb eu cu o voce slabita, dandu-mi seama ca abia vorbeam, ceea ce ma facea sa ma intreb ce e cu mine.
- Haideti sa mai mergem, macar sa gasim un hotel, imi raspunse Karin pe un glas foarte cald. Miscati-va fundurile, babuinilor! striga aceasta catre baieti, care oftau si gafaiau cu limbile scoase si fetele rosii, mai rau decat niste caini vara.

Mergem aproximativ inca doua ore pe drum, si ajungem in Tara Apei, mai precis in Satul Apei calde, adica Yugakure. Mergem ceva timp, intrebam cativa localnici, si ajungem intr-un final la un hotel mai ciudat. Aranjamentul era tipic japonez. Camerele mari si spatioase cu balcon, in spate se afla un lac.

- Ne pare rau, avem doar o singura camera libera, de sapte persoane, spuse receptionera, o femeie bruneta cu ochi mov si camasa albastra cu o bluza alba pe dedesubt.
- Suntem doar cinci! urla Karin spre receptionera. Suntem SI FETE , SI BAIETI, nu putem sta impreuna si...
- Nu e nicio problema, spuse Hinata punandu-i mana pe umar lui Karin si strandand-o, in semn sa taca.

Roscata aproba din cap si lua cheia camerei, receptionera priviindu-ne urat in tot acest timp, urmarindu-ne cu privirea pana dupa ce am urcat scarile si ne-a pierdut din campul vizual.

Dupa ce ne-am batut aproximativ 3 ore pe baie, ma aflu in sfarsit in pat. Faptul ca in camera erau si paturi goale ma faceau sa ma simt sinistru, iar sforaitul lui Akatsuchi ma scotea din sarite.

- CE DRACU', TACI NAIBII DIN GURA, KING KONG CA MOR AICI! urla Karin punandu-si ochelarii pe ochi, nereusind decat sa ne faca pe toti sa tresarim, inafara de Akatsuchi, care doar se intorsese si spunea ' Mami, mami '.

King Kong... Mi-am amintit de Deidara, de cand ni s-au spus echipele si eram bucuroasa ca am nimerit cu el, tot gandindu-ma la tot timpul pe care l-am petrecut impreuna si in care ne-am iubit.

~ Flashback ~

- Deidara, arta nu inseamna decat modelare, arta inseamna suflet, arta inseamna...
- Arta este ceea ce simte fiecare! Arta se naste din sentimentele celui pe car eo face, iar eu, intr-o zi, cu ajutorul artei mele voi deveni Tsuchikage si va voi face la toti in ciuda, inclusiv tie, bosorog tafnos! striga Deidara scotand o pasare din lut din buzunar.
- Hăhăhăhă, eu cred ca vei lucra la pet shop, spuse Akatsuchi razand. Tu vei face orice pentru arta, nu e asa? intreba acesta punand accent pe cuvantul 'orice'.

Eu il priveam bucuroasa. Ii admiram ambitia si sufletul bun, insa ma enerva ca mereu ma lua peste picior si isi batea joc de mine.

- Kuro, te-a calcat trenu'? intreba acesta razand de mine.
- N-nu! strig eu nervoasa.
- Pai, tocmai ajunsesem la tine si te-am intrebat daca exista vreo persoana speciala pentru tine, spuse bunicul.
- N-Nu stiu, raspund eu lasand capul in pamant.

A fost o intamplare oribila, acum Dei ma crede o ratata si o...

- Buna, Katy! strig eu luand-o in brate pe prietena mea cea mai buna pe viata, de care nu ma va desparti nimeni si nimic!

~ Endflashback ~

Gandeam prea mult... Katy, ma URASC pentru ca indraznesc sa respir fara tine. Imi pare atat de rau, atat de fraiere am fost amandoua, am uitat de noi si de tot ce a fost si am lasat sentimentele sa ne distruga cel mai pretios lucru pe care il aveam amandoua... prietenia noastra puternica...

Si Deidara, imi era atat de dor de el, cred ca daca in noaptea asta nu il vad, voi innebuni, fiecare secunda fara el e ca un minut, fiecare minut e ca si o zi, fiecare zi ca si un an, nu mai suport, nu mai rezist, sitma ca e imposibil si ca trebuie sa rezist, dar era imposibil sa mai traiesc stiind ca el nu este langa mine, ca nu mai e al meu, ca nu il voi mai vedea prea curand ca... il iubesc. Asta e! Il iubesc, il iubesc al naibii de mult, Deidara, te vreau inapoi!

Mi-am lipit fruntea de peretele rece al camerei albe, si incep sa plang. Simt ceva care se plimba prin camera si observ ca Hinata deschisese geamul.

- PUTETI SA NU VA MAI FOITI ATATA?! striga Karin aprinzand veioza.
- Doamne, femeie, nu mai fi disperata! striga Edward.
- Hawai! Soda! Plaja si femei si aaaaa! striga Akatsuchi sarind din pat.
- Incetati, o sa o treziti pe Kuro! striga Hinata.
- Kuro e deja treaza, nu-i asa... Kuro? intreba Karin.
- La... Lasati-ma sa dorm, spun eu pe un ton plans, iar ceilalti intr-un final ma asculta.

Karin stinge lampa, iar eu tot la Deidara ma gandesc. Defapt si la Katy, si la amandoi, dar deocamdata, Deidara imi lipseste mai mult, pentru ca el e in viata, la el inca mai am o sansa, dar cand o simt aproape, aceasta se indeparteaza de mine. Simt ca in momentul asta pot face orice pentru el, as dori sa mor decat sa mai stau un minut cu acest sentiment, insa nu am ce sa fac. Inchid ochii, si incerc sa adorm, insa eram constienta de tot ce era in jurul meu, eram ca intr-o stare de veghe. Eram ametita, aprca odata cu ochii mei inchisi, simteam cum se invarte pamantul, impreuna cu mine si tot ceea ce se afla in jurul meu. Spatele ma durea ingrozitor, iar eu nu stiam ce sa fac. Parca intregul meu corp era amortit, odata cu starea mea de somnolenta crescuta si cu neputinta de a dormi.

Deschid ochii, iar toti din jurul meu dormeau linistiti, visand frumos si fiind relaxati, stare degajata si simtita chiar in acea bezna oribila. Privesc luna care se reflecta in ochii mei negrii... Deidara, te rog, vino la mine...

Dei POV:

Astazi s-a anulat misiunea ca nu stiu ce treaba a avut Lideru', deci m-am trezit degeaba, iar acum nu pot sa adorm. Imi e dor de ea, oare unde e acum? Oare la ce se gandeste? Oare a adormit? As vrea sa vina la mine, sa imi dea macar un semn, macar sa stiu ca e bine, insa nu stiu cum de am tupeul sa imi doresc ceva de la ea, la cum am facut-o sa se simta. As vrea sa stie ca... eu chiar am tinut la ea si ca am mintit cand am zis ca nu am placut-o niciodata, insa deodata telefonul imi suna, iar mesajul pe care il primesc ma face sa incremenesc si sa am palpitatii.

Kuro POV:

Nu am mai rezistat, asa ca am luat telefonul de pe noptiera, si i-am dat mesaj. Poate e cea mai mare greseala din viata mea, insa asta imi doresc sa stiu. I-am scris " Tu m-ai iubit inainte? ", iar acum astept raspuns. Fiecare secunda pare cat o saptamana, timpul parca e dat cu incetinitorul, ma simt ca in Sims, unde tu decizi cat de repede trece timpul, iar raspunsul nu intarzie sa apara.

" Nu "

Imi venea sa mor, sa nu mai respir niciodata. De ce am facut asta, de ce am gresit in halul asta punand o asemenea intrebare tampita? Iarasi a vibrat, iarasi am primit un mesaj, insa nu vreau sa stiu ce a spus. Dar...

