Chapter 3

Daca timpul s-ar fi putut da inapoi, si ar alege dintre viata ei si a lui, pe a lui ar alege-o. Ar fi suportat orice consecinta, insa numai sa il aiba pe el alaturi de ea. In el, avuse cea mai mare incredere, destainduindu-se de fiecare data cand ceva ii apasa sufletul. Daca el ar mai fi fost aici, nimic din toate acestea nu s-ar mai fi intamplat. Ii ducea dorul, el fiind singurul care a putut sa o inteleaga. Tatal si mama ei, nu puteau intelege de ce il tinea si acum dupa moartea lui.. El a fost singurul care a spirjinit-o si care a ascultat-o fara sa o condamne.
Ea statea in fatal lor fara a spune un cuvant, fara a se misca. Ofta incet, intocandu-se incet cu spatele la ei. II auzea strigatul mamei ei, desii nu ii pasa. Deschise incet usa, pleacand pe ea. Avea voie sa isi limpezeasca gandurile. Avea nevoie de persoane care o ascultau fara sa o condamne, fara sa ii reproseze lucruri. Intelegere si caldura, de aceste doua lucruri avea nevoie sufletul ei, pentru a fi in arominie.

Mergea fantomatic pe aleea pictata in culori toamntaice. Frunzele de arama fosneau sub pasii ei, pe cand ea isi tinea strans la piept geaca de culoare neagra. Parul ei asemenea florilor de cires, ii cadea alene pe spate, in timp ce ochii ei erau atinti in gol. In ei amintirile i se puteau citii cu usurinta in privire aceasta fiind una trista si amara. Ar varsa lacrimii, lacrimi pline de durere insa trebuia sa fie tare, sa treaca peste orice suferinta. Nimanui nu ii pasa de suferinta pe care ea o purta in suflet. Nimeni nu putea sa o inteleaga. Parintii, cei care trebuiau sa o sustina si sa o ajute in viata erau ocupati, cu ,,fratele cel nou,, . Lucrul acesta o durea pe ea. Se simteam inlaturata si neglijata.
Cu fiecare pas pe care il facea, era mai departe de oameni care i-au dat viata. De oameni care au crescut-o si au educat-o, incercand sa o aduca pe calea cea buna. Nu putea intelege de cei ei, i-au facut acest lucru. De ce au luat pe altcineva care sa ii ocupe locul lui. Acel loc, trebuia sa ramana o amintire sacra, insa lor nu le pasa.

~Din perspectiva lui Harry~
Am pierdut fiinta pe care o iubeam cel mai mult. Am pierdut acel inger care a facut inima sa imi bata cu putere. Aceea fata care ma facea sa simt acel ,,ceva,, in mine. Acel seniment numit ,,iubire,, . Nu am putut decat sa o las sa plece. Nu m-am miscat din loc, cand ea pleca incet de langa mine. Ma simteam neglijat, si eram furios pe propria persoana. Orgoliul meu era prea mare.
Mergeam pe strada, facandu-mi loc printre zecile de siluete care treceau fantomatic pe langa mine. O cautam pe ea, pe fata care mi-a furat inima cu un zambet si o privire, insa nu o gaseam, nu inca. Frunzele de arama dadeau parcului un peisaj sumbru si tacut locului. Deodata observ pe o banca de arama o fata. Parul ei de o culoare inconfundabila ma facea sa imi dau seama imediat cine e. M-am apropiat incet de ea, privind-o cu uimire. Atat de mult timp, atat de multe amintiri. Ma lasam incet pe banca, atingand-o usor pe umar, facand-o sa tresara. Aceasta isi ridica ochii de un smarald uimitor spre mine, in timp ce ma privea cu uimire.

-Cum de esti aici?

-Iti lipseste Damon, nu?

Nu trebuia sa spun acest lucru. Privirea ei se lasa incet in jos, pe cand lacrimile i se cufundasera pe chip. Am strans-o puternic in bratele mele, incercand sa ii dau caldura trupului meu, desi el era rece. Aceasta, a tresarit, indepartandu-ma usor. Vroia sa ma intrebe de ce sunt asa, insa se oprii, cuvintele findu-i ramase in gura. Privirea ei era fixata in gol, ochii ei fiind dilatati. Ma intorc si eu sa vad ceea ce o surprinse, cand il observ pe…

