Mda... neata si tie Scuze ca nu am comentat mai inainte, dar abia acum am venit de la scoala (si sambata ) Nu ai mai postat de atat de mult timp. Imi era asa un mare dor de fic-ul tau Nu stiu de ce, dar mi s-au parut amandoi diferiti. Sasuke, chiar daca trist din cauza Sakurei, parca era cat de cat mai... haios. Poate pentru ultima replica. Iar tatal sau, in afara de acele doua palme cu care l-a trezit (care o sa le primeasca inapoi de la mine ) parca a fost mai serios, mai intreg la minte sa zicem... Oricum mi-a placut. Dar vreau sa pui next-ul cat mai repede si sa fie mai lung, te rog Spor la scris si mersi pentru anunt. Jelly te pupa

Hey.
A venit si Anky la petrecere.Unde-i petre...petre..petrecerea?
Pai deja il avem pe Sasuke care se imbata...saracu de el,si il mai avem pe marele Ukoto care ne strica petrecerea.Ma lasi sa-l arunc de pe cladirea parlamentului?.
A fost asa de trist capitolul incat am vrut sa si plang.Sper ca Sakura sa se faca bine repede si sa fie alaturi de Sasuke.

Sa ma anunti la nxt.

Capitolul 23:Pe marginea prapastiei

Sasuke's point of view:


Lua-l-ar dracu pe Ukoto,lua-l-ar dracu pe tatal Sakurei si lua-o-ar dracu de scoala!
Ce rost mai avea,Sa-mi fac o cariera?sa ajung cineva in viata?Chiar ma doare fix in 14 de aceste detalii nesemnificative.Am gasit modul prin care pot sa uit de tot si de toate nu era tocmai legal sau sanatos dar macar imi domolea supararea,si imi dadea o mare satisfactie.Nimeni nu ma putea salva din acest abis al slabiciunilor.
Fara cineva care sa ma coordoneze spre ceva pozitiv eu pur si simplu ma balangan pe marginea prapastiei asteptand in orice secunda sa alunec.Nimanui nu ii mai pasa de mine,asa ca de ce mi-ar mai pasa si mie.
La scoala nu m-am mai dus de o groaza de timp,ca sa fiu sincer vroiam pur si simplu sa uit si sa rup toate legaturile formate acolo.Am mai vorbit cu Naruto de cateva ori,dar pana la urma am renuntat.Daca reveneam amintirile magulitoare m-ar fi doborat la pamant.Asa ca am inlocuit invatatul cu munca,pentru am putea intretine noua dependenta de droguri si alcool.Am gasit acum ceva timp un anunt unde se cauta un spalator de vase pe salar minim la un restaurant.Nimeni nu cred ca ar fi fost asa de prost sa accepte...ma rog..aproape nimeni.M-am gandit ca restaurantul e in apropiere,imi mai ocupam timpul pe care mi-l pierdeam oricum toata ziua in camera mea holbandu-ma la tavan si mai presus de toate uitam de ea.
*
Este 17 ianuarie.Soarele palid se chinuia sa se arate pe sub norii densi si fumurii.La fel cum ma chinuiam eu sa ies de sub plapuma dimineata la

ora 6.Eram obosit,noapte nu prea puteam dormi aveam fel si fel de cosmaruri.Singura chestie buna era ca Ukoto a incetat sa se mai ia de mine nici nu ii mai pasa daca traiesc sau nu..Mai ales ca acum 3 zile mi-a spus:Esti o povara pentru lumea asta,de ce nu poti sa mori o data si gata?
Am zambit in sinea mea.."cat de ironic"..chiar nu ma mai atingeau la suflet vorbele lui,era prea inghetat ca sa mai patrunda ceva acolo..

M-am ridicat din pat pasind lent spre baie.Am deschis usa si am pasit,acolo intr-un dulap mic imi aveam propria doza de energizant zilnic,o punguta mica cu un praf alb.L-am tras pe nas,inecandu-ma si tusind cu fata sub jetul de apa de la robinet.M-am sters repede si m-am uitat in oglinda.Chipul palid ca de mort ma speria si pe mine,iar cearcanele mari si negre se potriveau perfect in acel peisaj grotesc,parul tot ciufulit iar buzele de un roz-maro sters.Ochii mei negri ce erau o data stralucitori acum sunt gri si posomorati.Un emo in toata regula,ce mai!

