Dupa un catralion de ani am venit si eu in sfarsit cu nextul. Scuze
Sper sa va placa, si asa cum v-am promis de data aceasta l-m facut mai lung...so, lectura placuta

Capitolul 16: Momentul mult asteptat

Facea miscari gen dute-vino din ce in ce mai rapide, eu afundandu-mi mianile in parul sau negru ca abanosul si fata in gatul sau usor parfumat.

Sasuke:
Este dimineata. Razele soarelui de decembrie inunda camera mangaind fiecare colt cu blajina lor "caldura". Era un peisaj mirific. Ma fascina absolut tot. Afara, zapada era mare si fiecare cristal din ea stralucea in lumina soarelui cu dinti. Desi era soare, era foarte frig si din cand in cand se mai auzea furia vantului dezlantuita din cauza astrului domnesc ce nu ii dadea pace. Acesta isi imprastia copii negriciosi pe cer pentru a astupa si ultima farama de lumina. In mai putin de cinsprezece minute reusii.
Daca atunci cand m-am trezit peisajul semana mai mult cu unul de primavara , acum reda exact luna in care ne aflam, si anime Decembrie.
Ahh Decembrie, luna cadourilor si a sarbatorilor. Luna in care nimeni nu trebuia sa fie suparat, luna in care toti oamenii ar fi trebuit sa se afle in intelege. Nu degeaba zic "ar fi trebuit", deoarece in ziua de astazi nimic nu mai este ce era o data. Sau cel putin asa imi spunea mama. Spunea ca atunci cand era mica nu existau atatea posibilitati si ca desi locuia in New York facea parte dintr-o familie simpla ce nu aveau foarte multi bani. Adevarul acesta e. Relateaza exact ce a trait, insa bunicii mei erau niste oameni de exceptie. Erau buni, blanzi, si de milosi ce erau, l-ar fi invitat si pe insasi Satana in casa lor modesta pentru a-i oferi "o mana de ajutor". Din putinul pe care il aveau ei isi cresteau copiii, le ofereau tot ce tinea de strictul necesar si de cateva ori pe luna cand bunicul lua salariu le lua ce isi doreau. De ce spun de cateva ori? Pentru ca bietul de el nu a vrut sa o lase pe bunica sa isi ia un loc de munca spunand ca trebuie sa le ofere odraslelor lor o educatie cat se poate de buna. In locul serviciului bunicii, el isi mai lua inca unul, desi se descurca greu.
Nu erau multi in familie. In total erau patru membrii in: bunicii, mama si fratele sau respectiv unchiul meu Nate.
Tata nu a avut nici el o situatie mai stralucita. De fapt parintii se cunosteau, erau prieteni de familei si faceau multe impreuna. Mergeau duminica la biserica, plimbari prin parc sambata, serbari onomastice, sarbatori. Faceau aproape totul impreuna cele doua familii, si ar fi fost pacat daca nu ar fi fost asa deoarece locuiau foarte aproape. Asa s-au cunoscut parintii mei si asa au intemeiat ei o familie.
Tata spunea ca a fost dragoste la prima vedere, iar mama dadea intodeauna din cap in semn afirmativ apucandu-l de mana. Din putinul pe care il aveau acestia au deschis afaceri mici care pe parcursul anilor a-au dezvoltat foarte mult. Ei se gandeau in felul urmator "Daca noi am avut lipsuri, copii nostri de ce sa nu aiva tot ce isi doresc tinand cont ca avem cu banii necesari". Asa am fost eu cu Itachi rasfatati si asa am ajuns unde suntem.
Fata de alti copii noi am trait diferit. Aveam tot ce ne doream, insa am simtit ce inseamna cu adevarat copilaria. Cum asa? Pai atunci nu erau tot felul de tampenii ca acum. Nu stiam ce este acela calculator sau telefon. Noi nu stiam ce sunt acelea jocuri video, GTA, Metin2, Counter Strike sau ce este aceea o consola. Pe atunci noi ne jucam cu masinutele sau faceam mancare in nisip. De multe ori dadeam iama in sera mamei si beam ceai exact ca fetitele cu papusile lor.
Imi aduc aminte cand mergeam la bunica si ma asezam cu Itachi pe covorul mare, rotund, pufos de culoare crem si ne jucam cu masinutele,in timp ce bunicul citea ziarul , iar mama ne aducea lapte cu prajituri pe o tavita din inox pe care si acum o fac din ochi, iar de sarbatori mergeam la colindat, toata lumea cunoscandu-ne si iubindu-ne foarte mult. Nici acum nu inteleg de ce, dar im fine.
Acum, aceste intamplari, sau mai degraba aceste jocuri ale copilariei sunt fantezii pentru multi dintre copiii care se afla intre varstele de patru si doisprezece ani. Ce n-as da sa mai traiesc si eu macar o data placerile copiilariei si bucuriile acesteia. Deodata tresar si ma trezesc din visare. Ma uit in jur aparandu-mi un zambet inocent in coltul gurii.
Stateam in pat pe partea dreapta, tinand mana stanga in jurul taliei rozaliei. Ahh, ce fata, ce corp, ce personalitate si ce atitudine! Tipa asta cu parul de culoarea acadelelor si ochii ca cele mai pretioase smaralde ma innebunea complet. Si ce felina e in pat! Ce noapte de vis! Noaptea trecuta toate sentimentele se amestecasera incat habar nu aveam ce era cu mine. Simteam frica si tot odata curaj, eram trist, dar si fericit, ma simteam aerian, dar cu picioarele pe pamant. Ma durea tot corpul dar in acelasi timp ma simteam super bine. Fata asta ma face sa simt ce nu am simtit in viata mea. De cand mi-am inceput viata s*****a, niciodata nu m-am simtit mai bine si tineti-va bine ca eu mi-am inceput-o la varsta de cinsprezece ani, dar nu vreau sa imi amintesc acum si sa dau detalii.
Incerc sa ma ridic in fund, dar in secunda numarul doi am fost strans apucat de mana si tras in jos spre cele mai dulci buze din lume. Se pare ca scumpa mea pisicuta nu dormea si ii ardea de joaca. Dupa ce rupe sarutul ma impinge eu ajungand pe spate, iar ea deasupra mea. Incep sa o mangai ca nebunul, aceasta arcuindu-se, facand cercuri pe amicul meu si sarutandu-ma pe gat din cand in cand gustandu-l.
Gata, deja nu ma mai tineau pantalonii. Aveam nevoie urgent de actiune, dar cand sa trecem la scene indecente, aceasta se apropie, imi saruta lobul urechii apoi imi sopteste "Astazi mergem la scoala." ; se ridica si fara a se deranja sa ma intrebe deschide sifonierul imi ia de acolo o camasa alba, o pune pe ea, isi aduna "hainele" apoi cand iese pe usa imi spune pe un ton atat de senzual incat mi se urcara hormonii la cap:
-P'asta o pastrez ca suvenir. Apoi iese, dar nu inainte de a-mi face cu ochiul. Raman uimit inca o data de atitudinea ei si incep sa rad singur ca descreieratul...cred ca am nevoie urgent de un psihiatru.