Chapter 4

Din perspectiva Sakurei
Vis sau realitate, confuzie si neintelegere. Ma uitam la aceea silueta, care statea in fata mea. Trasaturile sale, erau atat de asemanatoare cu ale lui. Insa nu putea fi una si aceeasi persoana, el era mort, o stiam bine. Imi inchid ochii pentru o secunda, urmand ca apoi cand imi redeschid pleoapele, sa nu mai vad nimic. Aceea silueta familiara, disparuse. Mainile cretului, le prind pe ale mele usor, incepand sa emane caldura. Era ca si cum sangele sau fusese inghetat, acum arterele incepand sa pulseze acel lichid, care dadea viata. Imi mut incet privirea spre el, care incepea sa imi zambeasca cu, caldura. Ochii sai precum smaraldul erau calzi si primitori, insa in ei se mai putea citii si misterul, care acum multi ani, nu exista.
-Harry, ai vrea sa ne faci o vizita, adica mamei si tatei sigur le este dor de tine, le lipsesti.
Cretul incepu sa zambeasca, acel zambet radiant si calduros pe care il mai vazusem acum mult timp. Mi-a fost dor de el, cu adevarat dor. Imi incrucisasem degetele cu ale sale, acesta fiind surprins. In obrajii sai de culoare pala, se prelinse incet o nuanta rosiatica. Nu se schimbase, aceelasi baiat dulce si amabil, de acum multi ani, era din nou in fata mea, amandoi zambiind.

Seara isi facu simtita prezenta cu repeziciune. Soarele palea, din galebenul auriu care domnise pe cerul senin, in rosiul sangeriu, care se lasa incet in amurg. Racoarea se prelingea pe pamant, eu tresariind incet. Cretul, se intoarse spre mine, in timp ce isi dadea jos, haina alba, punand-o pe umerii mei, daruiindu-mi caldura. Schimbare, acest cuvant imi venea in minte acum. Atatia ani in care am fost separati, l-au facut sa se schimbe. Fratele meu, avusese un prieten bun alaturi de el, care il ajutase si la bine si la rau. Acum, acest baiat, avea sa devina oaza mea de liniste, in care pot sa ma relaxez, si sa uit de toate gandurile negative. Aveam sa imi deschid sufletul in fata sa, eliberandu-ma de orice alt lucru. El, era sincer si loial, fiind alaturi de familia noastra in momentele dificile, si acum avea sa fie din nou alaturi de noi, alaturi de mine.
Cu aceste ganduri, care imi zburdau nestingherite prin minte, nu observasem ca ajunsesem acasa. Harry, isi muta privirea spre mine, ochii sai de smarald analizandu-ma cu blandete si caldura. Degetele sale se scurgeau printre ale mele, lasandu-mi mana libera, de orice alta miscare. Ma uitam la el uimita, in timp ce acesta ma analiza cu blandete. Ma prinse usor de mana, tragandu-ma spre trupul sau. Buzele sale se mutara pe cresetul capului meu, sarutandu-l tandru.

-Good night, my angel.

Dupa aceste cuvinte, se indeparta usor de mine. Acest baiat, care ma facut sa ma simt bine, ma facut sa trec peste suferinta, avea sa ma paraseasca din nou, insa nu aveam sa il las. Il prind usor de inchietura opriindu-l. Acesta se intoarse spre mine incet, ochii sai fiind plini de tristete. Stia ca ma durea plecare sa. Ma durea felul in care avea sa ma paraseasca, fara sa ii pese de tristetea in care aveam sa ma cufund. Deodata usa, se deschise incet pe ea facandu-si aparitia o silueta familiara.

-Harry, ma bucur de aceasta revedere, si te rog sa intri inauntru.

Amandoi, ne intoarseram privirea spre tata. Ochii sai de culoare cafenie, ne priveau pe amandoi cu blandete si caldura. Mereu simtise o afectiune parinteasca pentru cret, si eram sigura ca acest seniment nu era apus. Cretul, ii zambii pe cand imi lua mana intre a sa, pasiind in casa. Caldura, imi incalzea trupul inghetat, dupa aceeasta plimbare lunga. Revazusem un vechi prieten, care vroiam sa ma ajute sa trec peste pierderea lui. Fratele meu, ar fii vrut mai mult ca sigur, ca el sa aiba grija de mine, nimeni altcineva nu putea fii mai potrivit de cat el, baiatul cu ochii de smarald si par cret. Insa cand intram in incapere, Sasuke isi ridica privirea spre noi, fiind uimit de prezenta lui Harry, cat si Harry fiind uimit de prezenta sa. Ochii lor de culoarea smaraldului si culoare noptii, se incurcisara intr-un dans periculos.

Din perspectiva naratorului.
Cei doi nu incetau sa se priveasca. Trecusera zeci de ani, de cand nu se vazusera, de cand purtau in ei aceea ura, a familiei ucise. Acum dintr-un simplu fapt, o simpla intamplare se regasira. Aceii ani pierduti, in care familia fusese dezbinata, aveau sa devina curand doar o amintire placuta. Privirile pe care le adresau unul altuia erau pline de o ura inversunata. Doua cuvinte ii legau pe aceii doi frati, doua cuvinte dureroase dar adevarate: legaturi de sange, fratii pentru o eternitate.


