Trebuie sa ai grija de fetita mea

ATENTIE!!! Am gasit ceva neplacut, pe alt site, mai detaliat, pe wattpad. Am gasit acest fic la mai multe persoane ca si cand le-ar scrie ele. Fic-ul este al meu 100% , este imaginatia mea si opera mea. Imi pare rau ca unele persoane fac chestii de genul acesta, eu inteleg ca te poate inspira un alt fic dar nici chiar asa. Eu am postat acest fic cu mult inainte ca ''el'' sa fie postat pe wattpad de alte persoanele. Contul meu de wattpad este http://www.wattpad.com/user/Kraved , unde da , am de gand sa il postez insa doar ACELA este contul meu. V-as ruga sa apreciati lucrarea directa de la mine nu de la niste xeroxuri :( Va multumesc

http://www.wattpad.com/story/12540281-trebuie-sa-ai-grija-de-fetita-mea-->ACESTA ESTE AL MEU

Capitolul 1-Mama? (Pentru Alina)
Acum, ca sa fiu sincera am dat mereu vina pe oboseala de aceea nici nu imi amintesc cand am realizat ca aveam o problema grava. Am suportat si am zis ca am nevoie de multa odihna , ca o sa treaca. Dar nu a fost asa. Nu conta cat dormeam eram la fel de obosita. Doar cand fetita mea m-a rugat sa merg la doctor mi-am dat seama. Se saturase sa ma vada tot timpul la fel de obosita deoarece imi lipsea si energia necesara pentru a ma mai juca cu ea. Se saturase sa vada cum mi se taie respiratia dupa cel mai mic efort.
-Mami daca te duci la doctor trebuie sa te faca bine,pentru asta sunt ei facuti.
M-am dus la doctor i-am zis ce ma deranja si mi-a facut niste analize de sange. Apoi am primit acel telefon. Mi s-a spus sa ma duc imediat la doctor insa chiar si atunci , chiar cand mi-a spus ca ii pare rau si a inceput sa vorbeasca despre diferite tratamente nu mi-a venit sa cred. Am auzit mereu despre asemenea lucruri despre diagnosticuri gresite , oameni care sfideaza teoriile doctorilor , oameni care afla ca au raceala in loc de gripa aviara.
Dupa ceva timp in drum spre serviciu am ajuns mai devreme la metrou , foarte devreme , ca de obicei. In viata de zi cu zi adoptasem o multime de procedee prin care ma acomodam cu boala care imi invada corpul : ma duceam la metrou mai devreme ca sa nu fiu nevoita sa alerg ca sa print metroul , imi luam mancare la pachet ca sa nu mai fiu nevoita sa ma duc pana la magazin.
Oricum in ziua de care va povestesc stateam pe o banca pe peron si a venit o femeie care s-a asezat langa mine. Si-a scos mobilul din geanta si a format un numar de telefon , poate isi suna sotul . Cand persoana de la celalalt capat al firului a raspuns femaia a zis:
-Buna sunt mama lui Sayuri Izumy. V-am sunat sa va anunt ca nu se simte prea bine si ca nu o sa vina astazi la scoala.
Am simtit cum mi se rupe inima dupa care am izbucnit in lacrimi. Mi-am dat seama ca eu n-o sa am niciodata ocazia sa dau un astfel de telefon . Un lucru atat de simplu pe care il poate face orice mama sa sun la scoala fiicei mele. . Toata lumea m-a ignorat total iar eu am bocit , cu suspine incredibile simtind ca inima mi se frange in milioane de tandari. Apoi a venit un barbat care s-a asezat langa mine si m-a strans la pietpt in timp ce plangeam. A venit metroul iar in cinci minute a plecat si la fel si urmatoarele . Dar barbatul a ramas langa mine. M-a tinut in brate pana am terminat dupa care m-a intrebat ce sa intamplat iar eu printre suspine nu am putut sa zic decat:
-Trebuia sa ii spun fetitei mele ca o sa mor.