" Eu te iubesc acum "

" Atunci de ce m-ai lasat fara sa iti pese? "

Cand ii vazusem raspunsul, anume ca ma iubeste, simt ca parca inima imi bate din nou, iar telefonul a vibrat din nou.

" Daca si tu ma iubesti, uita-ma si nu ma cauta vreodata. Avem alte cai. Intelege odata! "

Nu puteam sa fac asta. Nu i-am raspuns, doar am inceput sa plang. Plangeam cu cele mai amare lacrimi din lume, le simteam cum mi se preling pe obraji si cum uda perna, insa nu aveam de gand sa renunt la el. Nu aveam de gand sa renunt la el pentru nimic in lume. Imi ating lantul, gandindu-ma la toate momentele frumoase petrecute alaturi de el, iar in acea clipa mi-am promis ca voi lupta pentru a il aduce inapoi pana in ultima clipa, oricare ar fi pretul.

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Mier 11 Apr 2012, 08:08

Iuli
Mai faci un next asa.,.. de dimineata?
Ce mila imi e de Kuro..
Sunt sigura ca-i gravida
Iar Dei, taci si duta la ea, sa va iubiti ca doar iti poarta copilul in pantece
Iulia.. esti cruda.. acum imi dau seama..
O faci pe Kuro sa sufere.. prea mul
Astept next-ul Iulii
Spor la scris

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mier 11 Apr 2012, 11:56

Vai vai vai. Legaturi [+16] - Pagina 3 385627

Cate capitolee. Deci am avut ce citi si ma bucur ca tu chiar pui capitolele repede, asa unul dupa celalalt. Pai ce pot sa spun, sunt absolut uimita de alegerea lui Deidara, si mai cu seama de restul intamplarilor la care nici macar nu ma asteptam. Ala face asa, celalalt altfel si tot asa. Eu una incep sa cred ca tu esti un mic geniu inca nedescoperit. Ai atatea idei si poti scrie niste capitole atat de lungi si totusi care sa nu te plictiseasca si care sa te captiveze, incat nici macar nu imi pot da seama unde incape atata imaginatie. Hmm, acum ma intreb ce se va mai intampla cu cei doi, cat si cu ceilalti, deoarece este destul de logic ca mai ai inca multe surprize pentru noi, dar si pentru personaje. Vai, si Sasuke asta, a facut toate astea ca sa o indeparteze? Mai avea putin si o omora, ce Dumnezeu? :)) Aa, da, si in ultimul capitol ai folosit tu colo un cuvant nu tocmai adectav pe care ti- l-am editat. Daca vrei poti inlocui tu cu altceva, dar sa nu mai vad asa ceva pe viitor, ok? Legaturi [+16] - Pagina 3 301723

Acestea fiind spuse, spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce. Legaturi [+16] - Pagina 3 962758

choco :)

Subiect: Re: Legaturi [+16] Joi 12 Apr 2012, 10:44

Choco, scumpo, imi pare chiar foarte rau, insa nu m-am putut abtine, credema. In orice caz, nu se va mai repeta, promit. Uitati next, sper sa nu va dezamagesc pentru ca am senzatia ca e cam plictisitor .

- Capitolul 33: Dor -

Kuro POV:

Nu aveam de gand sa renunt la el pentru nimic in lume. Imi ating lantul, gandindu-ma la toate momentele frumoase petrecute alaturi de el, iar in acea clipa mi-am promis ca voi lupta pentru a il aduce inapoi pana in ultima clipa, oricare ar fi pretul. Inchid ochii si imi amintesc de el, de ochii sai. Aveam telefonul in mana cu mesajul de la Deidara. Voiam sa ii dau mesaj, sa il rog din suflet sa vina, insa imi era frica, pentru ca stiam ca va spune 'nu', insa nu puteam rezista. Voiam sa ii spun tot ce simt, cat de mult imi lipseste, cat de mult il iubesc si il vreau inapoi, dar nu puteam. Ceva ma retinea din a face asta. Stiam deja raspunsul, insa voiam sa incerc, voiam sa il fac sa stie cat de mult il vreau langa mine in clipa asta. Pun telefonul pe noptiera si incep sa plang.

Ma lipesc cu fruntea de perete si imi trag patura pe partea din fata, astfel facand ca vantul rece al noptii sa ma bata la spate, prin pijama. Imi cufund fata in plapuma pentru ca suspinele mele sa nu fie auzite de ceilalti si o strang in pumni. De ce? De ce a afcut asta daca ma iubea atat de mult precum tot zicea? De ce nu s-a gandit o clipa si la suferinta pe care o voi indura odata cu plecarea lui? Inca nu imi vine sa cred ca nu i-a pasat deloc de mine in tot acest timp in care am plans dupa el. De ce face toate astea? Incerc sa adorm, insa nu reusesc. Iau telefonul si tastez:

" Deidara, eu nu rezist fara tine si nu pot continua, te rog, de ce trebuie sa indur toate astea? "

Voiam sa apas pe trimite, insa primesc un nou mesaj. Inchid intr-un suflet casuta, dar nu era Deidara, ci mama, care imi spunea ca vine peste o saptamana ca mai are niste treaba. Nu imi pasa!

Deschid din nou creatorul de mesaje, insa cand sa apas butonul de trimitere, mi-am amintit... prima data cand i-am zis ce simt pentru el... a zis... m-a avertizat ca ma va face sa sufar. Tocmai ii zisesem ca il iubesc...

~ Flashback ~

-Ce s-a intamplat? intreb eu, privindu-l... Nu cred ca ultimile minute au fost prostii, continui eu.

Blondul ma ia de mana, lasa serios privirea in jos si :

-De ce faci asta? ma intreaba acesta, strangandu-mi mana si incruntandu-se, cu vocea tremuranda.

In momentul ala, i-am sarit de dupa gat, iesind astfel din stransoarea mainii sale si i-am spus motivul, pe care cred ca si voi il stiti..i-am spus absolut tot.. cum el ma face sa ma simt bine, cum el ma intelege.

-GATA! striga acesta, aruncandu-ma deoparte; raman socata.
-C-ce ai patit? spun eu printre lacrimi..blondul nu mi-a raspuns, dar a lasat capul mai in jos.

Ridicandu-i cu un deget barbia din pamant, il mai intreb odata.

-Iti voi frange inima. Iubesti pe cine nu trebuie, adauga acesta.

~ Endflashback ~

Ce oarba am fost! M-am lasat condusa de sentimente! Degeaba, a fost vina mea! Acum nu numai ca voi suferi dupa el, dar mi-am si irosit prima partida de amor cu unul ca el. Imi vine sa mor, mi-am facut asta singura, nici nu ar mai trebui sa am tupeul sa il mai caut! Imi arunc capul greu pe perna moale si alba, si incet, incet, reusesc sa adorm, cu ochii inlacrimati si fata plansa... in sfarsit imi gasisem linistea, in sfarsit...

- TREZIREA, NETOTILOR! se auzi un urlet care rasuna pana la receptie.
- Karin, serios acum? intreba Edward scarpinandu-se dupa cap
- Kuro, ridica-te in momentul asta! urla Karin spre mine.
- Tu esti nebuna? intreb eu ridicandu-ma nervoasa, ca un zombie.

Dupa cele trei ore bune in care ne-am certat pe baie, si am reusit fiecare sa ne facem cat de cat toaleta, ne-am asezat foecare pe cate un pat si am inceput sa dezbatem subiectul 'idei pentru a il gasi pe Deidara'.

- Nu e vorba de cum il gasim, e vorba cum trecem de ciudatii aia, Kuro, mi-e frica, ia-ma in brate! striga Akatsuchi sarind pe mine ca un disperat.

Ma cam deranja, pentru ca stiam ca Akatsuchi ma place, dar eu nu simteam nimic pentru el. In orice caz, el acum avand ocazia perfecta de a ma 'cuceri', fara blond prin preajma, cred ca era gata sa incerce orice mijloace posibile pentru a ma aduce langa el. Il rog frumos sa inceteze, iar acesta se retrage rusinat.

