Legaturi [+16]

Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 15 Apr 2012, 20:30

Yeeeeyyy! Ce ma bucur ca va place. Sper sa va placa si next-ul asta, avand in vedere ca ii cam lipseste din descriere, iar actiunea e cam grabita, insa...

- Capitolul 37: Darker still -

Karin POV:

Era... tare! Chakra lui... era... SUPER! Simteam ca niste vibratii si tulburatii in chakra cand intram in contact cu el. Ne retragem pentru cateva secunde, privindu-ne unul pe altul in ochi, eu oglindindu-ma in acei ochi puri ai sai. In acea clipa, ne-am apropiat buzele, le-am apropiat, din ce in ce mai mult, pana cand buzele noastre s-au unit, si ne-am sarutat. Era divin, fiorii imi cuprindeau intregul corp si ma simt ca prima oara cand sarut, desi am facut asta inainte, chiar cu destul de multe persoane. Ma simteam ca si cum in sfarsit aflasem ce inseamna sa iubesti si sa fii iubit, simteam ca il iubesc pe Edward, simteam ca am sa...

Dintr-o data, linistea ne este intrerupta de un barbat cu parul lung negru, fata palida si ochii verzi, machiati cu fard mov. Era Orochimaru!

- Feriti-va de el! strig eu, aruncand cu cateva kunaie explozive dupa el.
- E doctorul de la spitalul unde era internata Katy! striga Hinata spre Kuro, care il privea furioasa pe Orochimaru.
- Sunteti nebune? Asta e Orochimaru, unul dintre cei trei legendari Sannini din Konoha si... Atentie! urlu eu din rasputeri, catre Akatsuchi, care reusise sa se fereasca de sabia acestuia.

Kuro POV:

Era oribil, Karin zicea ca simte chakra lui Deidara, insa de ce nu a venit pana acum? O iau pe Hinata de incheietura mainii:

- Hinata, sa mergem sa vedem daca Dei e bine! spun eu cu ochii inlacrimati.

Hinata aproba, iar apoi pornim. Incet incet, sufletul meu incepe sa se scalde intr-o stare de neliniste, iar lacrimile incep sa imi curga. Nu stiu de ce, simteam nevoia continua de a plange, de a ma descarca, de a face toata supararea sa iasa din mine, chiar daca nu imi placea sa imi obosesc ochii.

Era destul de mult de mers, chiar nu mi-am dat seama de asta cand am pornit. In fata noastra, statea Deidara, cu pelerina pe jumatate rupta, cu un tricou negru pe dedesubt, sprijinindu-se de un copac si gafaind. Nu arata prea bine. Alerg spre el si ii sar in brate, aproape daramandu-l... asta ii mai lipsea! Stateam cu obrazul lipit de pieptul sau cald si protector, simtind ca nimic nu ma poate atinge.

- Deidara, esti bine? il intreaba Hinata ingrijorata.
- Mda, raspunde acesta oftand. Au mai aparut inca doi tipi din aia si a trebuit sa ma lupt cu ei de unul singur, continua blondul.

Chiar daca el abia vorbea si nu se prea tinea pe picioare, ei nu i-am dat drumul o clipa, strangandu-l din ce in ce mai tare, bucurandu-ma ca e bine. Acesta ma luase si el in brate, apoi imi dadu drumul.

Eu si Hinata l-am vindecat cat de cat, pentru ca ranile nu erau grave, dar erau destul de multe.

- Macar nu trebuie sa mai musti pe nimeni, spuse Hinata razand.
- Nu ca m-ar deranja, spuse acesta privindu-ma obraznic.

In acea clipa Hinata incepu sa rada isteric, perturbandu-mi juts-ul, facandu-ma si pe mine sa zambesc in sfarsit, aproape sa uit de starea permanenta de rau pe care o aveam.

Incepem sa mergem, bucurandu-ne ca totul e bine, insa dintr-o data, in fata noastra apar inca trei barbati cu parul portocaliu si ochii mov cu spirala. Ce se intampla aici?

Un sentiment de spaima m-a cuprins in acea clipa. Inima imi batea, simteam furnicaturi pe gat, si am inceput sa transpir. Dintr-o data, Hinata isi re-activase Byakugan-ul, si pornise spre unul dintre ei.

- Lovitura pumnului gentil! striga fata, concentrandu-si chakra si lovindu-l pe respectivul.

Am ramas socata. Desi fusese proiectat cativa zeci de metri de aici si izbit intr-un copac, acesta inca se mai misca perfect, ba chiar de zici ca era teleghidat. Acesta se ridicase cu miscari de robot, si porni spre Hinata, izbind-o cu o singura atingere intr-un copac, acesta rupandu-se.

- Hinata! strig eu din toti plamanii, temandu-ma pentru ea.

Oare mai poate fi in viata dupa acel impact puternic? Nu apuc sa termin, pentru ca acestia vin spre mine si Deidara. Blondul arunca in ei cu argila exploziva, care ii arunca in aer instantaneu.

- Ce naiba?
- Ce s-a intamplat? intreb eu speriata.
- E prea usor. Ei sunt prea usor de invins, ceva nu e in regula! striga acesta.

Si avea dreptate. Adica ciudatii asta ne atacau, insa mureau foarte usor. Era destul de ciudat, avand in vedere ca voiau sa ne distruga.

- Cred ca adevaratul nostru inamic se ascunde in spatele tuturor acestor jocuri de copii, spuse Deidara ganditor.

Narator POV:

Nimeni nu stia insa, ca la doar cativa zeci de metri de acolo, intr-un copac din hartie, statea un baiat cu parul roscat, intins pe toata fata, si cu chipul palid, care se chinuia din rasputeri, cu niste tije infipte in spate.

- Pierd controlul! striga acesta, tusind cu sange. Cei Sase Pain sunt... Aaaaarrrrghhh!!!

Baiatul incepu sa tuseasca, sa scuipe sange, si sa scoata gemete de durere. Imaginea era morbida, era intunecata si sumbra, obscuritatea ei intrecand limitele sumbritatii.

- Nagato, iubitule... Nu... te mai... forta, nu e bine! se auzi o voce de fata.

Copacul de hartie se deschise, iar in acea lumina se zari o umbra a unei fete cu parul prins intr-un coc, si cu mainile incrucisate.

- Te supui unui chin etern! striga Konan cu lacrimi in ochi. De ce trebuie sa faci asta? Iti poti folosi puterea si fara a controla cele sase cai, stii...
- Ce-l-e sa-sase ca-i a-au fo-f-fos-fost distruse, au fost, aaaarrghh! striga Nagato, scuipand o multime de sange. Avem de a face cu inamici puternici, isi drese acesta vocea chinuita.

Fata il privea in tot acest timp cum se autodistrugea, stiind ca nu poate face nimic, stiind ca asta a fost decizia lui, din zilele ei petrecute in Ame, pana astazi. El a avut aceeasi dorinta, aceeasi bucurie. A vrut doar sa pastreze pacea, sa fie bun, sa fie util, insa aceasta dorinta i-a distrus trupul si i-a intunecat mintea. Putea face asta in orice alt fel, insa el nu a renuntat. Nu a renuntat din clipa in care Yahiko a murit, in bratele sale, ucis de vointa sa puternica de a o proteja pe Konan, care fusese luata ostatica, in schimbul uciderii lui Yahiko, seful Akatsuki.

Dintr-o data, din umbra cineva deschide doi ochi cu Sharingan.

- Buna treaba, Nagato. Iti admir munca, insa inamicii au fost mai rapizi si mai puternici. Stii ce trebuie... sa faci, continua vocea misterioasa inchizand ochii.

In timp ce pe roscat il treceau toate apele, Konan il mangaia pe cap.

- Stiu ca poti, spuse aceasta.

Karin POV:

Orochimaru ma privea. Stateam fata in fata, eu priviindu-l nervoasa. Aveam alta cale, nu aveam de gand sa ii mai ascult in continuare povestile, ca inainte, insa nu vreau sa intru in detaliile astea.

- Karin, Karin, frumoaso, inca iti mai cauti drumul, asa-i? ma intreaba acesta cu o cantitate considerabila de reavointa in glas.
- Lasa-ma! Ce mai vrei de la noi? Si ce cauti aici? intreb eu speriata, insa acesta isi pune mana sub barbia mea si incepe sa imi vorbeasca.
- M-am inteles cu Nagato ca atunci cand va ajunge sa se lupte cu tine, sa ma contacteze. Hai, Karin, alatura-te mie, mi se adreseaza el fericit.
- Ce am eu de castigat?! strig din rasputeri. Nimic!! Niciodata nu mi s-a oferit nimic! Ce ai avea tu in plus?

Acesta face semnele Tigrului, Sarpelui, Cainelui, Dragonului, apoi isi uneste palmele si striga ' Kuchiyose: Edo Tensei '. In acel moment, din pamant au iesit trei sicrie, ale caror capace cand au cazut, m-au facut sa tresar de spaima.

In primul se afla o femeie cu parul roscat, cu pielea deteriorata si imbracata intr-o rochie alba lunga, in al doilea se afla un barbat roscat, cu pielea la fel de uscata si palida, imbracat intr-un costum negru, iar in al treilea...

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 15 Apr 2012, 20:38

edit.

Hristos a inviat
Ma bucur ca ai pus next-ul scumpo.
Doamne.. sa nu-mi spui ca aia sunt parintii lui Karin.
Acum cand era si ea.. indragostit.. toate cele bune..
Si-mi e mila de Nagato..
Nu stiu, dar Konan ma enerveaza.. daca ai put ea sa-i bagi o tija in gat as fi cea mai bucuroasa.
Astept capitolul urmator.
Spor la scris
Paste fericit

Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 15 Apr 2012, 20:39

De-ti vine sa crezi ca erau chiar parintii ei. huh?

Sau poate ma insel? think

Cine stie? lough

Ehh, dar asta vom afla in capitolul urmaator pe acre sunt foarte nerabdatoare sa il citesc. :) Ma intreb ce surprize ne mai pregatesti si daca o sa ne uimesti din nou, ceea ce sincer sunt aproape sigura. heh

Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce. in love

choco :)

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 16 Apr 2012, 01:14

Ei bine, uitati ca am venit cu next-ul. Sper sa nu va dezamagesc si sa il cititi cu placere. . Scuze, scuze, daca am grabit actiunea, stiu ca am o manie, insa am permanenta senzatie ca e cam fugitiv totul in unele locuri. O sa vedeti voi totul, oricum, voiam sa termin mai repede cu lupta aia, deci, da, stiu ca am grabit-o, si ca unele parti sunt nu cam aiurea, foarte aiurea, insa promit sa nu se mai repete.

- Capitolul 38: So sacrifice yourself... -

Karin POV:

Acesta face semnele Tigrului, Sarpelui, Cainelui, Dragonului, apoi isi uneste palmele si striga ' Kuchiyose: Edo Tensei '. In acel moment, din pamant au iesit trei sicrie, ale caror capace cand au cazut, m-au facut sa tresar de spaima.

In primul se afla o femeie cu parul roscat, cu pielea deteriorata si imbracata intr-o rochie alba lunga, in al doilea se afla un barbat roscat, cu pielea la fel de uscata si palida, imbracat intr-un costum negru, iar in al treilea un baiat cu parul negru lung, si piele palida...

La vederea primilor doi, am ramas socata, dar la al treilea am cazut in genunchi...

Oamenii care mi-au dat viata asta mizerabila de trait, care m-au crescut si m-au protejat pana cand... au murit, iar tu... Itachi...

Lacrimile imi curgeau siroaie pe intreaga fata, respiratia mea haotica aburindu-mi ochelarii. Eu mi-l doream pe Itachi inapoi mai mult decat orice, dar...

- Ei bine, scumpa mea Karin. Persoanele aici de fata... Len si Matsuri Uzumaki, si Uchiha Itachi. Toti vor fi reinviati, frumoaso. Le voi oferi o a doua viata pe care sa si-o petreaca alaturi de tine, dar contitia este ca tu sa devii ucenicul meu, spune acesta pe un glas posomorat.