Postasul a sarit doi metri in spate cand am deschis usa de la intrare si l-am salutat cu o voiosie iesita din comun. De obicei ma vedea cu parul in toate directiile si extrem de dezorientata , parca as fi picat de pe alta planeta. In loc sa imi cada ochii in gura de somn , ma spalasem pe fata si zambeam. M-a intrebat daca este o zi speciala iar eu am zis ca este ziua mea. Sa ma prezint, Sakura Haruto , douazeci si sapte de ani un par roz ca bombonicile de Valentine's Day si ochii verzi. Acesta mi-a dat un teanc de felicitari dupa care si-a luat la revedere. A plecat atat de repede incat probabil nu m-a auzit cand am zis'' La revedere'' in timp de inchideam usa. Am azvarlit pe jos scrisorile care nu erau pentru mine iar ele aterizara cu gratie peste altele mai vechi. Nici nu m-am mai gandit la ele in timp ce urcam scarile doua cate doua treptele spre apartamentul meu. In dormitor imi pregatisem deja ospatul pentru dimineata zilei mele de nastere : cornurci proaspete cu sunca si cascaval, trei trufe de ciocolate si un pahar de sampanie. Astazi trebuia ca totul sa fie perfect. Aveam programare la coafor ca sa ma spele pe cap sa ma unga cu balsam de par si sa ma tunda. Voiam o schimbare radicala . M-am asezat cu grija in pat ca sa nu imi vars micul dejun apoi am inceput sa sfasii plicurile felicitarilor nerabdatoare.
Era ca toate celelalte. Strecurata in teanc inofensiva si cu un aer inocent. Si ca si cu celelalte nu m-am uitat la ea nu am incercat sa descifrez scrisul de pe plic , am ignorat ilustratia. Am deschis-o nerabdatoare sa primesc mesajul de dragoste. Am recunoscut scrisul inainte sa citesc cuvintele, pe care le-am citit cu inima batandu-mi nebuneste.
Draga Sakura, te rog , nu ignora aceasta scrisoare.
Trebuie sa te vad stiu ca suna nebuneste dar sunt pe moarte. Internata in spitalul St Jude in centrul satului
Cu drag,Hinata
P.S. : Mi-e dor de tine

Heeey honey!
Pai... Nu stiu cum sa incep : ))
hmm....chiar imi place acest prim capitol. O idee originala, zic eu... Adica eu una, sincer nu am mai intalnit-o.
Se pare ca Hinata este bolnava. Bine inteleg o boala mai usoara... Insa pe moarte? Asta este total ceva neasteptat. Hmm... Spe din suflet ca se va face ceva in legatura cu asta. Sunt curioasa in legatura cu barbatul care a sprijinit-o in timp ce plangea. Am cateva banuieli, insa te las pe tine sa imi spui in urmatorul capitol, care sper sa vina repede. So... See ya:D

ce frumos

.....silly te rog urmatorul cat mai repede te rog eu mult......Buna treaba:)

pai eu zic ca imi place , ceea ce mai putin nu semnifica si vreau sa crezi ca semnifica foarte mult doar pentru 2 biete cuvine. LAsat asta , abia astept next:D

Hello ^.^
Am trecut si eu pe aici daca tot m-ai rugat >:D<
Si ce pot spune :-? ca prim capitol este frumos. Descrierea nu este nici prea multa, nici prea putina. Ai reusit sa descri destul de bine sentimentele hinatei, dar actiunea este cam grabita. Ai mancat cateva virgule pe ici pe colo, dar merge si asa :)) In mare parte imi place ^.^

Te astept cu nextul <3

Ce ai facut ?? NU stii ??? Pai lasa-ma sa iti spun eu ...
Mi-ai lasat in pom si pomu in aer ...
Cum ai putu sa treaca atata timp sa nu pui next ( sp de tine da eu cum fac )
Ia stai eu acum vad ca e facut azi ... dar tot nu conteaza...
Maine sa pui next ca de nu biciuitor

Pai sper ca o sa ma anunti
Teo in love

Ce sa maiz zic...multumesc de pareri dap !

