- Am auzit ca vorbeati despre mine, despre povestea mea; dar pacat ca prietena ta nu ti-a spus nimic care sa fie adevarat - nu ar trebui sa crezi tot ce auzi ! Dar nu pentru asta am venit aici, ci sa va spun despre concursul de muzica ce va avea loc la sfarsitul anului. Desigur, daca sunteti interesate …

Nu mai spune nimic; doar se uita la noi cu o indiferenta demna de a castiga premiul intai la un concurs de genul: “ Cine poate arata cel mai indifferent numai prin privire ? ”. Baiatul asteapta ca una din noi sa zica ceva, sa aiba o reactive la cele spuse de el, dar nimic. Sora Hinatei nici macar nu se uita la Sasuke, ea era captivate de locul in care se afla acel baiat ciudat care a agresat-o pe Hinata pauza trecuta. Fata pare foarte ganditoare, ca si cum ar cauta niste raspunsuri la niste intrebari nemaiintalnite de nimeni, nimaivazute niciunde.

Fara sa mai stea pe ganduri mult timp fata isi ia sora de mana si se indreapta spre spatial ocupat de agresorul Hinatei, in acelas timp facandu-le semn sa vina si baietilor care se aflau cu Sasuke.

In acel moment, cand am ramas singura cu enigmaticul acesta – ce pare un artist singuratic, trist si foarte bun, dulce, protesctor si timid, imi intorc privirea spre grupul ce se indeparta de noi, lasandu-ne stingheriti in bataia vantului, sub acel copac pe care observasem niste initiale: “ Sasu ” si “ Saku ”; acele chestii scrise pe trunghiul copacului mi-au dat de gandit … Oare de la ce vine “ Sasu “, dar “ Saku “ ? Oare vin de la mine si de la Sasuke ?

Hmm … ma intreb la ce se referea brunetul misterios cand a zis ca acea poveste nu este adevarata; dar de ce mi-a spune Hinata o intamplare falsa, de ce m-ar fi mintit ? Si cum de a auzit despre ce vorbeam de la distant la care era de noi, atat de departe … cum a putut auzi atat de bine ? Este ceva foarte ciudat in legatura cu baiatul acesta si nu stiu ce, dar voi afla – trebuie sa stiu !!!

Si tonul pe care la folosit … acea ura, acel dispret, acea urma de nepasare care se putea subintelege din fiecare cuvand al brunetului. De ce a vorbit cu acea intonatie superioara, accentuand fiecare cuvand atat de bine … facandu-ma pe mine sa ma simt inferioara; ca si cum el ar fi un zeu, iar eu doar un nimic strivit de soarta, fara pic de curaj pentru a mai spune ceva, fara sa pot sa construiesc un raspuns intrebarii lui.
Peste cateva secunde, ochii mei erau atintiti in ochii abisali ai brunetului, conturandu-se un contact visual perfect, greu de distrus.

Deodata, tot ceea ce simt, se schimba; orice urma de confuzie, orice nelamurire, urma de tristete sau orice amintire provocata de surorile mele vitrege dispare.

Eram incremenita. Totul in jurul meu disparuse, eram numai eu si el. Stateam nemiscati si ne uitam unul la altul. Ma privea adanc in ochi, facandu-ma sa-mi pierd mintile. Ochii lui de un negru atat de intens erau plini de blandete si bunatate, ma inebuneau. Mi-am adancit si mai mult privirea in a lui, pentru a putea trece de acel abis imbietor si a putea vedea in interiorul lui, a sufletului sau. Negrul parca nu se mai termina, cu cat ne adanceam mai mult privirile, cu atat mai apasator si mai intens, era infinit. Oricat de mult m-as fi straduit sa trec de infinitul abis nu as putea, era imposibil.

