Owarinai Suki

Subiect: Re: Owarinai Suki Mar 28 Aug 2012, 13:04

Hei!Hei!Hei! Am ajuns si eu la ficul asta genial!!!
Sunt cam prostuta deoarece nu am vazut acest fic mai de mult dar....
Deci astep nextul!!!
Si daca nu te superi ma poti anunta si pe mine?

Kis!s $ Hug!!!!

Subiect: Re: Owarinai Suki Mar 28 Aug 2012, 18:46

Hellow my darling,

Am o intrebare care sa ti-o "adresez" in scris: Nextul unde este? Adica nu iti este ,mila de noi? Noi cei care asteptam cu nerabdare continuarea? Ce se va intampla cu Sakura? Se va face bine, sau va ramane cu un "semn" de la acel accident provocat de un alcoolic imbec*l? Scuza-ma ca nu am trecut mai devreme la el dar totusi e vina mea si sper ca m-ai putea ierta. Haide mai esti in vacanta, ai vreo problema sau vrei multe comuri? Daca vrei multe comuri atunci nu te inteleg si daca ai vreo problema sau esti plecata te inteleg. Uite, cand poti sau te hoatarasti ca doresti sa pui nextul sa ma anunti si pe mine printr-un pm. Sper ca nu te-ai suparat pentru ce am spus dar astept cu sufletul la gura sa aflu ce se intampla. Si cred ca nu numai eu astept cu sufletul la gura.
Ale chan te pupaceste dulce si te !

Subiect: Re: Owarinai Suki Dum 16 Sept 2012, 13:49

Imi cer mii de scuze ca nu am mai postat nimic, dar nu imi mai merge calculatorul. Si astept sa mi-l repare si mie cineva=)) sau sa imi iau altul... cred! Eu acum sunt pe calculatorul unei prietene:) Ne vedem in curand cu next.uri:) Sper!

HanazawaRi

n:)

Îmi pare atât de rău de Sakura , dar si ca am trecut târziu . Îți adormficul la nebunie si sper ca Sakura si Sasuke s fie împreuna si te implorat pune nextul si anunța-mă terog când o faci! Pupici!

Scump.o nude e nextuuuul........iti ador ficul...abia astept cap urm
sa ma a anunti cand il pui kiss