Raman datoare , deci daca nu e asa rau cum credeam eu , capitolul 2 il pun maine , va puup in love

Helouuuuuuuu ;;)

Am venit si eu..si e o ideea prea originala si tare si trista si frumoasa :))) si innebuni :))

Da acum serios NEXT! dap !

hey hey,am aterizat si eu pe aici.Bzzz,Bzzzz
Deci e sper mega extra grozav
Daca nu pui next te pap cu tot cu fulgi dar nu cu fulgi de nea ci cu fulgi de ciocolata,Njammmm
Sa vezi tu,am o foame de lup.!! deci te biciuitor

daca nu pui
............N
..........E
........X
......T huh?

doamne so intors roata:))..fetele chiar sunt mai periculoase decat baietii=)) mie mi frica sa vb cu fetele deja cand le vad=))
P.S.Silly maine nu poimaine vezi ca monotorizez(cred ca asa se scrie think

)

Ehehe...el e deja scris dar maine il postez biciuitor

Lucrez oricum la doua ficuri asa ca o sa postez odata pe zi / odata la doua zile aici si odata la 2-3 la celalalt think

Iar, ma bucur ca va place si va anunt eu cand pun capitolul 2 in love

Chill Tymy fetele nu prea musca de obicei lough

Miau miau !

Draga mea, am trecut si eu pe aici fiind fic nou. Ce pot sa iti spun, ideea mi se pare originala. Nu am mai intalnit-o pana acum.
Nu imi imaginez cum vei face tu acest fic sasusaku, dar iti astept ideile. Chiar m-ai facut curioasa.
Imi place primul capitol, e plin de suspans. Poti descrie mai mult, asta se vede. Deci pot sp ca lasa de dorit descrierea, dar pentru un prim inceput este ok. Mie imi place asa ca astept urmatorul capitol.
Spor la scris si la idei, te pup

Deci da...mai intai vreau sa fie cateva lucruri clare cam inca un capitol sau doua maxim dupa care veti vedea ca apare si Sasuke
Capitolul 2 - Boala

Inchizand-o cu putere am observat ca pe felicitare era scris Te iubesc in locul obisnuitelor urari de ziua de nastere. Bucata de carton lucios zbura prin camera cand am aruncat-o cat colo , de parca m-a fript. Ateriza pe cosul de rufe si ramase acolo modelul sau simplu si cele doua cuvinte viclene uitandu-se tinta la mine. Am luat o inghititura zdravana de sampanie dar avea gust de otet. Cornul, taiat cu grija avea gust de rumegus cand l-am mestecat. Trufele mi s-au facut clei in gura.

Si totusi felicitarea continua sa se holbeze la mine . Ma indremna . ''Ignora-ma daca poti '', imi zicea in bataie de joc. Am saltat cuvertura , m-am dat jos din pat si m-am dus la felicitare. Am rupt-o in doua fara chef. Apoi am rupt si bucatile in doua . M-am dus cu pasi hotarati spre bucatarie am pus piciorul pe clapa cosului de gunoi si am aruncat inauntru bucatile. Dupa care m-am intors in pat , mi-am baut sampania si mi-am terminat micul dejun. Si totul era iarasi in regula , chiar perfect. Asa cum trebuia sa fie de ziua mea. Nimic nu-mi putea strica ziua oricat s-ar fi straduit unii. Nu ma lasam pacalita de aiurelile astea. Aveam sa-mi vad de planuri. Dar nu imi pot explica de ce in douazeci de minute eram deja la spitalul din Konoha, unde Hinata ar trebui sa fie internata. Intreb o asistenta la ce etaj este salonul ei dupa care urc. Usa era intredeschisa asa ca am luat-o ca pe un fel de''intra , nu e nevoie sa bati''iar cand am impins-o nu am auzit nici un protest.
-Stiam ca o sa vii, sopti ea.
Nu stiam ce sa fac. Relatia dintre noi se schimbase drastic. In primul rand nu am mai vazut-o de doi ani. In al doilea rand ultima data cand am vazut-o , isi tinea mainile ingropate in par , de parca era pe punctul sa-si smulga din radacini parul negru si lung , rimelul i se prelingea pe obraji si nasul ii curgea. Vorbea , spunea lucruri pe care eu nu vroiam sa le aud. Eu imi luam geanta si hainele luptam sa-mi stapanesc lacrimile sa nu ma prabusesc acolo , pe loc. Lucrurile nu pot reveni la normal dupa o asemenea ruptura. In al treilea rand , era bolnava. Pastram in continuare tacerea ,,Buna'' parea un mod superficial de a saluta pe cineva cu care jurasem sa nu mai vorbesc niciodata. Femeia aceea nu era Hinata-Hin, cum ii spuneam eu- pe care venisem sa o vad , nu era Hinata cu care mi-am facut curaj sa vorbesc dupa atata timp. Nu stiu la ce ma asteptam , nu prea ma gandisem la asta atunci cand ma urcasem in masina ca sa strabat tot drumul din Tokyo pana in Konoha. Daca imi inchideam ochii o vedeam pe Hinata asa cum ma asteptam sa o gasesc. Nu ar lipsi claia aceea de par negru mereu tuns cu grija si foarte drept. Si nici stralucirea a pielii ei albe. Ochii ei de un alb laptos sau zambetul ei parca lumina intr-o clipa totul in jur. Orice ar fi , in dosul pleoapelor mele se afla adevarata Hin. Hinata din fata ochiilor mei era diferita, schimbata radical.

