Hey hey hey :-) scuza ma canu am comentat doarca nu prea am mai dat pe la forum. In orice caz iti multumesc ca m ai anuntat si sper sa o faci in continuare.

Frumos...foarte frumos ! Un fic de nota 10. Se vede ca muncesti la el...Te up si spor la scris si la idei !

Hey,hey,hey :D

Ma infiltrez si eu printre fanii si cititorii tai fideli,acum, dupa ce am stat toata ziua sa citesc primul sezon si capitolele dintr-al doilea. :))
Ce sa spun?Sa-mi fie rusine ca m-am lasat de fic-uri, cand erau atat de multe de pierdut!

So, here I am, babe,totally amazed! :OO :

Deci,revenind....ce sa spun.... Nu le am eu cu interpretatul, decat pentru texte lirice, dar totusi am sa incerc sa exprim cat de cat ceea ce ma DETERMINA sa cred ca genul meu de fic SasuSaku nu s-a rispit pe aripile vantului, cu tot cu Sakura mea:
A)Independeta
B)Tupeista
C)Cool

Mi-a placut primul sezon,( chiar am plans la sfarsit cand se presunune < zic si eu se presupune pentru ca nu au fost dovezi...hm..zic si eu-concrete-cu privire la moarte celor doi protagonisti secundari>)...si l-am si terminat in 3 ore....YAY!


Pot doar sa-mi imaginez unde o sa duca povestea asta...si sa deduc eu singurica...dar cum tu esti cea care da verdictul, am sa-mi pastrez deductiile filozofice pentru mine si sa vad la final cata satisfactie o sa-mi ofere sincretismul mintii tale geniale( ) cu vartejul de posibilitati ce se intrepatrund si ma lasa in suspans pe mine...

Cu toate ca-ti sunt datoare cu mii de pareri pentru toaaate capitolele pe care le-am pierdut, am sa ma rezum la cateva cuvinte din ultimul, si nici astea prea multe, pentru ca imaginatia mea prin zari albastre..

Il urasc pe Sasuke!!!.. Zic si eu sa se intoarca la Karin....dar s-o mai si ceara de sotie....bietul baiat chiar a fost afectat rau ....Nu stiu daca mai dorm la noapte cu imaginea lui in genunchi in fata ei...pe bune...e marcant...

Si ador atitudinea Sakurei ( consacrarea fic-urilor mele de suflet) ce se continua si in sezonul al doilea , chiar dupa cinci ani, tot cu privirea ridicata si pieptul inainte ( scuzati expresia ).

Daca nu am ramas masca la ,,Sasukepuki'',nu alta! Interesanta abordare pentru Karin...Nu se putea sa nu adauge si un ,,puisor''...sa-i mai alimenteze amorul propriu lui Sasuke...

Si ce iubesc cel mai mult este comportamentul lui Naruto..sper sa aiba un rol mai important in sezonul asta....

Cam atat cu slaba mea apreciere pentru meritele tale si intriga spumoasa !!

Te rog adu next-ul cat mai repede!!!


Love, Misty

P.S. Imi cer drepturile de abonat la sezonul doi cu anuntul de capitol de rigoare! ( glumesc, glumesc ...te rog mult sa ma anunti si pe mine cand aduci next-ul )

As dori sa fac un anunt. Eu nu stiu exact cand o sa mai pun urmatorul capitol pentru ca tatal meu a decedat si cu siguranta nu ma simt in stare sa scriu acuma. Totusi sa nu fie blocat ficul meu...Multumesc de intelegere

Imi pare rau pentru tine...condoleante. Nu este nimic cand o sa fii gata o sa postezi, pana atunci noi iti suntem alaturi. Sper sa poti trece peste.. *BIG HUG*

Buna:D.Imi place mult fick-ul tau si astept cu nerabdare next:*.
Spor la idei:D.

Imi place mult fick-ul tau si astept cu nerabdare next:*.
Spor la idei:D.pwp
sunt noua

abia astept sa iti vad continuarea si condoleante... foarte trist....sper sa treci peste aceasta pierdere cu bine

Multumesc tuturor pentru ...sa spunem "urari" Cred ca este totusi timpul sa pun urmatorul capirolt caci povestea continua. Cum se spune: "Pentru ca teatrul vietii va continua si tu poti avea replica ta" So, enjoy!

Capitolul 3: “Câine prost!”

