Reflect din nou.

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 09 Dec 2012, 14:38

Ca întotdeauna ceva pe moment.
Choco mersii de com, mersii pentut tot!

Reamintire

Am privit în urmă, razele soarelui luminau puternic străduţa. Am privit în faţă, ramurile înflorite se ondulau în bătaia caldă a vântului.
Era luna iunie, căldura verii mă cuprinsese în braţele ei. Eram afară, după atâta timp. Zilele în care nici nu apucasem să văd lumina dispăruseră din a mea memorie.
Auzind voci din îndepărtare, am lăsat simţul auzului să perceapă fiecare cuvânt. Se vorbea de un accident, în care o fată fusese grav rănită la cap, pierzându-şi cunoştiinţa.
Trist, m-am gândit, îmi părea rău de acea fată, dar nu puteam să rămân toată ziua pe aceastră stradă, trebuie să continui să merg, trebuia să ajung acasă.
Ceva în mine striga că drumul are să se intersecteze cu cineva, într-un anume punc aveam să mă opresc şi aşa şi făcusem.
În faţa ochilor un chip angelic se arătase, buzele lui arcuindu-se într-un zâmbet larg de fericire. Îşi deschisese braţele aşteptându-mă. Am alergat cu toată puterea mea, sărind la pieptul său şi toate emoţiile se dezlănţuiseră.
Lacrimi începuseră să se scurgă, nu îmi dădeam seama de ce, totuşi doar fericirea o puteam simţi.
- Ţi-ai readus aminte!
Vocea lui îmi umpluse golul din suflet şi ridicând capul spre el, am lăsat garda jos, acesta apropiindu-se, păru-i lung şi negru răvăşindu-se pe obraji-mi rumeni, spre gât şi sărutându-mă, mă lăsase fără grai.
Ştiam că va aştepta, ştiam că era acolo pentru mine. Îmi reamintisem de el şi de tot.

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 09 Dec 2012, 15:16

I'm in love. I'm so much in love. in love

Pur si simplu ma indragostesc de creatiile tale, indiferent daca sunt scurte, ori daca conturezi idei simple. Iti place sa farmeci lumea, se pare. lough

Oricum, pe mine chiar m-ai fermecat, m-ai facut sa sorb fiecare cuvant si, mai presus de toate, m-ai facut sa simt din nou toate acee sentimente curgand prin mine. Inspiratia ta nu conteneste in a ma uimi. in love

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 10 Dec 2012, 19:00

M-am gândit să picanterizez puţin lucrurile în acest thread al meu.
Choco, mersii ca întotdeauna eşti aici. Apreciez!
Vreau să spun că lucrarea e pe moment, deobicei ceea ce simt transpun. Oricum, lucrarea nu are legătură cu viaţa mea, e nu fac pact cu demonii. Şi din păcate nu cu ăia frumoşi. Buhuhu,trist, nu e aşa? Nu.
Să trecem la acţiune.
---