Parintii mei, care m-au protejat, pana in ultima clipa. De atunci m-am stricat... oare mi-a pasat vreo clipa ca ei nu ar fi vrut sa ma vada asa daca ar fi fost in viata? De ce?! De ce a fost asta viata mea?

- Karin-san, n-nu face asta! Gandeste-te la... la noi! Noi te acceptam asa cum esti, fara sa ne pese de nimic in schimb, fara sa iti cerem nimic! striga Akatsuchi fericit.

Am ridicat capul si m-am intors spre el. Baiatul imi intinsese o mana, vrand sa ma ajute sa ma ridic. Poate ca... poate ca in sfarsit am invatat ca prietenia inseamna mai mult decat supunere, ca poate prietenii nu sunt doar acele persoane care profita de tine fara sa iti dai seama, poate ca... aceasta prietenie se afla defapt in sufletele noastre, asteptand sa fie starnita de cineva anume, sau de mai multe persoane, acesta fiind doar un sentiment...

Ii zambesc, si ii dau mana, iar acesta ma ajuta sa ma ridic. Imediat apoi, Edward vine la mine:

- Tu... din partea mea fa ce vrei, imi spune acesta nepasator. E decizia ei, Aka-kong. Gandeste-te de doua ori inainte sa o obligi sa faca o alegere. Poate parintii ei sunt mai importanti decat noi, continua blondul pe un ton parsiv. Dar insa, nu uita! Ei vor fi niste cadavre controlate de o tehnica. Cum le vei explica celorlalti asta? Orochimaru le va constrange personalitatea si poate le vor pune sa te omoare. Ce vei face apoi? ma intreaba el curios, zambind cu subinteles, parca implorandu-ma sa ii aleg pe ei.

In acea clipa, i-am sarit blondului in brate si am inceput sa plang. Plangeam cu lacrimi atat de amare, incat imi era frica de ele pe propria fata, simteam ca daca le voi inghiti, ma voi otravi.

- Multumesc, voi sunteti cei pe care ii aleg! Eu... eu pe voi va vreau!!!! strig eu pe un ton sentimental, simtindu-ma umilita pentru ca mi-am aratat sentimentele.

Mi se parea ceva oribil pentru o fata sa isi arate sentimentele. Mi se parea josnic sa ii spui unui baiat ca te iubeste, dar insa... cand am vazut-o pe Kuro, am invatat ca... dragostea inseamna mai mult decat suferinta, mai mult decat lipsa de respect reciproc, mai mult decat abuzuri si decat violenta. Este ceva ce simti pentur cineva, acel sentiment cand iubesti pe cineva mai mult decat pe tine, dar si el te iubeste mai mult decat pe el, si astfel nimeni nu duce lipsa.

Asta simteam eu cand ma aflam in bratele lui Edward. Ma simteam linistita, parca toata suferinta fierbea in acea dragoste pe care i-o purtam. Il tineam strans, nevrand sa ii dau drumul niciodata, insa am uitat ca Orochimaru era acolo.

Kuro POV:

- Multumesc ca m-ai salvat, Deidara.
- N-ai pentru ce, raspunde blondul cu zambetul sau fermecator.

Cu toate acestea... Eram toti ingrijorati. Imi era foarte frica, simteam ca suntem vulnerabili, ca putem fi atacati in orice moment, din orice coltisor, ca oriunde ne-am duce, inamicul ne-ar lua urma si ne-ar provoca la lupta, si ca nu vom castiga. Niciodata nu am mai fost asa pesimista...

- Hinata!
- Da, ii raspunse aceasta blondului. BYAKUGAN!!

Bruneta isi activase Byakugan-ul, insa de la entuziasmul din acel moment, acum ajunsese la o stare de neliniste constanta.

- N-Nu reusesc sa gasesc nimic!! Nu e decat chakra noastra si a celorlalti, insa... nimic altceva, Deidara, spuse aceasta sincera.
- La naibaa!! spuse acesta nervos. Trebuie sa ii gasim!

Dintr-o data, din vant se formasera un fel de foi mici de hartie, din care se formase ... Konan?

Eram socata. Nu am stiut niciodata ca poate fi asa de puternica, nu credeam ca stie decat sa comenteze si sa jigneasca, in niciun caz sa controleze ditamai organizatia din umbra, si sa si duca o viata 'normala' in acelas timp!

- Deidara, ne-ai tradat. Kuro, deja m-am saturat, esti omniprezenta in viata mea, deja nu te mai suport, crede-ma si... Aaargh!!!

Aceasta nu mai apuca sa zica nimic, deoarece intr-o fractiune de secunda, Deidara o prinsese de maini, si de dupa gat, si o ameninta cu un kunai.

- Stim ca nu esti singura. Unde e liderul Akatsuki? intreaba blondul scarbit de vrajelile lui Konan.
- Da-mi drumul! striga albastria din rasputeri.
- Eu iti zic tie ce sa faci! striga Deidara enervat deja.
- Uite ce e, Barbie, daca nu ne zici, spuse Hinata aratandu-i pumnul sau care emana o chakra albastra.
- Ok, va voi duce eu, doar nu ma raniti! striga Konan disperata, cu lacrimi in ochi.

Deidara ii dadu drumu, aceasta cazand pe pamant. Fata se ridica, si ne spune sa o urmam, pe un ton invins. Ne conduce intr-un fel de copac din hartie, in fata caruia ne astepta un baiat roscat cu ochii mov in spirala, exact ca si cei sase tipi ciudati cu parul portocaliu.

- Pain, se pare ca acesti copii vor sa te cunoasca, spuse Konan pe un ton ironic. Pain? C- Cum ai iesit din ascunzatoare?

Baiatul incepu sa scuipe sange, tipand, langa el aparand, de data asta, un singur barbat din acela cu parul portocaliu, si cu parul tepos. Din acea clipa, genunchii au inceput sa imi tremure, si corpul mi se scalda intr-o stare de frica. Ma simteam in nesiguranta.

- Pain, daca folosesti asta... VEI MURI! striga Konan, incepand sa planga.

Nu inteleg, Konan, singurii ei prieteni erau un grup de manelisti infecti, iar acum aflu ca are o legatura destul de stransa cu acest 'Pain', de care nici nu auzisem inainte.

- Acesta este Yahiko, prietenul nostru din copilarie, acum... Calea Existentei Supreme!! striga roscatul, privind-o pe Konan, care incepu si mai mult sa planga, pana a cazut in genunchi, incepand sa planga zgomotos.

Acel 'Yahiko', alerga spre noi, vrand sa ne atace, dar se opri intr-un punct, cand roscatul incepu sa tuseasca si sa se zbata, sangele curgandu-i din gura, prelingandu-i-se pe pielea palida a corpului sau firav.

- Asta e sansa mea! striga Hinata, activand Pumnul Gentil, Lovitura Leilor gemeni.
- Hinata, stai!! striga Deidara.

In acea clipa, Yahiko intinse o singura mana si striga ' Respingerea Existentei Supreme!! ' , iar Hinata fu izbita de niste unde, direct in niste copaci. Puteam sa jur ca era moarta, insa, spre uimirea mea si a tuturor, Hinata se ridicase, insa era plina de sange si nu se prea putea tine pe picioare.

- Ma ocup eu. Tu vindec-o pe Hinata, are nevoie de asta, imi spuse Deidara zambind.
- Dar...
- Voi fi bine, imi spune acesta apucandu-mi mana si privindu-ma serios in ochi.

Aprob din cap, cu ochii inlacrimati, si pornesc spre Hinata, gandindu-ma cum am putut sa fac asa ceva, sa il las balta... Incep sa o vindec pe Hinata. Imi concentram toata chakra in rana ei, vrand sa o vindec cat mai repede, pentru a ma duce la Dei-kun al meu.

Dupa cincisprezece minute de chin, care parusera cat ore intregi, pornim impreuna. Acesta se lupta cu Yahiko, folosind o tija pe post de 'sabie' si vrand sa il nimereasca, insa nereusind. Deidara incearca sa se apere cu tija, insa in secunda doi, Yahiko o loveste atat de tare cu mana, incat o rupe in doua, a doua jumatate cazand la picioarele mele. O ridic, si fara sa mai stau pe ganduri, alerg spre Pain.

Nu imi pasa ca ma puneam in pericol, nu imi pasa de ameteala care ma cuprinse, de greata si starea de voma pe care le aveam, voiam sa lupt. Ma apropii de el din ce in ce mai mult, pana cand amandoi, respectiv eu si Deidara, il strapungem pe Yahiko fiecare dintr-o parte, cu jumatatile noastre de tija.

Acesta scotea sange pe gura, si zambea. S-a tot chinuit sa vorbeasca, pana cand a murit... In acel moment, Pain a pierdut controlul. A inceput sa aiba spasme, sa se zbata, si intr-un final, a pierdut atat de mult sange, incat a murit si el.

- Nagato!!!!!! Nagato, nu!!! Nagatooo!! striga Konan disperata. Viata fara tine nu are niciun rost, te implor, nu ma... parasi in aceasta lume blestemata, NAGATO! urla aceasta pierduta catre cadavrul roscatului, lasand capul in pamant. Ce voi face eu fara tine... Ce se va alege de mine altceva, decat... spuse aceasta, facand o pauza in momentul in care si-a infipt un kunai adanc in piept. Asa... se va sfarsi... argh. In acea zi, ti-am jurat ca te voi urma oriunde si... nu apuca sa continue, pentru ca a cazut pe spate, cu ochii deschisi, intr-o balta de sange.

Eram socata. Trei persoane murisera intr-un timp atat de scurt. Imi era frica, era prea mult sange, prea mult...

Hinata POV:

- Kuroo! Kuro! strig eu fara nicio speranta.

Aceasta lesinase din nou. Oare ce se intampla cu ea, oare are ceva? Ma tem atat de tare...

- Deidara, spun eu cu lacrimi in ochi.
- E normal dupa atatea, las-o sa se linisteasca, spune acesta luand-o in brate. Sa mergem.

Nu apucam sa terminam drumul, pentru ca ne intalnim cu celalalt 'grup vesel'. Eram atat de bucuroasa, radiam de fericire ca totul s-a terminat si ca in sfarsit, Kuro e fericita si...

- Iar a lesinat? Asta e anemica? intreaba Edward ironic.
- Nu stiu ce are, spun eu sincera, pe un ton trist.
- Doamne, vorbiti prostii! E doar epuizata, lasati-o in pace, spune Deidara pe un ton, parca vrand sa le dea celorlalti peste nas, cam ca de obicei.

Pornim spre Iwa. Drumul reprodus, parca nu mai parea la fel de obositor ca inainte, acum ca nu mai eram panicati, ba chiar zen. Nici nu am mai avut nevoie sa ne oprim la hotel sau mai stiu eu unde, pentru ca am ajuns, chiar mai repede decat prima oara.

Eu si blondul eram la Kuro in camera, iar ea statea intinsa pe pat. Nu avea de gand sa se trezeasca prea curand, sau cel putin asa credeam eu. Timpul parca a dezghetat, iar lumina parca s-a aprins din nou in sufletul meu, in momentul in care aceasta a deschis ochii.

- C-Ce s-a intamplat? intreaba Kuro stresata.
- Ai lesinat, raspundem noi in cor.

Kurotsuchi POV:

Nu pot sa cred, mi-am jurat ca nu voi mai face asta, insa simt ca parca am fost lesinata secole intregi. Corpul imi este amortit, iar vederea incetosata, eu avand eterna mea stare de voma si de rau. Nu inteleg ce se intampla cu mine. Vazandu-ma atat de dezorientata, Deidara ma saruta, spunandu-mi ca trebuie sa plece. Ne servim eternele mesaje verbale de iubire, apoi acesta pleaca.

Nu imi pare rau ca a plecat, pentru ca aveam ceva foarte important de vorbit cu Hinata. Ceva ce nici macar cu Deidara nu puteam vorbi...