Sakura:
Ajunsa in camera, nu mai ezit nici un moment si sar direct in dus, unde las ca apa sa imi dezmierde fiecare particica a corpului dandu-mi o stare de bine si liniste. Gelul de dus cu parfum de iasomie imi rasfata simturile. Mai stau si lenevesc prin cada inca vreo douazeci de minue ca si cum ar fi fost timp din belsug. Ies lenesa din dus, iar in momentul in care corpul meu incalzit de apa a facut contact cu aerul rece, un fior mi-a strabatut toata sira spinarii facandu-mi-se pielea de gaina. Ma indrept cu pasi marunti spre sifonier si...nimic. Habar nu aveam ce puteam lua pe mine in acea zi. Pana la urma optez pe o bluza turnata pe umar care parea mai degraba ca agatata de gard -sau asa ar fi spus scumpul meu Dan scotand un zambet de ingeras- o pereche de blugi de culoare bleau marin si o pereche de cizme inalte cu toc cui. Ca accesorii imi pun la gat lantisorul cu cruciulita de aur cadou de la mama si ma machez foarte simplist. Parul mi-l prind intr-o coada de cal intr-o parte, lasand cateva fire rebele sa-mi alunece pe langa chipul angelic.
In momentul cand am ajuns la parter am dat nas in nas cu Damien. Bine...poate am dat piept in nas tinand cont ca este mai inalt decat mine cu un cap, dar asta e. Cum am putut uita ca a venit sa se mute la mine? Bine, ce este drept am avut o stare mai euforica de dimineata (asta in sensul bun), dar totusi cum puteam sa uit de fratiorul meu de suflet?
Ii cer scuze din priviri, iar el imi face onoarea sa ii vad acel zambet dulce care exprima bunatate, intelegere, compasiune si in momentul de fata iertare. Intr-un tic nervos ridic mana, aplec capul si involuntar privesc ceasul.
Ce? Ce? Ce? Cand am vazut cat era m-a luat groaza. Era ora 8:50, iar orele incepeau la 9:10. Unii dintre voi ar spune "Ooo pai lasa ca mai ai douazeci de minute, mai ai timp". Pai domnisoarelor si domnisorilor, o-i mai avea eu douazeci de minute, insa stateam destul de departe de scoala, Sasuke nu era jos, iar super-viteza de vampir nu mi-o puteam folosi din pricina lui Damien. Da, as fi putut pleca pe furis, dar e prima sa zi de scoala si nu ar fi prea incantat sa ramana singur, privind in gol si spunandu-si cu voce tare "Ce o fi si cu nebuna asta?". O fi el fratiorul de suflet perfect, dar il cred in stare sa ma faca nebuna pe la spate mai ales ca are si motive.
-Unde este Sasuke? Ma trezesc ca spun fara a gandi de doua ori inainte
-Oooo, cineva este amorezata! Am vazut dupa cum il priveai draga surioara, si sincer voi doi ati fi cel mai tare cuplu. Adica priveste putin tu frumoasa, el frumos, amandoi la fel de isteti asta nu iti spune ni---.
Nu apuca sa isi termine fraza ca se trezi cu un o palma dura in cap, aceasta fiind insotita de un "Taci prostule!" scos printre dinti. Ce dor imi era sa fac asta. Poate ca am fost eu cea mia mica din familie, insa eram si ce mai rea.
-Auu Sakura, nu te infuria asa, Sasuke nu a coborat de la etaj, insa trebuie sa recunosc ca mi-a fost destul de dor de palmele tale zdravene aplicate spatelui sau capului meu. Zambesc triumfator apoi incep sa urc scarile pe fiecare treapta calcand apasat.
Ajunsa in fata camerei lui Sasuke nici nu ma mai obosesc sa ciocan, astfel intrand val vartej trantind biata usa care nu avea nici o vina, ci doar se afla in locul nepotrivit la momentul nepotrivit, de peretele dur ce i se desprinsese putin var.
