Wow!!! Nu imi vine sa cred.
Daca Iasmina o raneste pe Saku o omor.
Ce malefica poate sa fie.
Sper ca totul sa fie in regula!
Vreau nextul !!
imi place mult capitolul!
sper la scris si la idei!
TE pupacesc !!!!

[b]Sincer ador fic`ul tau este superb ..fiecare cuvant pe care il citesc imi intra la suflet ..sunt noua pe aici voi incerca sa fac si eu ceva fic`uri insa nu`i pot intrece pe maestri :X:X deci fic

continuan e fain! https://www.youtube.com/watch?v=GJkcwngeK2Y

Buna draga mea,am aterizat si eu pe aici
ma intreb ce o avea in cap Iasmina?
daca accepta:e moarta!
NEXT URGENT!

Ciao ciao
Sper ca v-a placut capitolul anterior si iata ca a sosit si urmatorul
Astept critica de la Crisu meu sau de la gaby… Mi-au zis ca vor trece una din ele
Sa vedem care are buna-vointa sa ma scape de aceasta mare povara
Pai n-am ce sa mai zic inafara de:
Lectura placuta!

Cap 16: Sentimentele ies la iveala

“Iasmina o intrerupe pe iubita mea pana sa mai zica ceva propunandu-ne sa iesim candva toti 3 la o cafenea sau cofetarie, deoarece ar vrea tare mult sa mai tina legatura cu Sakura. Ceee?!? Mi-a picat fisa cand am auzit asa ceva. Iasmina, ai sa regreti aceste cuvinte.
- Sigur ca da, oricum, eu si cu Sasuke ne pusesem in gand ca deseara sa iesim in oras, daca vrei poti veni si tu, zice Sakura facandu-ma pe mine sa ma bag in pamant. Iasmina daca accepti te bag in spital.
- Pai…”

- Pai… Nu as dori sa va deranjez. In fond, cine sunt eu sa ma bag in intalnirea voastra, zice ea cu acea fata a ei de catel plouat.
- Dar crede-ma nu e niciun deranj, ne-ar placea sa luam cina impreuna cu tine, nu-i asa Sasuke? Intreaba ea pe un ton dulce, insa situatia actuala nu este chiar una excelenta.
- Stii, eu chiar as vrea, insa as dori sa am o seara numai cu tine Saku, zic eu in timp ce ma trag de gulerul camasii.
- Nu fi prostut, o sa avem timp si de asta. S-a stabilit! Iasmina va veni cu noi diseara la cina. Trebuie sa ma intorc la munca. Vorbim mai tarziu. Scuzati-ma, si zicand asta pleca luand niste acte de pe biroul din hol si pleaca.
- Nici o problema. O conduc eu pe Iasmina pana la iesirea din cladire, si zicand asta, dupa ce Sakura nu ne mai poate vedea, o iau frumusel pe Iasmina de brat si o tin dupa mine pana in lift.

Foarte nervos, blochez liftul la etajul 6 si o prind pe Iasmina cu mainile la spate, fortand-o sa stea lipita de pieptul meu, apoi soptindu-i incet, dar raspicat “Ce pui la cale vulpe vicleana ce esti? Vrei sa ma ruinezi? Ce doresti de la persoana mea? Bani, bijuterii…?” insa nu mai apuc sa zic nimic deoarece ea ma intrerupe si zice un singur cuvant in timp ce se zbatea sa-mi iasa din stransoare. “Atentie!”

Ii zic foarte clar ca de acum inainte nu mai putem fi nici macar prieteni. Daca intr-adevar ar dori sa fie amica cu mine nu m-ar fi santajat pentru a fi si eu amabil cu ea, insa ea vrea sa scape de Sakura, sa ma faca sa sufar si sa ii dea impresii gresite rozaliei. O asemenea persoana in societate nu-si merita prietenii. Nu stie sa-i aprecieze si le tradeaza increderea, apoi mai au si tupeu sa-ti ceara o a doua sansa dupa ce ti-a facut rau. Nu pot inghite asemenea oameni. Pur si simplu au pretentii de la altii sa le accepte defectele, insa ei nu le accepta pe ale celorlalti. Mi-e sila. Ii dau drumul Iasminei din stransoare intr-atat incat sa o intorc cu fata spre mine si ma apropii incet de urechea ei si ii soptesc usor “Nu uita de ce am vorbit noi in sufrageria casei mele. M-am jurat de ceva si o sa ma tin de cuvant. Tu ma cunosti cel mai bine. Atat iti spun…” si imediat dupa ce termin dau cu pumnul in butonul de deblocare a liftului, iar acesta isi reia cursul spre parter. Pana sa ajungem ii zic Iasminei ca daca in afara de seara asta se mai baga in viata mea, din urmatorul moment nu voi mai sta la discutii. Usile liftului se deschid, iar eu ca un adevarat cavaler ii fac semn Iasminei sa iasa prima, de parca nu s-ar fi intamplat nimic.