Capitolul 17

Sasuke's point of view

Inca mai vedeam fata lui Gaara in momentul in care si-a dat seama ca victima principala a accidentului era sora lui. Nu trecea zi in care sa nu ma simt vinovat. De fiecare data cand inchideam ochii, imi aminteam fata plina de sange a frumoasei mele, zacand inconstienta. Era vina mea! Aveam douazeci si patru de ani, trebuia sa am grija de ea. Nici macar nu am fost capabil sa vad sau sa aud acea blestemata masina. Nu am vazut-o decat in momentul in care a lovit-o pe Sakura. A fost prea tarziu, mult prea tarziu.
Am auzit un ciocanit in usa. Am deschis ochii, dar nu am spus nimic. Am fost suprins la vederea fratelui Sakurei, Gaara. Fata lui nu trada nici o emotie, arata indiferent. Nu s-a uitat la mine decat dupa ce a inchis usa. De la accident, era prima oara cand venea aici. Am stiut intotdeauna ca in ochii lui, eu sunt criminalul. Si avea dreptate. Purtam mai multa vina decat soferul prin simplul fapt ca nu am fost destul de atent. Gaara s-a oprit la un metri distanta de patul unde eram intins.
-Sasuke. a spus uitandu-se atent la mine. Esti prietenul meu, asa-i?
Ma bucuram ca a folosit timpul prezent in intrebarea lui. Gaara a fost, este si va fi intotdeauna prietenul meu indiferent de ce se va intampla. Am aprobat din cap.
-Bun. Atunci spune-mi ce s-a intamplat acum trei zile. Te rog!
Vocea lui era disperata iar fata il aproba. Uram ca s-a ajuns la aceasta situatie. Cateodata ma gandesc daca am facut ceva rau in cealalta viata incat sa merit toate acestea. Am senzatia ca toate sunt din vina mea. Din cauza mea, Gaara e prieten cu mine. Din cauza mea, Sakura s-a indragostit de mine. Din cauza mea, Gaara a suferit si tot din cauza mea, Sakura e in spital. Le-am nenorocit familia!
-Eu... iti jur ca nu am vrut sa ii fac niciun rau! am inceput sa ma justific.
Nu era ca si cum as fi putut schimba ceva cu asta. Eu doar voiam sa il fac sa ma inteleaga. Nu am avut nici cea mai mica dorinta de a se intampla asta!
-Sasuke, nu trebuie sa imi spui asta. Stiu ca nu ai fi putut sa ii faci ceva. Esti prietenul meu, iti amintesti? Te cunosc.
Am luat o gura mare de aer, sperand ca ma va ajuta.
- Eu doar am vazut-o alergand spre mine. Lucrurile au decurs prea rapid. In urmatoarea secunda, m-am trezit pe jos, iar ea plina de sange. Am fost atat de furios incat am incercat sa il omor in bataie pe cel care ii facuse asta. Nu mi-am dat seama mai devreme ca eram prea ametit si socat, asa ca el m-a batut fara probleme. Apoi au venit medicii si ne-au dus la spital.
Gaara nu spunea nimic. Statea langa mine, cu privirea in pamant, parand pierdut in ganduri. Niciodata nu am crezut ca el ar putea fi suparat pe mine in legatura cu ceva. Intotdeauna mi-am calculat actiunile in asa fel incat sa nu ii fac probleme, nici macar atunci cand am descoperit ca eram indragostit de Sakura. Primul la care m-am gandit a fost el. De aceea am tinut totul secret. Am crezut ca se va simti ciudat daca cel mai bun prieten al lui va iesi cu sora lui. M-am gandit ca ne-am putea certa din cauza asta.
-Nu-ti face griji! Criminalul o sa fie condamdat la inchisoare pe viata, o sa am grija de asta. Acum sa nu mai vorbim despre asta. Maine te externeaza! a spus zambind.
Vazandu-i zambetul m-a facut si pe mine sa reactionez in acelasi fel. Maine urma sa fiu acasa. Fara mirosul enervant de spital, fara asistente si fara doctori. Zambetul mi-a pierit in momentul in care mi-am adus aminte de Sakura. Ea nu va merge acasa.
-Cum se mai simte Sakura? am intrebat.
Am putut observa cum expresia fetei lui s-a schimbat, devenind trist.
- E in coma. Nu a mai fost nici o schimbare de cand am adus-o aici.
