Trebuie sa ai grija de fetita mea

Ah , ce cap sec sunt !
Ti-am citit capitolul , insa am uitat sa las com . Chiar ca sunt uituca !
Dar , mai bine mai tarziu decat niciodata . Asa , acest capitol a fost chiar interesant . Mi-a placut .
Sper ca acea scrisoare nu va schimba cu nimic situatia dintre Sasuke si Sakura . nu te lasa de acest fic , continual , fanii te asteapta .
Astept nextul si sper sa vina curand , bafta la tastat si pupici .

Hello ^.^
Inca o data imi cer iertare ca nu am ajuns mai devreme la noile capitole, dar si eu am scoala si fiind si testarile finale, trebuia sa invat pentru ele x_x
In ceea e priveste noile capitole nu am cuvinte. Actiunea devine din ce in ce mai palpitanta, ma faci sa vreau sa citesc non-stop, dar faza e ca am ajuns la ultimul capitol postat si simt ca am un gol in stomac .... golul se datoreaza suspansului in care m-ai lasat la sfarsit.
Imi place ca apare si Naruto prin peisaj, ma bucur ca in sfarit am aflat cum a ajuns Hinata s afie insarcinata si ma bucur ca Sasuke i-a spus Sakurei despre copilaria lui, chinuita lui copilarie. Nu ai ratat nimic, in majoritatea ficurilor aceste amanunte se pierd in timp si nimeni nu aduce aminte de ele, dar tu le-ai descris pe fiecare in parte si ne-ai luminat, intr-un fel rusinos

Deja imi stii parerea despre acest fic, despre tine si despre cat de bine stii sa descrii. Si chiar daca nu esti "J. K. Rowling sau Stephanie Meyer", e bine asa cum esti. Felicitari scumpo ^.^ te felicit ca mi-ai furat inima prin acest fic divin <3

Ps. Astept cu nerabdare nextul xD

Nota: Vreau sa va multumesc pentru tot, pentru comentariile dragute si pentru incurajari m-am hotarat sa nu mai bag in seama lucrurile rele insa vreau sa va amintesc ca eu ma chinui sa dau tot ce e mai bun din mine pentru acest fic, nu este bataia mea de joc happy

Si scuzati ca este cam scurt, timpul este de vina.
Capitolul 14- Craciun
Aproape treizeci si cinci de minute mai tarziu, Audiu-ul argintiu condus de fostul meu logodnic se opri in fata blocului meu si eu m-am indreptat din pozitia mea ghemuita langa intrarea arcuita din caramida.
Tot timpul am avut mainile stranse in jurul corpului , incercand sa le mentin calde. Se imbracase evident in graba: pantaloni negri de trening, un tricou negru foarte sifonat si o haina bleumarin. Nu avea sosete, nici nu a avut timp sa isi pieptene parul in stilul lui caracteristic, asa ca era inca ciufulit dupa somn. Traversa trotuarul spre apartamentul meu in timp ce eu veneam pe alee ca sa ii ies in intampinare. Chipul lui era o combinatie de confuzie , ingrijorare si somn. O furie salbatica si necontrolata ma sageta. Inainte sa imi dau seama ce fac , mana mea era ridicata si ii tragea o palma peste fata. Nu era nici urma de surpriza pe chipul lui cand capul i s-a miscat un pic din cauza loviturii, si-a coborat ochii in pamant. Nimeni n-a spus nimic cateva secunde , apoi Naruto si-a dus mana la obrazul stang , pe care il lovisem. L-am impins si s-a impiedicat. Furia din minte era de ajuns sa ii provoace rani destul de grave. Statea chircit si tacut.
-De ce ai tras-o spre tine?! De ce ai sarutat-o?! Mi-a spus ca ea te-a sarutat si voia sa fuga dar tu ai tras-o inapoi.DE CE?!
-Pentru ca...imediat dupa ce m-am sarutat si m-am tras inapoi, arata atat de ingrozita. Isi musca buza de jos si facuse ochii mari si gestul acesta simplu mi-a amintit de tine. Atunci cand ai stat cu mine prima oara. Te-ai imbracat si erai gata sa pleci acasa cand te-am intrebat daca o sa ne mai vedem. Aratai atat de speriata, atat de surprinsa si nu stiu al cui a fost gestul mai intai, dar ti-ai muscat buza. A fost doar ceva de moemnt, dar era atat de sincer incat m-am indragostit de tine. Imi amintea de acel moment in care m-am indragostit de tine. Voiam acel moment inapoi.
Am inceput sa plang. Naruto nu a spus nimic in timp ce ma tinut in brate. Nu a trebuit sa faca asta niciodata inainte cu mine. Eu eram cea puternica atunci cand venea vorba de el. Asa ca am fugit inapoi in bloc. Sus am deschis usor usa apartamentului meu. Nici nu am observat ca spoturile erau aprinse. Mi-am agatat haine in cuier si am azvarlit din picioare adidasii. Desculta, m-am strecurat in dormitor. Am tresarit cand l-am gasit pe Sasuke , imbracat complet in blugi si in puloverul lui negru gros, impletit stand pe marginea patului. Era intuneric in camera, dar arata de parca astepta ca eu sa ma intorc ca sa poata pleca el. Am observat ca avea sosete in picioare. Nu a putut sa plece pentru ca eu ii purtam adidasii.
-L-am vazut pe Naruto afara,spuse el incet. Ce se petrece?
Chipul ii era furios dar si plin de teama. Daca s-a uitat la fereastra, insemna ca l-a vazut pe Naruto tinandu-ma in brate in timp ce ma linistea. Sasuke probabil crede ca eu si Naruto aveam sa ne impacam. Nimic nu putea fi mai departe de adevar. M-am miscat incet spre pat si m-am asezat.
-Strange-ma in brate,am spus
Sasuke ezita, apoi ma asculta. M-am relaxat in bratele lui. Era cald si linistitor, dupa frigul si brutalitatea de afara.
-Ce se petrece?murmura el cu teama in glas.
Cu rasuflari scurte, i-am spus.

