Hello!
Am mai trecut si eu pe aici si ce crezi ca vad ??? NImic. Si de ce nu e nimic ?? Ei bine la asta sa imi raspunzi TU...
Am si eu o intrebare simpla si nesemnificativa:
CAND PUI NEXT ??
Stau ca pe carbuni ....
Cand pui next sa ma anunti, ok ?
Teo

hai te rog cu nextul


Editat de choco :) : nu mai faceti Spam! Nu mai comentati daca nu puteti scoate mai mult de 10 cuvinte de al voi.

CAPITOLUL XIV: confuzia

-Doua parti ale aceleiasi inimi... Meditam eu cu voce tare, fara sa imi dau seama ca sunt ascultata. Momentul dramatic ne-a fdost stricat de Deidara care tocmai ateriza langa noi. Pasarea gratioasa ateriza incet, iar blondul sari din spatele ei. Vantul provocat de aripile pasarii, misca putin florile de pe mormantul parintilor mai.

-Ce naiba! Ai putin respect! Suntem intr-un cimitir! Zbieram eu ca nebuna.

-Scuze. Spuse blondul cu regret. Dar am o veste buna si una rea... itachi ii sugera sa ne spuna mai intai vestea rea, dar blondul il intrerupse: Nu vreti sa vi le spun pe amandoua intr-una?

-Zi cum vrei, numa zi odata! Zic eu din ce in ce mai nervoasa. Curiozitatea imi ardea circuitele, nemaiputand sta calma.

-Karin a fugit! Spuse acesta cu indiferenta. A lasat un mesaj in care spunea ca a plecat fiindaca o neglija Sasuke. Deidara nu se mai putea abtine sa nu rada. Stau putin si ma gandesc, dupa care am gasit raspunsul la intrebarea ascunsa a acestei vesti si am spus:

-Sa ma ierte Dumnezeu, ca sunt intr-un cimitir, dar ce naiba cauta Karin sa vopseasca ouale cuiva fix in ziua de Paste! Deidara mai avea putin si se tavalea pe jos de ras si chiar il inteleg. Abea acum mi-am dat seama de ce am spus, iar cealalta eu, la fel ca Deidara, nu mai putea de ras. Mi-a venit o idee! Imi spun eu in gand. Baieti,ganditiva la cel mai bogat si mai puternic barbat din satul ascuns in ploaie. Dupa un scurt moment de liniste, Dei imi spune ca Pain, dar oare s-ar uita el la ea? Oare mai era alcineva? Itachi a mai spus de cineva cu un nume ciudat, Shun [viteza] Grey. Nu stiu de ce dar mi se parea foarte cunoscut numele, dar nu i-am dat importanta.

Toti patru zburam pe cate o pasare de argila. Vantul sulfa cu putere si imi facea pielea sa roseasca, fiindca era frig. In mintea mea format tot mai multe viitoruri posibile. Intr-unul ii faceam lui Karin o slujba asa ortodoxa plina de obscenitati, intr-alta o dadeam pe Karin cu capul de asfalt pana a ii daduse sangele, si multe altele. Cealalta Sakura radea malefic, ceea ce imi facea pielea de gaina. Zburam deasupra marii verzi. Din ea, unii arbori se inaltau razleti inaintea noastra, iar pasarea ii evita luand viraje bruste si ma facea sa dau in parti. Padurea se termina lasand in urma sa o poiana larga de unde se observa un mic sat. Ne apropiam. Eram nerabdatoare, palmele imi transpiram si aveam fluturi in stomac. Cladirile se inaltau maiestuos incantandu-mi privirea. Am aterizat la marginea satului linistit. De ce imi parea atat de familiar? De ce imi parea cunoscut acel nume? De ce sunt atat de emotionata? Strazile erau si mai pustii de aproape. Mergeam in liniste deplina si intr-o formatie ca de armata ce protejau o comoara, iar aceea comoara eram EU. Itachi si Deidara mergeau inainte, eu dupa ei, iar Sasuke in spatele meu. Intr-un fel ciudat ma simteam in siguranta, dar spatial meu personal aproape ca nu exista. Simteam cum ma inrosesc cand Sasuke se mai apropie de mine. Fluturasii mei se agitau si mai tare.

