multumesc
acum: diavola: poi sakura ii iubeste pe amandoi, deci o sa fie putin ciudat ca nu o sa fie cu nici unul dintre ei pana la un momendat si chiar nu ma apropii de sfarsit, fiindca am prea multe idei si o sa apara multe situatii cand unul din ei este prezent, iar celalalt nu. Am scris de Sasuke ca s-a indreptat doar din cauza sacrificiului pe care l-a facut Sakura si oricum trebuia sa il bag si pe Sasuke candva prin fic.
irina: ai dreptate nu o sa se lase calcata in picioare, o sa vezi ce vreau sa spun in next.

nu scapti voi de ficul meu+mine asa de usor
sper ca v-a placut acest capitol, zby-zby

Imi place la nebunie !
Mersi ca m-ai anuntat si sper ca o sa o faci si in continuare
Extraordinar capitol ! este genial ! ai prea multe idei ! da-mi si mie una sau doua cu imprumut
Tu esti fabrica de scos nexturi pe banda rulanta! Este al 3lea next pe ziua de azi, nu m-ar mira daca ai scrie si la noapte vreo 4-5
Teo ....
te rog sa imi dai id tau intr-un mesaj privat te rog mersii !!!

AM ADUS NEXTU'...
stiu ca sunt nebuna. la ora asta?! da, chiar acum am terminat de scris capitolul...
sper sa va placa si spor la citit


CAPITOLUL XI: presentiment

Pauza noastra de ras s-a terminat. Curioasa i-am intrebat pe baieti unde suntem, pentru ca mi se pare ciudat ca ploua atat de mult. Ei mi-au confirmat teoria. Eram in satul ascuns in ploaie. O amintire imi fulgera prin fata ochilor.


* * * Flash back * * *
Mama era o comercianta, destul de importanta, din Konoha. Intr-o zi era foarte fericita si o intreb ce s-a intamplat. Dorinta ei mereu a fost aceea de a ajuta copii fara familii. Ea nu a avut parte decat de un fratior mai mare. A crescut cu el de cand se stie, dar in urma cu 3 ani acesta murise intr-o misiune comerciala. Incerca sa treaca peste moment ducand in spate si visul fratelui ei mai mare. Ea imi raspunde cu mult entuziasm:

-Am primit o misiune comerciala foarte importanta, care va fi la sfarsitul lunii martie. Era atat de fericita si nu imi dadeam seama de ce. e un ajutor economic intre satul frunza si satul ploii. Si o sa vina si tatal tau cu mine! Tocmai atunci mi s-a aprins beculetul. E satul natal al tatei.
* * * End flash back * * *


Karin intra inbufnata pe usa si incepe sa spuna ce a patit desi nimeni nu a intrebat-o nimic.

-Ia uitate la ei. Ce comercianti tampiti sunt in Konoha. Ii fac semn sa vina mai aproape. Se apropie, iar eu am prins-o strans de gulerul fluzei sale si cu toata puterea incat sa fie la acelasi nivel cu mine. Desi era o pozitie incomoda pentru ea, nu imi pasa.

-Tampito, daca mai jicnesti cumva persoanele din Konoha, iti jur ca iti sparg fata aia... frumoasa, am spus eu cu foarte mult dezgust, dupa care ii dau drumul. Si ce vroiai sa ne spui? O intreb de parca nimic nu s-ar fi intamplat.

-Aaa... aaa... a,da. Comerciantii care au venit din Konoha cu nu stiu ce tratat important, au fost macelariti si am auzit ca singura femeie care era cu ei a scapat, dar nici ea nu mai are mult. Il intreb pe itachi in cat suntem azi, iar el imi raspunde ca suntem in 28 martie. Nu e bine! Nu poate fi posibil!

Imi dau patura de pe mine si cobor din pat. Sasuke ma intreaba ingrijorat ce fac.lacrimile au inceput sa imi curga foarte repede din ochi. Eram nelinistita.