-Mami Saku, spuse Aname incet.
Atat de incet , ca daca nu m-as fi asteptat la asta, nu as fi auzit-o. Stiam ce avea sa spuna, pentru ca in ultimele doua saptamani , Aname se schimbase. Devenise mai nelinistita. Ii trebuia aproape o ora ca sa adoarma, adesea venea in toiul noptii la mine in camera si se intorcea in patul ei doar daca stateam cu ea pana adormea. Apetitul ei scazuse considerabil si adesea se retragea in tacere. Si se apucase sa deseneze o femeie , care nu putea fi decat mama ei, dar cand o intrebam cine este, ridica din umeri si imi soptea ca nu stie. Stiam la ce se gandea-pentru ca si eu gandeam acelasi lucru. Si eu devenisem tafnoasa si nelinistita- insomnia mea trecuse de la critic la cronic, dormeam aproape patru ore pe noapte- in timpul zilei abia reuseam sa imi aduc suficienta energie ca imi citesc corespondenta.
-Da Aname?am raspuns
Statea intinsa pe podea in fata televizorului, colorand un desen pentru Sasuke. Puse jos creionul albastru cu care colora camasa lui Sasuke si ma privi precauta. Buzele ei roz erau stranse, ochii ii erau mici si isi dadu o suvita de par blond dupa ureche. Nu spuse nimic, doar se uita la mine. Mi-am atins usor poala ca sa o fac sa se aseze la mine in brate.
-Stii ca e Craciunul? ma intreba ea cu grija, asezandu-se in poala mea.
Am cuprins-o in brate si am dat din cap. Pana la Craciun mai erau vreo trei saptamani, aveam un brad mic, care statea langa televizor , unde fusese odata fotoliul rosu. Pusesem decoratiunile, luminitele la ferestre, felicitari stateau pe orice suprafata dreapta, iar Aname deschidea in fiecare zi calendarul cu ciocolatele pe care i-l daduse Sasuke. Unde ar fi trebuit sa fie nerabdarea Craciunului era acum durere. Amintiri. Nu discutaseram inca despre ce aveam sa facem in ziua cea mare si de fiecare data cand Sasuke incerca sa aduca vorba, eu schimbam subiectul. Craciunul cu parintii mei nu era o varianta, doar il amanam pana puteam vorbi cu Aname. Nu am putut sa facem asta pana acum cat Sasuke era in New York pentru o saptamana cu afaceri( Angels incerca sa isi deschida acolo un magazin, iar experienta lui pe acea piata insemna ca plecase sa lupte cu baietii tari). Am hotarat sa las in seama lui Aname inceputul conversatiei sa astept si sa vad daca isi amintea sau daca imi faceam eu griji degeaba.
-Da iubito,stiu.
-E...
-E ziua mamicii tale, am terminat eu propozitia

prima :p
Doamne mor... ce ai cu sosetele?:)) unde mai este atenta si Sakura:-j
Trist cap trist , nam ce zice dar trist ,eu vreau Aname ramana roza si brunu :((
Naruto , nu ca nu ai vreao pe Ana , demo... de ce nu puteai fi si tu mort? Sa nu apari in viata ei etc etc... si o da , te omor eu pt ca ai facut-o cu Hinata:|:|
Deci next ca nu am ce ceomnta , inca o data:Trist!:|

Buna,
Capitolul este foarte frumos si deja stii asta. Nu are rost sa-ti repet de fiecare data cat de bine descrii, cat de frumos narezi si cat de minunat este ficul tau. Se vede ca pui suflet in ceea ce faci si astfel, ne aduci noua numai nexturi pline de sentimente si intamplari.
Comportamentul Sakurei a fost cam imatur .. Cum sa-l sune pe Naruto si cand el vine, sa-l ia la bataie, cum?! Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 5 947835

Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 5 947835

Astept cu nerabdare urmatorul capitol care, sper sa aiba mai multa actiune Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 5 2852797874

Spor la scris si la idei! ^^ Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 5 273918

Iti multumesc ca ma anunti! Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 5 208323

Buna !
Acest capitol a fost frumos si mi-a placut . Auzi la Naruto de ce a inselat-o el pe Sakura !
Te rog , zimi ca Sakura nu se indragosteste dinou de el .
Astept nextul si sper sa ma anunti si in continuare , bafta la tastat si pupici .

aham aham.....am terminat de citit capitolele CARE NU AU FOST TRASMISE DE TINE CATRE MINE CA SUNT!!!!>.........glumeam glumeam:)) da serios zimi macar pe mess=))......fa un next sa le intreaca pe toate cool

Neh ... draga mea draga, iti multumesc ca m-ai anuntat de next ^.^
Asa cum stii deja, iti ador felul de a descrie, dar mi-e imposibil sa nu-ti repet, pentru ca vreau sa sti asta :))
Insa .... nu stiu ce mi-ar place mai mult :-? Sakura si Sasuke, sau Sakura si Naruto =]] Draga mea, oricare ar fi cuplul, eu am sa-ti iubesc la fel de mult ficul, pentru ca este sublim, tres magnifique ^.^
Si sper sa aduci cat mai repede posibil nextul :P

Xoxo, Zummy <3

Hei

Te rog sa ma scuzi pentru ca nu am ajuns aici mai devreme, in ciuda faptului ca tu m-ai anuntat.
Capitolul este excelent ca toate celelalte dap !