- Propun sa ii invingem pe rand, spuse Karin dupa ce si-a dres vocea.
- Cum adica pe rand? Crezi ca or sa vina in sir indian la noi sau ce? intreba Edward ironic.
- Inceteaza sa mai faci pe prostul! urla Karin aratand spre el. Ma refer pe rand, adica in loc sa se lupte fiecare cu cate unul, facem tot posibilul sa apucam sa ne luptam toti cu unul singur, continua aceasta pe un glas linistit, asezandu-se.
- Mie mi-e foaaameeeeeee! striga Akatsuchi ca un disperat.

Dupa ce au mancat toti inafara de mine, care nu puteam nici sa inghit in sec, dar sa mai mananc, Karin incepe din nou sa faca pe desteapta.
Mi se parea stupid. Eu eram cea care suferea, dar Karin cea care nu numai ca facea regulile, dar ne trata ca pe niste servitori de ai ei, insa sunt intrerupta:

- Deci acesta e planul! Sa mergeem! striga Hinata fericita peste masura.
- C-ce? intreb eu nedumerita.
- Sa mergem! striga Akatsuchi victorios.

Nu inteleg, parca o faceau anumit! Oftez nervos, si merg cu ei. Din nou alergam si aveam aceeasi senzatie oribila cum ca inima mi se va opri curand, ca nu mai am oxigen si nu mai pot continua drumul, insa imi doream mai mult decat orice sa ajung la el, sa il strang in brate si sa il aduc inapoi, pentru ca aveam nevoie de el.

- Kuro, ce ai? Inainte alergai kilometri intregi, ce se intampla cu tine si cu rezistenta ta? ma intreba Akatsuchi ingrijorat.
- N...Nu stiu, raspund eu sincer.

Intr-adevar, de la o vreme, ma simt ciudat, dar ce e cu asta? Eram mult mai puternica inainte si trebuie sa continui, orice ar fi! Cu ambitie, ma fortez, insa simt ca nu mai pot merge, si ma opresc. Ma simteam ametita. Ce naiba se intampla cu mine?

- Linisteste-te, imi spune Hinata mangaindu-ma pe spate.

Aprob din cap, dar nu ma las. Pornesc in continuare spre ascunzatoare, nestiind unde ne ducem, lasandu-ma condusa de Karin. Ma fortam, pentru ca toti muschii ma dureau, iar picioarele deja nu le mai simteam, dar voiam sa ajung la Deidara orice ar fi. Dintr-o data, in fata noastra apare Konan, alaturi de acel Kisame.

- Voi nu va invatati minte? Cum ne-ati gasit ascunzatoarea? striga aceasta catre noi cu foarte mult dispret, scotand o sabie de hartie.
- Aia e hartie igienica? intreaba Akatsuchi nervos.
- Akatsuchi inceteaza sa nu mai gandesti!!!! urla Karin in timp ce sarise la Konan.

Eu pur si simplu stateam si priveam cum se atacau unii pe altii, fara sa zic nimic. Imi dadeam seama ca stau degeaba, ei luptand pentru mine, insa nu intelegeam de ce faceau toate astea. Oare voiau sa il aduca pe Deidara inapoi, sau doar sa ma faca pe mine sa nu mai fiu trista? Totul era in ceata, eu pur si simplu stateam si priveam in jur cum Hinata, Karin, Edward si Akatsuchi se lupta pentru mine, dar dintr-o data vederea mi se incetoseaza, si simt cum pic pe pamant fara sa ma pot controla. Totul se omogenizeaza intr-o ceata densa, iar eu simt cum cad pe asfaltul rece, fara sa ma pot controla. Piciaorele mi se inmuiasera, corpul nu imi raspundea. Nu stiu ce s-a intamplat cu mine, niciodata nu m-am simtit asa. Oare ce am patit? Oare sunt bolnava?

Deidara POV:

E dimineata si inca imi pare rau pentru ceea ce am spus, insa nu vreau ca sentimentele noastre sa o faca sa devina o criminala ca si mine, sau mai rau, ea, nepoata lui Tsuchikage sa paraseasca Iwa impreuna cu mine, cand ea nu a facut nimic gresit, ci eu am facut, insa simt ca oricum am fi actionat, tot ea ar fi platit pentru greselile mele, cum face acum, suferind. Imi pare foarte rau pentru ea, as vrea sa o iau in brate, sa o alin spunandu-i cat de mult tin la ea si cat de rau imi pare, insa nu am ce face. Am alta cale, si trebuie sa rezist fara sentimente, insa nu cred ca voi mai iubi vreodata pe cineva asa cum o iubec pe ea acum. Sper ca va veni ziua in care ma va ierta si in care va spune 'stop' sentimentelor, o zi in care isi va gasi pe cineva care nu o va face sa sufere, asa cum am facut eu. Defapt, trebuia sa o resping din prima, pentru ca stiam ca intr-o buna zi voi fura kinjuts-ul, insa nu am putut, pentru ca am tinut la ea prea mult, dar totusi uite unde s-a ajuns... In orice caz, poate ma uraste, poate m-a uitat, si poate ca eu nu ar trebui sa ma mai gandesc la ea, dar... e imposibil. Chiar tin la ea si imi pare rau, insa sunt intrerupt:

- Deidara, trezeste-te! se auzi o voce de dupa usa.
- Da, da! spun eu lenes incrucisandu-mi mainile dupa cap, fara nicio intentie de a ma trezi.

Intru in baie, imi fac toaleta, si ies, cu gandul sa ma schimb, insa din pereti se formeaza ceva foarte ciudat, ca un fel de planta. Eram in lenjerie intima. Cand ma uit, observ ca era Zetsu.

- Zeeetsuuu!!! Esti un cretin! strig eu rusinat.
- Of, imi pare rau, spuse acesta acoperindu-si fata cu spinii pana in momentul in care am pus ceva pe mine.
- Ce naiba vrei? il intreb eu nervos peste masura.
- Pai nu stiu. Am uitat, spuse acesta nedumerit. Mi-a zis Lider-sama si Doamna Inger ceva, dar am uitat.
- Iesi afara din camera mea! contrinui eu, aratand spre usa, insa acesta se retrage din nou in perete.

Deja nu mai suport organizatia asta de dubiosi...

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Joi 12 Apr 2012, 10:45

Edit, Diavola prima. Jur ca editez, jurrr.

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Iulia nu vreau sa raman socata.. nu vreau sa vad nici sa-mi imaginez.. ce a vazut Kuro in rima noapte de amor.. deci te rog.
Si.. mereu am zis ca aia e hartie igienica
Imi pare rau pentur Kuro..
Doamne.. Dei, dute la ea si spune-i ca o iubesti.. doar e insarcinata cu copilul tau..
Astept urmatorul capitol
Misca Iulia, misca.
Il vreau dupa masa

Subiect: Re: Legaturi [+16] Joi 12 Apr 2012, 12:30

Misca misca. lough

Hai ca incep si eu ca ea. (D) Si daca ai doua disperate pe capul tau, apoi nu mai ai viata de trait. =))) Ehm, dar ce pot spune? Mi-a placut mult acest capitol, a fost superb. in love

Ai avut cateva greselute pe ici pe colo, dar mna, nu am stat de ele. heh

Ce sa mai zic? Abia astept nextul, abia astept sa vad ce se va intampla cu Kuro, dar si cu ceilalti. Ca pana la urma povestea asta este din ce in ce mai complicata bag de seama. think

Vom trai si vom vedea, nu? happy2

Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce. in love

choco :)

Subiect: Re: Legaturi [+16] Joi 12 Apr 2012, 18:56

deci la ultima faza a capitolului cred k vrei sa ramai fara cititori.
toti o sa moara de ras iti garantez lough