Aceea Hinata care statea proptita intre perne avea pielea ca un mozaic de pete gri albe si galbene. Fata i se lipise de oase pentru ca slabise in ultimul hal si sub ochii adanciti in orbite , lipsitit de sprancene , se vedeau cearcane vinetii . Purta pe cap o esarfa de un albastru intens , probabil pentru a ascunde lipsa parului. Am inghetat , superbul ei par disparuse. Cazuse din cauza medicamentelor menite sa o faca bine. Nici nu imi trecuse prin cap ca asa va arata , plapanda , ca o frunza ingalbenita de toamna- atat de uscata si fragila incat parea ca la o singura atingere s-ar fi frant intr-un milion de bucatele.
-Pai... mi-ai spus ca esti...de ce boala suferi?
-Leucemie , imi raspunse
-Stai asa, boala asta nu o fac doar copii?
-Asta am spus si eu! exclama ea. Stii cand mi-a spus doctorul am zis fix la fel , a inghitit-o cam cu noduri , iti dai seama.
A spus-o atat de senin si de calm! Imi venea sa ma intind , sa o insfac de umerii ei ososi si sa o scutur. Dur, atat de dur incat sa revina la realitate. Cum putea sa fie atat de linistita ? Atat de impaca cu ideea asta? Eu inca ma zbateam sa inteleg cum se facea ca o femeie de varsta mea , care mergea la sala , manca destul de sanatos , nu fumase niciodata si bea la fel de mult ca mine se trezise intr-o zi ca secundele ii erau numarate. M-am tot luptat cu gandul asta de cand am citit felicitarea.
-E in regula sa stii am acceptat ce mi se intampla , ma asigura Hin . A durat ceva timp dar am reusit , stiu ca o sa-ti ia si tie destul ca sa prinzi ideea. A trebuit sa ard etapele , a trebuit sa imi fac planuri. Nu sunt implicata numai eu in povestea asta. Asa ca , oricat as fi vrut sa ma prefac ca nu mie mi se intampla asa ceva , a trebuit sa nu scap din vedere persoana cea mai importanta , care are cea mai mare nevoie de grija si atentie.
Aname. Vorbea despre fiica ei , Aname. Oare cum se simtea? Daca eu d-abia reuseam sa ma impac cu ideea , cum putea un copil inteligent de patru anisori sa faca fata situatiei?
-Presupun ca ti-ai dat seama de ce te-am chemat , spuse ea. Dupa ce nu o sa mai fiu , Hin se opri trase adanc aer in piept si continua: Vreau sa o adopti pe Aname. Vreau...nu, TREBUIE sa o adopti pe Aname dupa ce mor eu.
-Glumesti nu? Bine Hin, daca vorbesti serios iti voi da un raspuns cat se poate de serios, nu. Categoric nu. Stii foarte bine ca nu vreau copii, ti-am zis de o groaza de ori , nu o sa fac niciodata copii.
-Nu iti cer sa faci copii, doar sa ai grija de al meu. Hin respira adanc , iar miscarea paru sa o stoarca de vlaga si sa-i goleasca si mai mult culoarea din obraji. Eu am dus tot greul , greata de dimineata , pierderea siluetei , douazeci si patru de ore in travaliu...tu trebuia doar sa ai grija de ea , sa fii mama ei , sa o iubesti. E fina ta , ai iubit-o odata refuz sa cred ca asta s-a schimbat.
Am aruncat o privire spre poza de pe noptiera. Era montata intr-o rama simpla de sticla , cu Aname si Hin in prim-plan. Aname inlantuise gatul mamei sale , cu fata cat mai aproape de a ei . Amandoua zambeau larg spre obiectiv. Aname parea o copie in miniatura a mamei sale , mai putin nasul. Forma nasului o mostenise de la tatal ei.