Nu puteam sa nu disper cand auzeam asta. Stiam ca era rau, adica nu ma lasa nimeni sa o vad. Dar nu voiam ca ea sa ramana in coma. Nu era drept! Ea deja suferise prea mult, nu era corect sa ii se intample asta tocmai ei. Ea intotdeauna fusese genul de fata care statea in banca ei, nu voia sa se certe cu nimeni, dar nici sa o ia cineva peste picior. Nu a cauzat niciun conflict cu nimeni. Poate ca celelalte fete aveau o problema cu ea, dar Sakura nu le baga in seama. Nu voiam sa cred ca lucrurile astea se vor termina aici. Trebuia sa mai urmeze.
Ziua urmatoare Gaara si Naruto au venit la mine, vrand sa ma duca acasa. M-am bucurat din plin de faptul ca eram prieteni la fel ca la inceput. Cand in sfarsit reusisem sa merg la Sakura, vazand-o asa, am inceput sa plang. Era rau. Nu se misca deloc, ceea ce ma facea sa inebunesc. Nu am putut sa nu ma simt vinovat din nou. Vina cea mare o purta criminalul acela, dar si eu aveam vina mea. Vina ca nu am fost in stare sa o protejez pe fata visurilor mele.
Nu am avut mult concediu medical, doar o saptamana. Apoi lucrurile au devenit la normal, cred. Era ca atunci cand Sakura era in Seoul. Mergeam la lucru in fiecare zi, fara sa o vad. In fiecare zi, Hinata venea sa ma intrebe cum ma mai simt. De parca eram eu problema! Problema era Sakura! Mergeam la ea in fiecare zi, dupa munca, dar nu era nici o schimbare. Intotdeauna sper ca se va trezi, dar niciodata nu se intampla asa.
Parintii ei au fost distrusi cand au ajuns in tara. Gaara le-a spus despre accident, dar nu au putut ajunge imediat. Mama ei nici nu mai pleaca de langa ea, sta acolo si zi si noapte. Am vrut si eu sa stau cu ea mereu, dar Gaara si cu Naruto nu ma lasau, spunandu-mi ca as putea fi concediat daca mai lipseam mult. Nu voiam ca asta sa se intample, dar dorinta de a sta cu ea era prea mare. Intotdeauna intarziam la munca, deoarece stateam la spital mai mult decat imi permitea timpul.
Gaara era din ce in ce mai trist din cauza surorii lui. Munca ii permintea sa mai stea in vacanta doar o saptamana, apoi trebuia sa se duca in Seoul pentru comeback-ul lor. Stiu ca nu voia sa plece, mai ales pentru ca Sakura nu isi revenise din coma. I-am spus si eu acelasi lucru pe care mi l-a spus si el mie. Sakura isi va reveni, iar el nu trebuia sa isi piarda slujba asteptand asta. Nu am crezut asta, dar voiam sa il fac sa se simta mai bine. Nu stiu daca reusisem, dar totusi speram.
Trecuse o luna de la accident, iar Sakura inca nu isi revenise. Nici o schimbare. Dormeam din ce in ce mai rar, deoarece eram de zi la munca, iar noaptea veneam si stateam cu ea. Cand eram prea obosit adormeam pe scaun, dar nu mai mult de treizeci de minute. Trupa lui Gaara deja au inregistrat noua melodie, iar acum lucrau la videoclip. Melodia se numea Sherlock si a facut peste doua milioane de vizualizari in prima zi in care a fost pusa pe youtube. Desi era doar audio, numarul vizualizarilor creseau pe zi ce trece.
Intr-o zi, am iesit mai tarziu decat de obicei de la munca, deja se intunecase. Ca de obicei, am mers la spital pentru a o vedea pe frumoasa mea. Am vazut-o pe doamna Haruno intrand in restaurantul de langa spital prea tarziu pentru a o saluta. Cand am intrat in camera Sakurei, am constatat ca nu era nici o schimbare. Deja ma obisnuisem sa ajung aici si sa o vad intinsa pe patul cu asternuturi albe de spital. M-am asezat pe scaunul de langa ea, la fel de obosit ca de fiecare data. Am stat si am privit-o vreo treizeci de minute, simtindu-mi capul din ce in ce mai greu. Nu stiu in ce moment am facut asta, dar mi-am intins capul langa mana ei. Ma simteam atat de bine stand cu ochii inchisi si odihnindu-ma in sfarsit, dupa atatea zile.
Dar am auzit un tusit. Mi-am ridicat capul imediat si am intalnit doi ochi verzi ce ma priveau confuzi. Se trezise. Automat, un zambet gigant mi-a aparut pe chip. Eram fericit.
-Scumpo, te-ai trezit, in sfarsit! am exlamat bucuros.
Privirea ei a devenit si mai confuza de la cuvintele mele. Am putut observa cum ochii i se ingustara, dar am sperat ca nu era nimic important. M-am intins sa o sarut pe frunte, dar ea s-a retras vizibil.
-Cine, a tusit, esti tu?