Dupa un timp de mers prin orasul ,,fantoma’’, fiindca nu era nimeni, am ajuns la marginea micului sat. In fata noastra se inalta un conac imens si luxos. Cei doi gardieni de la poarta ne lasa sa intram si ne conduse pana la usa cladirii. In spatele usii de lemn masiv, se ascundea interiorul unui adevarat palat. Doua fete, probabil menajerele, ne intampinara. Erau izbitor de asemanatoare. Aveau corpul zvelt, ochi caprui, dar culoarea parului diferea un pic, deoarece una avea parul blond inchis si cealalta castaniu deschis. Ne conduceau pe un hol, alb, luminat de lampi din cristal. Totul era atat de scump si pretios si evident mult prea pompos. Chiar si covorul rosu ce sa intinsea sub picioarele noastre, cred ca era din matase. Ne-am oprit in fata unei usi imesnse, sculptata manual, care probabil costa extrem de mult. M-am izbit de Itachi care se intoarse brusc spre mine. Facand micul sau semn obisnuit, care imi spuse sa ii ascult gandurile. ,,Sakura, sa nu te lasi intimidata de persoana din spatele acestor usi.’’ Incurajarea lui ma facu sa imi fie mai frica decat imi era deja. Usile s-au deschis. Camera din spatele acestora era foarte ,,regala’’. Un birou mare din lemn de cires se afla acum in atentia noastra. Itachi si Deidara intra primi. O voce calda ii saluta. Facandu-mi curaj, am trecut si eu pragul usii. In parea opusa a biroului se afla o masuta de cafea facuta din cristal. In spatele acesteia, pe niste perne de catifea, se afla un barbat. Avea corpul binefacut si era imbracat intr-un chimono alb imaculat cu margine albastra. Parul sau lung pana la jumatatea spatelui, era de un lila placut, iar ochii erau de aceeasi noanta ca a mamei mele, un caramel intens. Lantisoare din aur alb se leganau la gatul sau. Imi aminteam foarte vag de el, dar de unde? Vocea sa calma rasuna dinou in incapere, in timp ce ma fixa cu privirea.



-Uite-o si pe mica mea floare de cires! Se intoarse spre baieti si continua. Vad ca o cunoasteti deja pe logodnica mea, Sakura,…

VA CONTINUA...
sper ca v-a placut si sa nu va suparati pe mine ca e prea scurt, dar abea la 7,45 am ajuns akasa de la tara si m-am apucat imedeat de tastat...
va pup dulke

hey....m-am pierdut cum adica logodnica lui? am pierdut eu ceva sau m-am lovit la cap? oricum sper sa ne aduci repede nextul ca eu una mor de curiozitate ce se intampla

Logodnica? Eu una am ramas masca. Cum adica? Acum chiar ca m-ai facut curioasa...
Exact cum a spus si Irina, si eu cred ca baietii vor murii de ciuda.
Eu astept next. Spor la scris si la idei! Te pup!

Ai observat ceva la poza mea de avatar?Nu seamana cu Sakura din Akatsuki exact asa cum ai descris-o tu la inceput??

Buna
Am ajuns ultima zapacita de mine
Anyway Imi palce nextul este super frumos
Cum adica LOGODNICA ?!?!?!? De unde si pana unde ?!!?!??!
Oricum, trebuie sa astept next ca sa aflu SA ma anunti de next
Teo

-Ce? Aceta a fost singurul lucru pe care am puput sa il spun. Baietii mai aveau putin si cadeau pe jos de la veste, mai ales Sasuke care era negru de furie. Sasuke nu mai astepta nici o explicatie ca se napustise pe usa, afara, mai ceva ca o tornada. Ma simteam foarte prost, dar de ce? Ce vina am? Deidara pleca dupa Sasuke ca sa il calmeze si Itachi devenea din ce in ce mai ingrijorat, dar eu eram cea care fierbea mai rau decat toti. Cum adica logodnica? Nu m-am logodit cu nimeni! Sau da? Aaa... Ma durea capul de cat tipa cealalta nebuna din mine. Taci, taci, taci! Imi spuneam eu, mie. Adica celeilalte eu, adica suna ciudat?! Am sa inebunesc! Tipam eu in gand. Vocea calda a lui Grey ma trezi din visare.

-E adevarat. Poti sa il intrebi pe tatal tau care mi te-a promis. Apropo ce mai face? Spuse el cu o voce nevinovata si cu un zambet dulce si inocent pe fata. Chiar nu stiu ce vina am eu, dar cred ca el nu a auzit despre perintii mei.

-Pai, nu stiu. Stai sa ma duc pana la cimitir sa il intreb, sa vad ce imi raspunde. Poate iese si din mormant, asa ca sa va faca o vizita. Am explodat mai rau decat un vulcan si chiar imi parea rau fiindca am fost nepoliticoasa. Nu stiu cum aratam eu pentru el, probabil mai mult ca o nebuna care era imbracata in haina specifica Akatsuki. Zambetul acela placut, de pe fata lui Grey, disparu lasand in urma multa tristete. Ii parea rau din adancul sufletului. Ii parea rau pentru mine, pentru ca am ramas singura. Sentimentele lui deveneau tot mai apasatoare si sufocante. Atunci s-a intamplat. Am fost absorbita in mintea lui. Isi amintea, lucru care m-a facut sa imi amintesc si eu acea zi, in urma cu 9 ani. Pe atunci era doar un baietel de 10 ani.

