Chapter VIII:

POV by Sasuke:

„Mormaisem incet „Sakura” dar inchise , ea vrea sa isi bata joc de mine? Intai urla in telefon si acum a mai inchis? Si imi fac griji ca prostu degeaba , poate nu a fost rapita ci poate a plecat si nu mai avusese semnal , de ce imi mai fac eu griji? Cred ca mai bine imi fac la fel ca Hakura , nu imi va pasa si nu e greu de loc doar ca , afarisitul de sentiment de vinovatie ma apasa si ..nu imi place nici privirea din ochii lui Itachi , asta ce o mai patit? Cineva batea la usa de la intrare cu pumni , sunete repetate si nervoase , Mika , menajera se oferise sa se duca sa deschida iar cand deschise nu durase mult si intrase Karin cu Temari care ele se uitau sageta la mine cu furie .

-E adevarat ca Sakura fusese rapita? Si tu ce stai ca molaul si nu zici nimic , ah Sasuke? Ce naiba aveti toti , doar nu a murit , de ce stati leneviti ca maimutele?!! Urla Karin iar Temari nu mai are putin si cred ca o sa imi dea cu scaunul in cap , una peste alta incepuse cearta la care participam toti sa zic asa , si ce anume vrea sa fac? Sa merg pana la capatul lumi pentru ea? Nu pot sa spun ca atunci cand am vazut-o pe Hakura mi-a trecut pe loc furia .. defapt din potriva , inca o urasc chiar daca nu ea e ceea care isi batea joc de el sirul gandurilor mele nesfarsite imi fu orpite de catre Temari care parca te mananca din priviri.

-Erai gelos pe Itachi fiindca formasera un cuplu pana ieri , de aceea ai sarutat-o la discoteca ieri si mai era putin si va trebuia o camera? Cuvintele ei erau pline de venin , o serpoiaca , eu gelos? Doar ei doi nu s-au despartit , nu? Ia stai , stop cadru si derulam , am sarutat-o pe Sakura? Probabil fusesem beat manga de am facut asta , Itachi se ridica cu gandul sa plece dar ii zic sa se oprasca ceea ce si face.

Voriam sa ii zic ca nu o iubesc pe Sakura si nici ca am sarutat-o cu intentie dar ceea ce am facut ieri imi aparuse in minte asemeni unui flash , o data cu imaginile si sentimentele .. Itachi isi continua drumul si o lua spre usa dupa care iesise. Ieri o vroiam pe Sakura , asa mi se intampla mereu cand petrec , nu mai stiu in al cui pat ma mai trezesc. Din nou cineva sau ceva trebuia sa imi intrerupa gandurile , aceest ceva ar fi telefonul lui Karin.

-Oh Toji! Eto...pai Sakura , ai aflat deja? Pai daca stii unde este resedinta Haruno fiindca trebuie sa ma ajuti sa fac o crima , acum ai trecut ? Oke ne vedem afara . Temari fostu Sakurei a venit , spuse mai mult uitandu-se catre mine , ce vrea sa spuna prin fostul?

Dintr-o masina sport neagra , unu ferare f430 daca nu ma insel iesise un tip saten cu ochelari de soare , din cate am inteles fusese iubitul Sakurei inainte sa plece in Franta si cand se intoarse ea cica e rapita. Se uita parca vazand prin mine , ma apuca de gulerul camasei putand sa vad o fata furioasa.

-Ce fel de iubit isi lasa prietena rapita? Nu o meriti pe Sakura.....zise lasandu-ma , cat a-si vrea sa ii dau un pumn de sa vada stele dar nu e momentul asta , nici nu il cunosc bine dar pe asta nu il pot suporta.

POV by Sakura:

„La naiba! Intai Sasuke mai ma surzeste apoi , am tipat la idiot asa de tare incat a intrat Kabuto sa vada ce se intampla . In camera nu era chair intuneric dar nici invadata de lumina soarelui , draperiile gri pal erau trase dand un aer de mister camerei , de infricoasare. Isi indrepta privirea catre Yahiko fiindca asa il chema pe aceela care imi readuse geanta si nu imi facuse nimic , inca si sper sa nu o faca. Vazand ca eu sunt inca „pura” , se apropie cu pasi silentios catre mine , privindu-ma pofticios , muscandu-si buza inferioara. Ii facuse semn lui Yahiko sa paraseasca camera , lasandu-ma pe mine singura, aici cu el. Era imposibil sa nu imi remarce telefonul din mana care , il luase si il aruncase undeva prin draperii , gemul sparganduse la contact cu telefonul. Ochii lui negri , pe care alta data imi pareau sinceri si blanzi , se remarca doar ura si pofta nesatula de a creea suferinta. Il cunoscusem cand fusesem la scoala primara iar apoi am nimerit la aceeiasi scoala la gimnaziala ceea ce era ciudat fiindca eu mereu schimbam scolile pana ne-am stabil in partea de vest al lui Tokyo. Isi trecuse mana bland prin parul meu , fiind doar de forma fiindca apoi , il prinse strans si ma aruncase dealungul patului.