:))=)) eu cred ceva in legatura cu ametelile lui kuro defapt sunt sigura de asta dar mai bn sa vad dak-i adevarat. abia astept next happy2

Subiect: Re: Legaturi [+16] Joi 12 Apr 2012, 21:53

Vaaaiii . Cat ma bucur ca va place si ca asteptati capitolele cu nerabdare. . Sunt ataaaat de fericita ca va place fic-ul. Sper sa aveti aceeasi parere si despre acest next. Scuze daca e actiunea cam... grabita si va cam ameteste. :><:

- Capitolul 34: The other me is dead -

Hinata POV:

Tipii aia au luat-o pe Kuro, profitand de faptul ca a lesinat! La naiba! Imi e atat de teama pentru ea, se lasa orbita de sentimente si poate deveni naiva, nici nu vreau sa ma gandesc ce se poate intampla! Ma gandesc la tot ce e mai rau... Oare dragostea ei pentru Deidara o va face sa o ia pe alte cai? Oare se va lasa condusa de instinctele iubirii? Intrebarile imi inundau capul, iar vederea mi se incetosa din cauza lacrimilor, care parca imi ardeau in ochi, iar stomacul imi tremura. Au luat-o, iar eu nu am facut nimic, doar m-am uitat! E numai vina mea!

Ar trebui sa incerc sa alerg dupa ei, insa sunt prea obosita, deoarece am fost lovita grav in genunchiul stang, si aproape ca nu mai pot merge cu acel picior. Incerc totusi sa ma ridic, eram bine, insa cand am inceput sa alerg, simteam cum ma dezechilibram si eram gata sa renunt, insa nici vorba de asa ceva! Continui sa ma chinui, strigand dupa ceilalti, care incep sa ma urmeze.

- Grabiti-va!!! se auzi vocea enervanta a lui Karin din spate.

Nu mai puteam merge, insa simteam ca mai avem umpic, ca nu mai e mult chin, ca totul se va termina, si chiar asa era. Ne oprim in fata unei cladiri, sau cel putin un fel de cladire foarte sumbra. In fata noastra apare Konan, care ne intinde palma, inchizandu-ne usa in nas. Bat cu pumnii, insa nu reusesc sa deschid usa. Karin se apropie de usa, spunandu-mi 'sa o las pe ea'. Aprob din cap, iar aceasta face un semn cu o mana, iar cealalta o tine pe clanta usii ciudate. Deschide ochii.

- Asta e o bariera cu sigilii. Dar nu imi pot da seama cate, mai am nevoie de timp pentru asta, spuse Karin concentrata.
- Hai sa intram pe geam! striga Akatsuchi razand.

Dupa ce Karin ii dadu o palma cu toata forta ei lui Akatsuchi, continua timp de inca aproximativ douazeci de minute examinarea barierei, si intr-un final...

- 4 sigilii! striga roscata.
- Cum le gasim? intreba Edward cu o expresie ciudata, privind-o pe Karin cu subinteles.
- Hinata? mi se adresa Karin cu un glas dragut, apropiindu-se de mine si inchizand ochii.

Stiam ce trebuie sa fac. Eram gata de orice pentru Kuro, avea un loc special in inima mea. Simt de parca ne-am cunoaste de o vesnicie, desi suntem prietene de putin timp. Nu vreau sa i se intample nimic, Doamne, doar cand ma gandesc in mainile cui a cazut! Organizatiei Akatsuki!

Mi-am activat Byakugan-ul si am inceput sa caut sigiliile. Era unul la aproximativ 200 m N de aici, la 20 m S, 80 m E si 400 m V . Am aprobat din cap, incurajandu-i pe ceilalti, si am pornit spre desfacerea sigiliilor, deoarece trebuiau toate desfacute deodata.

- Cum vom tine legatura unul cu altul? intrebasem eu curioasa.
- Striga Karin, ca i se aude vocea pe o raza de suteee de kilometrii ... AU! striga Akatsuchi, primindu-si un sut la 'barbatie' de la aceasta.
- Vom tine legatura prin aceste microfoane! Haideti! striga roscata intinzandu-ne fiecaruia cate o pereche de casti cu microfon.

Iau castile ingrijorata, insa nu inainte de a le comunica fiecaruia membru al echipei ce sigiliu sa indeparteze. Ne intelegem, fixam frecventa si pornim fiecare spre sigiliile noastre. Alerg printre copaci, parul meu brunet rasfirandu-mi-se pe fata palida, acoperindu-mi ochii inlacrimati de ingrijorare. Oare Kuro e bine? Oare ce ii vor face ciudatii aia? Nici nu vreau sa ma gandesc!

Continui sa merg si sa tot merg, pana cand intr-un final ajung la 'destinatie'. Spatele ma durea, genunchiul imi tremura ca o gelatina, si eram toata transpirata. Inima imi abtea gata sa imi sparga pieptul si sa planga odata cu mine. Le comunic tuturor ca am ajuns, insa se pare ca eram prima care ajunsese la destinatie. Doamne, cat m-am grabit... Kuro, sper ca esti bine. In timpul ramas pana ceilalti gasesc sigiliile, ma asez ghemuita, si incep sa plang, lacrimile amare cazandu-mi pe rana din genunchi, facand ca aceasta sa ma usture...

Kuro POV:

Ma aflam intr-o camera intunecata, luminata slab de o singura fereastra, care se afla deasupra capului meu. Semana cu o celula de inchisoare, insa mirosea puternic a parfum de barbat. Clipesc de doua ori, pentru a clarifica imaginea, iar ochii mei raman tepeni cu privirea pe un tanar roscat, cu ochi ca de caramel in care te pierdeai pur si simplu, cu o privire calda, imbracat intr-o pelerina Akatsuki. Baiatul se apropie de mine, iar cand ma privesc mai bine, observ ca eram legata. Of, Doamne, e exact ca in acel cosmar, aceeasi senzatie, imi vine sa plang si sa ma rog sa fie un alt vis, insa e cat se poate de real.

Roscatul imi pune degetul aratator sub barbie, si ma priveste intens in ochi, ceea ce imi dadea o stare de ameteala, iar apoi isi misca privirea de sus in jos, mancandu-ma din priviri. Unde se afla privirea lui, simteam niste furnicaturi pe piele, si simteam acea parte a corpului vulnerabila. Imi era foarte frica, insa acest sentiment crescuse cand ii auzisem vocea calda si blanda:

- Esti treaza in sfarsit... spune acesta pe un glas plictisit, oftand. Nu o sa ma dau mare, dar nu mai ai mult de trait, continua acesta.

Deschideam gura, incordam corzile, dar nu iesea nicio silaba, ci doar o suflare, deoarece imi era prea frica sa vorbesc, credeam ca orice spun va fi folosit impotriva mea, ca din clipa asta viata mea s-a sfarsit si ca nu ma voi mai putea bucura de nimic niciodata. Oare Deidara unde e? Oare se gandeste in ce pericol sunt eu acum?

Gandurile imi sunt practic blocate, pentru ca Sasori scoate un cutit imens, nu cu mult inainte de a mi-l pune la gat. Inima imi batea, tensiunea era peste limita normala, eram toata rosie si venele din tot corpul imi pulsau haotic. S-a zis cu mine...

- Uite, papusa. Nu incerca sa scapi, pentru ca te vom gasi la fel de usor, imi sopteste acesta la ureche.

Rasuflarea sa calda mi se prelingea de la urechi, pe gat in jos, intrandu-mi in piele si dandu-mi fiori. Oare cum se va termina toata asta? Multe evenimente din viata mea au fost absolut aiurea, insa care va fi finalul? Finalul va fi chiar cel al dulcei mele extaziate vieti? Tremuram toata, gandindu-ma la unde am ajuns din cauza sentimentelor mele: In pragul mortii, cu un cutit la gat, tinut de un baiat mai mult decat frumos, care imi zambea perfid.

