Doamne, ce zarva poate fi la scoala asta. La fostul meu liceu era mult mai bine, adica mai liniste, elevi mai civilizati, mai normali. Dar ini fine, eu am vrut aici. Ma simt totusi atat de ciudat, parca ceva m-ar strange din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trece. Este un sentiment mult prea ciudat, sau poate ca mi se pare asa pentru ca eu nu l-am mai simtit pana acum. Imi este frica, ma intreb oare ce vor crede ceilalti despre mine, daca imi voi face prieteni si multe alte lucruri imi macina acum creierul.

Ma ridic incetisor de pe banca racoroasa, indreptandu-ma spre cancelarie. Este ora noua. La ora aceasta mi s-a spus ca trebiue sa ajung in cancelarie. Doamne ajuta! Am niste emotii extreme. Simt cum mi se pune un gol in stomac, iar in gat simt un oarecare nod, nici nu stiu cum sa descriu mai exact ceea ce simt. Ma tem de foarte mult lucruri in momentul de fata, dar nu stiu de ce. Pana acum nu cred ca mi-a mai fost vreodata atat de frica de ceva. Poate ca par eu slaba si neajutoarata, dar nu sunt. Totusi am reusit sa indur atatea si inca mai pot. Nu poate fi chiar atat de greu. Voi reusi!

In cancelarie nu am stat prea mult. Cred ca am stat aproximativ douazeci de minute. In aceste minute eu am primit orarul, am aflat clasa in care sunt si inca cateva chestii. Dupa ce am plecat de acolo am fost nevoita sa merg la ore. Din cate imi amintesc eu aveam ora de engleza, care din intamplare este si ora de dirigentie. Doamne, iar m-a luat o team ingrozitoare. Mor de frica! Am atatea emotii, nici macar nu cred ca stiu cum ma mai cheama. Sper sa nu ma puna cumva in fata clasei sa zic lucruri inutile despre mine sau orice altceva de genul asta, este ingrozitor. Off, nu mai rezist. Ma opresc pentru cateva secunde din mers. Imi inchid ochii si trag adanc aer in piept, dupa care imi continui drumul spre clasa. Din cate am inteles este la etajul al treilea. Se pare ca am ceva de urcat, dar asta e. Oricum mie imi place foarte mult sa fac miscare, deci nu este nici-o problema. Ajung la scari. Arunc o mica privire inspaimantata la scarile din fata mea, dupa care urc hotarata cele trei etaje. Cand ajung la al treilea etaj ma opresc brusc si imi intrept privirea spre scarile care sunt in stanga mea. Hmm, ma intreb cate etaje mai poate aveea scoala asta. Dupa cateva secunde pierdute degeaba, ma duc sa caut clasa a XII – a B. Gata, am gasit-o! Vai, nu cred ca pot intra acolo fara sa lesin. Mor aici. Oftez ingrijorata, dupa care iau o gura foarte mare de aer si bat la usa. Intr-o secunda aud cum mi se spune sa intru. Pun incetisor mana pe clanta si raman blocata. Nu mai puteam sa ma misc. Intepenisem din cauza emotiiilor. Dupa doua – trei secunde imi mai revin si intru repede in sala de curs.

In incapere erau vreo treizeci de fete de adolescenti necunoscunti care stateau in bancile lor, fiind mult prea agitati. Oftez ingrozita de situatie, dupa care ma duc spre diriginta. Parea o persoana foarte de treaba. Era o femeie blonda, cu ochii verzi – albastrui, imbracata intr-o rochita pana la genunghi alba, cu desene florale pe ea. Ea imi spune ca in pauza vrea sa imi vorbeasca, apoi ma trimite spre banca mea. Imi indica o banca goala de pe randul din mijloc, cred ca a patra. Ma duc spre ea si ma asez. In drumul meu micut spre banca am vazut ca toti aveau o privire plina de dispret si ura. Inca am emotii. Stau linistita in banca pana la pauza.

Vai, dar cat de repede a putut trece timpul. Deja s-a facut pauza. Off, cred ca o sa mor pana la sfarsitul zilei. Nu stiu cum, dar trebuie sa rezist si o voi face. Ma ridic de pe scaun si ma indrept spre catedra, dar in drum spreea ma intalnesc cu o fata. Aceasta imi spune:

- ... .

Going Down


Capitolul 10

- Tipul ciudat -


Ne-am imbratisat, apoi Hinata imi este smulsa din brate de catre un baiat foarte straniu. Acesta era imbracat cu niste pantaloni negri de piele, o vesta tot de piele neagra si cu foarte multe bratari cu capede de morti si tinte pe maini. Chelia ii scotea in evidenta pielea sa maronie. Era de-a dreptul inspaimantator. Un fior imi cuprinde corpul la gandul ca vrea sa-i faca rau Hinatei. Eram ingrijorata pentru ea, pana la urma era prima mea prietena si chiar imi pasa de ea.