La iesirea din cladire, din sens contrar vine Neji, si el imbracat cum se cuvine, Iasmina aproape daramandu-l din cauza nervilor – presupun – provocati de mine in lift. Ies si eu intr-un final din lift, cu mainile-n buzunar si ma indrept spre Neji salutandu-ne reciproc. Ma intreaba ce a fost cu acea “tornada”, iar eu ii raspund ca nimic in privinta caruia ar trebui sa ne facem griji. Ii povestesc si lui ce s-a mai intamplat in ultimele zile, iar acestuia ii vine sa-si ia campii cand aude de Iasmina. Nu a suportat-o niciodata. A fost odata coleg de clasa cu ea in clasa a 12-a si mereu il tachina cum ca ar fi fata din pricina parului sau lung. Un motiv cam penibil dupa parerea mea, insa nu-l condamn. Ii cer bunului meu prieten un sfat. Ce sa fac? Sa-i joc jocul Iasminei ca pana la urma sa ma lase in pace si sa-mi vad de viata sau sa ii dau o bataie buna de sa ma tina minte si sa plece acasa “cu coada intre picioare”? Neji neputand sa se abtina incepe sa rada apoi un zambet diavolesc ii apare pe fata. Cred ca mi-am dat seama ce ar vrea el sa fac, insa ii dau un cot in umar si incep a vorbi la modul cel mai serios cu el, afisandu-mi o fata de copil plictisit.

Acesta vazand asta, imi pune mana pe umar si-mi zice ca cel mai bine ar trebui sa mai astept cel putin pana dupa seara asta apoi sa iau atitudine. De asta imi place mie de Neji. Stie sa dea cele mai bune sfaturi. Cu ocazia asta imi aduc aminte ca trebuie sa plec acasa pentru a-mi face un dus relaxant si poate atipesc si eu umpic. Ce n-as da sa ma pot teleporta acasa. Ma simt foarte obosit si au inceput sa mi se inmoaie picioarele. Il salut din nou pe Neji si plec spre parcare, de unde imi iau masina si ma indrept spre casa. Nu dupa mult timp, ajung intr-un final in camera mea favorita imediat dupa dormitor: baia. Imi fac un dus relaxant dupa care imi iau niste boxeri mov si un halat in caz ca imi va mai face cineva o vizita neasteptata.

Desi sunt extrem de obosit pur si simplu nu pot dormi. Ma gandesc incontinuu la Iasmina si la ce are in gand. Cateodata imi vine sa ma omor. Sa scap mai repede de viata. Singura tragere de inima pe care o am e ca m-ar plange multi prea multi degeaba. Viata este ca un joc de sah. De asemenea el se poate incheia mai devreme sau mai tarziu, in functie de “mutarile” pe care le facem. Ma consider o persoana banala, una complet obisnuita, cu nimic mai deosebit ca altii. Cu siguranta daca as muri, toti m-ar plange 3-4 zile, o saptamana sau doua apoi gata. Pana acum niciodata n-am vrut cu adevarat sa ma ingrop singur, nici macar atunci cand mi-au murit parintiii, nici atunci cand fratele meu m-a parasit, nici atunci cand m-a inselat Iasmina. De ce se intampla tocmai acum? Ce vrea sa insemne asta?

