BUNA AM ADUS NEXTU'...
scuze stiu ca nu am mai trecut de multisor pe aici, dar am avut tezele si na... plus ca nu am avut timp, iar cand am avut putin timp, am avut o hemorangie de lene apsoluta!
oricum va multumesc de comm-uri si ce sa mai lungim. lectura placuta...



CAPITOLUL XIX: visul florii de cires


Tampitul a avut curajul sa imi puna mana pe fund?! Am inceput sa tip ca o isterica, in propiile mele ganduri. Sunt eu nebuna sau cumva mana lui e pe fundul MEU?! Cum are curajul sa faca asa ceva?! Simteam cum sangele mi se urca la cap si cum fata mea se infierbanta. Nu nu era rosie de rusine, ci de nervi. Probabil s-ar forma un crater in pamant daca as fii cu picioarele pe el si asta tot ar fii putin in comparatie cu ce vreau eu sa ii fac. Vreau sa il omor! Il omor! Il omor! Il omor, doar daca scap din aceasta franghie. E patetic! Ma mai imping inca o data in el, dar de data asta nu a mai cazut. Se uita la mine cu un zambet tamp pe fata, lasand sa se vada dintii sai perfect albi. Nu pot scapa... Dar macar imi pastrez demnitatea. Pufnesc zgomotos din nas, dupa care imi intorc capul astfel incat sa nu ii mai vad mecla. Vazand ca il ignor, isi trage mana de pe fundul meu si incepe sa imi vorbeasca pe un ton ironic:

-Printesa dramei, e suparata?! Iti place sa dramatizezi nu?! Pe Uchiha parca ii lasai sa faca si mai mult... Instinctiv imi intorc capul inspre el. Uimirea se imprima rapid pe chipul meu. Ma uimea prostia pe care, tocmai, a scos-o pe gura. Ce vrea el sa insinueze? Ca ma culcam cu amandoi?! Asta e imposibil, fiindca nu am facut-o cu nimeni, pana acum si chiar nu ma grabesc... Nu stiam ce sa ii spun. Ca nu e adevarat?! Nu m-ar crede. Dar de ce imi pasa ce crede el despre mine? Incerc sa ma calmez si sa uit ce a zis, dar cealalta eu era incapatanata si nu vroia asta. Ea imi controla miscarile acum, iar eu eram mai mult ca un privitor din culise, ceea ce era iritant. Cotul meu se misca singur, nimerindu-l pe Rin in burta. Saracul baiat se incrunta de la durere, dar nimic mai mult. Pe de-o pare eram bucuroasa ca el sufera, pe alta eram nervoasa pe mine insami ca nu imi controla propiul corp.

Ma uit atenta la fata lui perfecta, la expresia lui, la ochii lui care te avertizau ca te-ar putea ucide intr-o clipa. O mana mare imi acopera fata, oprind aerul ce se indrepta spre plamanii mei. Sentimentul de panica puse stapanire pe mine, iar respiratia imi deveni scandata. Ultimele lucruri pe care le-am auzit au fost cuvintele blondului. ,,Mai bine nu ai fii facut asta!’’, dupa care toata fiinta mea se scufunda in intuneric.