Scumpa mea,

mă bucur foarte mult că ai adus următorul capitol în sfârșit ! A fost absolut incredibil, my darling .

Sakura a stat în comă o lună întreagă de zile, iar acum și-a pierdut memoria ? Îmi pare nespus de rău pentru ea, deoarece îmi imaginez cum se simte .

Înconjurată de persoane ce le crede necunoscute, dar de fapt acele persoane sunt persoanele ce le iubește și ce o iubesc .

Îți mulțumesc pentru faptul că ai avut bunul simț de a mă anunța și, crede-mă, că apreciez foarte mult acest fapt .

Continuă tot așa și adu următorul capitol cu mai multe peripeții...

Superb! Acest capitol este superb! Asa, deci imi place totul, fara nicio exceptie. Felul tau de a scrie are ceva aparte, ceva care te face sa vrei sa tot citesti si sa mai existe si un capitol urmator. Mereu vreau sa mai existe un capitol urmator. lough

Dar stiu cum este cu timpul, mai ales ca in ultima vreme zici ca zboara cu viteza luminii. -.- Insa sa trecem peste asta. Imi place cum evolueaza situatia, mai ales ca nu este tocmai 100% fericita treaba cu trezirea. Nu mai stie cine e.. Cred ca saracul Sasuke o sa innebuneasca de tot. lough

Dar o merita; doar putin. :) Asa.. Sa aduci nextul repejor, repejor. Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Succes la scoala si toate cele. kiss

Heii.

Waw. WAW. Asta e primul cuvant care mi-a venit in minte.
Superb.
Deci capitolul asta e absolut genial. Ca si celelalte, dar asta mi-a placut foarte mult. Ma bucur ca l-ai postat, sper sa-l aduci si pe urmatorul cat mai repedeee.
Sunt superrr curioasa cu ce ne vei incanta, ca de obicei, in urmatorul capitol.

Succes in continuare, sper sa ai cat mai multe idei, si desigur, ai. Owarinai Suki - Pagina 6 947835

Esti o scriitoare foarte buna. Owarinai Suki - Pagina 6 78717

Buna si multumesc de anunt. dap !

Deci capitolul a fost minunat, incredibil, superb - chiar daca o repet pe Choco- !Mi-a placut foarte mult si ma bucur ca Sakura si-a revenint din coma. Saraca, se pare ca are amnezie, insa intr-un fel ma bucur, ca sa vada si Sasuke ce se intampla daca zabovesti prea mult si nu iti asculti inima. happy

Ma bucur ca dupa o perioada atat de lunga ai adus nextul. Pe urmatorul sa il aduci cat mai repejor posibil, bafta la tastat si multa inspiratie. kiss

Andreea Dincă

De cand nu ai mai adus next-ul. Ma bucur ca m-ai anuntat:x.
Mi-a fost dor de ficul tau..
ma bucur ca Sakura si-a revenit insa.... si-a pierdut memoria?????
O doamne... asta nu e de bine... sper sa isi revina.
Astept next!
Spor la scris si imaginatie.
Te pupa deea:*

Scumpa mea Scumpa...
Ma bucur enorm ca ai adus next.ul
Iti multumesc ca m.ai anunta....
Este un capitol minunat...
Iar finalul ce sa ma zic...mai lasat masca.....
Sper ca Sakura sa isi revina...
Sau macar sa se indragosteasca din nou de Sasuke....
Sa ma anunti si de urmatorul....
Te iubii..muuuuult..........

Imi plce mult capitolul acesta! Mersi ca m-ai anunțat si anunța-mă când pui nextul!

Fantastic , mi-a placut nespus de mult acest capitol ca toate de altfel
merci mult ca mai anuntat si apreciez asta foarte mult , si sper
sa o faci si de acum in colo .
M-ai facut foarte curioasa , si astept cu nerabdare nextu-l
sper sa-l pui cat mai curand
TE PUACESC SI VIONO TE ROOOOOOOOOG CU URMATORUL CAPITOL
VREAU SA AFLU CE SE INTAMPLA

Sweetheart, ești minunata!
Ficul e genial și sunt mândră că primul meu comm dat pe acest forum, este la Owarinai Suki.
Mă regăsesc în mare măsură în ficul tău, știi bine..
Continuă tot așa!