Cat de trist sad

Mi-au dat lacrimile, pe bune sad

Cum sa adopte un copil ?? Da Sakura ce are?? E stearpa de nu poate face copii??
Anyway, acest capitol a fost plin de dragoste impletita cu tristete in love

Te iubesc atat de mult ca ai inceput ficu asta in love

!! (stai linistita ca nu sunt pe invers)
Pai mersi ca ma anunti si sper sa o mai faci ??
Asptept nextu kiss

Teo

nu stiu ce ii fac Sakurei , de parca copilul ala ar mancao..
Naruto este tatal ei nu:-?
In oricecaz o sufog , strangulez pe Sakura daca nu o adopta , nu mai stiu ce ii fac..
In oricecaz , trist foarte trist:|
Si abia astept nextul , app , ms ca m-ai anuntat:D

I can`t believe it! Soo sad, I think I will cry.
Iubesc acest capitol, chiar daca este foarte trist si plin de emotii traite de Sakura, bineinteles si de Hinata. Imi pare atat de rau ca biata Hinata are cancer. I-ar parul i-a cazut. Ei bine... Asta este o pierdere mare. Chiar vreau ca Sakura sa adopte fetita, pentru binele acesteia, pentru a avea un sprijin si cum a zis si Hinata, o mama iubitoare. Are nasul tatalui? Si cine ar trebui sa fie presupusul? De ce nu se zice nimic de el? De ce nu va avea el grija de fetita? Mii de intrebari fara raspuns, insa astept urmatoarele capitole pentru raspunsul la ele. See ya:D

Hello ^.^
Am citit si acest capitol, care pot sa spun ca mi-a placut mai mult decat primul. Ai avut mai multa descriere, multa si buna. Actiunea nu mi s-a mai parut grabita, chiar nu a fost :-? Dialogul nu a fost deloc sec, ba chiar necesar.

Si chiar imi pare rau de Hinata, iar felul in care ai descris-o chiar m-a convins ca-i bolnava, nu ai pierdut acest amanunt si este perfect. Daca Hinata moare [ sper sa nu ] presupun ca Sakura va deveni personajul principal :-? pai ... nu mai cobesc =]]

In concluzie mi-a placut tare mult capitolul, Sa ma anunti cand pui nextul ^.^
Ja`

ce trist:((...sper sa o adopte pe fata sakura ca de nu eu adopt fata=))....frumos capitol silly astept urmatorul:)