In momente ca astea as vrea sa pot fi la sanul mamei, sa ma mangaie pe cap si pe spate in timp ce suspin si ii zic tot ce am pe suflet, sa ma consoleze si sa-mi dea sfaturi cum numai o mama poate. Sa-i pot simti respiratia calda pe umerii mei cand ma imbratiseaza prin firele de par cand ma saruta in crestetul capului. Si tata la fel. Sa ma ajute cand treaba nu merge bine, cand ma cert cu cineva sa-mi spuna ce ar trebui facut si daca merita sa ma mai implic in viata cuiva. Ce-i drept mi-e dor si de fratele meu. Niciodata nu voi uita salutul nostru. Pare ciudat insa mereu cand nu ne vedeam sa zicem de cateva ore sau o perioada mai indelungata de timp, cand ne intalneam ne salutam numai cum noi stim. Strangerile noastre de mana perfect sincronizate incheind cu o imbratisare calda si totusi smechera ma facea sa ma simt mereu mai bine si acum, amintindu-mi de asta, un fior isi fac eaparitia pe sira spinarii. Mi-e dor de acele vremuri.

Simt cum toate simturile imi sunt trezite si o stare melancolica isi face aparitia in corpul meu. Un nod ma face sa-mi simt gatul foarte greu, inghitind in sec dupa fiecare 10 secunde in speranta ca v-a disparea, insa in zadar. Tot gandindu-ma la familie, un mic firicel de lichid se scurge pe fata mea, trasand o linie pe obrazul meu stang, intr-un final, desprinzandu-se de barbie, apoi destinatia fiind pieptul meu. Foarte ciudat. Lacrima cristalina a cazut exact in locul unde poti auzi cum bate inima. A murit. Cine anume? Lacrima. Odata ce a facut contact cu pieptul, aceasta efectiv s-a evaporat. Insa nu a murit in vag. Acest lucru neinsemnat m-a facut sa inteleg ca ca defapt nimeni nu se cunoaste nici macar pe el insusi indeajuns de mine incat sa-si dea seama ce se intampla in momente ca acestea. N-am mai fost asa de cand mi-au murit parintii. Nu ma sterg pe obrazul unde s-a prelins acea mica particica din sufletul meu deoarece pur si simplu instinctul imi zice sa nu o fac. Inca alte cateva isi fac aparitia din amandoua partile, iar eu le las in voie sa cada. Trebuie sa ma descarc intr-un fel. Dupa cateva minute, adorm fara a-mi da seama ca, cu toate amintirile mele legate de familia mea, am uitat complet de Iasmina si intalnirea din aceeasi zi.

_________________________________________

Sper ca a fost emotionant si imi pare nespus de rau ca nu v-am lasat in suspans :P
Poza capitolului: Poza cu Neji cand e serios

Ura nextu a sosit
ce vulpe sireata e Iasmina daca o prind va fii vaide ea

deci vreu sa vad ce o sa se mai intample la intalnire
next urgent plizzz

Ms ca m-ai anuntat! Esti o dulce!
Akm capitolul: Cum nu ne-ai lasat in suspans?! Ce face cu intalnirea?! Cat de batut in cap e?! Daca ciumafaia aia zice ceva ce nu trebuie?! Ce-o sa faca Sakura?!
Stiu deja te-am zapacit.
Wow nu ma asteptam la asta! Sasuke plangand... Bietul de el!!!! Retrag ce-am spus... De fapt ce-am scris! Nu e batut in cap! E sensibil si trist!!!! Su se mai gasesc astfel de baieti akm! Toti sunt perversi si nesimtiti!!!!!! :><:
Adu next si noroc la scoala!
Te
Te
Te
Zbye!

Eu prima sa comm ?? ce onoare deci capitolul ?? emotionant superb senzational nemaivazut ... si toate cele
chiar sunt curioasa oare ce va face iasmina
daca apare la intalnire o iau la pumni
next

Hey dear , mersi de PM esti o scumpa
Superb capitolul daca Iasmina se baga intre Sasuke si o raneste pe
Saku o joc pe gat si ai uitat sa ne lasi in suspans:)))))
Astept nextu sa vad cu va iesi intalnirea ;)

Moama!!
Deci Iasmina e o scorpie.
Sper ca dispara repede din peisaj.
Sper sa nu apuce sa ii spuna Sakurei tot felul de minciuni!
Ahh imi place la nebunie.
Sper ca totul sa decurga bine la intalnire.
Sper ca SAsuke sa ajunga la timp si sa nu intarzie.
Iubita vreau nextul!! Te rog cand il pui anunta-ma daca ai timp, mersi !
Succes cu scoala si spor la scris si la idei noi! Te pupacesc dulce !!!