-Nu se vede ce fac?! Raspund eu ca o siterica. Ma duc sa ma conving! Itachi ma intreba ce treaba am eu cu o straina. Le spun ca ea ar putea fi mama mea si le povestesc pe scurt ce treaba aveau parinti mei in acest sat. Ei au incremenit ca niste statui de piatra. Eram disperata. Vroiam sa merg pana acolo pe jos. Nu erau dacat 5 km. Cand ma pregateam sa plec, Itachi ma opreste si imi zice:

-Poate ai vrea sa iti iei palaria si pelerina. O sa ai nevoie.

-Eu sunt in criza de timp si numa de cum arat nu imi pasa. Scuze, nu am vrut sa tip la tine, dar...

-Cei din satul ploii sunt foarte stricti cu cei care intra sau ies din sat. Daca porti pelerina o sa te lase in pace. Pain e un fel de erou pentru ei. Bun deci totul avea o logica pana aici. Dar a aparut o mica problema.

-Genial, genial! Dar sti ca trebuie sa ma schimb nu? Am nevoie de ajutor... Sasuke propuse sa ma ajute Karin, dar m-am intors spre fata si i-am spus: Iti sunt recunoscatoare ca m-ai ajutat ca ma vindec, cat de cat, dar daca m-ai ajuta tu mi-e ca o sa ma trezesc cu un cutit in spate. Asa ca spun Nu,multumesc! Imi indrept privirea catre baieti. Desi nu imi place sa recunosc, Deidara si Itachi m-au vazut deja in lenjerie intima. Blondul se oferi repede sa ma ajute. I-am raspuns ca decat sa sara pe mine atunci cand ma vede in lenierie intima mai bine sa ma ajute Itachi. Deidara si Sasuke pleaca din camera revoltati, dar fufa de Karin ramane si se uita la mine.

-Nu imi amintesc sa fi zis ca, piti au voie sa ramana. Aceasta se facuse rosie de furie si ii puteam auzi pe baieti cum radeau de ceea ce am confirmat. Itachi ma ajutat sa ma dezbrac. Cand ma vazu in lenjerie intima se inrosi la fata. Ara asa de adorabil cand se inrosea. M-a ajutat sa imi iau o rochita identica cu cea primita de la Dei si apoi mi-a dar inelul si palaria. Eram gata.

Am plecat. Karin si Sasuke alergau, in timp ce eu Dei si Itachi zburam pe niste pasari din argila. Era placut sa zbori, dar numai la asta nu ma gandeam eu acum. Daca era intradevar mama mea? Daca era grupul trimis de Konoha? Atunci tata e mort. As suporta sa ii vad morti? Acum eram deasupra orasului. Aterizam pe niste strazi mai latuealnice ca sa nu fim observati. Karin ne spuse ca spitalul la care a fost dusa aceea femeie era in fata. Fug ca disperata inainte.nerabdarea ma rodea pe dinauntru. Am ajuns in fata spitalului. Era o cladire mare si... bej. Holul de la intrare era tot... bej. Ce are toata lumea cu aceasta culoare?! Intreb asistentele de acolo, despre femeie, si imi spun ca a murit acum 10 minute si ca inca e in acelasi salon. Am mai aflat ca sotul femeii, era si el acolo, tot decedat. Incep sa cred ca aceasta culoare poarta ghinion... Simteam un gol puternic in stomac.

Sasuke a spus ca are ceva de rezolvat asa ca a luat-o si pe aroganta de Karin. Deidara a zis ca ne asteapta pe hol, iar eu si Itachi am hotarat sa verificam. Ma aflam in fata usii cu pricina. Imi era frica de ce puteam sa vad. Nu eram pregatita sa vad. Nu voi fi niciodata pregatita sa vad. Am pus mana pe clanta si am apasat usor. Itachi nu spunea nimic pentru ca era si el nelinistit. Usa s-a deschis, iar noi intram intr-o camera simpla, bej. Doua paturi. Decizia decisiva. Sunt ei sau nu? M-am apropiat de primul pat in care, banuiesc, era femeia. Corpul sau micut era acoperit de o panza alba ca neaua. Mana stanga era putin iesita de sub panza. Am prins-o de mana. Ce e acest sentiment familiar si totusi nou. Ma simteam ciudat. Stiam ca si Itachi se simte la fel. Facandu-mi curaj am ridicat panza de pe fata acesteia.