Pact cu plăcerea

În casă era linişte, doar glasul meu din bucătărie se putea auzi. Vorbeam la telefon cu una din prietene, era seara în care discutam de foştii sau cel puţin fata de la capătul firului începuse discuţia aceasta. Iar eu, cum eram destul de tare şi bună la gură am început să-mi înşirui nemulţumirile asupra fostului meu iubit, de care mă despărţisem acum cinci săptămâni. Îmi era mult mai bine fără el, casa era doar a mea şi nu trebuia să împart baia. Plus în Los Angeles era destul de greu să-ţi găseşti o casă mai spaţioasă în cartierele negrilor. Da, doream să fiu mai aproape de familie, eram o mulatră naturală şi mă mândream de originea mea. Noroc aveam cu vărul meu Michael, ce reuşise cumva să-mi facă rost de această casă drăguţă.
Probleme cu vecinii nu aveam, totuşi când stăteam la bucătărie, a cărui geam paralel cu chiuveta, unde spălam des vasele, se auzeau numai zgomote venite din partea mea şi a fetelor. Aşa că se mai iveau câteva certuri sau avertizări minore. Nu învinovăţeam pe nimeni, dar nu aveam cum să ratez o seară plăcută în compania telefonului meu şi a lui Tiffany Hill, una din amicele mele la ananghie. Nu era zi în care să nu comunicăm, totuşi cu toate că doream să stau la taclale aveam puţină treabă, deja îl auzeam pe domnul Garison cum striga să îmi închid pliscul.
- Tiff cred că ar trebui să închid, vecinul meu, iar mă ameninţă.
- Şi nu-i spui să-şi tacă fleanca, fato, ce, acum laşi bătrânii să te controleze. Unde a dispărut fata aceea cu picioarele pe pământ, fata aceea care spunea "sunt independentă, nu o să las pe nimeni să-mi controleze viaţa"? Hmmm, Jolie? Vocea ei săltăreaţă mă făcea să zâmbesc.
- Da, scumpo, o să-i spun, oricum aş vrea să încheiem aici, dacă se poate?
- Pisico, oricând pentru tine,d acă ai treabă, Tiffany Hill îţi dă spaţiu şi pace. Dar, nu uita, bărbaţii sunt nişte fiare a naiba de fermecătoare, nu lăsa pe nimeni să te posede, ok?
Am murmurat ceva cu jumătete de gură, apoi am închis de grabă fiindcă doream să termin cu vasele. Ultimele zile care au trecut, copii fratelui meu au stat în gazdă la mine, căci el şi soţia lui s-au dus într-o mică excursie până la Paris. Şi fiindcă cei doi prunci erau cu vârstele cuprinse între un an şi doi, s-au gândit că nu pot să-i ia. Mai ales că micuţa Annabell vomita când mergea cu maşina. Nu m-au deranjat, din contră prezenţa celor doi mă încânta, mă simţeam ca o mamă, cu toate că în ultima vreme am fost asaltată de treabă, slujba de ilustrator mi-a mâncat nopţile, însă eram destul de fericită de tot ceea ce făceam. Acum pot spune că fac o pauză scurtă, totuşi cu dragostea stau prost şi din păcate nu am mai avut parte de un bărbat ca lumea, cineva care să ştie să mă abordeze, să îmi şoptească vorbe dulci la ureche. Nimic, toate acestea au dispărut încă din clipa în care l-am descoperit pe iubitul meu înşelându-mă cu o fostă colegă de liceu.
Printre buze am lăsat un oftat prelung, ce s-a evaporat imediat în atmosferă. Era luna august, încă era cald, aici în Los Angeles anul acesta s-au înregistrat temperaturi foarte mari, făcând astfel viaţa oricărui om insuportabilă.
Simţeam cum picături de transpiraţie se preling în josul trupului, trebuia să fac un duş, cu toate că nu petreceam seara cu nimeni, aveam timp să fac lucrurile pe care mi le propusesem: să privesc la televizor - telenovele sau seriale de dragoste şi să mă îndop cu mâncare nesănătoasă. De fapt asta făceam mai nou, după ce mă despărţisem de Josh totul luase o întorsătură urâtă.
Am pornit televizorul în urmă mea, aruncând telecomanda pe canapeaua mare, apoi am fugit rapid în bucătărie ca să iau cipsurile şi sucul, avea să fie o seară lungă şi plină de amor, dar nu pentru mine.
Baia era chiar la parter, trebuia doar să deschid o uşă sub scări, căci era un perete care susţinea rândul din lemn masi. În acest timp mai aruncam câte o privire la televizor şi eram deja mulţumită de ceea ce găsisem, hainele mi le dădeam jos pe rând, picând, fără să le mai apuc şi întrând în cabina de duş am pornit apa caldă, dar nu înainte ca cea rece să mă străpungă în fiorii energici şi friguroşi.
Ridicând capul spre jet, am deschis gura ca să mi-o umplu cu apă ca apoi să o scuip, de când aşteptam să îmi fac un duş, căldura lunii august era dogoritoare, ne ardea pe viu. Era revigorant sub stropii calzi, simţeam cum oboseala mă părăseşte, însă în acelaşi timp melancolie se prelinsese şi ea asupra-mi. Gând mă gândeam ca eram singur şi nu mai aveam pe nimeni lângă mine, pur şi simplu mă regăseam într-un deşert întunecat, unde răul era preschimbat în nisip.
Eram complet atrasă de acest gând sinistru, dar după două plame zdravene peste faţă, m-am trezit la realitate şi continuându-mi duşul, am putut auzii voci venind din living.
Pentru câteva secunde am avut impresia că erau vecinii, vocile lor se puteau auzii până la mine în living, căci făceam ieşire cu strada, însă ascultând mai atent, era un timbru gros, masculin. Primul gând a fost dus la Josh, aşa că luând un prosop pe mine, am ieşit pe uşa de la baie, rămânând complet şocată de ceea ce vedeam.
- Îţi e frică, Jolie?
Un demon pe jumătate îmbrăcat stătea rezemat de canapea şi se uita cu ochii aceia abisali spre mine, analizând fiecare părticică dezgolită a trupului umed. Sesizând destul de târziu ceea ce face, am tras mai mult de prosop în sus şi în jos, ca să îmi acopăr părţile intime.
L-am întrebat ce caută aici, ce este şi ce vrea, dar răspunsul lui mi-a spulberat şansele de a afla adevărul. Un râs voinic şi plin de bucurie a răsărit dintre buzele sale, apoi apropiindu-se şi mai mult, mi-a pus palmele pe umeri, uşor masându-i şi privindu-mă întens în ochii, si-a lăsat chipul mai aproape de al meu până ce a şoptit suav la urechea mea: "Dorinţa ta de a avea parte de iubire şi plăcerea m-au adus printre cei de seama ta".
Puteam decât să roşesc, iar atunci când şi-a pus palma dreaptă pe spatele meu, trăgând uşor şi lent prosopul în jos, toate simţurile mi s-au dat peste cap într-o fracţiune de secundă. Atingerea s-a mă înebunise, mă îmbătase, cu toate că abia de îl cunoscusem, nici aşa nu se putea numi întâlnirea noastră, însă avea o putere enormă, presa asupra mea un praf magic odată cu fiecare dezmierdare pe care mi-o oferea.
Nici nu sesizasem că stăteam în costumul Evei în faţa sa, instant roşisem, el dându-mi palmele de la ochii şi privindu-mă la fel de pătrunzător, îmi spusese:
- Sunt al tău şi tu a mea!
Cu puţinul curaj pe care îl mai posedam, am rostit cu jumătate de gură.
- Nu am cum, nu s-a întâmplat nimic. Nu vreau să mai fiu rănită, e o nebunie.
- Nu te voi răni, am fost chemat de inima ta suferindă, acum mă pot oferi ţie. Nu ezita atingerile, nu ezita privirile, uităte la mine Jolie, observă-mă ca un bărbat, lasă înfăţişarea mea parţial umană, ghideazăte după inimă, instinct.
- Dacă voi face asta, prădătorul mă va prinde. Mă uitasem la el în ochi şi putusem vedea o sclipire nemaipomenită, ardea pe dinăuntru, mă fermeca şi mă făcea să mă îndrăgostesc.
- Bestia o să fiu eu, iar tu delicioasa mea pradă, spunând toate acestea îmi lipise trupul zvelt şi gol de al său, lăsându-mă fără grai, fă pact cu plăcere, fă pact cu mine - iubirea.
Atât de ameţitoare era vocea sa, încât îmi lăsasem capul în spate, el împingându-se puternic şi rotindu-mă înspre canapea, picasem amândoi în puful acesteia, lăsându-ne purtaţi de sentimente şi instincte.