Chapter 18

Sakura's point of view

Eram din nou in acel intuneric de care nu mai scapam in ultimul timp. Dar ceva era diferit de data asta. Ma simteam... altfel. Era ca si cum puteam sa vad prin acel intuneric, dar totusi nu vedeam nimic. Ma simteam mai linistita acum, desi eram in acelas loc sobru. Am auzit un oftat. Era doar imaginatia produsa de creierul meu? Am incercat sa deschid ochii, sperand ca voi vedea ceva, dar nimic. Nici nu puteam sa ma misc. Nu stiu cat timp am mai stat asa, dar apoi am simtit ceva langa mana mea.
Am reusit sa deschid ochii dupa multe incercari, zece sau unsprezece, nu stiu. Am vazut un baiat cu capul pe patul de spital, dormind. Gaara? Nu, nu cred. Nu semana deloc cu el. Dar atunci, cine este?
Am tusit, sperand ca asta ii va atrage atentia. A functionat, el si-a ridicat capul si m-a privit uimit.
-Scumpo, te-ai trezit, in sfarsit! a exclamat bucuros.
Scumpo? De ce acest baiat imi spune in acest fel? Si-a apropiat capul de al meu, cu gandul sa ma sarute, cred. M-am retras.
-Cine, am tusit, esti tu?
Am observat cum privirea lui devenea din ce in ce mai confuza, iar fata i se crispa de durere. Desi nu il cunosteam, imi era mila de el. Trebuie sa recunosc, era frumusel.
-Sakura, e o gluma, asa-i?
Mi-am dat seama ca el chiar ma cunostea, dar eu de ce nu imi aduceam aminte de el? Am incercat sa imi amintesc chipul lui, dar nu puteam. Era un strain pentru mine.
-Deloc. Imi spui, te rog, cine esti?
Poate ca nu trebuia sa fiu asa de directa, poate ca el avea o legatura cu mine, pana la urma. Dar de ce nu imi pot aminti?
Scartaitul usii ne-a facut pe amandoi sa ne indreptam privirile spre persoana care intra.
-Naruto! am exclamat bucuroasa.
Privirea prietenului fratelui meu s-a transformat dintr-una posomorata intr-una fericita. Mi-a spus numele pe un ton plin de entuziasm si m-a luat in brate. Ma simteam atat de bine in bratele lui. Era Raiul! Mi-am adus aminte de toate lucrurile facute impreuna. Naruto, prietenul fratelui meu si iubitul meu.

Sasuke's point of view

De ce il recunoaste pe Naruto? De ce de mine nu isi aduce aminte?