Ii priveam chipul atent, cu ochii inlacrimati, oglindindu-ma in reflexia ochiilor sai puri si caprui, pe fata mea citindu-se ca nu imi mai pasa de nimic, insa nu si motivul. Oftez, gandindu-ma ca pana nu il voi avea pe Deidara langa mine, nu imi va pasa. Pot sa si mor, mi se poate intampla orice, doar sa il am langa mine. Dar, stai! Daca mor nu voi mai...

- Raspunde-mi la intrebare! striga acesta, adancind lama cutitului mare, in pielea gatului meu, facand ca in combinatie cu transpiratia, sa ma usture pielea.
- C-ce? indraznesc eu sa spun, cu o voce ciudata, intr-un fel triumfatoare, pentru ca am reusit sa vorbesc, insa ragusita in acelas timp, din cauza ca imi era frica sa nu imi incordez gatul in asa fel incat lama cutitului sa strapunda pielea.
- Copilo, mai repet o singura data, spuse roscatul, care era clar ca si el era destul de tanar, ba chiar de-o varsta cu mine. Ai venit aici pentru ca vrei sa mori? continuase baiatul, inigandu-mi cutitul si mai tare, si mai tare in piele, aproape de a mi-o taia.
- N-nu! strig eu, speriata.

Acesta zambeste, isi baga cutitul la loc, ridicandu-se si intorcandu-se cu spatele la mine:

- Ma duc dupa ajutoare, scumpete. Eu decid cum vei muri, mi se adresase acesta, aprinzandu-si o tigara si inundand atmosfera, si asa destul de inchida, cu miros de tutun. Nu indrazni sa incerci sa scapi! Este doar un coridor, continua el intorcandu-se spre mine cu jumatate de fata si privindu-ma pervers.

Imi era atat de frica, nici nu voiam sa ma gandesc la ceea ce se va intampla. Incerc, incerc, dar nu reusesc sa dezleg sfoara cu care sunt legata. Imi las capul in jos, bag barbia in piept, si incep sa plang. De ce? De ce trebuie sa se sfarseasca asa? De ce dorinta mea nebuna de a avea persoana pe care o iubesc, pe care o ador, pentru care as face orice, langa mine m-a adus in pragul mortii?

Lacrimile imi curg, preligandu-mi-se pe obrazul cald, transpirat si rosu, si cazand pe podea. Astea... astea sunt ultimele momente in care mai pot simti ceva, in care mai pot respira, ultimele mele sentimente, aici si... acum.

Deidara POV:

In timp ce il ajutam pe Zetsu, caruia in sfarsit ii amintise cealalta personalitate a lui, cea neagra si cu voce dubioasa, care mereu se ia de mine, ce are de facut, sa care niste cutii cu arme si pelerine pentru 'membrii care vor sa se alature'...

~ Flashback ~

Zetsu: Sunt muuuulti oameni care iubesc Akatsuki, si ar da orice sa se alature, asa ca avem pelerine noi si...

~ Endflashback ~

Bla bla bla, ratati, Zetsu Alb si Zetsu negru si...

- Ce mai vrei, Sasori? intreb eu indignat pentru ca eram deranjat de acesta pentru a cinsprezecea oara pe ziua de azi, inclusiv ca m-a scos de doua ori de la TV.
- Avem un prizonier, si ca sa iti masor capacitatile, vreau ca tu sa il omori. Dar nu doar sa il omori. Sa il chinui, sa il sperii, si sa il faci sa simta cele mai oribile lucruri din lume, spune acesta pe un ton care imi amintea de filmele horror.

Incuviintez din cap, si asa stiam sa fac lumea sa se simta prost, pentru ca avusesem experienta cu Kuro... Oricum, oricine mi-a intrerupt acea activitate de lenevire si de carat pelerine, merita omorat, nu?

- Oricine ar fi, nu-mi pasa. Hai, Zetsu, ne mai vedem noi, spun eu catre copilul aloe vera, luandu-mi pelerina de pe cuier, incheiandu-ma si pornind spre locul unde ma conducea Sasori no Danna.

Ma tot holbam la el, fara sa stiu ce sa cred. De ce ascundea intr-o papusa gigantica si hidoasa cand el si asa avea puteri? Tot o enigma pentru mine. Nu stiu de ce, dar am o senzatie ciudata. Inima parca mi se inunda intr-un lichid fierbinte, iar intregul gat imi pulseaza foarte tare. Oare de ce am acest presentiment bizar.

Sasori deschide usa unei celule.

Kuro POV:

Eram lesinata din nou, insa auzeam voci in jurul meu.

- Deidara, te las sa te ocupi singur de asta mica?
- Da, o voi ucide eu, spuse Deidara pe un ton ciudat.

Deschid ochii si....

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Joi 12 Apr 2012, 21:57

PRIMA! EDITEZ JUR.

Iulia (D)
Pai ce faci tu aici?
Vrei sa ne omori cu suspansul tau?
O omoara?
Nu cred.. cred ca o va scapa de acolo si ii va inscena moartea think

Iulia.. sunt suparata pe tine sa sti..
Astept urmatorul capitol.
Spor la scris in love

Subiect: Re: Legaturi [+16] Vin 13 Apr 2012, 22:28

Haaaa . Nu te suparaaaaa.

Uitati ca am venit cu next... Sper sa va placa . Stiu, am grabit actiunea, insa...

- Capitolul 35: Wake me up... -

Kuro POV:

Eram lesinata din nou, insa auzeam voci in jurul meu.

- Deidara, te las sa te ocupi singur de asta mica?
- Da, o voi ucide eu, spuse Deidara pe un ton ciudat.

Deschid ochii, iar in fata mea era Deiadra cu un kunai in mana.

- Fii atent, Deidara...
- Lasa-ma in pace! Pot face asta singur! Du-te si culca-te! striga Deidara nervos spre roscat.
- Am sa te omor, spuse acesta parasind incaperea, nu inainte de a o incuia.

Eram terminata. Daca se va intampla ca in visul meu? Daca...

Gandurile imi sunt blocate, spulberandu-se in clipa in care Deidara s-a aplecat spre mine. Viata mea se va asfarsi, nu mai este cel pe care il stiam eu si are de gand sa ma ucida... Mi-e atat de frica, inima imi batea, iar corpul imi tremura, eu fiind intepenita de spaima.

- Tu gandesti? ma intreba acesta nervos. Daca Sasori nu ma chema pe mine, ci pe altcineva ce s-ar fi intamplat cu tine?! urla acesta la mine din toti plamanii, apropiind kunaiul de mine.

Daca ii pasa atat de mult de mine, de ce ma ameninta?

Acesta apropiase kunai-ul de mine. O sa mor. Trasnpiratia rece imi curge pe pielea calda, facandu-ma sa am fiori si sa tremur, insa imi dau seama ca nu mi se va intampla nimic: acesta taie sfoara cu care eram legata cu kunai-ul si ma priveste serios. Ia sfoara si o arunca.

- Du-te! striga el catre mine cu o expresie ciudata pe fata.
- Nu! Nu plec fara tine! spun eu cu lacrimi in ochi.
- Ti-am mai spus de un milion de ori sa ma lasi in pace! E treaba mea ce fac, da? ma intreba Deidara nervos peste masura.

Il privesc i ochi. Doamne, imi era atat de dor de acei ochi ca de safir, acei ochi stralucitori in care mi se oglindea chipul palid. In acea clipa nu m-am putut abtine. Am sarit pe el, si l-am sarutat, stiind ca ceea ce fac e gresit. Cu toate acestea, savuram momentul, ca si cum era ultimul din viata mea.

Il strang puternic in brate, jurandu-mi ca nu ii voi da drumul vreodata, si incep sa plang. Nu imi pasa ca el nu ma mai iubea, ca ma va respinge, sau orice altceva, imi pasa ca e langa mine si ca il ating. Pur si simplu, ma simteam dependenta de prezenta lui. Acesta imi pune mana pe spate si incepe sa ma maseze cu palma, ceea ce ma face sa ma simt mult mai bine, sa ma linistesc chiar, dar nu voiam sa arat asta, pentru ca stiam ca daca va vedea ca sunt bine, imi va da drumul.