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 10 Dec 2012, 19:54

Bai fiinta a lui Dumnezeu. what?lol!

Vrei sa ma innebunesti de tot, ai? (D) Sa stii ca merge, foarte bine chiar. Deci eu nu mai am cuvintele la mine si sincer iti spun, sa iti insir niste chestii pe care le-am mai spus de atatea ori, nu vreau. Adaug doar ca sunt pe deplin curioasa si pe deplin nerabdatoare. M-ai facut a ta cu toate creatiile astea, metaforic vorbind. lough

Sa ne mai aduci, clipele de insporatie spontane sunt cele mai frumoase. in love

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 10 Dec 2012, 20:11

Gosh. De ce nu te apreciază destulă lume ? Nu ţi-au văzut niciodată adevărata putere . Ai un talent impresionant de a scrie, din sânge chiar. Mă faci mereu să mă uimesc de cât talent ascunzi, de câte idei, originalitate. Ai mai auzit cuvintele astea, mai mereu, dar nu ştiu ce altceva să spun când mereu mă laşi cu " ochii în soare " după ce citesc creaţiile tale, fie ele lungi, scurte, etc etc.
Prea mult de citit, dar totuşi atât de puţin. Mereu nu suport să văd ceva mult, mai ales scris, nu citesc. Dar cred că tocmai am învăţat o lecţie. Să nu mai trec cu vederea peste nimic, pentru că tot ce e de mărimi mari conţine surprize la fel de mari. Am citit pe fugă, dorind mai mult. La un moment dat m-am pierdut în rânduri, nu mai ştiam unde eram şi în cele din urmă m-am trezit la ultimul cuvânt. M-ai dezamăgit pentru prima oară. E prea scurt, te-ai oprit fix în momentul ăla şi m-ai lăsat să ard în iad de dorinţă. Eheee, poate vine şi la mine demonuţul ăsta. * laughs *
A fost perfect, din punctul meu de vedere. a hug

P.S: Ai avut nişte greşeli de scriere/tastare, în rest nu e nimic gramatical.

Subiect: Re: Reflect din nou. Mar 11 Dec 2012, 16:50

Tu mă apreciezi şi e îndeajuns de mult pentru mine, Emi.
Choco, de asemenea mersii că laşi com şi restul. *hug*
Chestia asta scurtă cred că e o prostie, dar am scris-o pe moment, deci tot ce scriu aşa rapid iese mai ciudat şi fără sens. --"
Ce cred că vreau să spun prin această lucrare este că mă rezum la a privi în linişte şi pace, decât să mă ridic şi să construiesc vorbe sau acţiuni care mă agită.
---

Sunt calmă

Adesea mă văd în apa stătătoare, acelaşi chip, aceleaşi buze. La fel ca ea stau şi admir natura în mişcare, sunt calmă, nimic nu mă mai tulbură.
Copii pe marginile lacului, aruncă cu pietricele, concursul este strâns, care aruncă cel mai departe câştigă. Zâmbesc la veselia ce mi se transmite direct prin alte chipuri, dar stau pe bancă şi privesc, mă las purtată doar de gând.
Închid ochii şi mă legăn într-un cântec, adorm în subconştient, e linişte şi pace, totul din jur dispare, însă sunetele fremătoare ale păsărilor încă se aud în zare. Atât de clare şi frumoase, îmi gădilă timpanele, îmi reapare zâmbetul obişnuit şi las privirea în jos spre sol, în amânunt să analizez vieţuitoarele mărunte.
Cât de multă veselie şi totuşi mă rezum să stau pe bancă, să admir natura. Sunt calmă. Nu mă agit din simple lucruri.

Subiect: Re: Reflect din nou. Mar 11 Dec 2012, 17:16

Bunaa, Quinn! a hug

Am vazut ca m-ai mentionat in acel top de la discutii libere si eram foarte curioasa sa vad ce scrii, cum scrii...
Dar mi-a placut ce am citit. Mie sincer mi-au placut mai mult posturile in engleza decat cele in romana. Nu stiu de ce... Ai o viziune foarte realista asupra a ceea ce se intampla in jurul nostru. Si eu urasc colegii astea de liceu cu o mie de masti, offf, uneori e atat de greu sa gasesti o persoana normala cu care sa te imprietenesti, dar sa te imprietenesti in adevaratul sens al cuvantului. Dar in finee.

"So, God, let me have a place in Heaven!/ Your the one that can save me from this Hell!"