PS: Cred ca ati inteles cine este defapt Harry
Eu nu stiu cand o sa mai pot posta deoarece incepe scoala, si vreau sa ma axez pe ea.
Probabil ca imi voi face timp sa postez numai in week-enduri, desii cateodata s-ar putea sa nu am timp nici acolo
Imi pare rau, desii o sa incerc sa intru si sa postez capitolele vitooare Hugs and kiss for all

Chapter 5
Din perspectiva lui Harry.
Legaturile de sange, nu se putea rupe niciodata, oricat de mult ne-am straduii. Amintirea acelor fapte pline de regret si tristete, si neputiinta pe care o simtisem, inca se regaseau in mine. Nu intelgeam de ce ne regaseam din nou, acele vechii legaturi inca culminand intre noi doi. Se putea spune ca niciodata nu aveam sa ma separ de fratele meu, fratele pe care il uram din inima. Ma uitam la el, cum ii zambea tinerei fete, cu acel zambet sarmant si seducator. O putea face sa faca parte din lumea lui intr-o singura secunda, la fel cum se intamplase si aceea biata fata neajutorata, pe care Damon, se straduise sa o apere, insa in van, ea a devenit ca mine, o fiinta rece. El credea ca a murit asemenea unui martir, insa adevarul era altul. Aceea fata, era una dintre slugiile credincoase, ale frateleui meu de sange, pe care il uram din rasputeri.

-Sakura, dute te rog frumos impreuna cu Harry, si caut acceea veche carte cu inscriptii, scumpa mea.

Am tresarit la auzirea numelui meu. Mi-am mutat privirea spre chipul fetei, care gazduia acum acel sentiment numit ,,uimire,, . Ii analizam atent reflexele, putand sa imi dau seama ca tremura incet. Oare isi stia destinul, la care a pecetuit-o Damon, acela de a purta linia de descendenta a sufletelor pure? El, acel baiat inchis dar, plin de sentimentele de iubire fata de fiintele ,,vii,, a pecetuit-o pe ea, la cea mai pericoloasa sorta. O povara pe care trebuia sa si-o poarte pe umerii, cat timp va traii.
Mi-am mutat privirea spre ea, care doar schita un zambet radiant, pe chipul ei de o frumusete neegalata. Nu era de mirare, de ce era sortita a fii a lui, desii eu si cu cealalta juamtate ,,buna,, a familiei vom incerca sa impiedicam acest fapt demonic. Se ridica gratios de pe suprafata moale a patului, in timp ce pasii ei gratiosi se indreptau spre un hol lung. Ma ridic si eu, pasiind rapid in urma ei, avand grija sa imi mentin abilitatile supraumane in umbra. Era frumoasa de felul ei, plina de gratia si eleganta mea, numai ca mult mai bine detaliate. Ajungem in bibleoteca, de unde aceasta incepe sa se invarta, printre rafturile de carti, cu o gratie si eleganta nedevrasite. Parul ei de culaorea floriilor de cires, imprasita un parfum unic si dulce imbatandu-ma cu accea aroma. Mainile ei se miscau agile printre zecile sau chiar sutele de carti antince, cautand titlul ce trebuia gasit. Legatura ei de sange, ar fii trebuit sa o determine sa il gaseasca, insa aceeasta nu a fost antrenata in acest timp prelung.

-Lasa-ma sa te ajut Sakura.

Vocea aceea sublima si acel ton de o seriozitate nesporita, Sasuke. Imi intorc pirivrea spre el, care statea in capul usii. Jacheta sa de culoare neagra, era perfect aranjata, pe cand, in ochii sai tainici se puteau citii sentimente de nerabdare si dorinta. Pasea incet spre tanara fata, care inca il analiza uimita, acei ochii de smarald priviindu-l cu atentie. Oare, acesta a reusit sa trezeasca in ea, acel senitiment de doriinta, pe care il trezea oricarei fete, pe care o intalnea, sau doar curiozitatea, firii sale inchise seducatoare si misterioase?
Imi putea vedea fratele, cum o ajuta sa ia aceea carte, inmandui-o cu grija in mana. Ma grabam sa ajung la ea, ajungand in acel moment cand ea atinge cartea.

Din perspectiva naratorului
Acesta ajunge la ea, exact in momentul contactului ei cu aceea carte istorica. Un vant feeric deschide ferestrele din sticla dandu-le de peretele brut, izbiindu-le cu forta. Cei trei erau prinsii intr-o aura a timpului. Intr-o aura a secolelor de mult trecute, care aratau intamplarile inimaginabile, care fusesera in aceea vreeme. Ochii fetei devenira marii, pupilele ei dilatandu-se pana la limita. Intr-un final isi gasii aceea putere de a intreba. Aceea putere de care avea nevoie pentru a afla adevarul.

-Ce sunt eu, dar, mai presus de asta, ce sunteti voi?


Scuzele mele ca a durat atat de mult, insa scoala aceeasta omoara lume...sper ca va placut totusi