- Linisteste-te si uita de mine, imi soptise acesta la ureche.
- Nu pot! strig eu din toti plamanii, probabil spargandu-i timpanele.

Il strang si mai tare, nevrand sa mai plec din bratele sale niciodata. Imi lipsise atat de mult, nici nu pot descrie in cuvinte ceea ce simt, prin ce emotii trec in acest moment, insa cert este ca e o senzatie placuta.

- Uita! striga Deidara aruncandu-ma din bratele sale.
- Sa uit? Tu ai idee, adica te-ai gandit o clipa la cum m-ai facut sa ma simt? Poate nici nu ar fi trebuit sa ma duc dupa tine, insa m-am gandit... ca ...
- Ca ce? ma intreaba blondul furios.

Las capul in jos, gandindu-ma la cat de proasta am fost si gandindu-ma la persoana pentru care tocmai mi-am riscat viata. Era sa mor degeaba, poate chiar avea dreptate cand a spus ca nu a tinut niciodata la mine, poate ca... nu stiu. Imi venea sa plang, insa eram atat de suparata si de dezamagita, incat nu puteam nici macar sa imi mai arat sentimentele. Acesta imi ridica cu un deget capul:

- Te iubesc, Kuro, te voi iubi mereu, insemni totul pentru mine, insa... nu trebuie sa ma urmezi. Am alta cale, imi spune acesta trist.
- Ba nu! De ce nu poti accepta ca te iubesc si te vreau asa cum esti? Nu imi pasa ca ai nu stiu ce cale, ca ai incalcat legile tampite, nu ma intereseaza! strig eu. Eu doar pe tine te vreau! De ce nu putem privi partea buna? Si tu ma iubesti, si eu te iubesc.... De ce trebuie sa ramana totul in aer? intreb eu nervoasa, cu lacrimi in ochi.
- Nu ma intorc in sat, Kuro. Acum hai, trebuie sa te scot de aici, spuse acesta pe un ton pe care se vede clar ca vorbele mele nu avusesera niciun efect.
- Nu, raspund eu hotarata.

Nu aveam de gand sa renunt. Voiam sa lupt pentru el pana in ultima clipa, pana cand nu va mai fi nicio speranta. Nu voiam sa admit niciodata sa il pierd, atata timp cat stiam ca simte ceva pentru mine. M-am apropiat de el si i-am privit ochii albastrii. In ochii mei negrii se citea tristetea si rugamintea mea ca el sa nu ma paraseasca niciodata.

- C-ce vrei de la mine, Kuro? ma intreaba Deidara, parca evitand sa ma priveasca fix in ochi.
- T-Te iubesc atat de mult, ii spun eu trista, punandu-mi bratele in jurul sau, si fiind surprinsa pentru ca de data asta nu am fost respinsa, chiar am fost imbratisata de el.

Traiam acest moment intens, simteam fiecare miscare a sangelui in corp, simteam parca ametesc, parca pamantul incepe din nou sa se miste. In acel moment, ochii mei nu au mai putut a stapani lacrimile ce ii incordau, astfel ele incepand sa curga si sa se prelinga pe toata fata mea, eu gandindu-ma la acest moment, care este real, si este doar al nostru... al meu, si al lui.

La un moment dat, vazand ca nu ma linistesc, Deidara imi da drumul si imi sterge lacrimile.

- Nu mai plange pentru mine, nu te merit, imi spune acesta. Cauta pe altcineva, crede-ma, va fi ami bine.
- Nu, ii spun eu printre lacrimi. Fac asta pentru ca nu ma simt respinsa, pentru ca stiu ca si tie iti e dor de mine, pentru ca situ ca si tu ai suferit cand ai luat acea decizie, ce dracu'? Nu intelegi ca iti dau o sansa sa o repari? De ce imi arunci sentimentele la gunoi? De ce iti bati joc de ceea ce iti ofer, Deidara? il intreb eu, potolindu-mi plansul, fiind umpic nervoasa.
- De ce mai faci asta? Nu te-am facut destul sa suferi? ma intreaba baiatul stresat.
- Stiu ce simti, Dei, ii spun eu punandu-mi palmele pe pieptul sau cald, astfel simtindu-i palpitatiile. As face orice pentru tine, plus ca stiu ceea ce simti, si nu ai cum sa ma pacalesti. Nu ai cum sa te pacalesti pe tine insuti! Am incercat sa nu ma gandesc la tine, insa nu am reusit. Fii sincer cu tine... Ma iubesti? il intreb eu ferma.

Au trecut cateva clipe, care pentru mine erau cat niste zeci de minute. Deidara se uita in jos, destul de speriat... Cred ca devin penibila si plictisitoare... Incep sa plang...

Dei POV:

Nu pot sa cred... Cum imi poate citi gandurile in halul asta? Cum poate sa se foloseasca de propriile mele sentimente? De unde stie ce simt? De unde stie cat de mult mi-a lipsit si cat de bucuros sunt sa o revad? Ma cunoaste prea bine...

Imi pare atat de rau, insa pare atat de aiurea sa imi cer acum iertare, cand si ea parca 'scoate' din mine toate sentimentele.

- Bine, Dei. Nu insist, eu din momentul asta, ma opresc, imi spune Kuro incepand sa planga. Nu mai vreau sa te plictisesc, spunandu-mi mereu sentimentele in fata ta. Poate gresesc, poate nu te cunosc deloc!!! Poa- Poate... Poate ca tu nici nu ma vrei, poate chiar nu m-ai iubit, insa eu... nu am vrut sa accept asta! Nu stiu de ce, ma simt atat de legata de tine, dar... Poate trebuia sa te las, spuse aceasta foarte sincer, cu lacrimile curgandu-i.

In acel moment m-am simtit prost. Extrem de prost. Imi venea sa o iau in brate, insa poate crede ca ma dau bine pe langa ea sau alte chestii, deci mai bine ma opresc si eu.

Kuro POV:

I-am spus in fata. Nu suport, am senzatia ca cersesc dragostea cuiva pe care nu mi-o poarta, ca totul e degeaba, ca prea ma tin dupa el, simt ca... asta e adevarul. Cat mi-as dori sa fi tinut la mine... Totusi, poate ca sunt nebuna, insa inca cred ca el ma iubeste. De ce oare ? De ce traiesc acest labirint interior? De ce sunt atat de insistenta cu o persoana neinteresata? De ce?! De ce simt toate astea? De ce sunt intr-un cerc vicios de sentimente contradictorii?

Las capul in jos, gandindu-ma la cat de proasta am fost, expunandu-mi sentimentele in fata unei persoane careia nu i-a pasat de mine, mintindu-ma singura, bazandu-ma pe cat de mult il cunosteam, cand eu defapt nu stiam nimic despre el. Se pare... ca asa s-a terminat.

- Imi pare rau, imi spuse Deidara, lasandu-si privirea jos. Mai bine... ne certam ca inainte o viata intreaga, decat sa stiu ca te-am facut vreodata sa te simti asa, Kuro, imi spuse acesta zambind, insa fara sa ma priveasca in ochi. Ch- Chiar nu... am vrut, chiar mi-a pasat de tine, insa... Imi pasa. Chiar imi pasa, crede-ma. Eu vreau doar ca tu sa ma uiti, pentru a nu mai suferi din cauza mea. Cum poti sa ma mai iubesti?
- N-Nu stiu, raspund eu.

Deidara POV:

Acum a venit momentul... Imi voi cere iertare pentru tot, macar atata lucru merita dupa cate a indurat.

- Kuro, iarta-ma, ii spun eu, ridicandu-mi privirea catre ochii ei negrii.
- Deidara...