- Ce e, Kuro? imi spune Hinata, facandu-ma sa tresar, sa ma tem ca din nou am gandit cu voce tare, rugandu-ma sa nu fie asa. Se vede in privirea ta ca e ceva neregula, continua aceasta.

La auzul ultimei fraze, m-am mai linistit, cel putin partial.

- Pai, Hinata, stii... e ceva... Ce as vrea sa iti spun, ii comunic eu trista. De la o vreme ma simt... ciudat, am stari de voma, ma simt ca si cum nu ma mai pot tine pe propriile mele picioare, simt unele mirosuri mai intens decat inainte, mai stii, lupta cu Sasori ala, spun eu, Hinata aprobandu-ma din cap. Si am o stare permanenta de plictiseala, suparare, ca intr-o depresie, ba chiar mai rau.
- Stii, m-am tot gandit la starile tale ciudate, si, m-am ocupat de asta pe drum, spune aceasta scotand o cutiuta.
- ESTI NEBUNA?! DEIDARA A VAZUT ASTA?! urlu eu din rasputeri.
- Ooh, nu, Deidara te-a adus aici, iar eu 'am uitat ceva acasa'. Adica la farmacie, stii, continua aceasta pe un ton zambaret.
- Hinata, e cazul sa mergem atat de departe? Serios acum, ii spun eu speriata.
- Recunoaste ca tu si cu Deidara nu ati fost prea cuminti! Asa ca fa testul asta si taci!
- NU! strig eu.
- Daca ocolesti adevarul ce rezolvi, Kuro? Voi fi alaturi de tine in tot acest timp. Oricum, daca nu crezi asta, de ce te alarmezi asa? ma intreaba Hinata pe un ton parsiv, care ma enerva la culme.

Chiar m-a convins si m-a facut sa ma gandesc... Daca iese pozitiv ce ma fac?

- Fii atenta, Kuro. Daca iese o linie, esti in siguranta. Daca ies doua...
- STIU SI EU! DA ASTA AICI! strig eu nervoasa.

Trecusera cateva minute de cand il facusem, si inca eram speriata. Dupa ceas, acum ar fi trebuit sa aflu raspunsul...

- Hai, Kuro, ma incurajeaza Hinata punandu-mi mana pe umar si coborand spre spate, masandu-mi-l usor.

Aprob din cap. Nu are cum sa iasa pozitiv. Sunt sigura de asta. Trebuie sa ii dovedesc Hinatei ca nu are dreptate. Ma uit la raspunsul testului, si...

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 16 Apr 2012, 08:54

=)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Si e pozitiv
Doamne! Iulia este ......
Doamne cum esti in stare sa ne lasi asa?
Intr-o stare de..
Ce va face Dei?>'
Ce va face maicasa ?
Nici nu vreau sa-mi imaginez
Parca spusese in trecut ca atata timp cat nu se ajunge la .... sti tu este in regula, dar s-a ajuns la sti tu.
Astept capitolul urmator.
Spor la scris

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 16 Apr 2012, 10:08

Baaaiii.. :))) Ce intamplari aici, demne de Oscar. :> :)))) Deci mi-a placut mult acest capitol, ca si celelalte de altfel. :) A fost plin de actiune, suspans si toate celelalte ingrediente necesare unui astfel de capitol incitant. :) Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce. in love

choco :)

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mier 18 Apr 2012, 01:10

Hehe ma bucur ca va place. Sper sa nu va dezamageasca next-ul... nu mai zic nimic de el lough

.

- Capitolul 39: Naruto -

Legaturi [+16] - Pagina 4 NaruHina-naruhina-23368876-900-600

Kuro POV:

Trecusera cateva minute de cand il facusem, si inca eram speriata. Dupa ceas, acum ar fi trebuit sa aflu raspunsul...

- Hai, Kuro, ma incurajeaza Hinata punandu-mi mana pe umar si coborand spre spate, masandu-mi-l usor.

Aprob din cap. Nu are cum sa iasa pozitiv. Sunt sigura de asta. Trebuie sa ii dovedesc Hinatei ca nu are dreptate. Ma uit la raspunsul testului, si...

Deidara POV:

E deja seara. Mama m-a asaltat de cand am venit in continuu, nu tace decat cand doarme, iar eu simt ca innebunesc. Cred ca daca nu ar fi tata, as lua-o razna. Ma tot gandesc la starile de rau ale lui Kuro. Oare are ceva? Oare se simte asa din motivul pe care il cred eu? Nu, Dei, te gandesti la prostii, ti-ar fi spus pana acum. Dar... poate nu stia, poate... ah!

M-am intins pe pat, si am inchis ochii, incercand sa nu ma mai gandesc la nimic altceva decat la sa adorm odata, si sa nu mai fiu atat de suspicios. Parul meu blond se rasfira pe perna moale, iar capul imi era prea greu. Ma simteam ciudat, insa fara un motiv anume. Credeam ca e de la oboseala, asa ca am inchis ochii si am incercat sa adorm, uitand de Kuro, de mama, sau de mai stiu eu cine. Sunt mai mult ca sigur ca acelea nu sunt doar simple greturi, sau ca atunci cand a lesinat, nu a lesinat degeaba. Banuiesc ceva, insa nu sunt sigur, asa ca tac.

Nu reusesc sa dorm. Ce ciudat, nu mi s-a mai intamplat niciodata. Ce naiba se intampla cu mine? De ce ma simt atat de... nu stiu. Ma simt diferit ca de obicei, niciodata nu am mai simtit asta, dar mi-e dor de ea. As vrea sa o tin in brate in momentul asta. Chiar nu pricep ce e cu mine, de ce imi e atat de dor de cineva, de ce tin atat de mult la cineva? Inchid ochii, satul de tampeniile pe care le gandesc...

Kuro POV:

Ma uit la rezultatul testului, care imi arata doua liniute. In acel moment, intregul corp imi pulsa de emotie, incepusem sa transpir, iar lacrimile imi curgeau. Nu, nu plangeam pentru ca nu voiam copilul, ba chiar din contra, insa, plangeam cand ma voi gandi la ce show imi va face mama, la cum se va enerva Deidara cand va afla, de tata nici nu mai vorbesc.

- Nu... pot sa cred, imi spune Hinata socata.

Voiam sa ii spun ca ea dinainte crezuse asta, insa nu eram capabila sa mai fac nimic. Eram capabila doar sa plang, pentru ca asta am facut intotdeauna. Am plans de mila, si am asteptat sa ma salveze altii. Lacrimile imi curgeau pe fata transpirata si rosie, iar la un moment dat nu ma mai pot stapani, si ii sar Hinatei in brate, strangand-o tare. Mda, mereu ma gasesc sa imi arat sentimentele doar cand plang.

- Kuro, imi spune aceasta imbratisandu-ma. I-imi pare rau, continua fata.
- Ce sa fac? ii spun eu dupa ce m-am mai calmat, priviind-o in ochi.
- Stiu! Vorbeste cu Dei! imi sugereaza ea, dupa ce se gandeste umpic.
- N-nu pot, Hinata, nu pot sa ii spun asta! Pur si simplu nu pot! spun eu printre lacrimi.
- Vrei sa ii spun e...
- NICI SA NU TE GANDESTI! urlu eu din toti plamanii, luandu-ma din nou ameteala. Nu stiu, nu stiu, crede-ma. Nu stiu ce voi face, continui eu trista.

Ma tot gandeam. Cum as putea sa ii spun asta? Cum as putea sa ii dau asa o veste? Nu am de gand sa il pierd pe Deidara al meu nici macar pentru un copil! Imi era sincer rusine sa ii spun asa ceva. El mi-a fost alaturi in cele mai oribile momente, insa cred ca asta ar umple paharul.

- Hinata, daca ma va parasi ce voi face? intreb eu serioasa. Adica am incredere in el, dar daca la un moment dat se va satura de toate? In frunte cu asta?
- Nu va face asta, si prin absurd, ma ai pe mine, imi spune Hinata zambind, si punandu-si mana peste a mea. Si... vrei sa iti zic ceva? Eu il iubesc pe Naruto, poate stii. Si stii ca am mai avut 'aventuri' cu el, insa eu il vreau nu doar ca partener de o noapte, il vreau ca iubit. Si nu il voi avea niciodata, Kuro. Ei bine, cu toate acestea, eu vorbesc cu el pana ma satur despre orice porcarii, stim totul unul despre celalalt. De asta, nu ar trebui sa iti fie jena sau frica sa ii spui ceva. Crede-ma, iti spun asta in calitate de prietena, sa nu crezi ca am vreun interes fata de el, insa baieti ca el nu gasesti la tot pasul. Dei-kun este un baiat extraordinar, crede-ma, si te iubeste enorm. Veti gasi impreuna o solutie, crede-ma, asculta-ma ca stiu si ca am dreptate, continua aceasta. Ia-ti inima in dinti, cu cat amani mai mult momentul, cu atat mai rau, crede-ma... Baiatul asta... ar muri pentru tine...

In acea clipa, in minte mi-a aparut acea scena in care Deidara si-a riscat viata pentru a ma salva, fata a ii pasa ca ii putea nimeri un punct vital. El a vrut doar sa stie ca eu voi fi in siguranta... Am inceput sa plang, si asa am stat toata noaptea, langa Hinata povestindu-mi ea mie experientele sale cu Naruto, pentru a mai uita de situatie.

Era imposibil.

Ma faceam amuzata, ma faceam ca ascult, ma faceam ca rad, insa gandul nu imi statea decat la reactia lui Dei.

- Wooow, ce a trecut timpul, e deja ora zece. Ii spui azi? ma intreaba aceasta. Cred ca are dreptul sa stie...
- N-nu stiu...
- Crede-ma, mai rau te va uri daca va afla asta ultimul. De ce sa nu afle de la tine, haide, va fi bine! Eu ma voi ascunde in camera cealalta cat timp e el aici, deci nu vei fi singura. Imi trebuie doar mancare, continua fata zambindu-mi.
- Tu la asta te gandesti? Frigiderul e jos! strig eu nervoasa.

Mi-am luat telefonul, si m-am decis. Acum ori niciodata. Daca nici lui nu ii pot spune, cum ii voi putea spune mamei? Telefonul suna, suna...

- Daa, raspunde acesta stresat.
- Ce faci? intreb eu pe o voce tremuranda.

Ii auzeam vocea, nici nu imi venea sa cred ca el era tatal copilului meu, nici nu stiam ce sa ii spun... Imi iau inima in dinti si...

- Deidara, vreau sa ne vedem neaparat. Poti sa vii, te rog? intreb eu pe un ton, care parca il implora sa vina orice ar fi; voiam sa se termine odata mai repede.
- Off, bine. Vin. Pa, imi spuse acesta.

Il salut si inchid telefonul. Imi era atat de frica, ce naiba o sa ii spun? Ochii mei se umezisera din nou, iar din ei curgeau eternele lacrimi pure si sarate. Eram speriata... Ma intind pe pat, si incep sa privesc tavanul, cand se aude o bataie in usa. Tensiunea imi creste, inima imi bate atat de haotic si de tare, incat nu mai pot respira cum trebuie. Usa se deschide si...

- Sunt dincolo, spuse Hinata zambind, plina de mancare pe la gura si in maini cu pungi de snacks-uri.
- Doamne, du-te, ca si asa nu ami suport, spun eu suparata.

Hinata isi cere scuze, aproba din cap si pleaca. Imi venea sa plang, insa nu voiam ca Deidara sa creada ca sunt vreo instabila psihic, asa ca le pastrez pentru mine.

Dintr-o data, usa se deschide, iar in camera mea intra Deidara. Aceleasi sentimente, imi venea sa intru in pamant, sa nu ma mai vad, sa nu mai fiu acolo, Doamne, de ce am facut asta?