Am privit cum Naruto se apropie de ea si o ia in brate, iar ea se bucura nespus de acest lucru. Urmatorul lucru pe care l-a facut Sakura m-a surprins atat pe mine, cat si pe Naruto. Zambind, Sakura mi-a sarutat cel mai bun prieten. Am clipit de cateva ori, dar acea imagine nu disparea. Naruto a rupt sarutul imediat si mi-a aruncat o privire prin care isi cerea scuze. Eu nu i-am spus nimic, eram in soc.
-Sakura, ce-i cu tine? a spus Naruto intorcandu-si fata spre ea.
Stiam ca si el era socat de acest lucru, el inca nu stia ca nu isi aducea aminte de mine. Nu am putut sa nu simt un pumnal infipt in inima mea in momentul in care i-am vazut sarutandu-se. Stiu ca era prietenul meu si ca nu se va putea intampla nimic, dar nu putea sa nu ma raneasca stiind ca Sakura nu ma recunoaste si in plus, l-a sarutat Naruto. Aveam nevoie de o explicatie, altfel nu stiu ce se va putea intampla.
-Ce-am facut? a spus Sakura inrosindu-se. Naruto, te iubesc!
In momentul in care Sakura a spus acele cuvinte, m-am ridicat de pe scaun si am iesit din salon. Nu trebuia sa ma simt asa, totul va trece! Sakura isi va aduce aminte cine sunt si vom putea fi fericiti, din nou. Dar nu, nici macar eu nu credeam acele cuvinte. Nici nu stiam ce ar trebui sa cred. Ma simteam pierdut.
Am vazut-o pe mama ei indreptandu-se spre salonul Sakurei. In momentul in care a ajuns langa mine, m-am aplecat in asa fel incat sa arat respect.
-Sakura este bine acum. am soptit.
Doar niste cuvinte care au facut-o pe doamna Haruno sa zambeasca. Privirea pe care a avut-o a fost asemanatoare ca cea a unui copil care deschide cadoul de Craciun. Am avut o tentatina de a lua-o in brate, dar m-am abtinut. A vrut sa plece spre salonul fiicei ei, dar s-a oprit in momentul in care si-a dat seama ca eu mergeam in directia opusa.
-Nu mergi sa o vezi?
-Mnu... Am ...fost.!
Mama ei mi-a soptit un "bine" calduros si a plecat.
Am scos telefonul din buzunar si am format numarul lui Gaara. Aveam nevoie sa vorbesc cu cineva despre asta. Am sunat de cateva ori, dar nu imi raspundea. La dracu! Am mers la restaurantul de langa spital, sperand ca imi voi reveni. M-am asezat la o masa in mijlocul restaurantului plin. La fiecare masa erau cel putin doua persoane, eu eram singur. Am incercat sa nu ma preocupe asta, nu avea rost. Nu am fost niciodata prea melancolic incat sa asociez ce au altii, iar eu nu. Am comandat un pahar de whisky, nu stiu de ce.
In timp ce ma uitam inconstient spre usa, am vazut-o pe Ino intrand. Era trista. Mi-am adus aminte ca inainte, chiar daca nu am iubit-o niciodata, uram sa o vad asa. A fost logodnica mea pana la urma, era si normal sa imi pese de starile ei emotionale. Cand m-a vazut, s-a oprit putin, dar am incurajat-o cu un zambet, iar ea a venit la masa mea.
-Buna, Ino! am salutat-o zambind.
Nu stiu de unde aveam puterea de a zambi, poate doar ca nu voiam sa o fac sa se simta incomod. Mi-a raspuns cu acelasi zambet pe buze. Imi amintea intr-un fel de toate diminetile in care venea la mine si imi zambea, spunandu-mi ca am dormit din nou prea mult. Trebuie sa recunosc, ma simteam bine atunci, chiar daca sufeream crezand ca Sakura nu ma place. Sakura...!
-Cum o mai duci, Ino? Esti ok, nu? am intrebat-o sperand ca o sa imi indrept atentia spre conversatia cu Ino, doar ca nu mergea.
Ea a pufnit. M-am uitat la ea, dar fata ei nu trada niciun sentiment.
-Ce s-a intamplat, Sasuke? Nu incerca sa imi spui ca nimic pentru ca totusi, am fost impreuna mult timp. Te cunosc.a spus cu privirea unui politist care isi interogheaza suspectul numarul unu.
Am oftat. Avea dreptate, incercam sa ma ascund de ceva ce trebuia sa analizez cu mare atentie. Nu era vina Sakurei, ea ma iubea, stiam asta. Mi-a demonstrat-o de atatea ori, nu era nevoie sa ma indoiesc de ea. Stiam si eram sigur de faptul ca avea amnezie din cauza ca si-a lovit capul in accident. Dar ma macina un lucru. Ma iubea, dar de ce eram singura persoana pe care nu o putea recunoaste? De ce credea ca Naruto este iubitul ei?
-Este vorba de Sakura. A... avut un accident.
Privirea ei s-a transformat intr-una care exprima numai griji. Poate ca din cauza Sakurei, Ino nu mai este impreuna cu mine. Dar ea niciodata nu vedea problema asa. Stiam prea bine ca pentru ea, Sakura era ca o surioara mai mica.
-Oh, Doamne! E in regula?
Stiam ca nu se prefacea. Ino a fost intotdeauna o fata usro de citit.
-Acum da, doar ca nu-si mai aminteste de mine!am spus.
Imi priveam mainile de parca era cel mai interesant lucru din lume. Nu stiu de ce reactionam in acel fel, era doar Ino, prietena mea din copilarie.