M-am imbracat intr-un tricou negru, o pereche de blugi si un hanorac vechi albastru.Inainte sa ies afara m-am uitat pri prejur,se pare ca taicameu dormea bine mersi.Urasc sa-l vad dormind dezbracat,imi vine sa vomit de fiecare data.Chiar nu semana deloc cu un tablou de-al lui Michelangelo.
Ar trebui sa fie mai pedant,avand in vedere ca eu am inca 17 ani si locuiesc cu el.Dar atata vreme cat lui nu-i pasa nici mie nu imi pasa..Am oftat adanc si am iesit trantind usa.
Afara batea vantul cu putere..Si desi imi era frig nu aveam deloc chef sa ajung la munca..Sa stau 8 ore in picioare,fara pauza de masa spaland jegurile altora.
Paseam lent cu fata aplecata spre pamant numarant pietrele pe care le zaream.Mintea imi zbura in toate partile:Ce o sa fac mai departe?O sa-mi revin vreodata?Timpul petrecut cu fata aia a fost scurt dar poate cel mai frumos din toata viata mea.Va trebui ca incetul cu incetul sa o uit ceea ce insemna ca

trebuie sa rup legaturile cu lumea reala,trebuie sa ma inchid din nou in mine, sa fiu din nou...singur.
M-am trezit dintr-o data din ganduri cand o mana calda facu contact cu umorul meu.M-am oprit dar nu am intors privirea sa vad...Am stat asteptand o reactie din partea persoanei.Acesta ofta adanc,dupa care vorbi:

-Nu e bine ce faci Sasuke,o sti si tu!Vocea aceea ragusita si usor ascutita o recunosteam dintr-o mie.
Am inghitit in sec,dupa care am marait printre dinti:
-Nu te priveste pe tine ce fac eu...Naruto!M-am smucit sperand sa scap de atingerea lui.Dar acesta ma prins strangandu-mi puternic antebratul si continua...

-Daca nu vrei sa ma privesti,atunci macar asculta-ma,incapatanatule!
Si asa nu vroiam sa ajung la munca..si preferam sa-l ascult pe Naruto cum ma dadaceste decat sunetul farfuriilor ce se spargeau datorita neatentiei mele.
-Ascult...
-Suntem prieteni buni Sasuke,sigur,nu asa de apropiati cum ati fost voi doi,dar totusi ne-am inteles.Imi aduc aminte felul cum te comportai,privirea pe care o aveai mai demult,era plina de fericire si dragoste..si acum cand ma uit la tine,nu te mai recunosc..
-La ce te asteptai..am soptit.Pentru mine era un chin doar sa-i aud vocea,daca m-as fi intors sa ma uit in ochii lui cred ca as fi cazut din picioare..
-Nu renunta,frate..Stiu ca o iubesti si la fel o sti si tu!Nu e moarta si chiar daca nu ai voie sa o vezi..spera...Sti cum se zice:"Speranta moare ultima".Si eu am sperat ca intr-o zi sa fiu impreuna cu Hinata si uite ca pana la urma am aflat ca si ea ma place..deci..
Am scrajnit din dinti satul de vorbele lui inutile si i-am spus ridicand tonul cu 2 octave:
-Sa nu indraznesti sa compari situatia mea cu a ta Naruto!Tu ai castigat o fata prin bunatatea si carisma ta iar eu am pierdut-o prin nesabuinta si neatentie.

Am simtit stransoarea in care imi tinea bratul cum se inmuia..Acesta mi-a dat drumul intr-un final..
-Sasuke,daca pleci acum pierzi totul,toti prietenii pe care i-ai avut si renunti si la firul de speranta pe care il mai ai..
Fara sa ma gandesc de doua ori mi-am bagat mainile in buzunar si am luat-o inainte.Am mai zis-o de cateva ori...Totul s-a terminat.Gata cu toate idioteniile ,tot ce am facut pana acum a fost nefolositor.

Asa ca i-am dat la o parte:Naruto,Hinata,Kiba,Shikamaru,profesorii si am de gand sa iau in serios sfatul Sakurei.Voi face tot posibilul sa o uit,nu vreau sa imi mai aduc aminte,toate amintirile acelea ma faceau sa o iau razna,ea ma facea sa o iau razna.Incep sa cred ca ar fi fost mai bine sa nu ne fi intalnit.....niciodata.

**

In cele din urma am ajuns la munca.Mi-am pus prostia de plasa de par in cap,m-am spalat pe maini si bineinteles ca sortul jenant nu lipsea.Farfuriille acelea aratau cu adevarat dezgustatoare.Ce mama na*bi ,oamenii sunt niste porci!Ma si miram cum de erau asa de multi clienti,vasele murdare veneau incontinuu,iar cu cat trecea timpul drogurile de azi dimineata incepeau sa-si faca efectul.Privirea deteriorandu-mi-se incetul cu incetul.
Dupa aproximativ 2 ore,ma simteam intr-un hal deplorabil si ca totul sa fie perfect.Seful restaurantului venise sa ma controleze.Mama ce il uram pe tipul asta..
-Cum merge?
Vocea sa groasa aproape imi darama teancul de farfurii spalate.Am inghitit in sec si am dat afirmativ din cap,fara a ma intoarce catre el.
-Sti..ar merge si mai bine treaba daca...
Am crezut ca o sa-l strang de gat atunci cand acestea veni foarte aproape de mine,simtindu-i respiratia in ceafa.Eram agitat omul asta cu siguranta nu a auzit de spatiu personal..Si ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns mainile lui incepura a se plimba nestingherite pe spatele meu,coborang tot mai jos,astfel