Baiatul ma privea cu ai sai ochi albastrii, si imi zambea frumos, apropiindu-se de mine si asezandu-se langa mine, oferindu-mi imbratisarea sa calda. Parfumul sau barbatesc imi inunda narile, iar eu ma jucam cu parul sau blond, lung, des si matasos. Era cel mai mare chin din lume sa incerc sa imi controlez lacrimile, insa trebuia. Ma bucur de stransoarea bratelor sale, pentru ca imi dau seama ca nu vrea sa imi dea drumul. Dau eu 'tonul', iesind din stransoarea lui.

- Deidara... trebuie sa vorbim...

Hinata POV:

Stateam in camera de oaspeti, holbandu-ma la televizor. Zic ca ma holbez, pentru ca doar ma uitam, nefiind suficient de atenta incat sa si procesez ceva. Mancam, mancam si iar mancam. Imi era atat de dor de Naruto, voiam sa il iau in brate si sa il strang tare, sa ii spun ca el pentru mine... e mai mult decat un simplu baiat, sau 'prieten'. El este... Naruto. Naruto este unic pentru mine, ceea ce toate fetele vad la el este prostia de care da dovada, insa eu vad acei ochi de azur, in care parca vad cerul, acea fata care poarta in mod constant o expresie de fericire... acel chip atragator, fizonomia lui, parul lui blond tepos, scurt... Naruto, te iubesc, omule, te iubesc al naibii de mult! Sper ca... intr-o buna zi, totul sa fie clar intre noi...

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Mier 18 Apr 2012, 08:45

Ce om mai esti si tu?
Ne torturezi acilea
Doamne ce reactie va avea Dei.
Şi el avea bănuieli.
Veziii, de ce Maica Domnului te-ai oprit tocmai atunci?
Astept capitolul urmator.
Spor la scris

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mier 18 Apr 2012, 08:52

Bree, deci nu am aflat decat ca ea este insarcinata, desi cam stiam asta daca stai sa te gandesti. hmm...?!

Ma intreb cum va reactiona blondul. Adica ori va fi furios, va pleca si va tipa la ea, roi o sa o ia in brate speriat fiind si el de aceasta veste neasteptata.. Aoloo, cate variante aici, prea multe pentru capul meu. :)) Dar fie ce-o fi eu chiar sunt curioasa ce se va mai intampla. Soo.. Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce. in love

choco :)

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mier 18 Apr 2012, 23:52

Hehe, v-am lasat sa fierbeti, nu? . Sper sa va placa next-ul. Scuze daca am grabit lucrurile. Cred ca v-am ametit.

- Capitolul 40: Nunta -

Sakura POV:

Abia astept! Astazi imi voi uni destinele cu Sasuke, si deja am chemat pe toata lumea, pe toti cunoscutii, inclusiv pe Kuro. Nu imi pasa, nu imi pasa ca am 16 ani, nu imi pasa ce va crede lumea despre mine si despre faptul ca ma marit cu un ninja fugar si un fost criminal, chiar nu ma intereseaza. Parca am uitat durerea fizica si mai ales sufleteasca pe care m-a facut sa o simt.

Ma duc sa imi fac toaleta, si ma imbrac deoarece rochia deja o luasem impreuna cu Ino. Abia asteptam, imi visez nunta din clipa in care l-am vazut. Am stiut ca va fi al meu! Nasii vor fi Asuma si Kurenai. Abia astept, abia astept! Oh, Doamne, Sasuke!!

Fierb toata. Sunt paralizata de fericire. Nu ma pot misca, nu pot decat sa zambesc. Imi vine sa sar, dar nu ma pot misca. Inca nu cred ca ziua asta a venit.

Kuro POV:

Blondul ma privea cu semne de intrebare, umpic speriat. Si-a pus mana calda peste a mea, si a strans-o, vazandu-ma ca abia imi stapanesc lacrimile.

- Ce e? ma intreaba acesta, cu o voce calda.

Nu puteam sa ii spun, dar... trebuia! Trebuia sa fac asta. Dar... cum sa ii spun asa ceva? Cum sa imi aleg cuvintele?

- Zi-mi orice ar fi, ma incurajeaza Dei, masandu-mi umarul cu o mana si priviindu-ma serios in ochi.

Cand ii simteam privirea, parca sira spinarii imi lua foc. Simteam fiori pe intregul corp, mai ales pe umar, pentru ca ma atingea el. Imi iau inima in dinti. Ori acum, ori niciodata. Ii voi spune, si dupa voi incerca sa imi imaginez ca nu am facut-o. Deschid gura...

- S-sunt insacrinata, spun eu, inchizand ochii si lasandu-mi lacrimile sa curga.

Nu pot sa cred ca am facut-o. Cred... cred ca ma va uri toata viata. Las capul in jos, si simt doua brate in jurul meu. Sunt socata.. nu. Ma. Uraste?

- E in regula, linisteste-te, imi spune acesta batandu-ma pe spate.

In acea clipa mi-a venit si mai tare sa plang. Ma las stransa puternic in bratele sale protectoare, si indraznesc sa imi pun si eu mainile in jurul sau. Simteam cum inima imi arde, cum mintea parca mi se incetoseaza, iar lacrimile cum incep usor-usor, sa se termine. Aveam emotii, nu ma puteam misca. Si... cel mai rau. Daca Deidara nu vrea copilul? Nu vreau sa am pe constiinta un copil nevinovat, doar din vina mea.

- C-ce facem? il intreb eu rupand imbratisarea.
- N-nu stiu, raspunde acesta cu o expresie serioasa, chiar prea serioasa pentru el.
- Nu ma urasti? intreb eu suspicioasa. Adica nu stiu, e oribil. Ce ii voi spune mamei? Ma va ucide cu zile...
- Nu am de ce sa te urasc. E numai vina mea, continua baiatul. Oricum, crede-ma, nu stiu ce sa zic. Nu vreau sa iau o decizie pripita pe care sa o regretam, asa ca lasa-ma putin...
- Mama va veni. Cum ii spun asa ceva? Cu cat afla mai tarziu, cu atat mai rau!! strig eu plangand.
- Si eu cum ii spun mamei?! tipa el la mine. Suntem in aceeasi situatie!
- Stiu, zic eu lasand capul in jos, si lasandu-mi-l sa cada pe umarul sau.

Simteam cum lumea se prabuseste peste mine. Umerii mei nu puteau sustine o asemenea greutate. Oare de ce am senzatia ca Deidara e cam suparat pe mine? Ridic capul, priviind marea de safir din ochii sai stralucitori. Acesta se apropie de mine, si ne sarutam. Era ciudat, eu plangeam, dar ma si sarutam in acelas timp.

Deidara ma ia in brate si ma asaza in bratele sale, strangandu-ma tare.

- Imi pare rau, Kuro, spune acesta. Stiu ca nu am dreptul sa o fac, dar... e numai vina mea!
- Ba nu!! strig eu, sarutandu-l ca sa taca.Si... Dei... C-Ce facem cu copilul? intreb eu dupa ce termin.

Era momentul decisiv. Te rog, Doamne, sa zica sa il pastram.

- Stiu ca nu prea ar trebui sa imi dau cu parerea, insa... eu sincer; vreau sa il pastram. Nu are nicio vina pentru greseala noastra, imi spune blondul, trist, crezand ca nu voi fi de acord cu el.

Imi venea sa sar in sus de bucurie. Lacrimile de pe fata mea, automat devenisera unele de fericire, care incepusera sa mi se prelinga pe obraji. In acest moment, nu imi pasa de mama, tata, bunicul, sau stiu eu cine. Conteaza ca il am pe Deidara alaturi de mine. El inseamna cat toata lumea pentru mine.

Acesta ma privea trist. Vazand asta, decid sa il iau in brate, asa ca sar, daramandu-l. Sunt deasupra lui. Vreau sa il sarut, dar ne lovim nas in nas, si incepem sa radem. Imi lipesc fruntea de gatul sau, si ii spun ca il iubesc.

- Si eu te iubesc, Kuro, imi raspunde baiatul, sarutandu-ma tandru.

Era cel mai frumos moment. Ne sarutam, il simteam, il...

- CE FAAACEEETIII VOOOI AICIIIIIIIII??! intra Hinata ca o disperata pe usa, cu gura pana la urechi, cu o privire diabolica, una cam ca de phisopata, cu niste plicuri in mana.
- Pe bune?! intreaba Deidara ofensat, facand un gest ca de fata, care in combinatie cu intrarea Hinatei m-a facut sa rad.
- INVITATII LA NUNTAA! tipa Hinata inmanandu-ne niste scrisori. Yey! Suntem domnisoare de onoare!! rase aceasta, aratand spre mine, razand ca un criminal necrofil.
- Cand e nunta? intreb eu, intrebare care pare sa fie cea mai inteligenta pe ziua de azi, insa nu la fel ca si raspunsul.
- Peste doua ore!! urla Hinata ca o disperata.

Am inghetat. Imi venea sa o omor pe Hinata, nici macar rochie nu aveam!

- Nu esti normala, spuse Deidara priviind-o cu ura pe Hinata.
- Nu am timp!!! strig eu.
- Ma ocup eu de asta. Deidara tu marş acasa, imbraca-te, si ia-i si pe aialalti! PAAA! striga Hinata dandu-l afara.
- Hinata, esti proasta?! intreb eu, stiind deja raspunsul, care era afirmativ.
- Am sa te omor. Pa, Kuro, spune acesta zambind, dupa ce ii aruncase o privire ucigatoare Hinatei.

Dupa ce stam intr-o graba totala sa ne pregatim, ajung baietii. Eu purtam o rochie neagra lunga, fara decolteu, pentru ca nu suportam, cu un lant la gat, adica cel de la Deidara, pe care il purtasem in tot acest timp. Hinata purta o rochie mov-lila, cu decolteu imens, fundita pe una dintre bretele, foarte scurta si pantofi negrii, ca si mine, iar Karin purta o rochie fuchsia lunga, cu pantofi mov.

Akatsuchi purta un costum alb, care mie nu imi placea deloc, cu un tricou roz pe dedesubt si cravata neagra cu dungi roz, Edward unul gri cu tricou negru pe dedesubt si cravata alba, iar Deidara era bomba. Avea parul lasat liber, pana la sold, care ii flutura in vant, un costum negru cu tricou alb pe dedesubt si papion negru.

Dupa ce am stat sa il admir ca un copil mic care vede marea pentru prima oara, aveam sa mai admir ceva: o limuzina neagra, condusa de un tip carunt cu ochelari rotunzi, care imi aducea sincer aminte de Harry Potter.

- Daa, el este Kabuto, soferul lui Sasuke, ne spune Hinata.
- Buna frumoaselor, si buna... domnilor, spune acesta pe un ton pervers.

Toate fetele inafara de mine erau cu limba scoasa, iar baietii il priveau ciudat.

- Ce cocalar, spune Deidara intrand in masina.

Ma asez langa el. A fost un drum ciudat in care Kabuto voia sa ne imbete si imi punea intrebari stupide, apoi intr-un final am ajuns. Un local superb, plin de mese imbracate in fete de masa alba si scaune transparente, cu cate un pahar fiecare loc.

- Bine ati venit! striga Sakura.

Sa-ku-ra. Mai sa nu o recunosc. Aceasta isi tunse un breton, avea parul prins cu o floare, si o rochie alba superba. Ochii ei verzi reflectau imaginea noastra, a tuturor celor de fata.

- Simtiti-va bine, preotul va veni aici, iar imediat dupa, ne vom distra, spune aceasta plecand.

Am ramas destul de socata. Cati bani aveau oamenii astia? Nu am stat mult sa ma gandesc, pentru ca din aceeasi limuzina, iese un preot. Ce naiba se intampla aici?

Dupa ce ne asezam, iar acestia doi sunt declarati sot si sotie si se saruta, Sakura trece pe la fiecare masa in parte. Ceea ce ma enerva este ca sunt domnisoara de onoare si trebuie sa iau parte la toate porcariile astea. Ce plictiseala...