Prima! Uuu, ce capitol interesant. :> Mi se pare putin cam dur ceea ce pateste Sasuke si sincer, Sakura e mult prea confuza din cate vad. Ma intreb ce si daca oo va face sa isi revina din starea asta de amnezie. Sunt tare curioasa in legatura cu continuarea, mai ales ca ai ajuns la o parte tare interesanta. happy2

Deci iti urez spor la scris in continuare. Multumesc ca m-ai anuntat. :)

Heei, heei! happy2

Multumesc de anunt. Sakura la sarutat pe Naruto.... nu prea inteleg de ce Sasuke este singura persoana de care Sakura nu isi aminteste si de ce crede ca Naruto este iubitul ei, insa sper sa ma lamuresti in urmatorul capitol. Saracul Sasuke, imi pare foarte rau pentru el, pana la urma este distrus. Nu stiu cat va mai rezista, dar sper ca situatia sa se imbunatateasca. Sa vi repejor cu urmatorul capitol, bafta la tastat si multa inspiratie. dap !

Heii.

Mersi ca m-ai anuntat si in legatura cu acest capitol.
Waw. Genial. Mi-a placut, dar sper ca Sakura sa-si revina Owarinai Suki - Pagina 6 735877

Minunat capitol, ca de obicei. Sper ca ma vei anunta din nou.
Succes si spor la scris !

mersi ca m-ai anuntat ! imi place capitolul si te rog anunta-ma cand pui nextul !

Merci ca m-ai anuntat sa o faci si de acum incolo
mi-a plaut mult acest capitol si sunt
foarte curiosa ce sa vad ce se intampla mai incolo
astept cu nerabdare nextu-l
spor la ideei te pupacesc dulce

Sa ma anuti cand pui nextul.Pupici:****

Andreea Dincă

Multumesc ca m-ai anuntat scumpa kiss

.
Imi place mult capitolul!
Era si logic sa imi placa.. e imposibil sa fie ceva rau la ficul tau ^^.
Cum de Sakura nu isi aduce aminte de Sasuke?..si isi aduce aminte de Naruto ?? :-s
Aiurea... sper sa isi revina si sa fie impreuna cu Sasuke .. Happy ending!
Cred ca toata lumea isi doreste asta.. Eu una nu as suporta ca acest fic sa aiba un sfarsit tragic :(.
Sper sa aduci next repede kiss

*:.
Te pup kiss

.

I Mersi muuult de anunt....
II CEEEEE?????
"Naruto, te iubesc"......
Nu imi vine sa cred....
Esti pur si simplu GENIALA.....
Iti ador ficul...si nu ma pot satura de el.....
Sa nu uiti sa ma anunti si de urmatorul kiss

Hello ^.^
In primul rand ... nu stiu cu ce sa incep =]] Nu cred ca pot sa-mi exprim sentimentele pe care le am fata de acest fic, in cuvinte. Este atat de fascinant, cu intamplari atat de imprevizibile, care de fiecare data reusesc sa ma uimeasca intr-un mod atat de placut. Este un fic complet, amuzament, ironie, drama si actiune. Toate combinate, draga mea, au rezultat o poveste excelenta, care m-a obligat s-o citesc pana la "sfarsit".
Ce sa spun, ieri seara m-am apucat de citit si nu puteam sa ma opresc, dar a trebuit. Abea asteptam sa treaca orele de la scoala ca sa-ti citesc ficul =]]
Si in sfarsit am terminat, dar simt ceva .... care ma enerveaza intr-un fel. A da ! E dorinta de a citi in continuare =]]
Cat despre personaje, pot sa spun ca fiecare are rolul ei, toate completeaza acest puzzle al dragostei dinte Sasuke si Sakura, care au amandoi niste personalitati atat de bine gandite. Iar intorsatura pe care a luat-o intreaga poveste este pur si simplu .... brilianta.
Cel mai mult cred ca mi-a placut capitolul 4. Conversatia dintre cei doi amorezi a fost absolut geniala. Da ... GENIAL, nu pot gasi alt cuvant pentru ficul tau.
Imi doresc tare mult sa postezi cat mai repede capitolele urmatoare si da, draga mea, ai spart topul ficurilor mele prefearte =]] Felicitari pentru ca esti o scriitoare atat de buna :*

Xoxo, Zummy <3