Tipul straniu se ita ciudat la mine, apoi o lipeste pe Hinata de el, spunandu-i ceva la ureche. Doamne ce as fi vrut si eu sa aud. Eh, lasa ca imi va zice ea dupa. O lipeste de perete, apoi o mangaie usor pe obraz, parca incercand sa o linisteasca. Hinata parea atat de speriata. Puteam observa micile perle cristaline din ochii sai. Incerca sa-si stapaneasca nelinistea, sa nu planga, sa para puternica, dar nu era asa. Chiar daca nu am avut cand sa o cunosc, imi dau foarte usor seama ca ii este frica.

Nu mai stia ce sa faca. Acel nemernic o privea fix in ochii, incercand sa o sperie mai tare. Ea incerca sa ii evite privirea inspaimantatoare, dar nu prea ii reusea. Saraca, imi este mila de ea.

Ma ridic hotarata, cu o privire incruntata si plina de nervozitate. Nu puteam sa suport sa vad cu nenorocitul ala vrea sa-i faca rau prietenei mele. Fac doi pasi si ajung in dreptul sau. Hinata se uita la mine ingrijorata. Imi spunea din priviri ca ar fi mai bine sa plec. Eu am inchis ochii si am tras aer in piep. Imi era frica. Simteam cum totul in jurul meu se distruge, se invarte, iar eu deja incepeam sa ma pierd cu firea. Chiar cand nemernicul din fata mea se repede spre mine se suna.

Doamne, cat noroc pe capul meu. Cine stie ce naiba ar fi putut acel om sa-mi faca. Nu numai mie, dar si Hinatei. Hmm, dar chiar, oare ce legatura avea el cu Hinata? Chiar m-a facut curioasa. In drumul nostru spre clasa am oprit-o, pentru a o intreba ce a fost cu faza de mai devreme si cu tipul dubios. Aceasta imi spune ca este o poveste mai lunga si ca o sa mi-o spuna altadata.

In scurt timp ajungem in clasa. Cand intram in clasa eu ma ciocnesc de cineva. Ma intreb cine este.

Going Down

Capitolu11l
Ma intreb cine este ? Hmm ... poate o fi un tampit HIHI ! Ma uit in fata si observ un brunet bine facut , inalt , de vreo 19 ani , asa ceva , avea ochii negri ca Onixul , iar privirea s-a incepea sa-mi de-a fiori .
Ma ridic de pe el , imi cer scuze , apoi plec in banca mea . Ajungand spre banca , ma gandeam la baiatul peste care am dat . Dar nu am timp sa mai gandesc , deoarece , se sunase de intrare . Ora a inceput si se pare ca avem germana .
"Ooo..urasc germana !"
Profesorul ne spuse ceva , dar in germana , n-am inteles mare lucru , dar a sunat cam asa :
"Lies diese Geschichte aufmerksam durch , langsam und nicht laut , sondern nur ........" n-am mai retinut nimic in continuare.
Dupa ce se suna , imi i-au cartile , le bag in ghiozdan , apoi plec in curte , unde acolo , era Hinata cu inca o fata . Era roscata, bretonul acesteia era peste un ochi , 18 ani sau 17 , cred ca avea . Hinata imi spune ca ea este sora ei , Tayuya .



- Buna , eu sunt Tayuya ! Ma bucur sa te cunosc ! Tu esti Sakura din cate am inteles de la Hinata , nu ?

- Da , eu sunt Sakura ! Si eu ma bucur sa te cunosc ! N-am stiut ca Hinata are o sora !



Dupa intrebarea aceeasta , Hinata se uita putin rosie la mine .

Ma uit putin la ea , apoi le intreb pe amandoua :



- Stiti cine este baiatul acela ? spun eu aratand spre baiatul peste care am dat azi .

- El este Sasuke Uchiha ! Am auzit de la cineva ca nu era asa inainte , dar , cand era de 13 ani , familia lui , l-au abandonat . imi spuse Hinata .



Ma uit la ea , apoi la Sasuke . "Nu-mi vine sa cred ! L-au abandonat ? "

O intreb pe Hinata daca stie povestea lui Sasuke , iar aceeasta imi raspune cu un simplu "DA" .



- Atunci , spune-mi si mie povestea !

- O.K !



Flashback

Intr-o noapte de iarna , inainte de rasaritul lunii , tatal lui Sasuke , a venit beat acasa , iar Sasuke , avea doar 13 ani . Sasuke se uita la televizor , iar tatal sau , se indrepta spre el , stingandu-i televizorul , spargand farfuri , trantind usile , si alte prostii .
La cat de beat era tatal sau , nu constientiza , ce vorbea , ce facea , asa ca , alcoolul si-a facut efectul si a pus stapanire pe tatal lui Sasuke . Taica-sau l-a luat de mana pe Sasuke cu tot cu bagaje , dandu-l afara , in frig si intuneric . Bineinteles ca mama lui , incepusera sa planga . Dar , tatalui sau , nu-i pasa de lacrimile pe care mama sa le dadea .
Bietul Sasuke . Statea in frig si intuneric , sub lumina lunii .
Dar din fericire , un baiat de 24 de ani l-a gasit si l-a adoptat . Am inteles ca-l cheama Itachi Hitsugaya .
End flashback


- Ce poveste trista !

Ma uit la gasca in care Sasuke era membru , si-i vad ca se apropie de noi .

Acestia ne spun :

-...