Ea ...

VA CONTINUA...
sper ca va placut, va pup

Ea ce? Vreau sa aflu!
Scuza-ma ca nu am comentat ieri la celalalt capitol, dar ma uitam la Romanii au talent.
Sincer, mie mi-au placut foarte mult cele doua capitole. Deabea astept sa vad cine se afla sub acea panza. Doamne, daca ai stii cat sunt de curioasa
Mama, deci ce i-a putut spune Sakura lui Karin
Astept next! Spor la scris si la idei! Si un Paste Fericit!

Wow ! Numai un capitol in noaptea asta ?? Ma surprinzi ... cred ca te-a doborat somnul
Fantastic capitol ! Deci pana la urma nu ai mai facut-o ninja medical, ai facut-o comercianta...
Doamne sa nu fie parintii ei !
Daca sunt parintii ei eu te strang de gat ! Desi ar fi o sansa ca Sasuke sa se apropie de Saku, prin consolare..
Anyway, daca vreau sa aflu trebuie sa mai astept....
Mersii ca m-ai anuntat...
Teo

AM ADUS NEXTU'.....
imi pare rau ca e scurt dar oricum e ultimul pe care il postez azi....
am sa postez capitolul special la 1,jumate noaptea.
sper sa va placa si spor la citit


CAPITOLUL XI: razbunare

Ea... Ea... Nu puteam sa cred ca era moarta. Ea nu era moarta. Inima mi-a fost facuta scrum. Picioarele mi s-au inmuiat, iar genunchi au facut contact cu podeaua. Lacrimile incepeau sa imi acopere toata feta. L-am simtit pe Itachi, care venise langa mine si ma mangaia linistitor pe spate. Mi-am pus capul pe pieptul lui, udandu-i pelerina de la atatea lacrimi. Doar dormea! Nu e moarta! Tipam ca disperata pentru ca nu vroiam sa accept adevarul. Fata ei era mai alba decat de obicei, iar ochii ei de un caramel intens erau inchisi. Parul roz, de aceeasi culoare ca al meu, era rasfirat pe perna. Fata sa angelica purta un mic zambet ciudat. De ca zambea? Lacrimile mele nu se mai opreau. Nu mai eram capabila de nimic. Itachi ma ajuta sa ma ridec. M-am apropiat de ea si am sarutat-o usor pe frunte. Cu toata durerea pe care o simteam in suflet, plecand ce langa ea m-am indreptat cu groaza spre al doi-lea pat. Stiam cine era sub acea panza, dar imi era frica sa vad cu ochii mei. Apuc panza de un capat si o ridic incet. Parul sau ciocolatiu era ravasit. De ce imi era frica nu am scapat. Pleoapele sale nu vor mai deschide niciodata oglinda ochilor mei. Nu am sa mai vad niciodata acea fericire din smaraldele sale sclipitoare. Lacrimile mele nu se mai opreau cand am vazut ca fata si gatul lui erau acoperite de taieturi. Taieturi?! Alarmata trag mai tare de panza lasand sa iasa la iveala pieptul sau binefacut. Raman socata! Taieturi adanci ce ii brazdau pielea. A murit din cauza hemorangiei! Imi spune nervoasa cealalta eu. Si eu eram nervoasa. Dorinta de razbunare imi dadu putere sa pot sa merg pana le ea. Ridic mai mult panza si saman a doua oasa socata. Avea o rana foarte urata in dreptul stomacului. E cea mai chinuitoare moarte! Comenta neintrebata cealalta Sakura. Mai stau un pic si ii privesc dupa care ii mai sarut o data pe frunte si plec val-vartej afara. Deidara care ne astepta, vazand ca alerg ca o isterica ma intreaba ce s-a intamplat. Nu am putut sa ii raspund. Mi-am sters lacrimile de pe fata, iar in locul lor a aparut un zambet meschin si rautacios. Alergam ca o disperata pe strazile satului. A un momendat trec pe landa un grup de barbati care se laudau ca au omorat azi niste oameni din Konoha. Nu purtam bandana deci nu aveau de unde sa stie de unde sunt. Na apropii de ei cu un zambet seducator si miscari foarte fine si sexy. Ii salut la care ei imi raspund intrigati.