Ce mult mi-a placut postul asta. Ai reusit sa imi transmiti si mie ce simti tu si a fost extraordinar. Transmiti mult mai multe atunci cand te folosesti de limba engleza... parerea mea.
A fost induiosator postul pentru tatal tau., mi-au dat lacrimile...

Subiect: Re: Reflect din nou. Mar 11 Dec 2012, 17:50

Buna, buna. :) Imi place ultima ta "creatie". Nu este o prostie, ci, dimpotriva, este foarte frumos si relaxand sa stai si sa citesti mici particele ale imaginatiei tale. Ai un fel de a scrie ce te calmeaza, nu te agita si te face sa iti concentrezi ztentia asupra a ceea ce citesti, fara a te mai gandi si la alte probleme. Mai vreau!

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 16 Dec 2012, 20:36

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Aşa este când rămâi fără cuvinte, nu poţi să spui oamenilor dragi cât de mult îi iubeşti, te bâlbâi şi te strofoci să scoţi o literă printre buzele umezite de la panică. Sau... E simplul fapt că ai rămas uimit de ceea ce alţii îţi oferă cu fiecare zi care trece şi priveşti fără să te îndoieşti înainte, zâmbeşti, iar apoi în spate fără frica că trecutul te va înghiţi. Nu, e o stare temporată de frică ce se înghiagă în cord, trece odată cu clipele pe care tu le trăieşti şi realizezi că vor exita destule momente în viaţă când nu vei ştii ce să spui, fie un răspuns la şcoală sau "te iubesc".
Nu avea teamă să rămâi mut, nu te învinovăţi că nu ai strigat atunci ca să îl salvezi, nu te mâhni că ai luat o notă mică sau că i-ai interpretat greşit sentimentele persoanei la care ţii de aşa mult timp. E firesc, suntem oameni ce gândim şi puteam să ne dăm singuri seama că atunci când nu poţi procesa ceva corect, te blochezi. Nu e o ruşine să te fereşti de ceva ce ştii că nu are să-ţi facă bine, e normal să treci cu vederea, să continui să păşeşti înainte, nu trebuie să dai explicaţii, asta e decizia ta, fie că eşti mic sau mare, toţi pentru unul şi unul pentru toţi, acesta este motoul. Un gest valorează mult mai mult decât două cuvinte sau o propoziţie la un loc. Atingeri, şoapte suave cu buze sfioase care se plimbă pe mătasea persoanei iubite, făcând toţi nervii să tremure sub îmbrăţişările tale. Chiar şi cele mai banale momente când oferi o floare mamei tale, în ochii ei iubirea ce ţi-o poartă creşte cu fiecare secundă, la rândul ei oferindu-ţi mângăierile blajine ce îţi asigură o viaţă mai frumoasă, fiindcă ştii că este acolo cineva care te îneţelege prin faptele şi gesturile pe care i le oferi.
Cuvintele nu ies pur şi simplu din corzi, nici cea mai strălucită minte nu a acţionat înainte de a se gândi de două ori la ce avea să spună. Până şi cei mai mari poeţi au şters în gând vorbele spuse cu câteva secunde înainte, au tăcut, stând şi imaginându-şi prin imagini povestea pe care aveau să-i dea viaţă.
Nu te mai gândi, lasă tăcerea să devină un mijloc de comunicare, eşti nesigur, te impancientezi, boburi de transpiraţie se revarsă pe gât în jos. Nu te mai strofoca să spui ceva, liniştea poate să spună povestea ta foarte uşor prin multitudinea de imagini pe care le-o oferi celor din jur prin ochii tăi sincer sau mincinoşi.

Aş minţi dacă aş spune că mai bine laşi vorbele în favoarea gesturilor, fiindcă şi aici nesiguranţa pune stăpânire şi te gândeşti că vei greşi mai rău. Şi totuşi nu vei putea ştii până ce nu încerci.
Am rămas fără glas în momentul în care mi-am văzut prima dată părinţii, bunicii, prietenii, lumea, natura, cerul, oceanul, muntele, talentul şi când am auzit trilul păsărilor, răgetul fiarelor, susurul apelor, glasu-mi fraget într-o zi cu soare sau pe cel al persoanelor apropiate, o melodie care şi acum răsună în străfundul pieptului meu, acompaniată de coastele jucăuşe ce pulsează într-o vibraţie nebună.
Oare ce simt: iubire, frică, dezamăgire, încredere... sau poate neştiinţă. Închid buzele în urmă şi încet, ridicând capul spre lumea ce mi se arată, peisajul mă lasă mută aşa cum şi voi restul aţi făcut-o.
Zâmbesc mulţumită, nu m-a deranjat că am tăcut şi nu am mai avut cuvinte cum să-mi exprim emoţiile şi poate că scrisul e o medotă mai bună de a înşira emoţiile, dar la fel cum o spun mereu, e greu la început fiindcă nu îţi găseşti cuvintele şi nu ai cum să le spui celorlalţi cum gândeşti sau ce crezi. Şi totuşi lasă gesturile, privirile, mimica să dea de gol într-o şcenă de teatru ceea ce simţi pe moment.

-- -- --

Dedic acest fragment desprins din adâncul inimii celor pe care îi cunosc de pe forum şi din afară. Mai ales lui Emi care a trezit acest glas mimic în mine, care spre uimirea mea a reuşit să se materializeze în ceva, aşa putând să vă arăt ce simt pe moment şi vă spun că e musai să ascultaţi melodia din titlu. <3
Nelămurirea ar fi următoarea - care persoane - > voi, pe care vă cunosc de aici fie că de mult timp sau nu, faptul că am avut ocazia măcar să vă ştiu numele, e îndeajuns şi asta mă mulţumeşte şi mai ales faptul că ati rămas întipăriţi în inima mea şi mintea mea.