In acea clipa, nu mi-a mai pasat de nimic. Am sarutat-o pasional, cazand peste ea pe podeaua rece a celulei. Am luat-o in brate, strangand-o posesiv si simtind-o sub mine, iar aceasta m-a apucat de mijloc.

- Te rog, promite-mi ca nu ma vei mai abandona niciodata, imi spune aceasta printre lacrimi, ca un copil mic, care tocmai se pierduse si fusese gasit de parinti.
- Niciodata, ii soptesc eu la ureche...

Ne-am tot sarutat, minute in sir, pana cand mi-am amintit ca eram intr-o celula din sediul Akatsuki si trebuia sa iesim. Bravo, Deidara! Ne ridicam, o apuc de incheietura:

- Trebuie sa te scot de aici.
- Dar tu? imi spune acesta aruncandu-se la gatul meu.
- Voi fi cu tine, stai linistita, ii spun eu, sarutand-o pe frunte.

Kuro imi sari in brate, apoi am pornit impreuna spre iesire. Va fi greu... Stiu!

- Orice ar fi, sa nu scoti un sunet. Nu te misca deloc! ii spun eu pe un glas hotarat.
- Dar ce...

In clipa aia i-am pus mana la gura, si am luat-o in brate, ca pe sotie, spunandu-i sa taca si sa mimeze ca e moarta.

Sakura POV:

Eram atat de fericita! Stateam pe balconul vilei si imi beam cafeaua alaturi de Sasuke. Tocmai asteptam un copil cu el, iar amandoi eram atat de fericiti si entuziasti! Nu pot sa cred ca dupa atata timp, pana la urma am fost meniti sa fim impreuna. Stiam, stiam asta in tot acest timp. Stateam pe scaun, iar acesta se aseaza in picioare, sprijinit de spatarul scaunului meu, aplecandu-se si rasfatandu-mi pielea fina a gatului cu sarutarile sale incitante.

- Te iubesc, Sakura.
- Si eu, Sasuke.

In acea clipa, Sasuke se aseaza in fata mea, in genunchi. Ce are de gand sa faca... Scoate din buzunar o cutiuta si...

- Sakura Haruno, vrei sa fii sotia mea? ma intreba acesta cu un zambet pe fata, deschizand cutia bleumarin in care se afla un inel de argint cu o piatra imensa alba, in care mi se reflecta chipul.
- DA! tip eu din toti plamanii, ridicandu-ma si sarindu-i la gat.

Acesta ma ridica, si ma invarte, apoi ne sarutam. Sasuke, te iubesc atat de mult!!

Subiect: Re: Legaturi [+16] Sam 14 Apr 2012, 00:35

Vai vai vai. in love

Deci am ratat un capitol? Rusine mie.. take this!

Ehm, sa stii ca mi-au placut mult momentele romantice si chiar m-ai facut sa simt emotiile personajelor. Abia astept sa vad ce se mai intampla, asa ca spor la scris si multe idei in continuare. Te-am pupacit dulce. in love

choco :)

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Sam 14 Apr 2012, 11:48

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Iuliaaaaaaa!?
Sti ce datorie ai acum?
Sa faci un next superb... IMEDIAT.
Nu-mi vine sa cred.. deci Dei nu o parasete
Si Sasuke a cerut-o de sotie de Sakura
Si vor astepta un copil
Aoleu Iulia, esti moarta, baga next-ul.
Spor la scris

Subiect: Re: Legaturi [+16] Sam 14 Apr 2012, 23:05

[center]Yeey, ce ma bucur ca va placeeee . Va pup, si sper sa va placa next-ul . Si paste fericit!

- Capitolul 36: Breath into me and make me real -

Karin POV:

Intr-un final, am desfacut sigiliile, iar acum ne aflam in fata usii. Sunt bucuroasa, ma simt utila, simt ca am salvat viata cuiva. Sunt atat de...

Deodata gandurile mi se taie, iar respiratia mi se opreste. Intorc capul, iar in spatele meu era un tip cu parul portocaliu lung, si un piercing in nas. Defapt, ala mi-a sarit mie in ochi, deoarece el avea pierce-uri pe intreaga fata, fapt care nu ma lasa sa imi dau seama cum arata el defapt.

- Pe cine cautati? intreba acesta pe un glas ca de robot, deschizand ochii.

Raman socata. E-este imposibil! R-Rinnegan! O singura persoana cu Rinnegan este cunoscuta, aceea fiind Nagato Uzumaki, varul meu. Dar... dar nu putea fi Nagato, pentru ca Nagato are parul roscat, ca si al meu. Hinata era foarte speriata, si nu ezitase sa isi activeze Byakugan-ul, pentru a ii inspecta chakra.

- E... imposibil! striga aceasta.
- Ce?! strig eu disperata, privind-o pe bruneta.
- E foarte ciudat, nu am mai vazut o astfel de chakra si...

Insa nu apuca sa isi termine propozitia, pentru ca acea persoana incepuse sa ne atace. Pur si simplu isi indrepta mana spre noi si alerga. Nu cred ca imi putea face mare lucru, insa simteam nevoia sa ma apar.

- NU-Nu-l lasati sa va atinga! striga Hinata speriata spre noi.
- Ce se intampla? intreba Akatsuchi foarte speriat, mai sa ii sara in brate fetei.
- Nu stiu exact, insa am senzatia ca... FEREA!

Acesta isi indrepta mana spre ea, si pur si simplu i-a 'supt' energia din ea, aceasta cazand la pamant.

- Hinataa! surlu eu din rasputeri, fiind ingrijorata pentru ea.

Nu- nu reusesc sa simt nimic de la Hinata! Oare ce se intampla? Cum reuseste sa faca asta? Nu am mai vazut asa o tehnica! Doar daca...

Chiar in acel moment, acesta ma prinde de umeri si ma priveste in ochi.

- Pregateste-te sa te alaturi ei si... sa mori.

Fiorii imi strapungeau intregul trup, transpiratia mi se insira pe piele, Palpitatiile inimii imi spargeau pieptul, iar venele stateau sa imi plesneasca. Singurul miros inspirat este cel urat, al chakrei acestui tip. Defapt, nu era chiar chakra, era o energie, insa una care imi dadea fiori si care ma facea sa ma simt inferioara si lipsita de aparare.

Sakura POV:

Nu imi venea sa cred ca imi voi uni viata pentru totdeauna cu Sasuke si ca voi petrece fiecare zi alaturi de el. Tocmai planuisem, in bucuria noastra, sa facem saptamana viitoare nunta. Eram atat de fericita, incat simteam ca ametesc, si imi venea sa il rog sa ma ciupeasca, fiind sigura ca este un vis, insa unul foarte real. Brunetul ma apuca de mijloc si incepem sa ne sarutam pasional. Limba sa se freca se a mea, ceea ce ma incita si ma facea sa innebunesc.

Sasuke ma ia in brate si ma arunca pe pat, punandu-se peste mine si incepand sa ma sarute. Incepeam sa transpir, dar ma simteam foarte bine. Parca fiecare parte a corpului meu acoperita de degetele sale statea sa mi se inmoaie. Baiatul imi soptea la ureche cuvinte care ma faceau sa nu mai stiu de mine, care imi dadea o pofta nebuna de lucruri necurate. Acesta imi zambeste pervers si imi desface camasa. Cu sau fara copil, nu ne putem abtine. Renunt la camasa mea roz cu carouri albe, negre si rosii, expunandu-mi decolteul generos, impreuna cu sutienul rosu cu dantela. Baiatul renunta si el la tricou, aratandu-si muschii care se contractau cu fiecare miscare pe care acesta o executa.

Aveam senzatia ca ne vom iubi ca doi nebuni pentru o groaza de timp, asa ca ii zambesc cu subinteles , incepand sa ii sarut pieptul musculos, urcand spre gatul sau fin, astfel gustand din parfumul sau scump. Se pare ca lui Sasuke ii placea, asa ca continui. Ma asez peste el, insa fara sa imi sprijin greutatea.