Sakura's point of view

        Sui...sui...sui... Nu-mi pot da seama ce este cu semnătura asta, cine este sau la ce s-a referit. Poate fi oricine şi poate să se refere la orice... Nu ăsta este răspunsul pe care-l vreau, deşi ăsta este singurul pe care mi-l pot da acum. ,, Mi-a plăcut mult de tine azi!’’ Asta înseamnă că a fost ieri în sală, că m-a văzut. Of, la ce folos indiciul ăsta când în camera aia erau 400 de persoane? Nu ştiu nici de ce mă strofoc atâta. Se poate, în egală măsură, să fi fost o glumă proastă de-a unui şmecheraş obsedat de fete, ce nu are altă ocupaţie decât să se joace de-a vaţia-scunselea. Penibil!

        Ar trebui să nu mă mai gândesc la prostiile astea şi să mă concentrez pe şcoală dacă tot am venit in Tokio. Lătratul asurzitor al unui câine mă face să mă trezesc la realitate. Mă uit în stânga pentru a vedea de unde vine acest zgomot infernal, care normal, n-ar trebui să mă deranjeze atât de tare, luând în considerare că mă aflu pe insula de ageement a capitalei! O casă a îndrăgostiţilor, ce se află la marginea oraşului, mică, însă unde toţi iubiţii si neiubiţii se întâlnesc să-şi plimbe câinele, pisica, peste vreo 4 ani poate şi papagalul. Sunt dezgustători cum zâmbesc, râd, bârfesc, se uită unul la altul si dupaia ca prin minune se sărută vreo 15 minute pe ceas. Întrebarea mea ar fi: cum de mai au aer. Nu contează dacă câinele chiar are nevoie să iasă afară la baie. Nu. Ei ies ca să iasă, ca să-i vadă lumea cum se ling pe stradă şi cât de mult se iubesc. Atât de enervant! Come on guys! Take a room for God’s sake!

        Nu ştiu dacă sunt aşa pentru că nu prea am avut parte de dragoste puternică in materie de relaţii, sau doar pentru că e prea siropos şi nu-mi plac lucrurile astea. Ce e cert, este că nu suport!

        Deodată se auzi un râs foarte forţat şi mult mult prea piţigăiat chiar şi pentru o fată ce a înghiţit heliu, urmat de-un lătrat. Toată lumea işi îndreptă privirea în colo, însă toţi şi-o întorseseră la ce erau atenţi înainte, probabil ei fiind obişnuiţi cu acest ciripit suav. Era Uchiha cu super logodnica lui înzestrată mintal cât o buburuză. Se plimbau cu un câine Chow Chow negru, de vreun an, foarte frumos, ce mergea ţanţoş şi totuşi elegant. O mână de-a lui Sasuke ţinea lesa şi cealaltă era pusă ba in buzunar, ba in păr, el zâmbind din când în când la glumele ei, ce era îmbrăcată indecent, cu părul prins într-o coadă şi totuşi şuviţa din partea centrală fiind trasă foarte în sus faţă de celelalte. Aş fi putut pune măna-n foc că o veveriţa violată de un raton s-a urinat pe părul ei, dar am tăcut.

        O vedeam pe Karin spunându-i glume lui, după care urmau cateva secunde bune de râs. Ceea ce vreau să spun este că , deşi eu am ceva cu ea, pentru că se vede de la o poştă că e piţipoancă şi eu urasc genul ăsta, el pare chiar fericit şi probabil ea l-a făcut să treacă peste moartea fratelui său, aşa că cine sunt eu să-i judec, mai ales ca n-am avut nicio treabă cu ea.

        M-am simţit in plus aşa că mi-am luat genta de pe bancă şi m-am grăbit să ies de pe insulă. Nu voiam să mă vadă, deşi probabil părul roz mi-a ieşit în evidenţă deja… Nu ştiu de ce , pur şi simplu nu voiam să le stric momentul.

        Mergeam pe lângă apă şi mă gândeam la viaţa mea în general. Ce planuri am eu? Să-mi termin studiile ca să ajung să am propria-mi firma de avocatură, după care să incerc să-mi fac o familie. Dar oare asta e ceea ce vreau? O viaţă plictisitoare, monotonă, printre hârtii, costume scumpe şi oameni care să mă-ntrebe mereu: “e bine?”, “şefa, e ok?”, “pot s fac…?”

        În spatele meu, acelaşi zgomot de câine se apropie din ce in ce mai mult de mine. Era Chow Chow-ul lui Sasuke, căci niciun alt câine nu arată aşa frumos. Alerga cu limba scoasă spre mine. Nu ştiu ce voia sau dacă avea ceva in cap, însă se apropia din ce in ce mai mult de mine, sperindu-mă si făcându-mă să-mi scap geanta cu tot ce aveam in ea.