Pui suflet in acest minunat fic si asta se observa happy

. Vorba lui Max, ce ai tu cu sosetele ? rolling on the floor

Fazele cu ele au fost hilare in love

Sa inteleg ca Naruto era descult pe strada, apoi pe jos, apoi a luat-o pe Saku in brate si pe urma a ramas tot afara ? lough

Deci Naruto esti asa de idi*t !! Cum sa ii spui ca ai facut-o cu prietena ei cea mai buna pentru ca iti aimteai de ziua cand te-ai indragostit de Saku ? Acum urmeaza sa ii spui ca ai facut-o cu Hinata epntru ca o iubeai pe Sakura.. hmm...?!

Ooooo... Sasuke gelos well? awesome right?

I like it

Biata Aname sad

Este primul ei Craciun fara mama ei crying

Ce trist !

Cred ca de aceea nu mai mananca

Este atat de simplu : ii este dor de mama ei !
Gata ! Termin pentru ca deja incep sa aberez lough

(efectul Cola)
Iti multumesc pentru ca m-ai anuntat si sper ca o sa ma mai anunti a hug

Teo

Scuzati marea intarziere^^
Capitolul 15-Eforturi
Ziua de nastere a lui Hinata era de Craciun. Cand Aname era foarte mica aveam de obicei o petrecere dubla, ziua lui Hinata dimineata apoi pranzul era Craciunul si dupa ce Aname se ducea la culcare era din nou ziua lui Hinata, cu mine cu Naruto si Hinata cand ne imbatam toti manga.
-Au zile de nastere in rai?
-Aaa..
Nu stiam. Niciodata nu am stiut raspunsul la astfel de intrebari. Nu m-am gandit niciodata la asta. Daca ma gandeam la rai, era pentru ca speram ca voi ajunge acolo. Dar nu si daca trecea timpul. Nu daca veneau zile de nastere. Era raiul un loc cu nori mari si albi sau era un loc ca acesta, doar ca mai bun? Era o lume SF, unde totul era fantastic si toata lumea era fericita sau era orice voiai tu sa fie?
-Aaa..poate,am raspuns cu grija. Nu vad de ce nu.
-Daca ii trimit o felicitare, o s-o primeasca?
-Nu cred draguto, am raspuns eu cu blandete.
Aname se ghemui langa mine si isi ingropa capul in pieptul meu. Umerii ei incepura sa tremure si apoi tot corpul. Suspinele ei devenire incet perceptibile. Nu mai plansese in fata mea de cand murise mama ei. Nu stiam ca asta o sa o faca sa planga, ca asta o sa dezvaluie un val de suferinta. Se strecuta din pooala mea si fugi din camera, pasii ei rasunara pe covorul din hol, pana in camera ei, dar nu tranti usa. Dupa cateva minute , m-am ridicat si m-am dus dupa ea. Pe pilota ei albastra, Aname era o forma mare roz si mov care tremura din cauza suspinelor prelungi. Lacrimile ii curgeau pe chip si mainile ei mici le tot stergeau. Langa ea, pe perna, pusese poza ei cu Hinata, care statea de obicei pe televizor. M-am asezat pe pat langa ea si am mangaiat-o pe spate. M-am uitat la poza cu Hinata, la femeia care zambea fericita langa fiica ei. Aproape uitasem ca asa arata. Acum gand ma gandeam la Hin, era umbra gri din morga spitalului.
-De ce nu se mai intoarce mamica mea?intreba Aname printre suspine. Vreau sa se intoarca.
-Si eu dar....un gand imi veni in minte. Aname, te-ai gandit ca mama ta o sa se intoarca?
-Da, sopti ea. S-ar putea sa nu ii placa in rai si sa vina aici inapoi in Konoha
-Imi pare rau iubito, mama ta nu se mai intoarce. Niciodata
Suspinele si plansetele care le insoteau au crescut in intensitate. Asta imi infigea un cutit in inima pentru ca stiam cum se simtea. Stiam ca acea descoperire, acceptarea finala ca nu aveai sa mai vezi acea persoana niciodata, era ca o sabie prin inima. Am luat-o in brate, i-am tinut corpul cald strans aproape de mine, incercand sa o invalui in alinare. Cand s-a oprit din plans am stabilit, ziua de Craciun va fi Ziua lui Adele iar pe 26 vom face Craciunul in sine, cu Sasuke si...Naruto ( Aname a insistat ca el sa vina, deoarece a observat ca imi place de el).