-Akatsuki, ha?

-Mda... raspund eu pe un ton cat mai pervers. Oh, baietisi ce facaturi din satul frunzei ati lichidat? Am simtit un junghi, ca rana facuta de cutit, atunci cand i-am jicnit. Ii intreb care au fost eroii? Doi barbati, cam pe la 20 de ani, imi spun ca ei i-au lichidat pe comerciantii aceia proapaditi. Suspiciosi ma intreaba de ce nu port bandana. Eu le raspund pe un ton foarte pervers, ceea ce i-a facut interesati. Deja salivau.

-Eu o am prinsa de picior sub rochita. Daca vreti mergem intr-un loc mai retras si va arat, poate chiar sa o desfaceti cu dintii. Le-am spus facandu-le cu ochiul. Gata i-m prins ca pe niste cateii, acum mai ramane doar un mod in care... cei doi au venit dupa niste case, pe o alee mai intunecata. Stiam ca Itachi si Deidara imi urmareau fiecare miscare. Unul din ei se apropie de mine, imi puse mana pe piciorul stang si o ridica incet spre fund. Bine ca era piciorul drept, ca altfel nu as fi tutut sa scot cele doua sabii ascunse sub rochie. Celalalt ancepea sa ma pupe pe obraz, tot mai aproape de buze. Erau amandoi langa mine, atunci era momentul. Am luat sabiile si i-am strapuns fiecar cu cate una prin stomac. Sangele a inceput sa le curga cin gura si de la rana. I-am inpins de pe mine, ca sa nu sangereze pe mine. Mi-am inchis de tot sentimentele. Nu imi pasa de nimic decat de razbunare. Am scos sabiile si i-am mai strapuns o data. Nu mai puteau face nimic, nici macar sa tipe. S-au prabusit la pamant ca doi saci cu nisip. Nu m-am multumit cu atat i-am strapuns cu sabiile de nenumarate ori si le-am brazdar pielea cu rani foarte adanci. Le-am facut exact ce le-au facut ei parintilor mei. Insa cu varf si indesat. De ce nu ma simteam mai bine? Adica acum sunt morti si le-am platit tot ce au facut!

Itachi ma striga. Imi ridic privirea si ii vad pe toti cum se uitau la mine. Erau uimiti. Stiu ce vedeau. Doua cadavre, o balta uriasa de sange si o fata care sta un genunchi intre cadavre. Ma uit inca o data in jur. Nu mai puteam sa imi tin sentimentele in frau. Numai sange peste tot. Am inghetat. Eu am facut toate astea?! Ma uit spre propriul corp. Eram plina de sange, iar mainile mele... Maini de criminal...Pline de sange... Frica si disperarea pun stapanire pe mine. Am inceput sa tip uitandu-ma in continuare la aceste maini. Nu puteam sa cred ca erau ale mele. Itachi se apropie cu grija de mine, fiindca eram in stare de soc si isterie. Ma cuprinse intr-o imbratisare calda, nemaipasandu-i ca se manjeste si el de sange. M-am mai linistit. Era atat de bine sa stiu ca era langa mine cand aveam nevoie.

Deidara veni langa mine si incerca sa imi distraga atentia, prostindu-ma ca pe copii mici. Imi spuse ca de ziua mea o sa imi indeplineasca orice dorinta. Ma intreba cand e ziua mea. Eu ii raspund ca e pe 28 martie. Staun pic sa se gandeasca dupa care intreaba alarmat:
-Azi?! Dupa care se aude in cor, de la Itachi, Sasuke si karin:Ce?!

VA CONTINUA...
sperca v-a placut... va pup

Sakura,Sakura ... chiar asa sa te orbeasca ura si razbunarea ? Ai ajuns exact ca Sasuke....
Atat de rau imi pare ca au murit parintii ei, acum chiar ca e Sasuke, un Sasuke in varianta feminina
Deci fiecare next este mai frumos! reusesti sa te intreci pe tine insuti!
Nu mai am ce sa mai spun decat NEXT !!!
Teo

Doamne, ce mai capitol!
Inteleg perfect ce a simtit Sakura cand si-a vazut parintii. Si eu as fi facut exact la fel ca ea
Deabea astept sa vad ce se va intampla in continuare. Chiar imi place foarte mult ficul tau, e plin de mister ca sa zic asa si mereu ne lasi in suspans
Spor la scris si la idei! Paste Fericit!