* * * Flash back * * * (amintirea Sakurei)

Ma dureau picioarele. Toata dimineata am fugit dupa Naruto, ca sa imi dea funda cea rosie inapoi. Si acum fug. Tineam la Naruto ca la un frate, dar fratii merita batuti, nu? Naruto se indreapta spre muntele cu fetele bosorogilor care ma speriau. Il urmaream. Cum de are atata energie dupa ce l-am alergat toata dimineata? Eu mai aveam putin si lesinam de la oboseala, dar nu ma lasam. Era funda mea preferata. Soarele calduros era cu totul impotriva mea. Pielea imi ardea si eram dezhitratata. Naruto se indeparta tot mai mult, iar eu nu il mai ajungeam din urma. M-am oprit un minut sa imi trag rasuflarea. Acum il caut pe Naruto cu privirea, dar parca l-a inghitit pamantul.

-Sakura-channn! Ma cautai?! Voce lui se auzea tare si rasunator. Ma uit in toate partile dezorientata, pana cand aud un ,,Aici sus!’’. Imi ridic privirea si il vad pe Naruto cocotat pe nasul celui de-al treilea Hakage (muntele). Incep sa alerg spre el, mai nervoasa ca inainte. Dar nu apuc sa fac mai mult de cativa pasi ca am aterizat pe jos. Eram prea obosita ca sa ma pot ridica.

Il vedeam pe Naruto ca fuge ca disperatu’ spre mine, dar de ce? pamantul incepu sa se miste. Ce? Cutremur?! Vedeam cum diferite pietre coborau cu viteza de pe munte. Veneau spre mine! Naruto striga la mine sa ma ridic sa fug, dar nu puteam. Imi era rau si nu mai aveam energie deloc. Pitrele se apropiau din ce in ce mai mult. Imi era frica. A inghetat! Mi-am inchis strans ochii, asteptandu-mi moartea. Doua brate ma prinsera. Acum era in bratele cuiva. Imi era prea frica sa deschid ochii, asa ca m-am lasat in voia sortii. O voce calda imi spuse pe un ton mai dulce dacat mierea:

-Esti in siguranta acum. Poti deschide ochii. Ascultatoare, i-am deschis. Eram in bratele unui baiat cu par lila si ochii de caramel. La gat purta aparatoarea satului ascuns in ploaie. Era ninja! M-am speriat si am inchis dinou ochii. Nu te speria! Nu iti fac niciun rau. Imi spuse pe acelasi ton dulce.

In clipa urmatoare simt cum alte brate ma cuprind, deschid ochii si il vad pe tata. Era speriat si ingrijorat, dar ascundea totul, ca de obicei, dupa un zambet. Ma simteam in siguranta acum, linistea cuprinzandu-ma am adormit.

* * * End flash back * * *

Im mintea lui Grey, inca se derula continuarea. Dupa ce vorbise destul timp cu tata si admirandu-ma neincetat, tata il intrebase ce recompensa doreste. Orice putea alege, bani si bijuterii, dar el m-a ales pe mine. Tata a cceptat dupa cateva zile in care s-au cunoscut mai bine. De atunci ii sunt promisa. Intorcandu-ma in prezent, las capul in pamant de tristete si ii spun lui Itachi:

-Spune adevarul. A fost si dorinta tatei. Am vazut asta. Mama era si ea de acord fiindca el chiar ma iubea, chiar si atunci. Nu aveam curajul sa il privesc in ochi. Imi pare rau, dar e dorinta parintilor mei... cuvintele mi se pierdeau. Nu puteam forma fraze, doar cuvinte aruncate in vant cu multa tristete. O sa fiu... sotia lui...

VA CONTINUA...
sper ca v-a placut si astept cat mai multe comentarii
va pup...

Super capitolul
Imi place asta e Ana pe care o cunosc. Cea activa si plina de surprize, imi pace mult cat de harnica esti, stiu ca am mai spus-o dar cred ca o sa scrii si la noapte
Sa ma anunti de next
Teo

Deci draga mea daca vrei poti sa ma bati. Deci nu pot sa cred ca abia acum ti-am citit ficul. Este absolut genial. Imi place mult ideea. Abia astept sa vad ce se va mai intampla. Ce vor face cei trei baieti? uff, sunt asa curioasa. Ei bine, spor la idei si scris .
Dey te pupa

Ce mi-a placut cand Sasuke a devenit gelos... Se incing lucrurile
Bine ca m-ai lamurit si pe mine ca de altfel eu ramaneam in ceata Sakura i-a fost promisa lui Grey acum noua ani? Ce mult timp a trecut de atunci
Eu sunt tare curioasa in legatura cu ce se va intampla in continuare, asa ca spor la scris si la idei, dar si la scoala!

P.S. Si in legatura cu intrebarea, eu nu am citit de mult un fic Inuyasha.

Aly e aici...... ce pot sa spun... minunat ca de fiecare data, insa ce-l mai mult in acest capitol sincer mi-a placut gelozia lui Sasuke, sunt foarte curioasa cum vor evolua lucrurile, si sper sa ma anunti la urmatorul capitol Aly te pupa si spor la ideii

wow chiar asa?
nu k ne termini fato. cum poti face asta. auzi sakura sotia lui ala. teai tacanit rau nu gluma.
abia astept nextul