Nimeni nu facea nimic. Doar stateam pierduti fiecare in ochii celuilalt. Parca amandoi asteptam ca celalalt sa faca sau sa zica ceva, dar niciunul dintre noi nu avea curajul sa faca asta. Cred ca am stat asa ceva. Nici nu mai simteam cum trece timpul, parca era oprit in loc pentru a simti momentul. Secundele treceau, minutele la fel, poate ca si orele, dar mie nu-mi pasa, nu ma mai interesa. Pentru prima data in viata mea nu vreau sa se terminte ceva, vreau ca acest moment sa dureze la nesfarsit. Cat de pacat ca intr-o anumita clipa totul se va sfarsi, iar fericirea mea va fi spulberata, acum si pentru totdeauna.

Deodata tot peisajul devine si mai divin. El isi misca in repaus bratul, punandu-si incetisor palma calda, care emana atata blandete si caldura, pe obrazul meu fin. Ma simteam ca si cum lacrimile care au curs vreodata pe obrajii mei inghetasera si acum se topeau; exact ca zapada primavera, iar acel zambet dulce de pe buzele mele era ca un ghiocel plapand ce anunta sosirea primavera, plecarea cumplitei ierni si alunga toata triustetea, durerea si suferinta din sufletul meu, din inima, din mine. Uitasem de tot. Simteam numai fericire si bucurie., iar asta se putea observa foarte usor.

Eu inca nu dedeam nici un fel de semn de viata, eram atat de fermecata, de vrajita de el, de orice lucru mic si insemnat care era legat de el. Totul in jurul meu, de fapt al nostru, era magic, parca eram intr-un basm, cel mai frumos si magic basm care ar putea exista vreodata. Cerul nu mai era sumbru, posomorat si trist, ci vessel, bucuros si foarte fericit, exact ca mine. Soarele ne zambea cu cel mai mare si plin de puritate si iubire zambert pe care il avea. Razele lui straluceau orbitor de frumos si ferecator, incalzind Pamantul si o data cu el si inimile nostre inghetate. Copacii din jurul nostrum erau roz, semanand cu vata de zahar, raspandind peste tot in jurul lor un miros dulceag si divin, imbatator de dulce, minunat. Iarba pe care ne aflam capatase un verde atat de deschis, de plin de viata si culoare, care te facea sa vrei sa stai intins acolo, in mijloc naturii care acum semana cu o lume mirifica de basm.

Noi ne apropiam din ce in ce mai mult unul de altul, niciunul din noi nestiind ce avea sa se intample. Privirile noastre erau inca nedespartite. Din momentul in care ne-am privit pentru prima oara in ochi nu ne-am mai putut despartii, am ramas inghetati, inghetati de prea multa fericire si blandete. Ochii lui aveau ceva special, ceva ce ma facea sa mor sa-I vad, sa-I explorez si sa-i iubesc. Inima incepea sa-mi bata din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea, iar eu ma simteam din ce in ce mai bine. Golul din inima mea nu mai era acolo. Nu mai simteam nici un fel de durere, tristete sau suferinta. Totul era perfect, poate cam prea perfect. Oricum ar fi mie imi place extreme de mult, ma facea sa ma simt implinita, vie, reala, eu cu adevarat. Simteam ca si cum toata acea durere si tristete pe care am simtit-o a fost doar o masca pentru persoana care sunt eu cu adevarat. Tocmai acum imi dau seama, dupa optisprezece ani atat de grei, de durerosi si de sangerosi pentru inima mea, acum imi dau seama ca in nici o clipa pana acum nu am fost cu adevarat eu – doar atunci cand muzica imi invada sufletul si il ungea cu dulcegarie. Dupa atatia ani in care sufletul si inima mea plangeau dupa fericire si iubire, ani in care eu am crezut ca va fi prea tarziu sa mai ajung la fericire, totul s-a schimbat. Poate ca am gasit si schimbarea de care aveam nevoie. Totul este minunat.

Pur si simplu nu ma pot oprii din zambit cand ma uit la el. Ma simt apreciata, in siguranta, iubita. El ma face sa ma simt mai bine decat se poate. Ma face sa zambesc, sa uit de probleme si tristete, sa vreau sa-mi traiesc cu adevarat viata, sa nu mai fie o povara pentru mine faptul ca exist. Totul a incep in sfarsit sa capete contur. Viata mea tocmai acum incepe cu adevarat, iar eu pot sa zic pentru prima oara ca nu este prea tarziu pentru nimic, dar mai ales pentru fericire. Este totul bine in sfarsit.