-CE?! exclama Sasuke cand i-am spus planurile mele pentru ziua de Craciun si pentru a doua zi.
Nu l-am vazut in cele doua zile de cand se intorsese din America, pentru ca fusese in Londra la intalniri de afaceri unde discutase situatia din New York. De abia asteptam sa ii spun si m-am hotarat ca cel mai bine era sa nu ii spun de fata cu Aname, asa ca am ales sa ii spun la serviciu. Statea langa biroul meu, cu bratele incrucisate pe piept, impunator in costumul lui gri, camasa alba si cravata albastra. Eram intotdeauna uimita ca in ciuda orelor tarzii la care termina lucrul, isi mentinea corpul lucrat la sala. Capul meu se ridica usor spre chipul lui Sasuke si cand i-am intalnit privirea, din nou mi sa facut teama - culoare neobisnuita a ochilor lui parea acum ca de piatra din pricina privirii lui pline de repros si dezaprobare. Nu era doar suparat, era mahnit profund- maxilarul lui inceput sa tremure usor.
-Imi pare rau , inteleg, doar ca sunt dezamagit.
-Stiu
-Nu , nu stii. Pentru prima data in viata mea am o familie, te am pe tine si un copil, nu am avut niciodata un copil pe care sa il rasfat de Craciun. Stii cat de nerabdator eram? Craciunul se petrece in familie, asa ca voiam sa il petrec cu voi doua. Dar pe 26 o sa fie in regula.
Dupa ce am verificat ca nimeni nu s-a intors mai devreme din pauza de pranz si nu putea sa zareasca ce se petrecea in biroul meu cu pereti de sticla, Sasuke se apleca si ma saruta repede.
-Ne vedem diseara , iubito.
Si a iesit din birou. Si cand a plecat el, bataile inimii mele in timp ce-mi aminteam cuvintele lui Nate. Cand l-am sunat sa il invit la noi , a folosit acelas cuvant ,,iubito''. Banuiam ca inca mai tine la mine, dar spusese ca ma iubeste. Eu il iubeam? Daca da. ce ar insemna asta pentru vietile noastre? Si nu ar fi doar vietile noastre. Cu cine alegeam sa fiu nu depindea doar de mine , ci si sentimentele lui Aname contau la fel de mult. Daca nu era ea, stiam pe cine as fi ales. As fi ales intr-o clipa
Telefonul imi bazai pe birou, langa mouse. Cand am deschis era un mesaj de la Sasuke: Am uitat sa-ti spun ca te iubesc :)
Am sters mesajul si aproape ca am aruncat telefonul inapoi pe birou.
Chiar as stii pe cine sa aleg? Chiar?

ca intot deauna minuntat , nu am cuvinte sa exprim fiindca nu exista pt asa ceva , a fost wow , grabiti-va lume si dat com la draga de ria pt ca ficul e ..fara cuvinte , jos palaria jos palaria in fata

NExt:*(pe viitor mai anunta-ma :-w)

Buna,
In primul rand vreau sa iti multumesc ca m-ai anuntat si sper sa o mai faci a hug

In al doilea rand, nu s-a inventat cuvant in intreg DEX-ul care sa iti carecterizeze ficul in love

Scuze ca nu iti pot lasa un com mai lung.. crying

Te astept cu capitol cat de curand
Teo kiss

Hello ^.^
Vreau sa-ti cer iertare, pentru ca am ajuns asa tarziu (D)
Si draga mea, capitolul acesta, pot sa spun ca mi-a dat o energie pozitiva. M asimt mai bine ^.^ Si mai nerabdatoare =]] Saracul Sasuke, o sa fie incurcat de Naruto =]]
Ai o actiune asa de paliptanta ca nu m-as mai opri din citit si tu ce faci ? Si tue opresti aici? Rusinica =]]
Astept cu nerabdare nextul.

Xoxo, Zummy <3

Imi pare foarte dar foarte rau ca nu l-am citit decat acum dar acest fic este unul dintre preferatele mele