BUNA.....
AM VENIT CU NEXTU'......
IMI PARE RAU ca l-am pus asa de tarziu dar am avut musafiri si am stat treaza pana la 6 simineata si chiar mai inainte m-am trezit.
va rog scuzati greselile de ortografie dar inca imi e somn
o sa dau un edit mai incolo
acum spor la citit sisper sa va placa


CAPITOLUL XIII: amintiri

Era o zi intunecata. Cerul parca plangea alaturi de mine. Stau langa mormantul parintilor mei si ma intreb cu ce au gresit. A trecut mai bine de doua saptamani de cand am ramas fara ei. Sufletul meu plange in continuare, desi nu mai am de varsat nici macar o lacrima. Ochii imi sunt uscati si crapati. Parinti mei au fost razbunati, dar oare asta au vrut? Asta am vrut eu? Inca doua persoane moarte? Stau cu privirea atintita pe cameliile pe pe mormantul mamei si alstromeriile pe pe al tatei. Alstromeriile erau flori exotice, de o culoare roz pal, ca parul mamei, de aceea il incantau pe tata. Erau florile lor preferate. Azi e prima zi de paste si este singurul an in care mama nu este aici sa sarbatoreasca cu mine.

La noi in sat, in Konoha, in fiecare an se organizeaza cate un carnaval de pasti. O traditie amuzanta spuna ca cei care poarta un o rosu la ei, in prima zi de paste, o sa aiba noroc. Imi amintesc prima oara cand am fost la acest carnaval cu parintii.


* * * Flash back * * *

Era o zi insorita de duminica. Lumea se ducea la biserica sau la cimitir, imbracati de sarbatoare. Eram fericita, cu o zi in urma o ajutasem pe mama la vopsit oua. Puteam fi de ajutor si asta ma bucura. Mama radea de mine pentru ca m-am manjit de vopsea rosie pe fata. Ca sa am si eu de ce rade, am luat pe deget vopsea si am murdarit-o putin pe nas. Am inceput sa radem una de alta, tocmai atunci veni tata, care era amuzat de cum aratam.

Azi era ziua cea mare. Era prima oara cand mergeam la carnavalul de Paste. Eram emotionata si o culoare rosiatica se vedea pe obrajii mei. Ma uitam in oglinda. Vedeam o fetita de 5 ani, imbujorata si imbracata foarte frumos intr-un costumas roz. Costumul era alcatuit dintr-un maieut roz, cu un mic decolteu in V, colanti negri si o fusta roz despicata pana sus in ambele parti. Piciorusele ei micute erau incaltate cu o pereche de sandale negre. Parul sau roz atarna in diferite bucle pana la jumatatea spatelui, iar pe cap purta o fundita neagra. Arata splendid. Imi mai admir inca o data reflexia, dupa care fug spre mama si tata care ma asteptau in living. Cand o vad incremenesc. Era mult mai frumoasa decat mine, ceea ce imi provoca un sentiment de madrie. Parul, de aceeasi culoare ca al meu, era prins intr-un coc lejer lasand doua suvite rebele care ii incadrau chipul angelic. Putra o rochita rosie ca sangele, desi nu era decoltata ii punea in evidenta formele si corpul ei de viespe. Pe umar purta o gentuta mica si neagra care se asorta perfect cu sandalele cu toc, tot negre. Tata purta o camasa de un albastru intens, cu o pereche de pantaloni negri si pantofi tot negri. Ei doi formau cuplul perfect, intotdeauna zambeau indiferent de situatie si niciodata nu i-am vazut plangand. E bine pentru ca plangeam eu cat si pentru ei.