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 16 Dec 2012, 20:45

Nu mă aşteptam să postezi ceva, nici să dedici acest fragemnt rupt din inimă mie. M-ai lăsat uimită, fără vorbe şi cu lacrimi înţepându-mi ochii.
Dacă m-ai vedea, ai simţi aceleaşi emoţii pe care le simt eu. Mi-ai vedea ochii în lacrimi şi sclipirea aceea de fericire. Sunt mândră de mine, că am reuşit să îmi fac o prietenă ca tine, pe care o iubesc, respect şi ador. Eşti ceva pentru mine, ceva important.
Cuvintele tale, din inimă, m-au lăsat mută, nici acum nu pot concepe ce am citit, nu ştiu ce să spun pe moment decât că mi-ai dat lacrimile şi cel mai probabil ai făcut focul sufletului meu să ardă mai puternic decât ardea.
Eşti unică, iar eu te iubesc pe tine, draga mea Cri, modelul meu, prietenea mea şi o parte din mine ce mă împinge să ajung undeva mai bine. a hug

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 16 Dec 2012, 21:02

Uh, multumesc pentru anunt. Stiu ca nu mi-ai adresat in mod special mie aceasta creatie, insa cand ti-am vazut mp-ul, inima mi-a tresarit. Mi-ar fi placut sa iti adresez niste cuvinte la fel de frumoase ca ale Emei, insa nu pot. Nu esti apropiata de mine, la fel cum esti de ea, insa, pentru mine, esti o prietena buna. Nu ma asteptam sa formez o legatura cu tine, insa am facut-o, si nu regret.
Aceste randuri pe care le-ai insiruit aici, mi-au dovedit inca o data ca esti o scriitoare foarte buna, si vei ramane mereu. Nimeni nu ar fi putut sa descrie aceste momente mai bine decat tine. De multe ori mi-a tresarit inima in timp ce citeam. Aveai atata dreptate, incat puteam jura ca mi-ai citit gandurile.
Iti astept si urmatoarele creatii si sper sa ne intelegem bine, sau poate chiar mai bine, in continuare. Inca o data, iti multumesc pentru ca m-ai anuntat, dar mai ales pentru ca mi-ai permis sa intru in grupul tau de persoane -cat de cat- apropiate. Inseamna mult pentru mine a hug

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 16 Dec 2012, 21:03

Aww. Iti multumesc mult pentru anunt. Este foarte frumos acest mic paragraf si plin de sentimente. Se observa foarte usor atunci cand ceva este scris din inima si atunci cand ese scris din obligatie. Imi place foarte mult ca scrii cu puterea inimii si nu cu cea a creierului. Sunt ca sentimentele pure ale unui inger asternute pe o bucatica de hartie.
Mai astept mici creatii facute de tine si sper sa ma anunti atunci cand mai postezi kiss

Multa inspiratie si spor la scris kiss

LexX^^

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 16 Dec 2012, 21:40

Buuna, darling a hug

Multumesc pentru anuntul dat, mi-a placut titlul ' pentru tine '; stii tu, m-am simtit importanta lough

Am observat ca postezi foarte repede, ceea ce e foarte frumos, am mai observat ca scrii foarte dragut, ai niste propozitii foarte bine dezvoltate. Chiar aseara m-am apucat sa iti citesc un fic, insa nu l-am terminat din pacata si recunosc ca am ramas surpinsa. Nici in carti nu am vazut scriitori care sa scrie in felul asta, foarte amplu, stii? Si nu doar atat, insa o sa spun mai multe in comentul pentru fanfic.
In legatura cu 'nu ma pot exprima in cuvinte'; ai scris niste randuri foarte adevarate. Mi-a placut foarte mult o propozitie, stai sa o cauut... ahh... uite:

Zâmbesc mulţumită, nu m-a deranjat că am tăcut şi nu am mai avut cuvinte cum să-mi exprim emoţiile şi poate că scrisul e o medotă mai bună de a înşira emoţiile, dar la fel cum o spun mereu, e greu la început fiindcă nu îţi găseşti cuvintele şi nu ai cum să le spui celorlalţi cum gândeşti ce crezi.

Chiar asa, foarte adevarat. Prin scris poti sa te descarci, e un mod bun de-a scapa de emotiile negative si... ma rog, la inceput e greu, dar e ca si cum cunosti o persoana noua, prima data te exprimi mai greu, nu iti gasesti cuvintele potrivite, nu stii ce sa spui, nu stii ce vrei sa ii arati persoanei respective. Asa e si cu scrisul. Ohh, anunta-ma in continuare si bafta in ultimile zile de scoala a hug

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 16 Dec 2012, 22:10

Buna. :) Am vazut mesajul si am simtit cum inima-mi tresalta. Iti multumesc ca te-ai gandit si la mine, atunci cand ai scris acest fragment din sufletul tau mare. De asemenea, iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa citesc aceasta capodopera, o adevarata insiruire a sentimentelor, ideilor si emotiilor. Ai pus suflet atunci cand ai scris-o, se vede. Sincera sa fiu, acum eu sunt cea care a ramas fara cuvinte, nu prea stiu ce ar trebui sa iti spun, chiar deloc. Poate ca am spus destule, prea multe sau prea putine, nu stiu, insa ce e clar, este ca sunt multumita si incantata de faptul ca am reusit sa citesc si acest fragment, la fel ca si pe altele si ca am reusit sa mai cunosc putin din tine, persoana care ma inspira pe zi ce trece tot mai mult. Multumesc. :)