Capitolul 3- Memories
Hinata si cu mine ne stim de aproape jumatate de viata - de paisprezece ani din cei douazeci si sapte de ani. Ne-am cunoscut in primul an la liceul din Konoha cand am fost cooptate sa lucram la un proiect pentru engleza. Am cam bodoganit in sinea mea cand am auzit ca o sa am de-a face cu Hinata Hyuga. Eram fortata sa fac echipa cu cineva care clar provenea dintr-o familie buna in plus , sigur era o tipa de bani gata , cu un accent care cerea palme. Si-a intors capsorul negru si a cautat-o din priviri pe Haruno Sakura. Mi-a zambit cu o inclinare a capului si i-am raspuns la fel inainte sa se intoarca in fata. La sfarsitul orei mi-am strans cartile si pixurile planuind sa bat recordul feminin la spalat putina , dar dupa ce mi-am indesat lucrurile in ghiozdanul de panza , gata s-o sterg englezeste, m-am trezit fata in fata cu o fata de 16 ani , zvelta , imbracata ca la cincizeci de ani cu un tricou alb si pantaloni albastri largi. Am fost surprinsa cat de repede aparuse in fata mea parca rasarise acolo. M-a invitat la o cafea si am descoperit ca tipa plina de bani si cu fite , nu are fite. De atunci am descoperit ca eu si Hin puteam fi cele mai bune prietene. In ciuda aparentelor , am aflat ca tatal ei o trata intr-un mod ingrozitor , o batea la fiecare pas gresit. De aceea nu purta fuste decat peste genunchi , ca nu cumva sa se vada urmele din copilarie sau cele recente.
Evident doar un singur lucru putea sa intervina intre noi : un barbat. Dar nu era totusi un barbat ca toti ceilalti. Era Naruto , logodnicul meu. Naruto a intrat in viata mea intr-o noapte rece de aprilie si a zis ca nu vrea sa mai plece niciodata . I-am spus sa incerce replica asta cu o femeie care l-ar fi crezut. Optsprezece luni mai tarziu ne-am hotarat sa ne casatorim. Si dupa trei ani am stabilit data pentru anul urmator. Nu aveam o relatie perfecta , mai degraba ne cunosteam perfect. El imi suporta multe toane , a trebuit sa se descurce cu ,, problemele '' mele. ,,Problemele'' mele nu au fost vizibile imediat , cand l-am cunoscut pe Naruto lasam impresia ca nimic din exterior nu ma putea atinge , ca anii in care lumea mi-a spus ca am fruntea lata si ca sunt urata doar m-a ambitionat sa reusesc in viata. Nimeni , cu exceptia lui Hinata , nu stia ca sub masca mea de adult , sub aerul de incredere , slujba grozava si posibilitatea de a ma culca cu barbati chipesi batea inima unei fetite ingrozite. Era sambata seara , acum doi ani. Hin si cu mine o culcaseram pe Aname cu intentia sa ne ocupat de planificarea nuntii dupa aceea , nu mai erau decat doua luni pana la ziua cea mare ; insa am fost distrate de patru sticle de vin si un pachet cu carnaciori . Pana la urma am ajuns sa ii povestesc cat de bun la pat e Naruto. Iar aceasta a zis ca stie. Ochii lui Hin se intoarsera incet spre locul unde stateam , doua sfere de otel cu o sticlire de groaza . Atunci mi-a picat fisa , a spus-o de parca stia.. Chiar stia, fusese in aceasi situatie , o facuse si ea , cu Naruto . Imi doresc sa fi avut puterea sa ii fac scandal , sa o palmuiesc si sa o trag de par , dar cel mai nimerit gest mi s-a parut sa plec pur si simplu. Si sa nu ma mai intors niciodata.

Iar acum eram aici, la spital langa ea. Am intrebat-o unde este Aname iar aceasta a zis ca sta cu tatal ei si sotia lui. Am intrebat-o instant daca este cumva si nebuna dar aceasta a raspuns calm :
-De cand sunt aici , au adus-o o singura data sa ma vad. O data in patru saptamani , spun ca stau prea departe , asa ca o aduc doar cand le convine , vorbesc cu ea la telefon dar nu-i acelasi lucru! Mi-e atat de dor de ea ! Si imi dau seama de fiecare data cand vorbesc cu ea ca e din ce in ce mai deprimata , mai retrasa. Nu intelege de ce nu poate sa fie cu mine acum cand am mai mare nevoie de ea. Tata si sotia lui nu o vor si ea o stie , n-o s-o mai duc mult si vreau sa-mi petrec timpul asta cu ea.
-Bine, nu cred ca fac asa ceva. Ce ar fi sa ma duc sa o vad? Nu spun ca o adopt , nimic de genul asta doar ma duc sa vad daca e bine , e doar o vizita. Isi aduce aminte de mine?
-Sigur , mereu te deseneaza. Ai plecat prea brusc asa ca i-am zis ca ai luat-o o vacanta mai lunga, transmite-i dragostea mea.