Ne plimbam pe strazile satului. Tot felul de standuri care mai de care, se insirau la nesfarsit pe strada pavata. Era o imagine mirifica in lumina slaba a amurgului. Mama mi-a dat niste bani si mi-a zis sa imi cumpar ce vreau, in timp ce ei merg la restaurant. Mi-a zis sa nu merg prea departe si ca dupa ce imi cumpar sa merg la ea. Mergand pe strada aglomerata, cinava imi atrage atentia. Acel cineva e Sasuke Uchiha, un baietel de 5 ani. Este un pic mai inalt ca mine, cu parul sau negru ca pana corbului si ochi patrunzatori. El ma considera o buna prietena, dar eu simteam alceva pentru el. Se apropie de mine si ma saluta. Simteam cum incep sa imi arda obraji, dar ii raspund politicos la salut. Vad ca in spatele lui apare o persoana. Era un baiat de vro 8-9 ani, am ramas masca. Baiatul acela era o replica perfecta a lui Sasuke, o varianta mai mare, cu parcul lung care era prins intr-o coada la spate si cu o expresie matura pe chip, ceea ce nu am vazut niciodata la Sasuke. El, Sasuke, mereu zambea chiar daca era trist si nu era niciodata serios.

Sasuke se uita in spate sa vada la ce sunt atenta si il vazu pe baiat. Se intoarse spre mine si cu zambetul pe buze imi spuse ca acela e fratele sau mai mare, Itachi. Itachi se indrtepta spre noi. Ma saluta prietenos, iar incep sa ma inrosesc un pic. El ne spune sa mergem sa ne uitam pe la standuri, iar Sasuke ma ia de mana si ma trage du pa el. Bine, acum chiar ca m-am facut ca o rosie, iar Itachi incepe sa rada de mine. Mergeam, mai bine zis alergam printre standuri, uitandu-ma din fuga pe rafturi. M-am oprin brusc, desi Sasuke ma tragea sa mergem mai departe eu nu ma miscam. Privirea imi era atintita pe un lantisor. La lantisor era atasat un pandantiv in forma de semiluna, mare de vro 5 centimetri si era simplu. Ma uit mai atenta si vad ca semiluna avea doua gauri in forma de stele, imi cobor privirea si vad ca de lantisor mai erau agatate alte doua. Acelea doua erau identice, iar medalioanele erau chiar stelele ce lipreau din semiluna. Ma uit la pret si nu imi venea sa cred, mai aveam nevoie de cativa bani, dar nu ii aveam. Zambetul mi se sterge de pe fata, uitandu-ma cu tristete la medalion. Itachi ne prinde din urma si observa si el lantisorul.

-Iti place? Ma intreaba curios, la care eu dau afirmativ din cap. Cei doi frati fac un schimb ciudat de priviri. Eu plec mai departe, trista, fiindca nu mai aveam de ce sa stau in fata standului. Marg un pic dupa care ii simt pielea fierbinte alui Sasuke, pe mana mea. Ma intorc spre el, iar acesta imi intinde o punguta foarte mica. Il intreb daca e pentu mine si imi raspunde cu un zambet. Imi spuse ca e din partea amandurora. Deschid punguta si scot dinauntru lantisorul cu semiluna. Imi arata si el lantisoul pe care il purta. Era unul dintre cele doua care aveau stelute. Fara sa mai stau pe ganduri, il i-au in brate si il sarut. Ne desprindem din imbratisare, acum si el era imbujorat. Ma ajuta sa imi prind lanticul la gat. Era minunat. Il observ si pe Itachi in spate, alerg spre el, ii sar in brate si il sarut. El imi raspunse la sarut, facand din el unul dulce. Ii dau drumul si vad ca era mai rosu decat un rac. La gatul lui Itachi se legana celalalt lantisor su stea. Cand au vazut cat de rosii eram toti trei am inceput sa radem. Fluturasi zburdau liberi prin stomacul meu si ma intrebam de ce.

Intru pe usa mare, de sticla, a restaurantului unde ma indrept cu pasi marunti spre mama. Aceasta ma i-a in brate si ma saruta parinteste. Ma intreaba daca mi-am luat ceva si de ce sunt asa rosie. Eu ii raspund ca nu mi-am cumparat nimic, dar am primit cava. Ii arat lantisorul, iar ea ma intreaba de la cine. Ma inrosesc si mai tare si ii spun ca de la fratii Uchiha.