Sper ca Sakura sa ramana cu Sas`ke

PS:Ma poti anunta si pe mine cand postezi nextu`
xoxo

Capitolul 16- Cadou

Veni si ziua lui Hinata iar Aname era jos din pat inainte ca lumina sa reuseasca sa sfasie draperia de intuneric a noptii. Sunetul pasilor ei care mergeau tiptil pe hol m-au smuls din somnul superficial din care ma trezisem pe parcursul noptii. Si cand capul ei se ivi dupa usa, am reusit sa ma ridic si sa clipesc pentru a ma trezi. Intra incet,se urca in pat si se cuibari sub asternuturile sale. Am deschis sertarul de sus al noptierei mele si am scos cadoul pentru ea, o cutie aurie cu o funda rosie.
Ochii lui Aname se facura si mai mari cand lua cadoul cu ambele maini. Statea si se uita la el, cu o expresie nerabdatoare pe chipul ei in forma de inima.
-Ce este?intreba ea
Oricare alt copil ar fi desfacut pana acum cutia, dar nu si Aname, ea trebuia sa se gandeasca la asta, sa afle tot ce era posibil inainte sa se arunce cu capul inainte. Si eu eram asa, putin precauta, Hinata ar fi deschis cutia in secunda in care ar fi stiut ca e pentru ea. Asta era efectul daca aveai dragostea in suflet, cred. Credeai in lucruri precum dragoste la prima vedere si cadouri perfecte.
-Deschide-o si afla, am sfatuit-o.
Aname nu se misca pret de cateva secunde, inainte sa inceapa sa se joace cu funda, sa incerce sa o dezglege , pana si-a dat seama ca, asemeni sireturilor albe de la adidasii ei preferati,daca tragea de un capat totul se desfacea . Ridica cu grija capacul cutiei si se uita inauntru.
-Chiar e pentru mine?spuse ea , inaltandu-si capul ca sa-mi cerceteze chipul in cautarea unui indiciu ca as vrea sa il iau inapoi.
Am dat din cap.
Cu grija,asa cum facea majoritatea lucrurilor, baga mana in cutie si de pe captuseala de matase ridica un lantisor de aur cu medalion. Se uita atenta la medalion, il duse spre chipul ei si cerceta poza din el.
-Sunt eu cu mamica mea, spuse ea in cele din urma.
Montasem o poza de-a lui Aname cu Hinata in medalion. Mi-l intinse ca sa i-lpun la gat , i-am ridicat parul si i-am strecurat lantisorul in jurul gatului subtire. Lasa parul sa ii cada la loc pe spate si ma intrebam, in timp ce buclele ei imi atingeau mainile, daca ar trebui sa o duc la frizer. Nu am facut asta in ultimele luni pentru ca, sa fiu sincera, nu mi-a trecut prin minte. Eu imi indreptam si tundeam parul o data la opt saptamani , dar nu observasem ca Aname s-ar putea sa aiba nevoie de acelasi lucru. Nu avea varfurile despicate din cate am observat eu si intotdeauna il dadeam cu balsam cand o spalam pe cap seara. Parul care i se revarsa pana la mijlocul spatelui i se potrivea. Cand facea sport, ii strangeam parul in coada, apoil il invarteam intr-un coc si il fixam cu agrafe. Cand il purta liber, ii completa forma fetei si inclinarea usoara a ochilor ei , facand-o mai frumoasa , daca era posibil. Uneori ma ruga sa o ,,coafez'' iar in cele din urma mi-am dat seama ca se referea la coafura agro, cu codite multe si impletite strans asa cum obisnuiam sa-i aranjez parul cand era mai mica. Pastram asta petru ocazii speciale pentru ca imi lua ceva timp.
Am mangaiat-o pe par si am zambit cand ea s-a uitat jos la medalionl. Imi placea Aname cu parul lung dar Hinata ce-ar fi vrut? Ce-ar zice daca ar vedea-o pe Aname cu parul mai lung de umeri? Parul fiicei sale era intotdeauna tuns cand ajungea pana la barbie . Aname nu se plansese de asta si nu se plansese nici ca era prea lung, dar ce-ar zice Hinata?
Conteaza?! M-am gandit eu suparata. In fond, ce mai conteaza ce si-ar fi dorit Hinata? Ea nu este aici. Vinovatia se strecura incet pe langa acele ganduri de razvratire. Sasuke plantase germenii acestei revolte in mintea mea, cu cateva zile inainte.
M-am gandit cu voce tare daca ar trebui sa o trimit pe Aname la clasele 5-8 sau dara ar trebui sa astept si sa o trimit la un liceu cu clase mai mici si daca ar trebui sa ma mur ca sa apartina de o scoala buna, ar trebui sa fac asta acum?
I-am explicat lui Sasuke ca nici macar nu am purtat aceasta discutie cu Hinata, nu stiam daca isi dorea ca fiica ei sa mearga la o scoala de fete, unde se spunea ca elevele se descurcau mai bine decat intr-o scoala mixta, sau la o scoala mixta unde avea sa afle ca trebuia sa fie in competitie cu baietii in viata reala.
Sasuke ascultase tot ce aveam de spus despre subiect,inainte sa raspunda:
-Nu esti Hinata.
M-am simtit jignita. Credea ca sunt atat de proasta incat sa am impresia ca o pot inlocui in viata lui Aname? Nu i-am explicat de-atatea ori ca grija mea cea mai mare era ca nu pot sa fiu un substitut pentru Hinata?
-Stiu asta, am raspuns.
-Atunci nu mai incerca sa fii ca ea, continua el din patul meu. Zici ca Aname este fiica ta, atunci comporta-te ca si cum ar fi. Nu mai incerca sa ghicesti ce si-ar fi dorit Hinata. E responsabilitatea ta, nu a lui Hinata. M-am incruntat la el si si-a pus deoparte laptopul si a ridicat din sprancene in timp ce astepta raspunsul.
-Stiu ca e responsabilitatea mea, am spus in cele din urma.
-Iubito, nu spun ca nu iti asumi responsabilitatea doar ca e foarte usor sa intepenesti. Poti sa-ti faci atatea griji despre ce si-ar dori Hinata incat sa nu mai fii in stare sa faci nimic. Si urasc sa spun asta , dar este ultimul lucru care te tine pe loc, nu? Daca lucrurile merg prost, nu trebuia sa accepti ca ai luat o decizie proasta pentru ca poti sa spui ca asta isi dorea Hinata si nu esti tu cea care a dat-o in bara.
Mi-am muscat buza si mi-am lasat privirea in podea.
-Nu fac asta.
-Eu as face-o daca si fi in locul tau, recunoscu el. Isi intinse pieptul . E o iesire garantata din belea. Cine naiba nu ar vrea sa dea vina pe altcineva de fiecare data cand ceva iese prost?
-Fac tot ce pot, am spus, simtindu-ma muscata si incoltita, chiar daca sincer nu ma gandisem niciodata la asta.
Aname era fiica lui Hinata si bineinteles ca as fi facut orice sa o cresc asa cum si-ar fi dorit ea. Dar avea dreptate- era copilul meu acum. Povara mea, speranta mea, iubirea mea. Tot ce era bun sau rau era acum lasat in seama mea. De acum inainte, trasaturile de personalitate pe care le dezvolta, obiceiurile, felul in care facea lucrurile era rezultatul a ceea ce va urma. A felului in care avea sa fie viata alturi de mine.
M-am uitat din nou la Aname si teama isi facu loc in pieptul si mintea mea. Daca ma gandeam prea mult la asta, imi venea sa ma scund. Sa dispar sub cersafuri si sa ma ascund pana cand totul avea sa treaca pe langa mine. Niciodata nu am vrut sa fiu caracterizata asa. Drept mama cuiva. Nu am avut niciodata pornirea sau dorinta de a procrea; sa depinda cineva de mine. Da , avusesem grija de Naruto, dar numai pentru ca si el avea grija de el. Daca uitam intr-o seara de el si plecam in oras, nu murea de foame. Stiam toate astea cand fusesm de acord sa am grija de Aname, dar in momente ca acestea, momente in care era complet dependenta de mine, nu doar pentru binele ei fizic ci si emetional imi dadeam seama limpede de situatie. Eu aveam grija. De toate. Tot timpul. Pentru totdeauna.
-Hai atunci domnisoara, avem multe lucruri de facut, nu putem sa stam toata ziua in pat. Pe chipul lui Aname se lati un zambet pana la urechi. Am dat la o parte asternuturile si Aname se strecura jos din pat, cu mine pe urmele ei. Hai sa dam cateva telefoane si apoi sa mancam.
-Bine,raspunse ea.
Dupa o zi plina, o Aname obosita a cerut sa mearga la culcare la ora sase. Nu a avut nevoie de baie , de poveste sau conversatie, s-a schimbat doar in pijamalele ei , s-a bagat sub patura si a inchis ochii.
-Noapte buna Aname, am zis eu dupa ce am stins veioza.
-Vreau la mamica mea, sopti ea.
M-am trezit cand m-a inghiontit cineva. Mi-am deschis ochii o clipa: Aname. Puse un picior pe marginea patului meu, se ridica si se misca putin ca sa ajunga langa mine. Dadu la o parte patura si se lipi de mine. Am cuprins-o cu un brat. In cateva minute respira ritmic si adormise.
In sfarsit stia ca ma are pe mine. Nu eram mama ei, dar eram aici.