- Atentie, fetelee, arunc buchetul! se auzi vocea pitigaiata a Sakurei din spate, unde se adunasera toate fetele de la nunta, calcandu-ma in picioare nu numai pe mine, dar si una pe alta.

Se aduna, se aud injuraturi, certuri, se aude Karin tipand ca ea vrea, ca ea nu stiu ce, se aude Hinata care ii trage un pumn unei fete blonde... Doamne, voi chiar credeti in prostiile astea?

Dintr-o data, vantul a inceput sa bata puternic, mai precis imediat ce Sakura a aruncat buchetul. Inchid ochii pentru a nu imi intra praf in ei, si simt ceva in mana, si aud niste voci care ma felicita. Deschid ochii si in mana mea se afla buchetul.

- Bravo!! se aud toate fetele tipand.

Nu pot sa cred ca l-am prins, insa oricum nu cred in chestii dinastea, asa ca i-l dau unei fete blonde, care incepuse sa planga. Ma reflectam in ochii sai ca de azur, plini de lacrimi, dar nu trecu mult, ca aceasta incepu sa tipe:

- DAAA! EU L-AM PRINS! RATATELOR!

Ce fete... ciudate!

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Joi 19 Apr 2012, 06:55

Buna
Ma bucur ca ai pus capitolul asta..
Imi place la nebunie
Si Astia doi s-au casatorit..
Dei a aflat si vrea copilul..
Interesant.
Astept urmatorul capitol.
Spor la scris

Subiect: Re: Legaturi [+16] Joi 19 Apr 2012, 07:52

Doaaamneeee :))) Deci ce capitol. in love

Plin de aventuri nemaivazute, plin de intamplari nebanuite. lough

Acum zici ca o dam in reclamalede pe AnimalPlanet. :-" Dar in fine.. Imi place mult acest capitol, mai ales ca este luung, ca si celelalte de altfel. Imi place ca imbini lucrurile frumos, ca actiunea ta se desfasoaar pe mai multe plane, deoarce fiecare cuplu are propria "scena" unde isi desfasoara actiunile, unde dau frau liber emotiilor. De asemenea, imi place ca nu lasi nimic de izbeliste, ci scrii cate putin pentru fiecare in fiecare capitol. Asaa, pai spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce. in love

choco :)

Subiect: Re: Legaturi [+16] Joi 19 Apr 2012, 23:27

Deci acu zici k am cazut din luna. am fost plecata la veri dar nam crezut in viata vietisoarelor mele k am putut rata astfel de capitole. Pain si Konan morti! Deidara s-a intors! Kuro si Sakura insarcinate! Sakura si Sasuke nunta!
Doamne ce am putut eu sa pierd. nici acu nu miam revenit. e clar u vrei k eu sa intru in stop cardiac nu alta. esti nebuna. faci victime femeie!
la cate am vazut nici nu mai pot spune decat 3 cuvinta k deja sunt varza. TE ROG NEXT!

Subiect: Re: Legaturi [+16] Vin 20 Apr 2012, 20:11

Sii, revin cu o critica. Legaturi [+16] - Pagina 4 947835

Adica sper sa nu te superi ca voi critica tot eu, dar chiar am chef de facut cateva observatii. >:) Bineinteles ca nu tie. Legaturi [+16] - Pagina 4 169309

Asaa, deci..

Descriere: desi nu te bazezi pe ea,pot spune ca ficul tau este unul extrem de reusit. Adica imi pare foarte bine ca exista si persoane care, chiar daca nu se folosesc de descriere si de atatea figuri de stil si imagini artistice, tot pot face ceva frumot, atractiv si interesant. Cred ca este mult mai bine asa, fara descriere prea multa, deoarece actiunea este mult mai lejera si inteleg cu usurinta ceea ce se petrece. De asemenea, imi place ca desi nu descrii foarte mult, trecerea de la un cadru la altul se face lent, nu brusc, astfel incat cel care citeste intelege pe deplin ce se intampla.

Actiune & Dialog: actiunea nu mi se pare dleoc grabita si faptul ca naratiunea ta este una dintre cele mai bune pe care le-am citit iti aduce un punct in plus din partea mea. Sincer, apreciez foarte mult persoanele care chiar stiu sa nareze, sa povesteasca efectiv. Dialogul nu mi se pare nici lung nici sec. Este atat cat trebuie, l-ai plasat acolo unde trebuia. Nici prea mult, nici prea putin. :)

Idee & Titlu: titlul este foarte interesant si arata mult mai bine asa, dupa ce ai scos cuplul de acolo. Acum este misterios, te duce cu gandul la toate legatrile care se pot stabili intre personaje. Cred ca l-ai ales foarte bine, felicitari! Ideea mi se pare interesanta de asemenea si chiar daca am mai citit ficuri cu ninja, nu am mai citit asa ceva pana acum. Dezvolti fiecare capitol intr-un mod extraordinar, nu lasi nimic de izbeliste si fiecare personaj apare cam in fiecare capitol. Nu schimbi perspectiva des si asta este bine. Tine-o tot asa.

Estetica: imi place cum iti redactezi capitollele si imi place ca, desi sunt atat de lungi, le pot citi cu usurinta si foarte repede. Asezarea in pagina imi place, plus ca este foarte bine ca lasi un rand liber intre paragrafe si replici de dialog.

Greseli de tastare/ ortografie: eu una nu am vazut niciuna in acest ultim capitol, dar sincera sa fiu nici nu m-am uitat dupa ele, deoarece eram prea captivata de actiune. Asta imi spune ca iti corectezi capitolele inainte dea le posta, ori ca esti foarte atenta atunci cand scrii.

Si cam asta ar fi. Eu mai mult nu pot critica, deoarece imi place stilul tau enorm. Felicitari pentru fic si spor la scris in continuare. Te-am pupacit dulce. Legaturi [+16] - Pagina 4 962758

choco :)

Subiect: Re: Legaturi [+16] Vin 20 Apr 2012, 20:32

Wow!!! am ter in sfasit ficul si ce pot zice? Wow! Uimitor!!! thank you

E super! Continua tot asa!!

Subiect: Re: Legaturi [+16] Vin 20 Apr 2012, 23:45

Haaaaaaaaaaaa ce ma bucur ca va placee fic-ul meeu. Chocoo, mersi muult de tot pentru criticaa, te pup, scumpoo . Sper sa va placa acest capitol. . Sper ca ... nu e prea scurt

- Capitolul 41: Ce vrea Sakura. -

Kuro POV:

Nu pot sa cred ca l-am prins, insa oricum nu cred in chestii dinastea, asa ca i-l dau unei fete blonde, care incepuse sa planga. Ma reflectam in ochii sai ca de azur, plini de lacrimi, dar nu trecu mult, ca aceasta incepu sa tipe:

- DAAA! EU L-AM PRINS! RATATELOR!

Ce fete... ciudate!

Blonda incepu sa se ridice, sa tipe si sa isi ridice rochia in fata celorlalti, pentru a le face in ciuda celorlalti. Dintr-o data vine Sakura, rochia-i alba, pura, tarandu-se pe jos. Parul sau roz era de data aceasta desfacut, rasfirandu-i-se pe fata-i palida, iar aceasta facu un gest din cap pentru a si-l da din ochii sai smaraldii.

- Haideti sa dansam, timizilor, ni se adreseaza aceasta scotandu-ne limba fericita.
- Ma scoate din sarite, imi sopteste Deidara stresat.
- Ignora, ii spun eu sarutandu-l pe obraz.

Sakura o ia intainte facandu-ne semn cu un deget sa o urmam, fara a ne privi. Aprob din cap si pornesc, ceilalti urmandu-ma. Ma intreb de ce oare Sakura nu sta cu Sasuke mai deloc. Dintr-o data, Sakura se intoarce, luandu-l pe Edward de guler si apropiindu-l de ea cu subinteles.

- Iti place cum arat, blondule? intreaba aceasta cu o voce senzuala.

Karin mai avea putin si lacrima, Akatsuchi il privea gelos pe Edward, iar Deidara o privea cu dispret pe Sakura.

- Ce *****, imi sopteste acesta.

Aprob din cap. Era nunta ei. Imi convenea sau nu sa recunosc, chiar asta era. Dintr-o data, Sakura il saruta pe Edward pe obraz.

- Auzi, dar iubitul tau mire, unde este? o intreaba Deidara pe un glas batjocoritor.
- Nu este aici, ii raspunde aceasta serioasa, lasandu-l pe Edward sa cada pe jos.

Mi se rupea inima. Atata si l-a dorit ea pe Sasuke, si acum face asa ceva, si chiar la nunta lor?

- Voi toti, stati cu mine la masa, ne spune rozalia zambind.

Deidara POV:

Ma cam enerveaza atitudinea asteia. Mi se pare o mare pitipoanca, si mai e si urata pe deasupra. Inainte plangea ca proasta dupa boul ala de Sasuke si acum, cand il are in sfarsit, iar si-o cauta cu lumanarea. Ce naiba vrea de la viata?

Gandurile mele sunt oprite de o sticla pe care rozalia mi-o pune in fata.

- Luati si beti. Beti cat vreti. E gratis, adica pentru voi! spune aceasta facandu-ne cu ochiul si turnandu-ne in pahare, dar oprindu-se la mine, luand o alta sticla si facandu-se ca m-a uitat.

Ei, mai bine sa beau direct din sticla. Nu imi pasa decat ca sunt foarte stresat. Insa, trebuie sa am grija sa nu beau prea mult. Iau o gura, insa sunt intrerupt de Kuro.

- Incearca sa nu bei prea mult, imi spune aceasta sarutandu-ma.
- D-da, soptesc eu, nefiind sincer deloc.

Aceasta pleaca cu Hinata si Karin , iar restul pleaca si ei sa caute fete, astfel eu ramanand singur. Nu aveam chef de nimic, sincer sa fiu. Nici sa dansez, nici sa stau cu Kuro. Iau sticla si incep sa beau din ea, luand inghitituri mari. Imi promisesem ca nu voi bea foarte tare, insa nu ma puteam abtine. Eram suparat. Cu fiecare picatura de whiskey care imi intra in corp, simteam alinare, ma simteam de parca... de parca uitam de tot, parca nu mai stiam de mine, parca intregul corp mi se inmuia. Nu mai abusem inainte, cel putin nu atat de mult, dar... e bine. E foarte bine. Ma simt imbatabil, superior si relaxat. Nu mai am nicio bataie de cap, nicio problema, si pot face ce vreau.

Ma opresc, si privesc in jur. Nu era nimeni, insa cand intorc capul , doi ochi verzi ma priveau atent si senzual. In betia mea, nu puteam sa nu ii privesc, erau singurul lucru care ieseau in evidenta in acel peisaj plictisitor. Acea culoare vie, acea...

- Nu mai bea atat, blondule, te vei imbata. Mai ia o sticla, imi spune Sakura zambindu-mi cu subinteles.

Parca nu mai eram eu. Sunt eu beat mort, dar nu refuz inca o sticla. O iau, asta nu inainte sa ii afisez un zambet rozaliei. Ma apuc din nou sa beau, dand pe gat acea sticla de whiskey in cateva minute. Cu fiecare inghititura, simt ca parca adorm, parca devin ametit si intreg corpul mi se topeste. Dintr-o data, ma las, iar corpul meu cade pe spatarul canapelei scumpe din local.

- Off, pai ce faci, hai ca mai ai putin! imi spune aceasta fluturandu-mi sticla in fata.

Nu... vreau sa... ma imbat, insa eram deja beat, deci ce mai conta? Dau ultimele picaturi pe gat, lasandu-ma din nou pe spate, relaxat, parul meu auriu acoperindu-mi fata transpirata. Gafaiam, nu mai puteam. Efectiv simteam ca o sa adorm, nu mai stiam de mine si...

- Hai cu mine, mi se adreseaza aceasta zambind, apucandu-mi incheietura mainii.

Nu puteam. Kuro era singura fata si... Ce naiba?! Mama cat de bestial arata Sakura! Si... ce... forme!