Superrrb :X
Astept nextul
:X
:X
:X
:X

chiar este foarte faina povestea *:* tine-o tot asa

Ciao ciao
Am adus next asa cum am promis dragilor
Am niste idei incendiare sa stiti…
Nici nu va asteptati macar la ce tocmai v-am pregatit
Capitolul ii este dedicate iubitei mele verishoare
Pai sa nu mai stam de vorba si sa incepem
Lectura placuta!

Cap 17: Cosmarul incepe… La propiu

“Dupa cateva minute, adorm fara a-mi da seama ca cu toate amintirile mele legate de familia mea, am uitat complet de Iasmina si intalnirea din aceeasi zi.”


Ma scol intr-un final din somn si ma uit la ceas. Este ora opt PM. La fix pentru intalnire. Ma intind umpic pentru a-mi dezmorti oasele, apoi ma ridic lenes din pat indreptandu-ma spre baie. Imi fac un dus revigorant, dupa care ma indrept spre dulapul din dormitorul meu. De acolo imi aleg costumul meu preferat, iar dupa ce ma imbrac ma incalt cu pantofii mei din piele neagra cu varf ascutit. Telefonul imi suna ca disperatul anuntandu-ma ca cineva doreste sa vorbeasca cu mine. Raspund fara a ma uit la numele persoanei si o salut dupa care astept sa faca la fel si sa-mi dau seama cine e. Era Sakura. M-a anuntat ca este gata si ca pot sa vin sa o i-au. La fix. O salut din nou si ma indrept spre casa ei cu masina. Odata ajuns acolo o sarut dulce si scurt dupa care deschid usa masinii si fac o plecaciune la vrajeala ca si cum as pofti-o ca un adevarat gentelman sa intre prima in masina. Nici nu stiu de ce am facut asta. Parca ar merge corpu’ fara mine.

Intru si eu in masina si pornim. Nici nu stiu incotro deoarece nu am stabilit restaurantul, dar eu continui sa conduc. La un moment dat, ne oprim la un semafor, timp in care imi pun cotul pe marginea de la geam si stau cu mana la falca asteptand sa se faca verde. Ma uit plictisit pe geam, cand, deoadata vad o fata cunoscuta care tocmai intra intr-un restaurant de 3 stele. Era Iasmina. In secunda urmatoare, culoarea semaforului e verde, iar eu accelerez spontan, rotile masinii producand un sunet strident un urma faptei mele. Am intors la intersectie pentru a o putea lua pe strada unde se afla restaurantul. Multi oameni ma claxonau si presupun ca si injurau, nemultumiti de gestul meu. Mama, cat ma enervau. Imi venea sa-mi scot pistolul din torpedou si sa le zbor creierii tuturor. Deja ajuns in fata restaurantului, parchez brusc si aproape perfect intre un stalp si o masina. Ii deschid usa rozaliei, dupa care o conduc spre intrarea restaurantului “La Michelle”.

Inauntru puteai vedea o incapere imensa cu mese de cate 2, 3 si 6 persoane, iar in spatele restaurantului si afara erau mese de cate 12 indivizi, insa iti trebuie rezervare pentru a putea manca la ele. In prima parte a restaurantului, pe jos puteai observa cu usurinta cum gresia rosie ca lava sclipeste, asortandu-se perfect cu scaunele acoperite de o imbracaminte de aceeasi nuanta dintr-un material foarte fin, iar draperiile geamurilor la fel. In alt colt sunt alte mese cu scaune, cu imbracaminte din acelasi material, insa de data aceasta erau de culoarea piersicii, unde pe jos, acelasi model de gresie insa si ea de aceeasi culoare cu scaunele, parca iti vorbeau sa treci pe acolo, si de ce nu, sa mananci in zona aceea... In aceeasi arie nu foarte departe de unde ma aflu, se afla Iasmina asezata la o masa de 3 persoane. Cu Sakura de mana, ne indreptam spre ea, foarte mandri si cu nasul pe sus. Nu stiu cum, sau de ce, insa parca nu sunt eu la partea asta. Ne asezam, eu fiind mai linistit decat credeam, iar de Sakura nu mai zic.