- Vezi tu, ii spun eu zambind.

Voiam doar sa il satisfac, sa il fac sa se simta bine, sa il fac sa regrete ca m-a parasit, sa il fac sa fie in al noualea cer, oricare ar fi pretul. Incep sa il ating peste tot, pana si in cele mai intime locuri, apoi continui cu saruturi focoase. Acesta incepe sa maraie, apoi ma dezbraca complet, si incepe treaba. Simteam cum toti muschii mi se incordeaza, simteam fiorii gadilandu-mi pielea fina a gatului. Cred, cred ca am sa...

Deidara POV:

Am luat-o in brate si i-am spus sa nu se miste si sa nu zica nimic, sa se comporte ca si cum ar fi moarta.

- Ce ai de gand sa faci? ma intreaba aceasta speriata.
- Stai linistita, sunt aici cu tine, ii spun eu zambindu-i sincer.

La auzul vorbelor mele, aceasta a aprobat din cap si a inchis ochii. Era frumoasa, era frumoasa oricum, imi venea sa o sarut, dar nu puteam sa las sa se dea de inteles ca e vie, sau mai rau, ca as fi vreun soi de necrofil. Scot cheia usii din buzunar cu o mana, si o deschid, fata tinandu-se de gatul meu in tot acest timp.

- E in regula, acum! ii spun eu, iar ea incepe operatiunea.

Ma uit afara, si vazand ca drumul e liber, decid sa iesim prin spate. Pornesc pe holul intunecat al organizatiei, indreptandu-ma spre 'luminita de la capatul tunelului'. Merg atent, dupa fiecare pas concentrandu-ma spre un eventual sunet sau mai stiu eu ce, si tot asa pana ce, intr-un final, ajungem afara. Deschid gura pentru a ii spune bucuros lui Kuro ca suntem in siguranta, insa dintr-un copac apare Zetsu.

- Misiune indeplinita? intreaba Zetsu negru.
- Iar ma urmaresti, psihopatule? intreb eu nervos, oftand de la efortul psihic depus, si fiind bucuros ca am scapat, insa nu prea bucuros sa il vad pe aloe vera asta.
- Da-ne cadavrul, o vom folosi in scopuri personale, continua acesta.
- Gata, gata, frate, da-l naibii, ca a fost iubita lui, e clar, spuse Zetsu alb.

In acel moment, o arunc pe Kuro pe jos, scot o pasare de argila si o arunc spre copac, aruncandu-l in aer, iar Zetsu fugi speriat, unde vedea cu ochii. O iau inapoi in brate, soptindu-i un 'imi pare rau pentru asta', apoi aceasta a deschis ochii.

- Cred ca suntem in siguranta, ii spun eu.
- Stii, nu e nevoie sa imi dai drumul, imi spuse aceasta zambind, punandu-si bratele in jurul gatului meu si frecandu-si obrazul de al meu.
- Esti grea, ii spun eu stresat.

Dupa ce ii dau drumul, aceasta imi arunca o privire urata:

- Ma faci grasa? intreba fata indignata.
- Nu, Doamne, dar sunt eu mai firav si... au!! Pentru ce a fost asta? o intreb eu dupa ce mi-am primit o palma peste fata.
- Pentru tot, imi spune acesta saruntandu-mi obrazul peste care m-a plesnit.

Era cam greu sa o inteleg, insa aveam senzatia ca e sarcastica. Plus ca nu era grea, dar imi era mie lene sa o tin in brate. Oricum, nu apucam sa 'savuram' cearta, pentru ca se aud tipate din fata.

- Ce a fost asta? intreaba Kuro speriata, apropiindu-se de mine.
- Nu stiu, ii raspund eu luand-o de incheietura, si 'tarand-o' dupa mine, pana la locul cu pricina. Ce nai...
- Kuro! Ce bine ca esti... bine!! striga Akatsuchi pe un glas la fel de stupid ca de obicei. Si... Deidara...
- Du-te dracu' de mamut! strig eu nervos catre grasanul cu pricina.

Observ ca Hinata statea pe jos, clipind parca cu incetinitorul si plangand, sangele curgandu-i din gura si din nas, fiind plina de pamant.
Cand intorc capul, observ ca acestia se bateau tot cu unul dintre ciudatii astia din Akatsuki, doar ca era diferit fata de noi ceilalti.

- Am senzatia ca Nagato foloseste puterea celor sase cai! striga Karin, deschizand ochii, cu mana in semnul tigrului.
- Sase ce? intreb eu nervos.
- Cele sase cai pot fi folosite doar de catre utilizatorii de Rinnegan. Reprezinta sase cadavre controlate cu ajutorul Rinnegan-ului, ele fiind un fel de singura existenta, adica isi pot transfera informatii, imagini, sentimente si energie una alteia cu ajutorul... Rinnegan-ului. Tehnica oculara suprema... Nu credeam ca Nagato va ajunge la asa un nivel si... FEREA, ED! striga roscata catre Edward, care fusese strapunscu o tija de catre tipul ciudat cu parul portocaliu.

In acel moment, am facut o pasare gigantica din lut, si am marit-o, urcandu-ma pe ea. Aveam de gand sa atac din aer.

- Dadeti-va toti de acolo!! strig eu, aruncand niste bombe spre dubiosul ala. KATSU!

Karin POV:

Dupa ce am luat-o pe Hinata, si l-am tras pe Edward dupa mine, am privit atacul lui Deidara... o explozie extraordinara, in care, din pacate fusese si el prins.

- Deidara!!!!!!! striga Kuro pe un top disperat, cu lacrimi in ochi.

Inchid ochii si ma concentrez.

- E in regula, ii simt chakra lui Deidara, insa... nu mai simt nimic de la tipul ala, spun eu zambind catre Kuro si ceilalti.

Un val albastru de fum, zbura deasupra noastra, intrand in Hinata, care isi recapata imediat cunostiinta. Zambesc sincer, si ma intorc catre Edward, care era ranit grav. Ii intind mana, si ii spun sa ma muste, iar acesta, spre deosebire de Deidara, nu a facut niciun moft, si m-a muscat imediat. Chakra mea i se transfera, vindecandu-i rana vazand cu ochii. Dupa ce am terminat, acesta ma privise cu ochii inlacrimati, multumindu-mi din suflet si sarindu-mi in brate.

- Cu placere, Edward, ii raspund eu.

Era... tare! Chakra lui... era... SUPER! Simteam ca niste vibratii si tulburatii in chakra cand intram in contact cu el. Ne retragem pentru cateva secunde, privindu-ne unul pe altul in ochi, eu oglindindu-ma in acei ochi puri ai sai. In acea clipa, ne-am apropiat buzele, le-am apropiat, din ce in ce mai mult, pana cand...

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Sam 14 Apr 2012, 23:07

EDTI

Ma gandesc daca sa te bat la cap sa pui next-ul acum
Pai femeia lu` Dumnezeu.. tu vrei sa intru in coma?
Am stat pana la ora asta sa astept next-ul...
Nu mai pot de somn
Tu ma lasi in suspans..
Pai cum vine?
Eu vreau next-ul.
Si Sasu si Saku nu le pasa de copil?
Aoleica.. si Dei unde-i?
Sa vina si sa o sarute pe Kuro sa se calmeze..
Astept capitolul urmator.
Spor la scris

Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 15 Apr 2012, 11:13

A facut bum. :-w Pai iar ne-ai lasat in suspans? Adica Iepurasul nu face cadouri la copiii oropsiti? lough

Hai maii.. :o3 Vroiam si eu sa stiu ce se mai intampla, dar banuiesc ca o sa aflu in capitolul urmator, nu? heh

Mi-a placut mult nextul si trebuie sa spun ca imi place foarte mult ficul tau, este printre preferatele mele. Deci.. spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce. in love

choco :)