- Da! ii spun eu vesel, priviind-o pervers.

Nu mai stiam ce fac. Ma simteam neajutorat in fata starii care puse stapanire pe corpul meu. Ma trage dupa ea ana pe olul spre baie.

- Nimeni nu trece pe aici. Suntem in siguranta. Hai, blondule, arata-mi ce poti!! imi sopteste aceasta muscandu-ma de buza inferioara.

Kuro POV:

Era minunat. Cred ca era cea mai frumoasa petrecere la care am fost pana acum. Singurul lucru rau este ca Edward si Akatsuchi s-au cam imbatat, insa nu foarte tare. Eu si Hinata ne prosteam cu cate un cocktail in mana, razand de cei doi. Akatsuchi isi daduse jos sacoul scump, si-l legase de brau si canta ceva cu 'Eu sunt Aladdin, vino si freaca lampa fermecata', iar Edward deja isi decheiase sacoul si camasa, si dansa la bustul gol, ca Shakira.

Imi venea sa rad, eram fericita, insa dintr-o data, ceva incepuse sa ma tulbure:

- Buna, fetelor, va distrati? ne intreba Sasuke.
- Da, e super, ii spun eu zambindu-i.
- Ma bucur, spune acesta. Apropo, ati vazut-o pe Sakura a mea? ne intreaba brunetul cam trist si dezamagit ca mireasa lui nu sta cu el.
- Nu, spunem eu si Hinata, sincere in cor.
- Ok, multumesc, spuse acesta mascandu-si suspiciunea cu un zambet fals. Ma duc la masa din colt, la nasi, daca aveti nevoie de mine, continua el zambind.

Ii zambim si noi dragut, dar Hinata ma roaga ceva.

- Vii te rog cu mine pana la baie sa imi pudrez nasul? ma intreaba fata cotrobaindu-si in geanta, dupa pudra.

Aprob din cap, si pornim pe drumul spre baie. Aveam senzatia ca ceva rau se va intampla, insa nu stiu de ce.

Sakura POV:

Incepusem sa ma apropii de blond. Asta era sansa mea. Nu imi pasa de nunta, nu imi pasa de copilul meu cu Sasuke. Acum suntem uniti, nu se mai poate intampla nimic. Sasuke e doar al meu!! Nu strica inca o aventura...

Dintr-o data, blondul ma apuca de coate, ma intoarce si ma lipeste cu spatele de perete, sprijinindu-se intr-o mana. Oo, e pervers. Ne sarutam si noi intr-un final. Acesta isi bagase adanc limba cu gust de whiskey in gura mea, si eu pe a mea in a lui. Eram atat de... nu ma puteam abtine.

De prima oara cand l-am vazut... mi-a placut!!!

Ii desfac nasturii de la sacou, lasandu-l doar in camasa. Ii desfac primul nasture. Va fi o noapte bestiala, Deidara... Nu ma vei uita!!

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Sam 21 Apr 2012, 08:07

O.O
Doamne!!!!!!!!!!!!
Ce p......a e sakura..
Nu pot sa cred ca nu-i pasa de nimic.
Vrea doar o aventura. si Sasuke o iubeste..
Doamne Kuro va vedea aia.. sau Dei o va respinge pe Sakura..
Si Sasuke sa bage divort de ... aia.
Si parca Dei spune ca Sakura e urata.. acum?
Acum de ce numai zice la fel?
Aaaaaaaaaaah, astept urmatorul capitol.
Spor la scris.

Subiect: Re: Legaturi [+16] Sam 21 Apr 2012, 08:55

Aaa, cred ca am pierdut eu ceva.. Adica pe bune? Sakura chiar poate fi atat de idioata incat sa nu-i pese de toata suferinta prin care a trecut? Desi pana la urma, cred ca asa s-a obisnuit pe vremea cand nu era cu Sasuke, sa treaca de la unul la altul, asa, ca batand din palme. In fine.. Mi-e mila de Kuro, adica ea nu merita sa vada asa ceva, mai ales ca il iubeste mult de tot pe Deidara. Bine, acum nu-i vina lui in totalitate, doar ca nu s-a putut oare abtine de la asta? Ehh, vom trai si vom afla. Deci spor la scris in continuare si multe dei pe viitor. Te-am pupacit dulce. Legaturi [+16] - Pagina 4 962758

choco :)

Subiect: Re: Legaturi [+16] Sam 21 Apr 2012, 15:42

deci eu o iubesc pe sakura dar ce naiba a patit.
cred ca sa drogat ca alta explicatie nu gasesc.
sa se sarute cu ala tocmai cand are un copil cu sasuke si acesta o iubeste?
nu ca sa tacanit rau de tot.
e mai rau decat karin frate.
si kuro avea dreptate cand s-a suparat pe ea. eu in sakura chiar nu mai am incredere.
a devenit o p******a nu gluma.
chiar daca e preferata mea merita cateva palme ca s-o trezesc la realitate deoarece vad ca toate noptile in care plangea dupa sasuke au fost doar de forma. nervi!

Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 22 Apr 2012, 00:37

Hahaa, ce va mai placeee . Vaai cat ma bucur, parca as da niste ture pe tavan. JK, trebuie sa scriu.. neeext!! Sper sa va placa, scumpele meleeee . Mentionez ca acest capitol contine scene mai perverse, pentru ca, haideti sa recunoastem, de mult nu am mai avut parte de asa ceva!

SCUZATI GRESELILE, SAU MAI STIU EU CE, SUNT PE JUMATATE ADORMITA, pentru ca eu cand am idei toata ziua, seara ma apuc sa scriu next.

- Capitolul 42: Cine a iubit mai mult? Sakura sau Sasuke? -

Sakura POV:

De prima oara cand l-am vazut... mi-a placut!!!

Ii desfac nasturii de la sacou, lasandu-l doar in camasa. Ii desfac primul nasture. Va fi o noapte bestiala, Deidara... Nu ma vei uita!!

Deidara POV:

Am sarutat-o. Nu stiu de ce am facut asta, sincer nu imi pasa. Simt ca in acest moment nu mai pot gandi. Pot doar sa ma ocup de Sakura. Ce e cu mine, Doamne? De ce am baut in halul asta. Sunt intrerupt, pentru ca Sakura isi indeparteaza buzele de ale mele, si ma apuca de incheietura.

- Ce mana transpirata ai, imi spune aceasta razand.

Nu ii raspund, doar privesc cum aceasta imi strangea mana din ce in ce mai tare. Simtema cum intreg corpul mi-o lua razna la simpla ei atingere, iar picioarele mi se inmuiau, si mai aveam umpic si vomitam.

- Iti place ce vezi? ma intreaba rozalia, dandus-i pieptul inainte.

Eu am mormait ceva, pentru ca de beat ce eram, nu eram in stare nici sa vorbesc. Voiam sa se termine odata, insa totul era abia la inceput. Aceasta mi-a apucat din nou incheietura mainii, luand-o, punandu-mi-o pe unul dintre sanii ei. In acel moment am ramas impietrit. Daca inainte nu puteam vorbi si ma simteam ciudat, acum chiar nu stiu ce se intampla cu mine.

- Ahh! geme aceasta. Deida-aara, pur si simplu, spune aceasta apucandu-mi mana de pe sanul ei cu cealalta mana si strangand-o, facandu-ma si pe mine sa o strang de san, ma innebunesti, ahh!
- Dar nu am...

Voiam sa ii zic ca nu am facut nimic ca sa o innebunesc, in toata betia mea, dar acasta ma saruta si incepe sa imi desfaca nasturii camasii. Cu fiecare nasture desfacut si cu fiecare atingere de a ei, parca starea me de betie se accentua. Parca ma cufundam din ce in ce mai mult in acest sentiment.

Dintr-o data, Sakura nu mai ezita si se arunca, pur si simplu, cu tot cu rochia de mireasa, in carca mea, tinandu-ma de dupa gat.

- Sa nu ma scapi, durule, imi sopteste aceasta lingandu-mi buza superioara.

Efectiv nu stiam ce fac. Eram controlat de bautura si de Sakura, care incepuse sa ma sarute. Trebuia sau nu sa recunosc, eram in calduri. Am inceput sa o sarut pe gat, uitand de orice. Fata gemea din ce in ce mai tare, si imi lua mana si se atingea cu ea in diferite locuri.

Kuro POV:

Ii zambim si noi dragut, dar Hinata ma roaga ceva.

- Vii te rog cu mine pana la baie sa imi pudrez nasul? ma intreaba fata cotrobaindu-si in geanta, dupa pudra.

Aprob din cap, si pornim pe drumul spre baie. Aveam senzatia ca ceva rau se va intampla, insa nu stiu de ce. Sunt oprita din presimtirile mele ciudate de catre Hinata, care spunea ca isi uitase telefonul pe masa. Ne-am dus inapoi, pierzand astfel mult timp, timp in care, din punctul meu de vedere, se puteau intampla multe... Doamne, am innebunit. Oare unde o fi Dei-kun? Mi-e atat de dor de blondul meu... Vreau sa il iau in brate, iar el sa ma stranga si sa imi spuna ca toate presimtirile mele sunt neadevarate...

- Asa, hai sa mergem, scumpo! imi spune Hinata vesela.

Ii aprob din cap, mimand o figura la fel de vesela, si pornim spre baie.

Deidara POV:

Ii dezmierdam usor gatul rozaliei, care gemea de nu mai putea. Dintr-o data, aceasta ma opreste.

- Crezi ca poti face ceea ce ai facut mai inainte pe sub haine? ma intreaba aceasta pervers accentuand cuvantul 'sub'.

Sincer, nu mai stiu ce facusem inainte. Stiu doar ca... nu stiu nimic. Sunt sigur de asta... Vazandu-ma ca tac ca prostul, aceasta imi ia mana, si-o pune la spate, astfel desfacandu-si rochia, cu mana mea. Era ceva foarte ciudat, ma simteam folosit. Deidara, trezeste-tee! Trezeste-te inainte sa te vada cineva... Inutil!

Fata isi dezgolise umerii pana aproape de sani, iar de acolo imi bagas emie mana si incepuse, din nou, sa geama. Nu mai aveam pic de control asupra mea, eram ca o marioneta a tot ceea ce era in jurul meu. Aceasta imi scosese mana, si se dadu jos de pe mine. In sfarsit, era exagerat de grea!

Sakura incepe sa ma sarute si in acelas timp sa ma si atinga in unele zone 'mai sensibile'. Tresar. Chiar daca eram beat mort, imi puteam da seama unde pune mana. Aceasta spune un 'ups' razand, sarutandu-ma din nou. De ce nu pot face nimic?!

- Sunt numai a ta, imi spune aceasta zambind.

Incep din nou sa ii sarut gatul, iar aceasta din nou sa geama. Era ca un joc care nu se mai termina, unul care mai degraba astepta sa fie oprit de cineva...

Kuro POV:

Holurile localului erau sumbre. Majoritatea erau beti, Sakura nu era nicaieri, Sasuke zicea ca i s-a furat mireasa si alte porcarii, probabil ca sa isi justifice supararea si suspiciunea si sa nu ii faca pe altii sa creada ca nu ar eincredere in proaspata sa mireasa, fapt care era evident. Imi parea rau pentru el... Eu, ca fata, nu am incredere in Sakura, dar el, care e baiat! Baietii nu au incredere in oricine. Oricum...

- Cred ca pe aici si... ai auzit asta? Cineva isi face de cap! spune Hinata razand.

De pe holul foarte intunecat din stanga, se auzeau gemetele unei fete. Ce naiba se intampla, te duci la nunta ca sa faci asa ceva si...

Ochii au inceput automat sa lacrimeze. Am impietrit pur si simplu, mai bine zis paralizat de suparare. Ma simteam tradata. C-ce cauta.. Doamne, te rog, zi-mi ca ala care o saruta pe Sakura nu e Deidara al meu!