-Vreau sa o vad pe Aname, i-am spus femeii care a deschis usa casei cu cinci camere situata la cinsprezece minute de mers cu taxiul din centrul Konoha.S-a uitat la mine fara nici o expresie.
Am vazut o sclipire de recunoastere in ochii lui Nissa . Era mama vitrega a lui Hin . O femeie slaba, fragila , care arata de parca urma sa se rupa in doua daca mai invasa vreo lovitura. Parul ei carunt fusese pus pe bigudiuri mari si dat cu fixativ incat parea gata sa plezneasca. Hin imi aratase de ce era capabila , vazusem cicatricile argintii de pe coapsele ei acolo unde mama ei vitrega isi stinsese tigara. Degestul mic de la mana stanga , care nu i se mai indreptase , dupa ce femeia asta i-l smulsese din articulatie. Cicatrice de sub parul de pe frunte, de la paharul pe care il azvarlise Nissa spre ea. I-am zis ca sunt nasa lui Aname iar asta m-a condus pana la o camera din capatul holululi lung. Era o cheie in broasca , spre care isi intinse mana patata , se opri cateva clipe , apoi o intoarse in broasca. Au inchis-o pe Aname in camera. Camera ei era de doua ori cat sufrageria mea. Peretii erau lila , dar aici covorul era albastru imperial . Pe doi pereti erau rafturi albe si pe fiecare erau insirate papusi , cuburi , jucarii de plus , ursulet si carti. Nici un obiect nu arata de parca cineva s-ar fi jucat cu el sau macar sa-l fi atins. In ciuda lucrusoarelor frumos colorate pentru copii , camera era rece si neprimitoare. In mijloc era o masuta rosie din plastic si un scaunel galbend in plastic iar la masuta statea Aname. Chiar si de la distanta puteam sa imi dau seama ca era ceva dubios la mijloc. Parul negru ii incadra fata in suvite murdare , bluza roz ii era soioasa si sifonata. Ochii ii erau prioniti in farfuria cu mancare din fata ei. Era cel mai neingrijit copil pe care l-am vazut , iar asta mi-a pus capac. M-am dus la ea dar cand am intrebat-o daca stie cine sunt doar a dat din cap. Parea traumatizata, pe patut am vazut un troller si doua genti. Nu mai era altceva de facut , nu puteam sa o las asa. Am inceput sa ii iau hainutele din dulap iar din fericire Nissa nu s-a impotrivit cu nimic. Am intrebat-o pe Aname daca vrea sa isi ia ceva cu ea iar aceasta a luat doar o papusica si o poza , aceasi poza pe care Hin o avea la spital. Am luat-o cu mine si m-am urcat cu ea in primul taxi pe care l-am vazut.
Am ajuns acasa iar Aname nu a scos un cuvant. Era seara si presupun ca era obosita. Ce puteam sa fac cu un copil care nu vorbea? Asta era, ii faceam baie , manca ceva si somn . Am intrebat-o daca este ok iar aceasta a incuvintat scurt din cap. Oare era acelasi copil pe care il stiam eu? Am dus-o la baie si incet incet am inceput sa o dezbrac. A trebuit sa imi stapanesc tresarirea de groaza. Era cumplit de slaba , nu mai fusese hranita ca lumea de saptamani intregi. Bratele ii erau ca niste bete, gata sa se rupa , atarnandu-i de umerii plapanzi ; i se vedeau toate coastele pe sub piele iar stomacul ii era scobit. Nu era doar trulup slabit ...mai era si pielea. Simteam cum lacrimile imi inunda ochii si barbia imi tremura. Pielea ei, atat de frumoasa candva era presarata cu jeg , vanatai si julituri. Fiecare vanataie parea urmarea unei palme sau pum sau stransori prea apasate. Semnele erau lungi si drepte , de parca fusese batuta cu o curea. Mintea parca mi s-a prabusit in gol iar inima imi pulsa in stomac. Cum putusera sa faca una ca asta? Stiam ca exista , stiam ca este ingrozitor. Insa e ca si cand cineva ti-ar zice ca soarele e fierbinte. Stiai ca e fierbinte, bineinteles ca e fierbinte pentru ca e o para de foc si faze totusi n-as avea de unde sa stiu cat de fierbinte e pana nu bag mana in el. Am dezbracat-o de tot luptandu-ma cu fiecare nou val de lacrimi care imi navalea in ochi de cate ori mai scoteam un lucrusor de pe ea. La baie a stat cuminte si m-a lasat sa o spal dupa care i-am spalat si parul. Parul balai i se revarsa in bucle netede si aurii pe umeri cand i l-am uscat si arata frumoasa foc in pijamaua albastra. Frumoasa dar tacuta. I-am facut doua sandwich-uri dupa care am bagat-o in pat. Aceasta a adormit instant iar eu , mi-am adus aminte ca am si servici asa ca am luat mobilul sa vad, poate m-a sunat cineva. Aveam un mesaj de la seful meu asa ca am apasat pe tasta 5 , ca sa il ascult. Ce am auzit m-a lasat mai rece decat eram
''Buna Sakura, Jiraya aici , dupa cum stii sunt destul de batran asa ca m-am hotarat sa ma pensionez. Nu te ingrijora , am cunoscut si noul tau sef. Il cheama Uchiha Sasuke si pare un om cu bun simt si este si tanar. Sper ca imi vei da un telefon si nu uita da de orice ai nevoie,eu sunt aici pentru tine''
In urmatorul capitolul o sa fie mai multe detalii despre Sakura si locul ei de munca...:> Si de aici incolo deisgur va aparea si Sasuke