incat degtele sale lungi si ascutite facand cercuri pe coapsele mele provocandu-mi un fior pe sina spinarii.Am strans din pumni enervat la culme..
-Esti asa de frumos..sti..as vrea sa facem o mica afacere..Imi soptea acesta la urche.Rasuflul lui facandu-ma sa vomit.
Gata asta a pus capac..Fara nici o atentionare m-am inors catre el,pumnul meu ricosand direct in moaca obsedatului.Chiar ma simteam aiurea capul imi svacnea si vazul mi se incetosa dar tot am reusit sa dau o lovitura de toata frumusetea.Ce noroc pot avea unii oamenii.
Mi-am dat jost sortul pe care il purtam aruncandu-l peste tipul care probabil era inconstient.."Demisionez"i-am anuntat pe restul in timp ce ieseam pe usa..

**
Eram nervos din calea fara,si intreg la minte nu cred ca mai eram demult.Paseam pe starda intr-un mod alert si apasat...Ma chinuiam din greu sa pot ajunge acasa inainte sa lesin,deobicei asta se intampla dupa o supra doza urmata de starea de nervozitate,stiu pentru ca am mai patit-o.
Mai aveam de trecut doua treceri de pietoni si o strada dupa care eram acasa.Am inspirat adanc si m-am grabit fara sa constat ca, culoarea semaforului era inca rosu.
Un sunet de claxon am mai auzit,dupa care privirea mi se inegri si o durere ametitoare puse stapanire pe corpul meu...Cred ca oficial nu ma mai balangan pe marginea prapastiei,cred ca acum am cazut,inghitindu-ma in negrul sau abisal.


Sakura's point of view:


Unde sunt?Ma simt foarte ciudat...Ce se intampla?

Hei, pe mine de ce nu m-ai anuntat ca ai postat next-ul ? Oricum...
Ce intorsatura a luat totul. Sasuke, baiatul cuminte, se drogheaza de nu mai poate si nu se mai duce la scoala. Cum poate sa creada ca este mai bine sa se izoleze in halul asta ? Crede ca uita. Pai imi pare foarte rau dar, nu va reusi, cel putin pe Sakura.
Ce o sa ii se intample acum ? Sper ca nu ceva rau. Poate va ajunge la spital inca in viata si o va vedea din nou. Iar ea, s-a trezit ? Sau este doar in gandul ei ce a spus la sfarsit ?
Ciudat este faptul ca Ukoto l-a lasat in pace. Poate chiar prea ciudat. Aproape ca ma face sa cred ca are vreun plan malefic in minte. Ce ma enerveaza mai mult este incapatanarea lui Sasuke. Ba vrea sa uite. Ba nu il asculta pe Naruto deloc. Ba se omoara singur cu prostiile alea.
Dar, lasand la o parte tristetea si nervozitatea, ce vroia de la el seful sau ? Sper ca nu ceea ce cred si am inteles eu ! Saracul, in situatia in care este, asta ii mai lipsea...
Sper sa fie totul bine. Apropo, imi pare bine ca ai pus next-ul dupa atat de mult timp, si inca unul lung.
Pai spor la scris si anunta-ma si pe mine data viitoare. Te pup

Hey , in primul rand mersi de anunt . Acum despre capitol :
Ce intorsatura neobisnuita a luat totul . Baiatul cuminte si dragalas de care m-am indragostit , acum s-a transformat in Ukoto fara sentimente . Sincer , mi-a venit sa plang cand am vazut in cel hal a ajuns Sasuke . Cum poate sa faca asa ceva ? Drogurile nu te fac sa uiti ci doar iti amintesc mai mult . Totusi , si-a pierdut mama , pe Sakura si acum si-a indepartat si ultima farama de fericire .... prietenii .
Am o intrebare pentru Sasuke :
Ce s-a intamplat cu tine ? . Crezi ca Sakura asta voia sa ajungi ?