- Aveti nevoie de ceva? ne intreaba Sakura pe un ton de 'mireasa responsabila de invitatii la nunta sa'. Cautati-l pe Sasuke!
- Deidara?! intreaba Hinata uimita, punandu-si mana in jurul meu, vrand sa ma linisteasca.

In acel moment nu mi-a mai pasat de nimeni si nimic. Am fugit repede, nestiind unde ma duc. Fugeam in rochia neagra. De ce m-a invitat? Ca sa mi-l ia pe Deidara? De ce?! Vazandu-ma ca alerg plangand, Sasuke ma opreste.

- Kurotsuchi... te simti bine? Ai baut prea mult? Ti-e rau? Oh, Doamne, e numai vina mea, nu am reusit sa o conving pe Sakura sa ia mai putina bautura si...

Vazandu-ma ca plang de suparare, iesim impreuna afara asezandu-ne pe o bordura. Imediat langa noi, isi baga si Karin nasul. Ma simteam... PROST.

Deidara si-a batut joc de mine in tot acest timp. Nici nu i-a pasat vreodata de mine, trebuia sa o omor pe Sakura cand am avut ocazia! De ce?? De ce mi-ai facut una ca asta? Asta era cea mai mare temere a mea... posibila...

- Sakura, linisteste-te, imi spune Karin dandu-mi un servetel. Ce ai patit? continua roscovanca foarte serioasa.
- Deidara... era... cu Sakura!! strig eu, cu lacrimile curgandu-mi, ecoul vocii mele rasunand in noapte in toata zona pustie si intunecata, imbaiata in sumbritatea noptii innorate.
- Ce?! intreaba Sasuke furios. Cum sa faca asa ceva?!
- Nu stiu, ne-am dus la baie pentru ca Hinata sa isi retuseze machiajul si... lasa, ii raspund eu.
- Frate, Deidara e un mare fustangiu, se vede pe el, continua Karin.

Voiam sa o iau la rost, insa imi dau seama ca incep sa ii caut scuze pentru ca mi-a frant inima. Poate cea mai buna cale pentru a nu avea o inima franta, este sa pretinzi ca nu ai una. Eu...

- Fetelor! striga Hinata alergand, tinandu-si strans clutch-ul in mana, pentru a nu il scapa.
- Ce? intreb eu fara niciun fel de chef.
- Deidara... era... beat, beat mort! Sakura era perfect constienta! E numai vina ei!
- Daaaa, un baiat beat se poate controla, spune Karin pe tonul ei de intelectuala.
- Vorbeste in numele tau de baiat, proasto! striga Hinata. Deidara poate este atractia principala intre fete, insa nu ar rani-o pe Kuro de bunavoie. Oricum a adormit pe un fotoliu... iar Akatsuchi... e... in lac, continua aceasta scarbita.

Dupa rasul sec, si singurul de pe acolo, al lui Karin, dupa ce ne-am holbat toti la ea, am continuat.

- Sakura! Stiam ca nu am de ce sa imi unesc restul vietii cu ea! Eram sigur! striga Sasuke batandu-si cu pumnii in picioare.

Mie nu imi pasa. Deidara nu avea nicio scuza fata de mine. Din acest moment nu mai am pic de incredere in el, il urasc pentru ca... il iubesc atat de mult!! Incep sa plang, ca de obicei...

- Hey, Kuro, Deidara al tau m-a cam dezamagit, spune Sakura. Sasuke, imi inchei rochia, te rog?
- Cum ai putut sa faci asta? Ai profitat de conditia lui Deidara pentru a... te culca cu el? Serios?! intreaba brunetul dezamagit, mai cu lacrimi in ochi.
- Oh, te rog, eu i-am dat sa bea pana nu a mai stiut de el, sa mai uite de ciudata aia de Kuro. Buna, Kuro! spune aceasta facandu-mi cu mana. Stii ceva? Nu imi pasa de tine sau de copilul tau, sau de spiritul tau prootectoor, de ffaamiliiist, de smecher de smecher sau mai stiu eu ce. Te fac sa te simti cum m-am simtit eu cat ai plecat tu!!!
- Iubirea inseamna iertare, tembelo! Plus ca el a vrut sa te tina deoparte pentru a te proteja, dar esti prea cretina pentru a iti da seama de asta! striga Karin din rasputeri, furioasa.
- D-da, aproba Hinata timida, gafaind.
- O, vai, Hinata! Te-ai bagat cu asta si cu grupul ei de ciudati si pe mine m-ai uitat, spune aceasta, ridicandu-si sutieul de fata cu toti. Sasuke, inainte imi curgeau balele dupa tine, acum... te urasc! Stii ceva? Paa, spune aceasta pe un glas mieunat, fals, plin de fite.

Eram socata...

Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 22 Apr 2012, 10:00

Si eu sunt socata. think

:))) Adica ma asteptam la asta, dar nici in halul asta. :)) Plus ca Deidara a dat-o rau de tot in bara, adica cum Dumnezeu poti sa bei atata si sa nu te intrebi ce se va intampla cu tine in continuare? Of, of, complicat pe aici. In fine.. Mi-e mila de copilul lui Kuro, adica sincer, merita ceva mai bun de atat.. Dar poate o sa il ierte.. Nu prea repede, dar totusi la un moment dat, peste vreo 5-6 capitole sa il ierte, sau macar sa se impace cu ideea ca el este tatal copilului lor. :) In fine.. Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce.: love:

choco :)

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 22 Apr 2012, 18:05

Doamne!" Ce idioata e Sakura.
Imi pare bine ca Sasuke o sa se desparta de ea.
Sakura e prefacuta si imin e scarba.
Kuro sa il ierte pe Dei.
Tu fa next-ul.
Spor la scris

Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 22 Apr 2012, 21:03

Saraca Kuro....AAhhh..Sakura!!!! inchisoare! banat!

E o...o...o Parasuta(scuzati exprimarea, dar...totusi e prea..) Sincer, ai facut-o pe Sakura(de ea imi place in shippuden) sa nu imi mai placa de ea dar daca citesc alt fic in care Sakura e altfel, nu imi mai pasa. oricum e ficul tau tu continui, tu il scrii asa ca nu ma bag.Oricum, astept nextul!!! happy2

Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 22 Apr 2012, 23:03

Yeey! Ce ma bucur ca va place. Oricum, va spun ca acest capitol va va soca. Oricum, sper sa va placa, sa nu va dezamagesc. Maine -> scoala. BLEAH! Scuze de greseli, sau de ce tampenii am mai scris..

- Capitolul 43: My tears for you... -

Kuro POV:

- Iubirea inseamna iertare, tembelo! Plus ca el a vrut sa te tina deoparte pentru a te proteja, dar esti prea cretina pentru a iti da seama de asta! striga Karin din rasputeri, furioasa.
- D-da, aproba Hinata timida, gafaind.
- O, vai, Hinata! Te-ai bagat cu asta si cu grupul ei de ciudati si pe mine m-ai uitat, spune aceasta, ridicandu-si sutieul de fata cu toti. Sasuke, inainte imi curgeau balele dupa tine, acum... te urasc! Stii ceva? Paa, spune aceasta pe un glas mieunat, fals, plin de fite.

Eram socata, asta pana cand Sasuke a ripostat, parca neauzind-o pe rozalia cea rautacioasa:

- Eu, eu ma duc la Deidara sa vad cum e, spune acesta ridicandu-se si plecand.

Eu si cu ceilalti am ramas acolo, iar Sakura a plecat. Nici nu imi pasa unde s-a dus. Of, Deidara, sper ca e bine, dar sper ca in acelas timp sa treaca si el prin aceeasi suferinta prin care trec eu acum.

Dei POV:

Simt o durere in tot corpul. Doamne, ce s-a intamplat cu mine, am lesinat? Nu, acum imi amintesc. M-am imbatat rau de tot, si m-am culcat cu cineva. Dar cu cine? Simt pe cineva langa mine. Cu siguranta este acea persoana. Oare era Kuro, oare...

- AAAAAAAAAAAAAAAAAAA, strig eu, indepartandu-ma de Sasuke care statea cu bratele incrucisate langa mine.
- Nu, daca la asta te gandesti, raspunde brunetul serios.
- Z-Zi-mi ca nu, spun eu speriat.

Inima imi batea. Cum s-a intamplat asa ceva?

- Blondule!! imi tipa acesta in ureche, facandu-ma sa mi-o acopar de durere. Nu ai facut-o cu mine. Ai facut-o cu Sakura.
- Slava D... CE??!!!! urlu eu rasunand in tot localul, ceilalti insa fiind prea beti pentru a ma baga in seama. C-cum s-a intamplat asta?
- Concentreaza-te si iti vei aminti.

Nu pot sa cred. Cu Sakura? Dar Kuro unde e? Sper ca nu a aflat, Doamne, ce am gandit... Incep sa imi amintesc. Totul e in ceata, dar imi amintesc cum ca eram trist si am inceput sa beau, iar apoi Sakura mi-a dat mai mult, si mai mult, si din ce in ce mai mult pana cand... ei, aici s-a rupt firul.

Ma simteam ciudat. Nu eram in apele mele, imi venea sa lesin, si simteam ca o voi face in orice moment. Ma simteam extrem de prost fata de Sasuke, care era langa mine, si mai avea umpic si plangea, dar si fata de mine insumi. Cum am putut macar sa o ating pe urata aia? Doamne fereste, nu voi mai pune gura pe alcool in viata mea. Pur si simplu ma cuprindea un sentiment de neliniste combinat cu suparare, care impreuna cu bataile accelerate ale inimii si cu tensiunea peste limitaa, ma faceau sa ma simt cum nu am mai facut-o pana acum.

- Nu pot sa cred ca am facut asta, spun eu scarpinandu-ma dupa cap, concentrandu-ma pe a imi aminti mai mult.
- Deidara, nu suntem foarte apropiati, insa nu te invinovatesc. Sakura a recunoscut de fata cu toti si...

La ultimele cuvinte am tresarit. Cred ca ma sufocam deja.

- TOTI?!
- Da, inclusiv... iubita ta, care plangea din toti plamanii. Imi pare atat de rau pentru ea... Pe bune, o urasc pe Sakura! Era ceva important pentru mine, adica aceasta nunta... reprezenta ceva frumos, iar ea a distrus-o doar pentru a se razbuna pe mine... si tot voi ati avut de suferit.
- Nu... se ... poate, spun eu cu pauze.

Pur si simplu nu imi venea sa cred. Inima, imi bubuia practic in piept, si ma durea. Transpiratia rece imi curgea pe pielea calda, toti fiorii trecandu-ma. Parca ceva imi tot sarea in cap, parca ceva se tot simtea in mine, ceva care ma scotea din ameteala pe moment, dar dupa eram si mai ametit, ceva ce dorea sa ma readuca la realitate...

Totul este intrerupt, pentru ca, deodata...

- Dei-kun! se auzi o voce blanda, aceea fiind Hinata care alerga spre mine, parul venindu-i in ochi.

Intr-un fel, ma bucur sa o vad. Sasuke imi face semn ca vorbim mai tarziu, iar eu incuviintez din cap, simtindu-ma vinovat pentru absolut tot ceea ce se intamplase.

- Te simti bine? ma intreaba fata ingrijorata.
- Da. Hinata... chiar...
- Da, raspunde aceasta trista, cu lacrimi in ochi, nelasandu-ma sa termin intrebarea.

In acea clipa, toata starea dinainte fu inzecita. Imi venea sa intru in pamant, sa mor pur si simplu.

- Unde e? intreb eu serios.
- Afara... vrei sa mergem la ea? ma intreaba bruneta, afisand un zambet pe langa acei ochi inlacrimati si tristi.

Sincer, imi era rusine sa ma duc. Sa ii spun pur si simplu ca imi pare rau, si ce rezolvam? Ma simteam extrem de prost, parca o simteam de aici cum sufera dupa mine... Nici nu merit sa sufere atata pentru mine. Dar, cu cat aman mai mult, cu atat mai rau, asa ca accept.