WOW

Acest capitol este foarte .... nici nu am cuvinte happy2

... este minunat !!
Felul in care ai descis-o pe Aname e ... absolut induiosator sad

Dar oricat ne-ar parea de rau ... aceste situatii inca exista ... crying

Insa sa revenim la fic ... este un capitol WOW
Reusesti sa ma surprinzi cu fiecare capitol happy2

Cam atat pe moment ... si mersi ca m-ai anuntat happy2

sper sa o mai faci happy

Teo

wow , Sasuke apare in cadru yupii:X:X , dar ce a patit saraca Aname , scuze nu pra am fost atenta la capitol , eu cu alte ganduri . Dar revenind aici ., cam nasaol. Hinata va muri... abia astept next-ul :* si mersi ca m-ai anunat:)

Ce tare e ficul :X
Imi pare atat de rau de fiica lui Hinata.
Mi-ar placea enorm ca Sakura s-o adopte si in final sa se casatoreasca si sa fie o familie fericita. :X
Merita sa pui next.... Cat mai repede ca nu mai pot de nerabdare :X

Buna draguta :X

Deci considera ma fanul numarul 1 nr1

Zau asa ce capitol emotionant...ai descris asa de bine incat am plans

Zau am ramans masca nici nu am cuvinte sa descriu :X

Imi place enorm:X:XX:X

hoooopaaaa...saske...dangerous abia astept sa vad ce o sa faca mr.cuceritor de fete/femei etc....astept nextul.l.l.l.l.l

Yeeeey, ai adus nextu! Cat ma bucuuur! A fost foarte frumos, desi trist in acelasi timp. Ma bucur totusi ca Sakura a realizat ca nu putea lasa fetita de izbeliste si a luat-o. A facut un lucru bun.
Asa... Acum in legatura cu serviciul Sakurei.
O.o ... Abea astept sa inceapa sa mearga la munca... Vor fi cele mai frumoase zile din viata ei cu noul sef : )) o asigur : )) . In fine... Eu astept urmatorul capitol care sper sa soseasca repede. Ok... See ya:)