Unde sunt?Ce sepetrece?Capul imi zvacnea puternic.Era intuneric, nu stiam unde ma aflu ,sau cum am ajuns aici dar stiu ca ochii mei se incapataneaza sa se deschida.Bine Sakura,calmeaza-te inspira adanc si:
Am reusit.Pleoapele mi sau deschis si in fata mea a aparut un adevarat peisaj pitoresc:iarba verde si cruda era prelinsa pe toate dealuri,copaci plin de flori

colorate si inmiresmate,animale,oameni defapt mai mult niste umbre.Lumina puternica invada bolta cereasca,dar nu venea de la soare,mii de scantei luceoase pluteau in aer.M-am privit putin si am observat ca eram aproape transparenta ingrozindu-ma.
Purtam o rochita alba din matase si eram desculta,iarba rece ma gadila usor,era o senzatie placutain comparatie cu cea de acum catva timp cand corpul imi

era inghetat.Dar totusi unde sunt ,imi mai amintesc doar caderea aceea ingrozitoare si urletul terifiant al lui...nu mai tin minte a cui,dar nu cred ca conteaza
neaparat.
Am mai aruncat o privire imprejur si am facut o grimasa,eram iritata datorita prezentei stranii pe care o simteam inca de cand am deschis ochii.Brusc am auzit un sunet ciudat,ceva se misca pe acolo si era cunoscut.

-Cine esti?Ce vrei?
Dupa tulpina unui copac am zarit o umbra umana.Era mica de intaltime,cu o talie foarte subtire.Am mijit ochii ca sa-mi dau seama.In aer isi facu aparitia o mireasma dulce,ca de zahar pudra si abia dupa un timp mi-am dat seama cine era acea persoana.

-Mama,de ce te ascunzi?!Am intrebat-o mai mult indignata decat bucuroasa ca o vad..
Umbra accea incepu sa prinda culoare si contur bine definit.Mama,cu parul ei lung si roz si cu ochii ei de un albastru deschis-pe care mereu am vrut sa il am in loc de verdele de smarald al tatei-se indrepta acum catre mine cu pasii ei mici si gratiosi.
-Hei! Ridica ea mainile in semn de aparare,eu abia am ajuns aici.
-Aici,fiind?Am intrebat-o eu curioasa,caci chiar nu aveam nici cea mai mica idee.
Mama inspira adanc si inchise ochii,semn ca avea de spus un adevarat discurs.

-Sakura scumpo,esti in coma si in starea aceasta nu esti nici moarta dar nici vie,asa ca ai posibilitatea sa fi intr-un alt fel de loc,nu pot sa explic clar unde esti dar pot sa iti spun 3 lucruri despre care sunt sigura:1.Sunt extrem de suparat pe tine!Cum ai putut sa fii atat de neatenta,si sa cazi?Ma dezamagesti cumplit.

2.Trebuie sa iti revi fara dar si poate ,nu poti sa mori inca,treaba ta nu s-a terminat trebuie sa ai grija de tatal tau caci este intr-o depresie totala,nu mananca nu vorbeste nu doarme,doar sta toata ziua si se uita la tine rugandu-se sa te trezesti si...sa nu mai vorbesc de Sasuke,in ce stare e...
Am tresarit involuntar la auzul acelui nume:"Sasuke"Oh doamne,nu pot sa cred ca am uitat de el sunt o idioata,imi vine sa ma bat singura.Si totusi de unde stie mama de el?Prefer sa nu intreb asta acum,chiar nu mai am chef si de alte surprize neplacute..dar trebuia sa stiu daca este bine.

M-am uitat la mama fara nici o emotie,arata atat de ciudat cu lumina ceea albicioasa in jurul ei,buzele i se miscau se pare ca a vorbeste de un timp fara ca eu sa fi bagat de seama.
-Sakura?tipa ea
-Da!
-Trebuie sa pleci, sa traiesti sa ai o viata fericita si sa il ajuti pe Sasuke,crede-ma acum are nevoie de tine mai mult ca niciodata!spuse ea tensionata.
-Probabil,dar nu pot.Asta e!am anuntat-o pe un ton cat mai degajat.
Mama se holba la mine amuzata,dupa care isi dadu ochii peste cap.
-Haide,te cunosc prea bine,recunoaste!Iti pasa de el,il placi,chiar foarte mult sopti ea ca pentru sine cu un mic chicotit.Stie ea ce stie,chiar daca nu am

vazut-o de ceva vreme tot la fel a ramas,ma citeste ca pe o carte deschisa.Urasc treaba asta.
-Bine,am marait.Dar cum as putea face asta,am intrebat-o.Aceasta imi facu semn cu degetul ca sa tac in timp ce ea parea ca mediteaza.
-Stai putin,inainte de asta, euti-am cerut doar 2 lucruri,mai am inca unul sa iti cer.Defapt nu chiar eu ,ci altcineva.Isi intoarse privirea catre un stejar mare si

batran si facu semn cu mana catre cineva.
O alta umbra aparu si in timp ce se apropia de noi nu imi venea sa imi cred ochilor cine era...
Am icnit ingrozita:"Anne"...