Sasuke’s point of view

        -Of! Ce-i cu câinele ăla? Eu mă duc dupa el…nu de alta da’ mi-e că-l scap şi nu-l mai prind dupaia.
        -Nu-ţi fă griji Sasukepuki. Eu voi veni mai încet deci ia-o tu înainte. Tocurile astea nu sunt făcute pentru a alerga. Trebuie să fiu nebună să stric 1000 de euro doar pentru un caine. şopti logodnica mea cât să se audă doar ea

        Mulţi m-au întrebat de ce ea şi nu orice altă fată normală, inteligentă, frumoasă şi mai ales dragută. De fapt…şi eu m-am întrebat acelaşi lucru. Adevărul e că nu ştiu răspunsul. Probabil pentru că după moartea lui Itachi nu am lăsat pe nimeni să se mai apropie de mine. Eram foarte violent. Karin era singura fată care a avut tupeul să mă sufoce şi să mă bată la cap mereu, deşi ştia c-o să primească palme. Da, am lovit-o. Şi încă de multe ori, dar ea a stat acolo pentru mine în ciuda faptului ăsta. Am făcut-o pentru că aşa eram atunci, pentru că nu suportam pe nimeni, mai ales o răzgâiată mică ce stătea dupa fundul meu pentru popularitate şi bani. Îi tot dădeam palme când mă atingea, chiar şi pe mână, până când odată am bătut-o chiar tare, în baie la fete. Atunci am întrebat-o de ce îi place să fie cârpa mea, să fac ce vreau cu ea şi s-o arunc cât colo şi mi-a răspuns cu cele mai sincere lacrimi pe care le-am văzut vreodată la ea: “Pentru că te iubesc”. Normal că nu mi-a păsat atunci, dar să-mi spună cineva ca ţine la mine deşi eu mă purtam aşa cu ea şi eram în acea stare de’ nici măcar familia nu mă recunoştea, a fost un şoc pentru mine. Atunci am luat-o de jos şi am dus-o acasă, încercând s-o liniştesc. De-atunci am avut grijă de ea: nimeni nu se mai lua de Karin în şcoală, nimeni nu o mai bărfea şi cel mai important, nimeni nu o mai făcea curvă, pentru că din acea zi, ea a fost iubita mea. Desigur că, dupa ceva timp, şi-a luat nişte ifose de zici că era Napoleon, varianta feminină, dar nu le-am băgat in seamă.

        De ce am făcut eu toate astea? Nici aici nu ştiu răspunsul. Mă simţeam prost că ea era singura fată care într-adevar a rămas cu mine, în ciuda la ce-am trecut eu, la cum m-am transformat şi că m-am purtat aşa cu ea. Cred că asta înseamnă dragostea... Să stai lângă cineva deşi nu te mai ţine nimic.

        -Of! Unde naiba s-a dus câinele ăla?

        Într-un final l-am găsit lătrând lângă podul insulei. Lătra neîncetat, enervându-mă la culme. Dar ceea ce era cel mai dubios era că parcă zâmbea. Lângă el se afla o geantă Dolce Gabbana albă, aruncată pe jos, cu toate lucrurile din ea împrăştiate. Mă apropii de Yaris, care parcă vrea să sară în apă, atât de aproape stă de pod, şi văd o mână ce abia se ţine de o ţeavă a podului. De fapt, unghiile de-un verde smarald mi-au atrat atenţia prima dată

        -Sakura?
        Aceasta se uita nedumerită la mine şi totuşi se putea citi fericirea în ochii ei. Se afla într-o situaţie tensionată şi eu eram cam singurul care o poate ajuta, deşi nu-mi plăcea asta… Mă aşez pe vene şi-o întreb cu zâmbetul pe faţă:
        -Ce-ai Haruno? Mai sunt vreo 5 metri până la apă. De ce nu te laşi?
        -Nu pot să înnot, bine?! Habar n-am cum s-o fac. Hai, bucura-te!
        -Hahaha! Un câine să nu ştie să se descurce în apă? Da’ voi n-ar trebui să ştiţi să înnotaţi?
        -Taci şi ajută-mă dacă vrei! Dacă nu, lasă-mă! N-am timp de tine Uchiha! Ştiu că-ţi place să mă vezi în postura de neajutorată, de fapt adori asta, dar toate astea sunt din cauza câinelui tău!

        Am oftat adânc şi m-am ridicat. Nu aveam de gând s-o ajut. În cel mai bun caz, aş atrage oamenii să se uite la mine, in timp ce ea se transformă ca să se salveze, dar în niciun caz s-o ajut. Dac-ar fi dupa mine, toţi ar trebui să moară pentru ruşinea pe care-au adus-o clanului. Un vârcolac in minus e mai bine pentru toţi. Mi-am pus mâinile în buzunar şi m-am îndreptat către drumul ce m-a adus aici, adică ma indreptat către Karin.