-Sa nu frangi inimile baietilor de pe acum! Imi spune pe un ton glumet.

Seara a trecut rapid. Eram pe strada frumos luminata. Tata ma ducea pe umeri in timp ce o tinea pe mama de mana. Era frumos. Unul din putinele momente cand eram cu toti impreuna. De obicei cand era unul nu era celalalt. Mergeau cu pasi mici spre casa. Si lor le era greu sa plece si sa se indeparteze de frumusetea strazii pusti. Asta a fost una din cele mai bune zile din viata mea, imi zic eu in gand.

* * * End flash back * * *


Imi scot lanticul cu semiluna, de la gat, si il sarut amintindu-mi toate momentele. Itachi, care a aparut din senin lnga mine, ma intreaba daca sunt bine. Eu ii raspund ca da si ii arat medalionul semiluna. Pe chipul acestuia isi face loc un zambet dulce.

-L-ai pastrat...! Credeam ca nu il mai ai... Apoi acesta scoase de la gat lantisorul sau cu stea. Pe buzele mele simt cum iese la iveala un mic zambet. Chiar zambesc? Cum e posibil?

-Mai ramane doar... incep eu sa spun, dar nu imi puteam gasi cuvintele.

-Eu?! Spuse Sasuke in timp ce venea spre noi cu celalalt lantisor in mana si cu un zambet la fel de dulce ca al lui Itachi.

-Doua parti ale aceleiasi inimi... Meditam eu cu voce tare, fara sa imi dau seama ca sunt ascultata.

VA CONTINUA...
sper ca v-a placut....

PASTE FERICIT TUTUROR!

Vai cat de frumos !!!!
Ador partea in care Itachi si Sasuke ii cumpara medalionul
Absolut adorabil
Paste fericit !!!
Teo
PS : sa ma mai anunti da next

vai de mine cat de dragut este acest capitol abea astept nextu te pupacesc dulce

Vai de mine cat de dragut a fost acest capitol!
Mi-a placut la nebunie partea cu lantisorul. Mie sincer niciodata nu mi-au placut Flashback-urile, dar acesta a fost unul atat de frumos, incat nici nu stiu ce sa mai spun.
Mersi ca m-ai anuntat! Spor la scris si la idei!
Paste Fericit!
-->Blacky<--

Maica..merci ca m-ai anunat.... cate capitole am pierdut....oricum e Genial ficul.....E un succes....si merci mult ca ma anunti!!!!! Si sa faci asta in continuare te pupcaces!
PS: PASTE FERICIT!

hei eu tiam zis k fac pe naiba-n patru si tot iti citesc ficul.
deci nu pot sa cred cate capitole ai pus.
eu de obicei mereu gasesc cate un cusur la ceva dar acum la tot ficul tau nam ce comenta
e incredibil.
felul cum povestesti e unic, descrierea minunata iar la dialog nici nu am ce spune. abia astept nextul chiar dak no sa pot sal citesc pe loc eu tot voi fi nedespartita de acest fic.

Sa-ti spun ceva! Ficul tau nu este bun.Este groaznic...GROAZNIC DE BUN!!!!! Si nu este bun...ESTE FOARTE BUN!!! De fiecare data cand il citesc imi imaginez, simt cum inima imi accelereaza de nerabdare de a afla ce se intampla in continuare. Multumim....ca existi!!!

Cand pui nextul???


Editat de choco :) : un mesaj trebuie sa contina cel putin 10 cuvinte, altfel faceti Spam. Cititi si voi Regulamentul si, eventual, respectati-l..

When you put the NEXT?????


Editat de choco :) : vad ca nu te lasi, nu? Daca vrei atat de mult acel next, macar da si tu comentarii care sa o faca pe autoare sa vrea sa scrie nextul. Ca eu una, daca as primi comentarii de genul "vreau nextul, cand il pui?" mi s-ar face asa.. lehamite sa mai scriu.., Vreau si eu sa stiu parerea celui care citeste si altele..