Nici macar nu ne salutam ca noi incepem sa vorbim, pot spune niste subiecte la care nici macar nu ma asteptam. Mai exact serviciul, studiile, planuri de viitor. Sincer sa fiu ma asteptam ca Sakura sa intrebe de familia ei si toate cele, insa din contra. Nici macar nu pomeneste de ceva asemanator macar. Hmm. Poate ca-mi fac si eu prea multe griji degeaba. Si eu care ma stresam singur. Parca sunt altcineva, nu ma mai recunosc decand m-am sculat. Eu gandesc una insa parca fac altceva. Sirul gandurilor este intrerupt de… mine care ma ridic de pe scaun in picioare, i-au paharul si le fac semn fetelor sa ciocnim pentru “o noua legatura de prietenie”. Doamne, ce mi-a venit? Am febra, m-o apucat strechea? Nici eu nu stiu de ce si ce fac, deja devine foarte stresant.

La un moment dat, Sakura pleaca la baie, iar eu raman singur cu Iasmina. Pff, am ramas singur cu bestia in cusca, de parca n-aveam si alte probleme in momentul de fata. Vrand nevrand, tot n-am scapat de ce-mi era mai frica si aud vocea “iubitei” mele blonde cum surade si ma intreaba daca ma simt bine. Ii raspund un sec “Da” apoi iau paharul de vin si incep a ma juca cu el. Alt gest neexplicat de-al meu. Doamne! Ce am? Ma simt o marioneta a ta. Nu apuc sa mai fac alt gest deoarece Iasmina ma apuca de mana strans si, spre uimirea mea, imi reproseaza ca, desi sunt cald pe dinafara, in interior am o inima de gheata, si cert este ca, cica ea trebuie sa mi-o topeasca. Foarte ciudat. Am facut o moaca de handicapat cand ea incepe sa-si intinda buzele si se apropie amenintator spre ale mele, insa asta nu-i nimic pentru ca in acelasi timp, Sakura tocmai iese din baie si ne cauta cu privirea pe noi. Ce sa fac? Sa-i dau o palma bine meritata sau decat sa o imping si sa-i zic ca e Sakura in spatele ei? Hmm, grea decizie. Pana la urma, o alta oportunitate imi sare in brate cand, telefonul de pe masa suna extrem de iritant si la sfarsit parca ar fi facut o poza cu blitul. Deodata, toata imaginea este in ceata... in jurul meu toti oamenii si toate obiectele dispar unul cate unul, ramanand numai eu si scaunul, si bineinteles telefonul care continua sa sune. Deodata un negru in fata ochilor apare ca si cum filmul ar fi taiat si realizez ca de fapt…

A fost doar un vis. Mai degraba un cosmar. Telefonul care suna, era defapt al meu, care – multumesc lui Dumnezeu – mi-a dat desteptarea. Respir scurt, insa rapid cu gura deschisa si pret de cateva secunde, stau in sezut cu capul putin aplecat si imi mai derulez odata tot visul. Ciudat. Nu-mi amintesc prea bine. Tot ce stiu e ca nu eram intr-o postura prea buna si explicatia pentru faptele mele este ca subconstientul meu ma controla. Intr-un final ma gandesc sa raspund la telefonul ala, pe celalat fir fiind... Iasmina. O intreb pe un ton plictisit ce doreste, iar aceasta ma intreaba unde vom merge, mai exact cred ca vrea sa spuna la care restaurant. "La Michelle", raspnd eu. Nici eu n-am habar cum de stiu acest restaurant, insa mie imi e indiferent. Ii inchid telefonul Iasminei, apoi ma scol si intru din nou in dus, parca avand vaga impresie ca am mai facut asta odata.

__________________________

C-am atat iubitii mei
Sper sa va placa deoarece am stat de la 7 la 9 seara si de la 6 la 7 dimineatza ca sa-l fac...
Nu stiu cat de bine mi-a iesit pentru ca sunt ca-s c-am somnoroasa si nu am descriere sentimentala deloc
In fine... poate dau un edit mai incolo
Plus ca am impresia ca am multe greseli de tastare si mai ales de exprimare...
Pozele capitolului: Sasuke cand sta in sezut in pat:



Sasuke cand se gandeste

Prima, voi da edit cand ma voi intoarce de la scoala sa comentez.
Te pwp iubita!

Ce capitol super! Ca toate de altfel. Deci cum e cu intalnirea? Vai mor aici fato! Adu netul cat de repede poti! Zbye!

PS: Anunta-ma si pe mine cand il pui.

este super capitolul chiar ti-a iesit, astept nextul, tine-o tot asa **:*

Yey prima

Superb nextu ca intodeauna
Iar nelasi in suspans Vrei sa fac crize de nervi ??
Astept nextu bytha ca dak nu

te si te

superb, magnific il adooor te roog next`ul