❤Vai :X Deci imi pare sincer rau ca nu am mai trecut pe aici. Da, am vazut mesajele dar lenea .. -.-"
Ambele capitole au fost, desprinse din rai :X Imi place extrem de mult felul cum povesteti, cum scrii, descrii. In ultimele doua capitole, dupa parerea mea, totul a parut mai real, in sensul de realitate. Tot monologul ala al Sakurei legat de copil, de faptul ca trebuie sa aiba grija de ea, m-a facut si pe mine sa ma gandesc la asta :)) Daca stai sa te gandesti.. e un fic infiorator =]]
Sa nu-mi spui ca Sakura vrea sa se impace iar cu Naruto, nu accept! :)) Adica Sasuke a fost langa ea, a ajutat-o, a sprijinit-o si ea? Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 5 896861

Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 5 896861

Nu, nu, nu! Sasuke e cel care merita sa fie cu ele :X

Spor la scris si la idei! ^^ anunta-ma in continuare Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 5 208323

Multumesc de anunt si scuze ca nu am dat com la pentultimul capitol .
A fost un capitol interesant , imi place cadoul oferit de Saku .
Imi pare rau de Sasuke . Sa iti corectezi capitolele inainte de a le posta , am observat destul de multe greseli de ortografie .
in rest totul e ok . Astept nextul si sper ca si Sasuke sa ii ofere lui Saku un cadou de Craciun .
Bafta la tastat si s vi repejor cu nextul .

Ria , eu te omor , e greu macar un buzz si un "vezi ca e next?" ,......daca nu m-as intreba ce comuri au pus altii atunci nu a-si mai vedea ficu , deloc:|
Bai da te bat Sasuke , dar ai dreptate , dar tot te bat...si ai dreptate
Sakura e cam nesigura pe ea , Hinata cum a reusit sa aiba grija de Aname si nu poti tu? Hai no serios?
Frumos cadou:X:X: , Aname pare in sfarsit fericita , vreau ca cei doi sa se casatoreasca:X please :o3 , next >:D<

Capitolul 17- S-a dus
Nu pot sa cred ca Sasuke nu poate veni la petrecerea lui Aname. Mai ales, a numit-o ,,un copil'' iar eu nu pot accepta sa ma mut sau sa fiu alaturi de un barbat pe care Aname il considera ''tata'' iar el o considera''un copil''. Furia imi pulsa in vene. Eram la fel de suparata pe el cat eram si pe mine. A fost intotdeauna excesiv de ambitios. Oricat de mult o iubea, Aname nu era responsabilitatea lui. Chiar daca era adevarat, nu insemna ca trebuie sa-mi convina situatia.