Ma ridic. E bine ca pot sta in picioare. Cu chiu cu vai, parca 'invat' din nou sa merg, si pornesc impreuna cu bruneta spre iesire. Un sentiment de teama ma cuprinde, dar si unul de vinovatie. Sunt vinovat, orice ar zice Sasuke, orice ar zice Hinata. Chiar si eu imi pot da seama ce asta... am fost un prost!!

Pun intr-unt arziu, mana pe clanta usii care ducea spre gradina. Imping, insa foarte incet. Nu pot face asta, dar... trebuie sa o fac! Imping, din ce in ce mai tare, si ies afara, unde erau Karin si Kuro, pe o banca, cu spatele la noi. Cum o vad pe Kuro ma cuprinde o stare de emotie si am trec toate apele. Doamne, de ce s-a ajuns pana aici?!

- Buna, imi spune Karin vesela, vazand ca ne apropiem. Va las singuri? ma intreaba aceasta aratand cu capul spre Kuro, care nu schita niciun gest, ramanand intoarsa.

Aprob din cap pe jumatate, din cauza emotiilor, imi iau inima in dinti, si ma asez langa Kuro, in locul lui Karin. Luna alba ne veghea, reflectandu-se in lacrimile acesteia.

- Kuro? intreb eu trist, aplecandu-mi capul spre ea, insa fara sa primesc niciun raspuns. Linisteste-te, continui eu, indraznind sa ii ating umarul.

Chiar daca nu imi placea sa recunosc, mai aveam umpic si plangeam. Stiam ca nu ma va ierta niciodata, insa pana sa imi confirm asta, aveam de gand sa incerc orice metoda posibila. O iubesc atat de mult...

- Lasa-ma, imi spune aceasta intorcandu-se spre mine si privindu-ma fix in ochi.

Cand mi-am vazut reflexia in ochii sai negrii, am realizat pentru a o mia oara ca era doar vina mea si ca eram singurul din cauza caruia suferea, si singurul care poate indrepta aceasta greseala.

- D-de ce ai facut asta? ma intreaba fata suparata, lacrimile inundandu-i obrajii gingasi.
- C-ce?
- De ce nu mi-ai zis de la inceput ca nu ma doresti? De ce nu m-ai respins si gata? De ce nu ai venit sa imi spui ca nu ma mai vrei? Fii macar acum sincer cu mine!
- D-dar eu doar pe tine te vreau, ii raspund eu repede, ca din reflex.
- Pentru ce ma vrei? ma intreaba aceasta serioasa, cum nu o mai vazusem vreodata.
- Doamne, inceteaza! strig eu nervos.
- Asa, te rog sa mai si tipi la mine! imi spune Kuro plangand si mai tare, vrand sa se ridice, insa nereusind, deoarece o apucasem de incheietura. Ce vrei, Deidara? Lasa-ma. Nu ma vrei, dispretuieste-ma, dar nu acum, te rog...
- Scuze, doar stai aici...
- Atunci pleaca tu! imi spune aceasta trista, cu o expresie care arata clar ca nu ma voia acolo, langa ea.

Simteam ca ma topesc. Simteam cum capul mi-o ia razna, cum parca inima imi lua foc. Simteam ceva in stomac si un nod in gat, si imi venea sa urlu, si sa ii spun tot, insa nu puteam, pentru ca imi era mila de ea si de starea ei. Vreau sa o iau in brate, sa o strang si sa ii spun ca nu m-am culcat cu Sakura de bunavoie, insa nici macar nu voia sa ma asculte.

- Kuro, nu am facut-o de bunavoie, ii spun eu serios. Crede-ma, chiar nu as face niciodata asta, in special cu Sakura.
- Dar cu cine? ma intreaba aceasta ironica.
- Logic ca cu tine! Doar nu vrei sa vorbim aici despre asta! Oricum... Ce motiv as avea sa te mint? Crezi ca daca ar fi cum zici tu, si eu te-as uri si as vrea sa iti ranesc sentimentele, si as fi vrut sa ne despartim, m-as mai tine acum dupa tine, rugandu-te sa ma ierti?

Kuro se ridica in picioare, vrand sa plece. Ma ridic si eu repede, reusind sa o opresc, iar aceasta se intoarce spre mine:

- Deidara..
- Iarta-ma, ii spun eu trist, luandu-i mana si strangand-o. Chiar nu am vrut sa fac asta, intelege! Nu am vrut sa te ranesc... Eu pe tine te iubesc!!
- Deidara, eu... te iubesc, te ador chiar, dar... eu... eu nu imi las sentimentele calcate in picioare de nimeni. Nici macar de tine... imi pare rau, imi raspunde ea lasand capul in jos, si iesind din stransoarea mainii mele. Nu pot trece peste...
- Ba poti! Dar nu vrei! strig eu ridicandu-i capul. Uite, nu imi place sa urlu la tine, dar vad ca doar asa iti intra in cap! Intelege, la dracu, ca nu am vrut sa fac asta! Mi-a dat sa beau, eram suparat, am baut, si am *****-o. E chiar asa de greu?!
- Ok, nu trebuie sa vorbesti asa in fata mea. Sincer nu imi pasa ce ai facut tu cu Sakura, da?! Plus ca eu nu am nicio vina, de ce folosesti tonul asta? ma intreaba Kuro, incepand sa planga si mai rau, ca si un copil la care tipa unul dintre parinti.
- S-scuze, stiu. Nu ai nicio vina, o aprob eu, lasand capul in jos. E numai vina mea si imi pare rau. Chiar imi pare rau, de cate ori vrei sa repet? intreb eu.
- Ok. Ce garantie am eu ca nu vei mai face asta inca odata?! imi raspunde breuneta, cu alta intrebare, se pare.
- Nu mai ai pic de incredere in mine? o intreb suparat.

Imi parea rau pentru ca am tipat la ea si pentru ca i-am vorbit astfel. Dupa ce ca eu port toata vina, tot eu sunt cel care tipa... Nu pot sa cred ca sunt atat de impulsiv...

Kuro nu imi raspunde la intrebare. Lasa doar capul in jos, iar lacrimile incep sa ii curga.

- Raspunde-mi, la naiba!!!! tip eu la ea, din nou, nereusind sa ma controlez, uimindu-o atat pe ea, cat si pe mine.

Nu ar trebui sa am tupeu nici sa ii vorbesc, dar sa mai tip la ea...

- D-de ce te porti asa cu mine? ma intreaba aceasta ridicand capul, si apropiindu-se de mine, abia stapanindu-si lacrimile.

Luna ii lumina chipul palid, plin de lacrimi. Ochii sai negrii am priveau tristi, parca implorandu-ma sa ii raspund la intrebare.

- Vr-vreau doar sa ma crezi, ii raspund eu, simtindu-ma prost fata de nevinovatia ei, si de vinovatia mea. E numai vina mea. Te rog, Kuro... iarta-ma. Chiar imi pare rau pentru tot, si stiu ca e doar vina mea, dar... mai da-mi o sansa. Nici nu eram constient de ceea ce faceam!
- Nu ma incalzeste cu nimic faptul ca erai constient sau nu erai. Eu pe tine te-am vazut, si asta conteaza. TE PUTEAI ABTINE!!
- Nu mi-am dat seama! Crede-ma, chiar nu am stiut! Pur si simplu...
- Nu am facut nimic sa merit asta... Doar te-am iubit... Asta a fost greseala mea. Si inca te iubesc, dar... nu pot.
- Si eu te iubesc! Si imi pare rau! spun eu din toti plamanii. NU AM VRUT sa se ajunga aici!
- Te iubesc, Deidara, dar nu mai am aceeasi incredere in tine, si nu pot fi cu cineva in care nu am incredere. Mi... mi se rupe sufletul, Dei, as da orice sa te am, sa fim impreuna, dar pur si simplu, mi-e frica. Nu vreau sa mai sufar, imi spune Kuro aruncandu-se la pieptul meu.
- Si atunci de ce faci asta?! De ce nu poti pur si simplu sa uiti? Ce naiba, frate... Tot ce a fost intre noi se rezuma la ce am facut eu? Putem trece peste asta, Kuro! De ce nu vrei sa facem asta impreuna? o intreb eu nervos, luand-o de maini.
- Dei, nu pot sa uit!! De ce nu ma intelegi?! Pune-te o secunda in locul meu! Nu te pot ierta asa de repede, intelege, te rog!!
- Ok, acum sunt sincer. Crezi ca o sa stau ca prostul sa ma rog de tine sa ma ierti, pana cand tu o sa o faci?! intreb eu, devenind deja deranjat. Ce vrei sa fac? Sa ma pun in genunchi?!
- Nu am spus asta, dar... crezi ca va mai fi vreodata la fel? ma intreaba Kuro trista, incepand din nou sa planga, cu lacrimi si mai mari, si cu ochii rosii. Erai cu o alta fata... facandu-ti de cap. Beat, nebeat, erai TU! continua fata printre plansete.

Avea dreptate. Nu mai aveam nicio scuza pentru ce am facut. Trebuia sa imi asum responsabilitatea, insa cum? Ce puteam face pentru ca ea nu numai sa ma ierte, dar sa ii si recastig increderea.

- Daca nu putem trece peste atata lucru... nu stiu, spun eu stresat. Ai dreptate, e numai vina mea, dar vrei sa ramana lucrurile asa pentru totdeauna? Nu putem trece peste? Adica macar sa incercam... te rog, Kuro, te iubesc atat de mult, ii spun eu, strangandu-i mana.
- Stii ce simt eu acum? ma intreba aceasta,primind de la mine un raspuns negativ din cap. Simt ca nu mai pot...
- Ba poti!! Ai incredere in mine, la naiba! De ce renuntam asa usor? Stii foarte bine ca am dreptate, dupa doua sticle si ceva de whiskey, nu mai gandesti, nu mai poti gandi defapt. In plus, Sakura mi-a bagat-o efectiv pe gat, eu fiind deja pe jumatate beat, ne mai putand riposta. Pune-te in locul meu, ii zic eu serios.
- Te iubesc, dar daca ma vei rani din nou? Tot asa, 'fara sa vrei'? ma intreaba aceasta, incepand sa planga.
- Nu se va intampla asta, ii sopresc eu, dupa ce, vazand-o ca plange, am luat-o si i-am lipit obrazul de gatul meu, astfel umezindu-l cu lacrimile sale amare.

Sasuke POV:

Nu pot sa cred. Inima mi se frange. De ce tocmai acum am ales sa am sentimente? De ce inainte i-a pasat de mine, iar acum ma uraste fara motiv? Adica am crezut ca am trecut de chestiile astea. Am crezut ca m-a iertat pentru tot, am... avut incredere in ea. Nu mai apuc sa imi plang de mila, ca dau chiar peste ea.

- Sasuke, handicapatule, vezi pe unde mergi, striga aceasta ca o disperata, aruncand cu verigheta in mine.
- De ce faci asta? Si... cum ramane cu copilul nostru?
- Eu nu il mai vreau. Mi-e sila de tine, dobitocule!! striga aceasta plina de aroganta in vorbe si in gesturi, vorbind parca cu tot corpul, gesticuland peste masura cu tot ce apuca.
- Cum poti sa pedepsesti un copil nevinovat?!
- NU ERAM INSARCINATA, CRETINULE!!!! striga aceasta cu lacrimi in ochi. Am vrut sa te aduc langa mine, ca dupa sa te fac sa suferi. Nu exista acest copil, crezi ca daca exista ma culcat cu tine si cu Deidara?!

In acea clipa nu m-am putut abtine. I-am tras o palma cu toata puterea mea. In acea palma adunasem toata furia, toata ura mea pentru ea, si toata tristetea pe care aceasta mi-a provocat-o... Nu cred ca merit asta.

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 23 Apr 2012, 21:36

Sasuke.. bravo.
Trebuia sa ii tragi doua.
Si Dei impacate cu Kuro..
Te rog..
O sa aveti un copilas frumos de tot..
Spor la scris iulia.
Baga next ca te scaplez.