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 16 Dec 2012, 22:56

M-ai lasat fara cuvinte Cri. Nu ma asteptam nici in veci vecilor ca cineva sa imi dedice o creatie asa de frumoasa si pura, iti multumesc mult, ma simt onorata. Nici nu mai puteam vedea clar din cauza lacrimilor ce imi dadeau. Cand am vazut titlul " Pentru tine" , am ramas pur si simplu surprinsa. Nu credeam ca voi primii o astfel de dedicatie. Ma bucur mult sa aflu ca desii nu am vorbit, am capatat un mic loc in inima ta. A fost ceva... magic, o ruptura din " adevarata" lume sau mai bine zis, o ruptura de Rai.
Iti multumesc mult pentru dedicatie. M-ai facut foarte fericita. Chiar iti multumesc cu adevarat.... dap !

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 16 Dec 2012, 23:00

Îţi mulţumesc foarte mult că m-ai anunţat prin mesajul privat . Titlul a spus totul, de la sine... am dat un click şi am început să citesc rândurile pictate pe această pagină . O furtună de sentimente şi emoţii am citit, ai trezit în mine nişte stări pe care nici măcar mama nu le putea declanşa !

"Oare ce simt: iubire, frică, dezamăgire, încredere... sau poate neştiinţă.", această propoziţie mă defineşte pe mine... sunt confuză mai mereu şi chiar nu pot exprima în cuvinte ce simt în acest moment !

Îţi mulţumesc că ne-ai dedicat nouă, celor pe care ne-ai anunţat, această capodoberă . Cum a spus şi Andreea şi eu m-am simţit importantă din moment ce am văzut 'Pentru tine' !

Iartă-mă însă nu pot continua deoarece aproape că îmi dau lacrimile, dacă nu mi-au dat deja... aşa că, îţi mulţumesc din inimă şi suflet !

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 17 Dec 2012, 10:23

A fost o surpriza foarte frumoasa! in love

Iti multumesc mult de tot!!!!Se pare ca ai muncit ceva sa creezi asta, pentru ca nu-s niste cuvinte pe care le intalnesti la ori ce colt de strada, sincer, pe mine m-ai emotionat, iti multumesc din sufletel! sad

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 17 Dec 2012, 15:22

Yoiii.....cat de dragut.Cand am vazut mesjul am facut ochii marii si un zambet urias si-a facut aparitia pe chipul meu.Nici nu stii cat de mult ma bucur.Tot ce ai scris a fost din inima.Un lucru foarte dragut din partea ta sa faci aceasta decatie noua.:)Cand terminasem de citit eram putin trista.Dar am inceput din nou sa-l recitesc.Si m-am simtit mult mai bine.Iti multumesc inca o data pentru dedicatie.Te-am pupacit.Pa-pa^^

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 17 Dec 2012, 18:13

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Nu lăsa natură să ajungă...

Şi te întrebi de ce natura păleste cu fiecare zi care trece? Şi ne întrebăm cine face acest rău? Răspunsul mereu a stat la nivelul întrebării - noi! Ne mirăm, întoarce capetele în altă parte, dar dăm peste aceiaşi mizerie infectă care ne face să privim dezgustaţi acel parc cândva verde şi parfumat de florile copacilor. E trist cum şi eu spun că iubesc enorm natura, o fac, o simt, îi ard lacrimile cu neglijenţa mea şi ea nu mai are îndeajuns de multă forţă ca măcar prin picături să dea naştere unor noi plante ca să populeze solul cum noi îl populăm abundent şi îl distrugem cu fiecare apăsare, ce lasă amprente adânci şi acide. Omorând orce mişcă, indiferent cât de minuscul pare. Chiar e trist, nimeni nu poate privi cum frumuşetea mamei natură se veştejşte în el mai crud mod, culori secate de pigmenţi, uscături, ciori care vestesc rău, dar până şi ele cândva înfrumuseţau şi cele mai sinistre peisaje. Pe vremea aceea totul era cât se poate de palpabil, de fin, de frumos, te uitai cu drag şi te scufundai în ape calde, reci, limpede şi clare, puteai vedea şi organismele care cu ochiul nu se puteau distinge.
E o nebunie, peste tot unde merg văd atâtea pungi, sticle, hârtii, chiar şi ele sunt făurite din seva naturii şi le tratăm la fel ca pe ea, nu ştim să apreciem ce ni se dă de la Mamă, deja am uitat că ea ne-a găzduit în peşterile ei, la început şi ne-a oferit adăpost când ploua, ningea, ne oferea căldură prin oxigenul aprins de la o scânteie mică. Ne hrănea cu cele mai fragede animale şi ne potolea pofta de dulce cu cele mai zemoase fructe.
Din livezile ei am învăţat cum trăiesc cele mai mici vieţuitoare, erau momente ale copilăriei când ne pierdeam prin spicele de grâu, ne împărtăşeam secret sau fugitiv ne ofeream sărutări pătimaşe.
Plâng, iar apa mea nu are să sature întreg pământul, căci oameni preferă ceva poluat, prelucrat, artificial făcut. Am învăţat că acum totul este posibil, nici nu ne mai trebuie ceva făcut pe cale naturală, a fost înlocuit cu o chimicală ce ne droghează în fiecare zi prin aerul cândva pur pe care îl inhalăm cu patos. Ne-am pierdut minţile, nu ştim ce înseamnă natură, toţi ridică din umeri când un profesor întreaabă care ce gusturi distingem, iar răspunsul este nul, zero, căci ne-am pierdus şi simţurile, ne scufundăm într-un ocean negru.
Cerul e negru, nu de la ploaie, ci de la gazele nocive pe care le scuipă maşinile şi fabricile.
Ce s-a întâmplat cu noi, migrăm ca păsările, dar nu după soare şi căldură, ci după negură şi neglijenţă, ne este bine gravat locul cu litere mari undeva în Iad, ucidem cel mai de preţ lucru al nostru - Natura.
Nu lăsaţi natura să ajungă ce a ajuns acum!