Stau intinsa pe covorul pufos de iarba moale, inconjurata de mii de flori placut mirositoare. Privirea imi e atintita spre cerul senin, pe care se aflau doar trei nori. Era ciudat, fiecare din ei mai avea o tenta ciudata ce ii contura. Unul cu tenta de albastru inchis, ce imi amintea oarecum de Sasuke, altul conturat cu o culoare mai luminoasa, un auriu placut ce semana cu parul lui Naruto, iar in mijlocul lor, se afla un alt nor parca desprins dintr-o poveste. Acest nor era conturat cu un rozaliu pal ce ma ducea cu gandul la apusul de soare. Nu ma gandeam la nimic si totusi gandurile imi zburau spre cer. Ma gandeam la tot si in acelasi timp, la nimic. Cateva rasete imi distrase atentia de la cerul ascultator. Vocile imi pareau cunoscute asa ca m-am rostogolit pe o parte pana in directia de unde veneau. Vederea imi era blocata de firicele firave de iarba si papadiile galbene care cresteau mandre, vrand sa urce tot mai sus. Doua persoane foarte dragi mie, se aflau chiar in fata mea. Nu am mai stat sa analizez situatia in care ma aflam, eu am inceput sa ii strig ca nebuna. Nici Naruto, nici Sasuke nu mi-au raspuns. Ma ridic incet de pe iarba si ma indrept cu pasi marunti, spre cei doi colegi de breasla. Ajung chiar in spatele lor si intr-un fel ma simteam vinovata ca le puteam auzii gandurile. O voce ciudata rasuna prin minetea amandurora. Le spunea sa ,,il omoare’’, adica sa se omoare intre ei. Ma apropii mai mult si imi asez mainile pe umerii lor. Un mic tipat imi iesi din gat, atunci cand am trecut direct prin trupurile lor. Inghit in sec si imi retrag mainile la piept, tinandu-le strans. Baietii se i-au in brate si valuri abundente de lacrimi le cadeau pe fetele lor fericite. Amandoi aveau intiparit cate un zambet trist, nostalgic.

Privesc stupefiata cum Sasuke se ridica de pe covorul verde si ia pozitie de atac in fata lui Naruto, care il urmeaza imediat. Brunetul isi scoate katana si o indreapta amenintator spre blond, care si el isi pregatise trei kunai-uri, tinandu-le intre degetele mainii drepte precum niste gheare. Amandoi sar la atac, iar vocea mea subtire, forma niste strigate asurzitoare, dar pe ei nu ii deranja. Practic ei nu ma auzeau, eu puteam doar sa privesc. Eu nu existam cu adevarat acolo! Corpul imi incremenise, iar inima incetase sa imi mai bata. De fiecare data cand le spuneam sa inceteze, ei se raneau reciproc, iar sangele lor tasnea in toate partile. Puterile lor erau egele, ceea ce era terifiant. Ma simteam de parca eu eram cea taiata, doar privindu-i. Amandoi inaintau rapid prin marea sangerie de la picioarele lor, venind unul spre altul pentru inca o data. Inima mea se facu cat un purice, simtind ca ceva rau se va petrece, dar eu negam in continuare asta, desi constientizam ca asta e finalul luptei. Lamele strapung violent pielea si carnea de pe piepturile lor, indreptandu-se mecanic catre organele vitale. Nu puteam crede ca acesta era sfarsitul lor! Amandoi se aflau in plina cadere. Fug disperata spre ei, cu lacrimi in ochii. Ma asez langa trupurile lor din care inca tasnea sangele fierbinte. Nu mai respirau, iar inimile lor au incetat sa mai bata. Eram panicata, disperata si frustrata. Nu mai stiam ce sa cred si nici ce sa simt. Cerul se intuneca, de parca si el imi impartasea durerea si suferinta. Lacrimile cerului se spargeau usor pe chipurile pline de sange a coechipierilor mei. Nu mai suportam durerea, nu mai puteam indura asta de una singura. Imi ridic privirea spre cer si am inceput sa tip cat matineau plamanii. Doar astfel puteam povestii tuturor ceea ce imi macina sufletul. Ceva ma smulge din realitatea asta cruda si ma aduce inapoi in intuneric si singuratate. Singuratatea se materializa sub forma unui chip, dar intunericul ramase la fel.

-Ai visat frumos? Ma intreba batjocoritor Rin. Nu puteam vedea nimic alceva, inafara de fata perfecta a blondului care se afla la cativa centimetri de a mea. Eu stateam intinsa pe un pat destul de tare, iar el ingenunchea langa mine. Respir adanc imediat ce mi-am dat seama ca totul fusese in vis. Ma simteam usurata, ca si cum, o piatra s-ar fi ridicat de pe inima mea. Imi fac curaj si il intreb unde suntem, iar el imi raspunde foarte nepasator:

-Pai... Sa vedem, suntem intr-o celula.

VA CONTINUA...

si acum pozele: -naruto si sasuke pe iarba:


-naruto si sasuke plangand:


-sakura cu naruto si sasuke dupa lupta:


sper ca v-a placut si sper sa ma iertati ca l-am adus atat de tarziu.
v-am pupacit si ne mai auzim...