        -Haide Yaris! E timpul să mergem băiatu’!
Dar nu venea. L-am mai strigat odată pana când mi-a răspuns cu un lătrat. M-am întors şi l-am văzut fix în aceeaşi poziţie ca acum 2-3 minute. N-avea de gând să se mişte de-acolo. Nu ştiu ce avea, dar voia să tragă de mâna Sakurei, s-o ajute. Am rămas surpins pentru cş el n-ar face aşa ceva cu nimeni, înafară de mine probabil. Ce treabă are el cu Haruno?

        Rozalia începu să se ţină cu patru degete, în timp ce tocurile ei încercară să se agaţe de vreo urmă de pământ sau măcar să-şi dea avânt de undeva, după care cu trei, după care a căzut.
Începu să ţipe, căci era un moment cu adevărat disperat pentru ea, luând in considerare apa care are o adancime de vreo 4 metri, însă tăcu şi se uită foarte uimită le mine când o apucasem de mână. Stăteam de-a lungul lăţimii podului, cu burta pe jos, o mână către ea şi o mănâ pe una din ţevile de lângă mine, în timp ce Yaris încerca in felul lui să mă tragă de picior. Nu eram în cea mai bună ipostază şi cu siguranţă că am avut mare noroc că nu era nimeni prin preajmă, însa norocul meu s-a terminat când i-am auzit strigătul lui Karin ce mă căuta. Se apropia… atunci l-am desprins pe Yaris de mine şi m-am aruncat peste pod cu tot cu rozalie, căzând în apă.

        -Yuhu! Sasuke! Unde eşti iubiţel?! Yaris? Unde e Sasuke?.......Câine prost! Nu mai lătra şi spune-mi unde-i brunetul! …..Ce-ai tu acolo? O geantă? O Doamne! Este Dolce Gabbana! Cineva a pierdut o geantă Dolce Gabbana! Ăsta da noroc! Dă-mi geanta caine!

Ce tare capitolul mie mi-a placut la nebunie sa sti deci astept in continoare vino repede cu nextu altfel te bat ok ?

Cat ma bucur ca ai adus nextul, Yumi
Mi-a placut foarte mult capitolul, draga mea, si sa stii ca mi-ai facut ziua mai buna
Sincera sa fiu, eu nu credeam ca Sasuke isi va lasa orgoliul deoparte si o va ajuta pe Sakura, dar m-a surprins faptul ca a facut-o. Ce mi-a placut la final a fost cand Karin il striga pe Sasuke, parca mi-o imaginam strigand cu o voce asa mai de pitipoanca
Deci, eu astept nextul, draga mea. Spor la scris si la idei dar si la scoala! Te pup

Cat ma bucur ca ai adus nextul

Ce tare capitolul mie mi-a placut la nebunie sa sti deci astept in continoare vino repede cu nextu
pwp Danyyella

Vaaaii, cat de idioti sunt toti in capitolul asta. Dar sa stii ca m-ai facut sa rad, deci merci pentru portia zdravana de amuzament. Ca s-o iau cu inceputul, mi-a placut la nebunie cum ai incheiat capitolul, caci te-ai folosit de amuzament, dar si de putin romantism. Si oricum, ma intreb cum vor sfarsi aia doi, singuri, intr-un rau si cu Karin fofilandu-se pe acolo cu geanta Sakurei in posesia sa. Doamnee, ce caine, ce stapan, ce roscata, ce idioti sunt! Merci pentru anunt si sper ca urmatorul capitol sa apara cat de curand. Te pup. :*

super tare....imi place mult......
imi pare rau de Itachi si verisoara Sakurei.......
sa ma anunti si pe mine de next

Buna!
Multumesc pentru mesaj, mai ales ca treci printr-o perioada grea! Capitolul a fost foarte frumos si amuzant! Ma bucur ca Sasuke a decis s-o ajute pe Sakura! Chiar ma intreb ce vor face in capitolul viitor, Sasuke si Sakura singuri intr-un rau... Astept, in cotinuare nextu si te rog anunta-ma cand il pui! Spor la scris si la idei! Te !

Yumi, ma bucur mult ca ai adus next-ul. Nici nu sti ce fericita am fost cand am vazut asta! Sasuke pare un nesuferit si nu prea... totusi, a sarit cu Sakura in apa nu? Si serios!? Sasukepuki? =)))))))))) ma amuz de fiecare data cand o aud pe Karin. Eh, astept nextu si nu uita sa ma anunti. Spor la tastat. Kissez

o nebunie capitolul acesta ce sa mai.vino mai repede cu next-ul caci sunt tare curioasa de reactia roscovanei. mesic de anunt.Akatsuki_lavy