Această compunere o dedic naturii, care şi acum nu încetează să mă impresioneze. Trist este că lăsam lucruile aşa şi mereu spunem că suntem oameni cu cap, dar există momente în care aruncăm şi noi pe jos, fără să ne uităm în spate şi să regretăm.
Pentru cei care au citit ce am scris înainte, compunerea care am şi dedicat-o pentru cei pe care îi cunosc, vă mulţumesc nu pentru comuri, ci pentru că aţi prins mesajul meu şi nu numai... <3

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 17 Dec 2012, 18:23

Quinn a scris:: Plâng, iar apa mea nu are să sature întreg pământul, căci oameni preferă ceva poluat, prelucrat, artificial făcut. A

Pur si simplu am tresarit citind aceasta fraza. in love

Este profunda, la cel ca si cea ce ai compus de aceasta data, insa are acel ceva ce nu te lasa sa uiti, ori sa ramai indiferent. Din pacate, ceea ce ai scris este adevarat si natura sufera din cauza ignorantei, a impasibilitatii si a rautatii umane. Trist este totusi ca inca ne suporta, ca ne tine la suprafata si ne lasa sa respiram si aer curat, in afara celui poluat. Trist, intra-devar deprimant. :(

Subiect: Re: Reflect din nou. Mier 19 Dec 2012, 18:38

Cu adevărat e trist că lumea nu ştie cum să facă ceva frumos din ceva urât, creat chiar de ei. Mersii Choco că ai trecut din nou, chiar atât de mult îţi plac lucrările mele/ gândurile/conceptele? Mă uimeşti cu fiecare com, văd aşa că tresari. xD
Următoarea chestie e legată de ceva ce cu toţi simţim sau credem sau vedem, sau ne imaginăm şi poate de care de multe ori ne ferim.

Cum stă treaba cu "NIMICUL"

Da, începe cu nimic şi se termină cu nimic. Însă dacă mai ai puţină imaginaţie, poate la final vei reuşi să faci ceva înafară de nimic.
Nimicul are o definiţie interesantă, se exprimă prin a nu face ceva sau a nu se întâmpla ceva, un fel de gol care prezintă o culoare sau o lumină, dar nu cred că negura e cea mai bună. Defapt nu are nimic, nici formă, nici culoare, nici gust, nici miros, e ceva ce ne cuprinde. De multe ori atribuim acest cuvânt unui deşert sau unui spaţiu unde acţiunea absentează sau multitudinea de detalii sunt şterse de pe suprafaţa determinată. Nu cred că are un leac sau are, poate doar atunci când te străduieşti să faci ceva, dar în zadar, fiindcă întrun final el câştigă. Există momente în care stăm şi ne uităm în sus şi cerul ne săgetează, iar un nimic, la fel ca şi ceea ce facem noi şi ceea ce suntem în acel moment - un nimic. Deci constatăm că şi noi facem parte din universul acestui sens care duce spre gol, spre un infinit de nimicuri.
Nu trebuie să ne întristăm, căci totul are o rezolvare logică sau mai puţin logică, câteodată suntem prea conştienţi de faptul că putem într-o zi să facem atâtea, că acum e timp liber, iar după când ne apucăm de acţiune nu facem decât să ne holbăm la pereţi, excran, taste, stilou, creion, utilaş, maşină... Da, asta este meseria nimicului, ne aduce în punctul în care ne dăm seama că nu avem ce face şi că ar trebui să ne gândim la a sta, pe scurt a nu face nimic. Nu are importanţă dacă nu ştim ce să începem sau pur şi simplu nu ne aflăm în treabă şi nu ne ştim scopul pentru această zi.
Toţi trecem prin nimicul mare, e firesc ca un om să se blocheze în ceva sau să rămâna prins în gânduri, asta poate e şi din cauza că nu are idei, inspiraţie şi îi trebuie un stimul fie exterior fie interior ca să-l pună în mişcare şi să depăşească starea de euforie a nimicului.
Deci într-un final, cum stă treaba cu nimicul? Nimic, normal, nu stă în nici un fel, suntem doar puţin deviaţi de la scop şi dorinţă, e un moment de gândire în care procesăm concret ce avem să facem în următoarele ore.