Aname zambea fericita spre tortul ei de printesa.
Zambi mai toata ziua si nu dadea nici un semn ca va inceta sa o faca. La fiecare cadou zambea, la fiecare cuvant bun zambea, la fiecare joc zambea. Dar cel mai larg zambet de la petrecerea ei, pana acum, a fost rezervar tortului. Cele cinci lumanari se reflectau in ochii ei albastru intens pe cand eu asezam in fata ei tortul patrat imens, roz, cu ciocolata si cu o poza cu o printesa pe el. Toata lumea s-a strans in jur si a inceput sa ii cante ,,La multi ani!''. S-a oprit sa isi puna o dorinta inainte sa stinga lumanarile dintr-o singura suflare. Dupa lumanari, a deschis muntele de cadouri. Parintii mei i-au cumparat un aparat foto digital, copii surorii mele i-au trimis operele complete ale lui Roald Dahl. Copii fratelui meu mai mic i-au trimis amandoi DVD-uri cu desene Disney iar copii fratelui meu mai mare i-au cumparat un costum de karate. Dupa ce a deschis cadourile, copii s-au intors la castelul gonflabil si la leaganele de afara, Aname s-a dus cu ei, in timp ce eu am dus tortul in bucataria salii ca sa il tai pentru pachetele copiilor. Aceasta petrecere mergea bine, in ultimele ore doar vreo doi copii plansesera , mare parte din mancare zacea in mormane neincepute, pe farfurii de carton, in loc sa fie calcata in picioare pe parchetul salii sau pe iarba abia tunsa de afara. Si nimeni nu se ranise. Era o petrecere perfecta din punctul meu de vedere . Cei doi parinti care au ramas la petrecere i-au urmat pe copii afara, lasandu-ma pe mine singura in bucatarie, pe cand Naruto, cel de-al patrulea adult , statea in sala, vorbind cu un baietel care nu prea se alaturase celorlalti.
Naruto fusese un ajutor indispensabil. Cand am ajuns, s-a ocupat de castelul gonflabil, supravechindu-i umflarea , asigurandu-se ca apoi nici un copil nu a intrat in el incaltat. Cand a preluat una dintre celelalte mamici, el s-a dus sa stranga gunoiul si sa-l arunce la pubela. A facut cateva drumuri pana la apartament ca sa mai aduca ceva lucruri pe care le uitasem, ca aparatul de fotografiat si niste cadouri pentru Aname. Apoi a mai tras o fuga dupa lumanarile pentru tort. Nimeniu care l-ar fi vazut cat de util se facea nu ar fi ghicit ca nu ii placea sa fie in preajma copiilor, ca nu ii intelegea si ca nu stia cum sa relationeze cu ei. In bucatarie, m-am oprit din taiatul tortului si, prin fereastra, l-am privit pe Naruto. Purta o bluza albastra, pantaloni sport verzi, se tunsese de curand si era chipes. Arata mai sanatos, mai puternic, mai delicios.
Baietelul slab asculta atent ce ii spunea Naruto. El gesticula aprind si zambea adesea iar chipul palid al baietelului incepu sa se relaxeze in timp ce era prins de povestea lui Naruto. Ma intrebam ce ii spunea. Daca ii spunea vreo poveste de aventuri, care avea sa ii ramana in minte baietelului, pana cand avea sa creasca. Daca stia ca ceea ce ii spunea azi ar fi putut sa ii influenteze pentru totdeauna viata. Daca... Naruto isi ridica dintr-odata ochii, tintuindu-ma locului cand privirile noastre se intalnira. Nu eram suficient de discreta, nu puteam sa imi dezlipesc ochii si sa ma prefac ca nu il priveam. Am continuat sa ma uit fix. Buzele lui Naruto se curbara intr-un zambet si ochii ii licarira, ca raspuns, un fior de incantare ma strabatu. Am incercat sa il reprim cand i-am raspuns cu un zambet. Eram gata sa ii zica ca da, il placeam, dar Sasuke era iubitul meu.
Am continuat sa impachetez bucati de tort , cand o fetita a inceput sa ma traga de fusta.
-Doamna Haruno...
-Ce e? mi-a sarit mie tandara , intorcandu-ma in cele din urma spre ea.
-Aname a inceput sa se faca albastra, spuse ea.
Am aruncat bucata de tort din mana si am fugit afara din bucatarie, am traversat sala si am iesit pe usile ce dadeau in spate. Alergam, dar ma simteam de parca nu ma miscam deloc. Parca vedeam totul cu incetinitorul. Cand eram mai tanara, tot visam ca fugeam de ceva periculos si picioarele mele se miscau repede, bratele mi se balansau, imi auzeam respiratia in urechi, dar tot incet ma miscam. Parca alergam pe smoala. Asa ma simteam in timp ce fugeam afara spre castelul gonflabil. Alergam dar mi se parea ca nu suficient de repede. Langa castelul gonflabil, toti copii , tacuti si solemni, stateau intr-un cerc, uitandu-se la ceva pe jos. Cand m-am apropiat , am vazut in centrul cercului un parinte care statea aplecat langa Aname si striga:
-Aname, ma auzi?!
Aname statea pe spate, pe jos. Nemiscata. Nemiscata si perfecta. Rochita ei frumoasa, allba cu buline rosii, era sifonata , picioarele ieseau de sub tivul fustei, incaltate cu pantofii ei albi cu buline rosii. Coditele ei erau in perfecta simetrie. Ochii ii erau inchisi si gura ii era usor deschisa , dar intr-adevar se facea albastra. Mai albastra cu fiecare secunda. Era atat de nemiscata, Hinata. Amintirea momentelor in care am vazut-o ultima data imi plana in minte ca un vultur. Hinata fusese la fel de nemiscata ultima data cand am vazut-o. Nemiscata si rece si moarta.
Am dat la o parte femeia de langa Aname si m-am lasat in genunchi. Mi-am pus urechea pe pieptul ei, sa ascult. Dum. Incet, usor, dar o confirmare ca inima ei mai batea inca. Dar nu mai respira.
-Naruto! CHEAMA SALVAREA!
-E pe drum, imi raspunse el.
M-am uitat intr-o parte si acolo sa afla o capsuna, perfect neatinsa. Nu muscare, nu se inecase, asta insemna ca era alergica. Cand ai o reactie alergica ai nevoie de adrenalina ca sa iti bata inima in continuare. Atata lucru stiam si eu. Trebuia sa ii mentin bataile inimii si sa o fac sa respire. Am suflat in gura ei si i-am apsat usor pieptul, nu voiam sa ii rup coastele. Numaram de cinci ori, apasam incet de cinci ori. Apo ii suflam iar. Naruto se lasa langa mine. in dreptul pieptului ei , voia sa inceapa masajul cardiac, dar am clatinat din cap in semn ca nu. Eu trebuia sa fac asta. Imi intrasem in ritm. Trebuia sa o readuc la viata. M-am intors spre pieptul ei. Am apasat de cinci ori. M-am intors la gura ei. Nici o miscare si ea nu respira. Inapoi la gura ei, am suflat. Dupa ultima apasare, mi-am pus capul pe pieptul ei. Dum. Din nou, incet si usor. Inima inca ii mai batea. Inapoi la gura ei, inapoi la pieptul ei. Plansetele copiilor care intrebau ce se intampla imi intrerupsesera sirul gandurilor. Apoi am auzit cum sunt stransi si dati la o parte. Am suflat din nou in gura lui Aname , neindraznind sa observ cat de reci ii erau buzele. Cum albastrul pielii ei se intensificara cu fiecare secunda. Trebuia doar sa nu ma opresc. Sa continui sa incerc sa o aduc inapoi la viata. Am auzit vocea lui Naruto, vorbea.
Am suflat din nou in gura ei, apoi bratele puternice ale lui Naruto ma ridicara de langa ea. Aproape ca m-am luptat cu el, aproape ca am tipat ca nu o sa ma opresc , cand doi paramedici imbracati in alb ma inlocuira. Primul paramedic, un barbat ciufulit, vanjos, trecut de patruzeci de ani , puse o masca de oxigen peste fata lui Aname, acoperind tenul ei frumos cu plasticul acela oribil. Celalalt, o femeie plinuta, cam de treizeci de ani , masura niste lichid transparent intr-o seringa.
-Vedeti sa nu o doara! am strigat. E doar un copil, sa n-o doara!
Bratele lui Naruto stranse in jurul meu ca sa ma opreasca sa ma amestec. Ma tinea strans si imi soptea ceva in ureche. Stiam ca voia sa ma aline, sa ma imbarbateze, dar nici un cuvant nu ma atinse. Eram fixata asupra acului si am tresarit cand femeia a golit continutul seringii in coapsa lui Aname. Nu se intampla nimic. Nu se ridica deodata in picioare , incercand sa respire. Nu se misca deloc ca sa ne arate ca era bine. Nici macar nu a tresarit cand paramedicul i-a facut injectia. Zacea nemiscata pe pamant. Parca ingrozit de lipsa de reactie a lui Aname, Naruto isi slabi stransoarea si se clatina. Genunchii mei se inmuiara si am cazut pe jos.
S-a terminat, mi-am dat eu seama in timp ce paramedicii se uitau unul la altul ingrijorati. S-a dus