Intr-o fractiune de secunda totul devine si mai perfect decat este, deoarece el se apropie de mine din ce in ce mai mult. Chiar daca o face cu o viteza mai mica decat a melcului, tot este perfect. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, mai exact de fata mea. Ii pot simti parfumul. Mirosul emanat de el este divin. Nu exista nici un coltisor al mintii mele care sa nu fie invadat de el, care sa mai poata gandii logic, care sa nu fie afectat de fericire. Este cu adevarat cel mai frumos moment din viata mea, pe care cu siguranta nu-l voi putea uita vreodata, nici daca as vrea.
Deodata … .

Deodata, Sasuke ma ia de mana si ma trage, ducandu-ma spre un loc nestiut de mine, spre un spatiu obscur, nepatruns de lume. Intram in scoala si ne ducem la ultimul etaj, la ultima din capatul coridorului.
Inainte de a intra, mai exact inainte de a putea vedea ce scrie pe usa, brunetul imi pune mana la ochi, spunandu-mi pe un ton atat de dulce, folosind o intonatie aparte :

- Sakura, nu te speria, nu-ti fac nimic rau; vreau doar sa-ti arat ceva … Stiu sigur ca o sa-ti placa, deoarece eu te cunosc chiar daca nu nu ma recunosti. Cred ca asta este locul in care ar fi trebuit sa vi prima data cand ai intrat in acesta scoala.

Mana lui o elibereaza pe a mea, pentru a apasa pe clanta si a deschide usa, apoi imi apuca din nou mana cu blandete, tragandu-ma spre interiorul necunoscutului ce se afla in incapere. Dupa ce intram, brunetul imi da drumul la ochi, apoi la mana, dar cu o anumita retinere nefireasca si se departeaza un pic de mine, luan in mana un obiect, o chitara.

Acum constat ca sunt in sala de muzica a scolii, cel mai frumos loc posibil, cel mai incantator spatiu pentru a-mi petrece timpul … Raiul meu de pe pamant.

Ma uit la Sasuke, care se pregatea sa cante ceva la acea chitara electrica de o culoare asemanatoare cu ochii mei, un verde crud si stralucitor.

Baiatul incepe sa cante una dintre melodiile mele preferate, de la una dintre trupele pe care le iubesc, si anume: Breaking Benjamin – “ You “. Canta absolut perfect partea instrumental, dar sunt curioasa de versuri … Oare chiar are talent ?

- My hands are broken,
And time is going on and on, it goes forever (how long).
So I got high and lived all that life that I've taken all for granted

Apoi, face o mica pauza, luand mana de pe chitara, fixandu-si privirea spre mine, arcuindu-si buzele intr-un zambet indraznet, care parca ma implora sa cant si eu. Eu, neputand sa resist tentatiei de a canta, incep sa scot sunete melodioase, incepand refrenul cantecului:

- Promise me you'll try
To leave it all behind,
'Cause I've elected hell,
Lying to myself.
Why have I gone blind?
Live another life.

Fiind urmata imediat de Sasuke si chitara lui.

Eu ma intreptam incetisor spre el, cu fiecare cuvant marind viteza cu care mergeam, intensitatea si pasiunea cu care cantam si fericirea din inima mea.

Cand ajung in dreptul lui Sasuke, la doar un metru departare de el, ma opresc din a versui, lasandu-l pe brunet sa strige un “ You “ asurzitor de rasunator, plin de senzualitate, o pasiune de nedescris, apoi eu:

- You.

Pentru a lungi cuvantul, baiatul ma acompaniaza, apoi cand terminam sa-l pronuntam, Sasuke isi ia mainile de pe chitara, facand ca o liniste asurzitoare sa se astrearna peste noi, peste locul in care ne aflam … facand ca orice vis, orice speranta, orice aspiratie a sufletului nostalgic sa incremene.

Dar chiar cand Sasuke se pregatea sa imi spuna ceva ce parea ca-mi va schimba viata complet, pentru totdeauna, usa clasei se deschide, iar pe ea intra …. .