Priveam total stupefiata la tot ce se intampla. Sasuke al meu, dragul meu Sasuke, scumpul meu brunet se...imparfuma!? Era atat de gratios. Facea miscari lente si foarte incete. Stai asa, ce tot bolborosesc eu aici? Eu ma grabesc. De ce Doamne iarta-ma stau sa il admir pe el cum ii este lene si sa se incalte. Tusesc fals pentru a-i atrage atentia. Se uita spre mine si zambeste pervers. Aolo, ce ma enerva cand facea asta si eram in criza de timp.
-Sterge-ti o data zambetul ala talamb de pe fata si misca-ti fundul ala fals mai repede. Intarziem! zic eu marind din ce in ce mai mult volumul.
-Dar tare dronica esti tu sa mergem la scoala. Relaxeazate, avem tot timpul din lume. Tot timpul din lume? Ce tot zice asta aici? A innebunit? Apoi evrika. Vorbea cu subinteles si nu la modul metaforic. Normal, doar acum devenisem o masinarie a timpului, cum sa uit asa ceva? Ooo da, acum profu' de desen care iubea vestul salbatic putea sta linistit. Domnule Larytait, acum puteti sa va duceti in vechiul Vest Salbatic. Doar o mica problema, eu stiu doar sa opresc timpul (si nici p'ala bine), nu si sa calatoresc in el! Si asa mi s-a pus mie pata sa ii fac lui Sasuke o farsa de zile mari.
Da, pun capul in pamant si ma gandesc la cel mai dureros lucru posibil: Dan in cosciug. Era dureros si iti frangea inima, dar merita ca sa il invat eu pe acest casanova sa nu se mai foloseasca de puterile mele, fara de care sa fim sinceri, as fi putut trai. Cand imi revin din transa, asa cum ma asteptam totul inghetase. Scot rujul din geanta, rimelul, creionul dermatograf si fardul de pleoape si asa imi incep eu opera de arta. La sfarsit incepusem sa rad ca nebuna de vrra ce facusem. Puteam spune cu mana pe inima "Leonardo Da Vinci, te-am intrecut!"
Imi iau geanta, imi bag inapoi in ea "obiectele muncii" inapoi apoi ies din camera usor ca si cum ar fi dormit cineva, dar nu inainte de ai face cateva poze brunetului. Apoi imi dau seama ca pot face cat de mult zgomote vreau.
Cobor scarile in asa fel incat ziceai ca incepe al treilea razboi mondial, apoi la ultima scara ma gandesc la...ehh nu mai conteaza, dar totul revine la normal. Normal pentru Sasuke in momente ca acestea fiind un termen vag.
Il iau de brat pe scumpul de Damien tragandu-l dupa mine, apoi ii arunc peste umar "Sasuke a fost prins in....ceva" si incep sa rad zgomotos, bietul baiat uitandu-se ca la felul pai'spe.
Iau masina si calc acceleratia dur. In mai putin de cinci minute eram deja in fata curtii scolii tinand cont de faptul ca din 100 km/h n-am scos-o pe biata Lorelay a brunetului. Daca va puteti imagina, si-a botezat masina. Dau ochii peste cap la acest gand, iar apoi pornesc impreuna cu Damien spre biroul directoarei. Rezolvam si acolo si pornim in pas alert spre clasa deoarece in mai putin de un minut se suna.
Cand sa intru in clasa, istoria ciognirii "nas in piept" se repete, dar de aceasta data cu Sasuke!? Baiatul asta nu inceta sa ma uimeasca! Ma inalt il sarut dulce pe obraz apoi ii soptesc pe un ton smecheresc "Te-ai mai dezmeticit puisor?". zambeste dulce apoi ma ia in brate cu gandul de a ma invarti, dar imediat ce pot vedea pe partea cealalta a muschilor sai, dau ochii cu noua colega. Imi apare un zambet diabolic pe fata insotit de multe ganduri negre.
Ahh, cat am asteptat momentul asta! Era...... SUSPANS!!!

Acesta a fost capitolul 16 sper ca v-a placut.
Astept pareri