Cum sa moara aia mica ? :( Hai te rog nu fi asa de cruda puppy eyes

serios copila e unul din personajele mele preferate :x ... Ahh , nu vreau ca Naruto sa fie cu Sakura , serios acu` Sasuke unde naiba esti? crying

Off..Ne citim data viitoare ..

Te kiss

Angy` !!

So..scz de replay dar credeam ca sa sters next si bine mi-ar fi parut fiinddca speram sa scri altceva:((
CUm? era cat pe ce sa plang:(( mor fata , cum , de ce , uncde , din cuza alergiei la capsuni o omori? Nu , eu pe tine te omor , planste inmormantari , au , mor , sa dus , sa rupt firu vietii............._____________________

Buna, multumesc de anunt.
Ceeee ? Cum sa moara Aname?!
Stai ,stop cadru! Nu poti lasa sa se intample asa ceva !
Hai, te rog ...
Naruto si Sakura? Nu am nimic impotriva lui Naruto, dar tot vreau sa fie cu Sasuke.
Si tu ce naibi faci Sasuke? Doar pentru ca iti este teama ca le vei pierde si pentru ca esti gelos, le-ai abandonat?
Mai bine treci in actiune ca de nu...
Vezi tu!
Sa vi repede cu nextul, bafta la tastat si pupici.

Subiect: Re: Trebuie sa ai grija de fetita mea Joi 16 Aug 2012, 10:41

Imi pare foarte rau ca nu am ajuns mai devreme la acest fic, dar vreu sa spun ca este absolut superb. Acum cred ca ar trebui sa te rog sa nu o omori pe aia mica,ca o sa plang cu lacrimi de crocodil,daca chiar moare...Anyway...abea astept nextul si te rog fumos sa ma anunti cand i-l pui.

Subiect: Re: Trebuie sa ai grija de fetita mea Joi 16 Aug 2012, 15:34

Buna ! Sa stii ca sunt o mare fana a ficului tau inainte de a ma inregistra pe forum . Imi place mult m-ai ales suspansul . Sunt curioasa daca Aname o sa moara asa ca trebuie sa aduci repede nextul ca sa ne linisteti . Te rog daca nu te deranjeaza poti sa-mi trimiti si mie un PM cand il aduci ?

Subiect: Re: Trebuie sa ai grija de fetita mea Dum 19 Aug 2012, 23:42

buna ,

imi place foarte mult ,
este uimitor , superb si toate cuvintele de lauda ,
adu continuarea cat mai repede ,
crisu te pupaceste