Cum reusesc persoanele sa se schimbe radical de cum ii cunosteai este ceva .. irational. Rau nu te nasti , raul se invata! Iar eu ar trebui sa stiu cel mai bine , cum am colindat o data la cateva luni o casa , sora mea la fel in momentul cand noi doua am fost despartite o lunga perioada , aproape doi ani cand am crezut ca nu o sa ne mai vedem , ironia sortii a fost ca aceele cupluri sa se insele reciproc iar atunci am reintalnit-o pe ea. Iar de atunci nu vroisem ca noi doua sa mai fim vreodata distante , totusi comportamentul ei se schimbase radical , era alta , avand doar 5 ani , dar nu mai era chiar la fel. Aceea fetita inocenta care trebuia mereu protejata si sa ii fie oferita dragoste , incerca din rasputeri sa atraga atentia facand diverse boacane. Era adevarat ca atentie din partea mea nu mai avea fiindca incepusem turneul de Karate fiind ceea mai mica concurenta , de atunci nu mai fusesem adoptate fiindca nimeni nu dorea o obraznicatura , pe de alta parte , eu eram inca prea dorita. Jucam rolul fetei perfecte si ceream de la cuplurile iubitoare imposibilul ca ei sa nu ma adopte dar un cuplu care parea foarte dragut accepta toate cerintele mele , imi amintesc si acum aceea intrebare prosteasca „Nu ar fi mai bine sa o lasam pe sora ta aici?” repetasem atunci intrebarea ca si un raspuns afirmativ dar dupa , am reusit sa o fac pe doamna sa iasa plangand .

Revenind la prezent si anume momentul de fata care nu este tocmai favorabil , Kabuto se uita pofticios la fiecare particica din trupul meu , urmand sa ma sarute pe gat strecurand dese si dureroase muscaturi . O ipostaza asemanatoare , o amintire! La naiba Sakura , fiindca acum nu este aceest moment! Imi rupse ce mai era din rochia mea neagra de club , acum fiind mai rau ca mai inainte , ramanand in lenjerie intima. Ii placea aceea priveliste pe care o savura din plin , nu puteam riposta fiindca ma „inchise” bine , tinandu-mi mainile deasupra capului . Uda se trantise de perete , provocand un sunet asurzitor .Pe usa intrase-ra , nu , pe alte cuvinte nu stiu cine l-a zburat pe Kabuto de pe mine intrand in perete , aceel cineva era brunetul meu , Itachi? Nu mai este al meu in oricecaz vazand ce s-a intamplat ieri , totusi ce cauta aici? Erau mai multe siluete , Naruto , Sasuke .. Sasuke? La vazul trupului meu isi musca buza inferioara , gest ca ii place ceea ce vede . Un zambet imi aparuse pe cip cand vazusem cine era a 4-a persoana exceptandu-l pe Yahiko .

-Toji!!! Ma ridicasem cu gandul sa ma duc sa il imbratisez dar la primul pas pe care l-am facut , de durere , ma dezechilibrasem fiind in cadere libera pentru a face contact cu podeaua din lemn parca , inghetat. Nu cazusem fiindca parca totul se derula cu incenititorul , eram prinsa in niste brate , o imbratisare calda dar totusi , pentru mine fiind straina.
Nici nu stiu cum se petrece una peste alta , eu fiind trasa de catre cineva si fugind cu el , era Sasuke! El de ce a mai venit dupa mine? Ma bucuram daca nu se mai deranja sa ma „viziteze” , pe cine pacalesc...?
Ii dadusem drumul la mana , brunetul intorcanduse catre mine si intrebanadu-ma de ce naiba m-am oprit.

-Melody , nu o pot lasa aici!

-Daca iti faci griji pentru cineva , fa-ti pentru tine!

Nu vroiam sa o las aici dar Sasuke ma scoatea de aici cu forta , fie ca vroiam fie ca nu. Doar ca , desteptul asta nu o obervat ca eu is semni imbracata? Nu stiu pe unde fiindca nu eram atenta , am iesit afara prin spatele unui bloc parasit , asteptandu-ne o masina neagra pe undeva pe aici.

-Cum ati gasit locul unde ma aflam?

-Intreaba-l pe iubitul tau , Toji , nu pe mine spuse el cu o mare indiferenta , ce are el cu Toji? Si nu mai este iubitul meu , nu am putut tine 3 ani o relatie la distanta de aceea s-a terminat , dar de ce s-a intors in Franta?