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 24 Dec 2012, 15:26

Când schimbi prea des

E îngrozitor când vezi de câte ori ai schimbat placa, de câte ori ai dat cartea şi foile s-au răsfirat pe toată masa, acum stai şi priveşti spre ele, gândindu-te când se va opri această sete în a tot jongla cu sentimentele. Te freci la ochi şi îţi spui că totul are să fie bine, e firesc ca un om să creadă că de multe ori o schimbare îi aduce bine şi totuşi te îneci în disperare, tristeţea are ramuri foarte groase, sunt bine înfipte în al tău suflet tulbur în nopţile pline de şoapte.
Contempli cu atâta devotament la început, iar după te pierzi în alergare, ţi se înoadă degetele de la picioare. Te mai cerţi de câteva ori, constaţi cu stupoare că iar vrei o schimbare. La ce ajungi, mă întreb oare? Nu vezi că ceasul nu stă pe loc, secunda urmăreste minuta, minuta aşteaptă cu drag ca ora să sosească şi cronologiul de pe perete să sune în surdină. Crezi că e bine, schimbarea nu aduce mereu lauri şi miere, câteodată aduce şi tristeţea şi dezamăgirea că de prea multe ori ai încercat să te schimbi, ai greşit. Şi acum stai ca întotdeauna pe scaun, îngândurat, reflectând asupra următoarei mişcări. Să fie oare bine sau nu, schimbarea nu mereu face minuni.

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 24 Dec 2012, 16:23

Nu am comentat data trecuta, imi pare foarte rau. sad

Totusi, revin acum cu un comentariu pentru ambele tale creatii. Prima mi-a placut nespus de mult, am citit cu emotie fiecare rand. Nu e neaparata nevoie sa fie personaje intr-o povestire pentru a trezi noi sentimente in mine, se pare. Ai conturat ideea acestui "nimic" intr-un mod cu adevarat interesant, chiar am citit cu placere si interes. Imi starnesti curiozitatea si vreau sa aflu mai multe despre felul tau de a gandi si despre modul in care percepi anumite lucruri.

A doua compunere, la fel de frumoasa ca si prima, are la baza tot ideea comentarii unui concept. Schimbarea, deci? Am vazut ca ai descris-o atat ca pe ceva bun, dar si ca pe ceva mai putin benefic si asta intr-un mod unic, literar si stilistic. Mi-a placut cum ai interpretat fiecare inteles al acestei 'schimbari' si cum ai pus intrebarile, apoi cum ai dat raspunsurile. Cred ca voi petrece ceva timp gandindu-ma la ceea ce ai scris aici. :)

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 24 Dec 2012, 19:57

Ai deschis în mine destul întrebări, mai ales că-mi ştii comportamentul vulcanic şi că doresc să nu mai fiu aşa. Nu ştiu, nu pot niciodată să schimb ce sunt, dar po să remediez.
Revenind, mi-a plăcut enorm ce-ai scris, scurt dar foarte pătrunzător. Plin de emoţii, dar nu de la tine trimise, ci create în noi.
Aştept alte creaţii scurte. a hug

Subiect: Re: Reflect din nou. Mar 25 Dec 2012, 10:50

Oh, Doamne binecuvinteazăne pe noi toţi

Ne-am adunat din nou cu toţii în aceiaşi cameră, cu aceleaşi gânduri, cu sentimente diferite, însă uniţi prin minune de Magia Crăciunului.
Care nu a uitat să ne reamintească că astăzi e seara în care Iisus Hristos s-a născut şi că e vremea să uităm de trecut şi să păşim în faţă cu mult curaj, căci binele ne învăluie de sus, trimis de îngerii Domnului, să ne călăuzească pentru un nou an.
E bucurie, când ştii că suntem în familie: bătrâni, tineri şi copii, adunaţi la flacăra şemineului unde cel mai înţelept îşi istoriseşte povestea de viaţă în Seara de Crăciun. Tăcem şi ascultăm uimiţi de farmecul său brăzdat de riduri, îngândurat atâţia ani din cauza schimbărilor ce se fac în jurul său, învăţăm şi ne bucurăm că familia e alături, împreună cu prietenii care ne cântă colinde afară la uşă. Îi poftim înăuntru, la noi în casă, îi servim cu ce avem mai bun şi îi rugăm să rămână până ce ziua cea mare are să răsară printre norii făcători de nea. Râdem, ne veselim cu toţii acolo pe covor şi numărăm orele care trec, îl aşteptăm pe Moşu să sosească cu sacul plin de cadouri, cu renii care nechează în zbor şi sunetul clopoţeilor care ne ridică urechile în sus de fericire. E doar o parte din povestea minunată care a început în această seară. Şi zâmbeşti când vezi iubirea ce pluteşte prin aer, ai tăi se sărută, prietenii se îmbrăţişează, bunici glumesc, iar rudele te servesc cu tot ce e mai bun. Pe tavă se oferă emoţia serii.
Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi, pe cei buni şi pe cei răi, pe cei veseli şi cei trişti, pe bogaţi şi pe săraci. Când totul pare că e greu, să se facă lumină şi să treci cu bine în a doua zi, când inima te înţeapă, căldura să te îmbrăţişeze şi să-ţi şoptească suav la ureche "nu eşti singur", când plângi şi nu ai scăpare, să ţi se întindă mâini care să te înalţe la soare şi când somnul dispare, cineva să te aline cu o cântare. Fiindcă e noaptea Magiei de Crăciun, timpul în care trebuie să iertăm, să iubim necontenit, să dăruim şi să nu primim, e timpul să iubim! Şi pe buze să lăsăm a se prelinge dulce: Crăciun fericit!