Moon Rise(eventual +16)

Chapter 2

Prin ceata deasa ce se lasa asupra orasului, nu se putea destinge nimic. Siluetele care bantuiau drumurile ferecate cu frunze moarte, erau lipsite de viata, mergand in gol. Ochii lor, erau inexpresivi, niciun sentiment neputand citiindu-se in ei. Pielea lor era alba, si putreda insa, avea o sclipire aparte. Mergeau incet si fantomatic, pe pamantul putred nepasandu-le de crengile ponosite care il acopereau.
Din umbra unui copac, doi ochii luceau in intuneric. Culoarea lor era una neobisnuita, un auriu puternic, care sclipea in lumina razelor feerice. Razele de luna cadeau in valuri, pe chipul sau alb, facandu-i canini sa luceasca, scaldati in lumina nalucitoare a luni. Un gand diabolic, ii strabatu mintea: it’s show time.

***Morning***
Soarele era unicul domnitor al astrului ceresc, impartasiind lumina si caldura. Razele sale arzatoare cadeau in unde pe pamant. O silueta intunecata, statea lipita de peretele de culoare cafenie. Ochii sai asemenea a doua perle inunecate, puteau cuprinde lumea dintr-o privire, scufunzandu-se in fanteziile ei. Razele pline de lumina, prelingeau pe pieptul sau gol, el purtand pe el doar niste paltaloni de culoare alba. Parul sau de abanos, mai intuecat ca insusi noaptea ii era ravasit, suvitele cazandu-i pe chipul pal. Gandurile ii erau blocate, precum amintirile, mintea lui fiind inchisa. Nici un cuvant, nici un sunet neputand fii perceput in ea. Deodata un strigat asurzitor, il trezi din gandurile sale, din amintrile care dainuiau de atat timp, vocea ‘’mamei sale’’. Iesise din camera, inchizand usa cu grija in urma lui.
Din perspectiva Sakurei
Sunt intinsa pe patul moale, in timp ce imi atintesc ochii pe tavanul de culoare alba, in mintea mea gandurile pierzandu-se cu usurinta. Imi invarteam incontinu una din suvitele mele de par, jucandu-ma cu ea la nesfarsit. Cu el aici, amintirile pareau sa renasca din nou, era ceva ce vroiam sa uit, insa nu puteam. Acum 10 ani imi pierdusem fratele in varsta de 8 ani. A fost un moment dureros care era acum ascuns in inima mea, inchis in spatele unui lacat, care nicodata nu va mai putea fi deschis. Cand l-am vazut prima data, pe el, pe acest baiat cu parul de abanos si ochii negri, precum noaptea, in minte mi s-a tiparit imaginea fratelui meu. Asemanarea dintre ei era orbitoare, insa nu erau aceeasi persoana. Fratele meu era bun, cald si primitor, in timp ce el nu parea asa. Parea o fire rece si misterioasa, care nu comunica cu nimeni. Tacerea si misterul emanau dinspre el, facandu-ma sa simt pentru el o curiozitate nemarginita. Ma ridic incet de pe pat, indreptandu-ma spre bucatarie, de unde mama nu inceta sa a strige. Deschid incet usa alba, de unde imi vad parintii, si pe ‘’fratele meu’’ stand la masa.
-Buna dimineata scumpa mea.
Tatal meu, parea intr-o dispozite buna, zambiindu-mi cald in timp ce sorbea incet din cafeaua pusa de mama. Ma asez pe unul din scaunele aliniate in jurul mesei, pe cand mama imi pune in fata o farfurie plina cu fursecuri si un pahar de lapte. Insa nu imi era gandul, la mancare ci doar la el, la fratele meu. O voce din mine striga sa le spun lor ce am pe suflet. Aminitrea lui facandu-ma sa vars lacrimi.
-Mama, tata, imi lipseste Damon.