Buna Liss!

Cine era? Cine era?
Off Doamne, mereu ai stiut sa ne lasi in suspans!
De data asta sper sa aduci next-uletzul mai repejor...
Ma bucur mult ca totusi l-ai adus si pe asta. Initial am crezut ca o sa il inchizi.
Merci ca m-ai anuntat, sper sa o faci si in continuare.
Pai, nu te mai retin, asa ca iti mai spun doar... NEXT!

Hei, am venit si eu cu next-ul dupa ceva timp. Ii multumesc pentru inspiratie dragutei care mi-a dat ideea, astept sa se simta
Nu mai spun nimic, doar ca imi e foarte somn, e aproape 4 dimineata si nu stiu cat de reusit e capitolul asta.
Lectura placuta

Capitolul 8

Sasuke Pov:

Cearta lor s-a terminat destul de repede, asta daca a fost o cearta. Fetele sunt ciudate, mai ales felul in care se ataca una pe cealalta cu vorbe. La baieti e diferit, de multe ori, impulsurile si nervoitatea detin controlul, rezultand o bataie. Credeam ca Sakura o sa o bata pe Ino, sincer. Reactia ei m-a lasat cu gura deschisa, nu o stiam asa calma si stapana pe sine, mai ales de cand am aflat...ce am aflat.

Nu imi pasa de Sakura, dar imi pare rau pentru ce i s-a intamplat, nu doresc asta nimanui, dar cand am auzit-o vorbind cu respiratia taiata si gafaind din cauza plansului, m-a facut sa vreau sa ma ocup personal de tipul ala, nu stiu de ce, poate din cauza ca ma simt oarecum vinovat, daca nu plecam, poate nu se ajungea la asta, mai mult ca sigur ne trimitea pe toti trei in misiune. Cum dr..u a putut Tsunade sa o trimita singura..

Ca tot veni vorba de Tsunade, nici macar nu i-am spus adevarul. Tot ce stie e ca Sakura e devastata de moartea parintilor sai, dar banuieste mai mult. Chiar daca am fost credibil, stie ca mai e si altceva. De ce nu i-am spus, nu stiu..Sakura s-ar fi suparat daca ar afla ca i-as fi spus si lui Hokage, s-ar supara si daca ar sti ca eu stiu. Pana la urma, poate sa afle, mie imi e indiferent daca vorbeste sau nu cu mine..Ce nu inteleg, este ce Dumnezeu caut eu afara, in ploaie, asteptand un argument care sa ii raspunda la intrebare.

Am venit dupa ea, m-a intrebat ce vreau...buna intrebare. Ce vreau? Pentru prima data, am ramas fara argumente, fara niciun cuvant. Intoarcerea mea a fost cea mai proasta alegere, cel mai nenorocit lucru. Nu trebuia sa fac prostia asta, nici nu vreau sa stiu ce mi se intampla acum. Trebuie sa o urasc, sa devina in ochii mei fetita acea enervanta. Cu Ino nu am nici o problema, am scapat deja de ea, daca nu ma insel, a ajuns la ea acasa, dar de ce nu pot sa fac asta si cu Sakura?

- Ridica-te, o sa racesti, iar maine plecam in misiune. Spun in timp ce o prind de brat si o trag dupa mine undeva la adapost, era deja uda din cap pana in picioare.

Tremura din toate incheieturile, avand mainile incrucisate la piept. Nu ma privea, se uita la cimentul de sub picioarele noastre fara sa scoata o vorba, ma enerveaza felul in care se comporta, ma enerveaza ca nu mai e cum era inainte..sunt atat de confuz! Imi dau jos hanoracul si il pun pe umerii ei, facand-o sa tresara si sa isi atinteasca ochii asupra mea. Uimirea i se citea pe fata, dar mai era ceva. De cand m-am intors, singurul fel in care ma privea era indiferent si rece, dar acum..e ceva ciudat.

Ma incanta faptul ca nu ma mai priveste cu ura, m-a facut chiar sa schitez un zambet. Doar cand ma gandesc ca ea m-a iubit..dar de ce, numai ea stie. Care a fost motivul, nu am facut decat sa ma comport urat si sa incerc sa o indepartez. Oare isi mai aminteste..motivul pentru care m-a iubit? Felul in care ma privea, atata caldura, ochii ii sclipeau de fericire, iar acum..acum sclipesc din cauza lacrimilor ramase pe sub ploape.

Sakura Pov:

Ce dr..u se intampla cu mine? E atat de aproape, dar...nu destul. Frica, a disparut. Sunt nervoasa, dar nu in felul ala, sunt nervoasa datorita prezentei lui, ma nelinisteste...ma emotioneaza. Zambeste, dar nu pot sa citesc nimic din privirea lui, nu stiu ce gandeste. Pana acum cinci minute nu il vroiam nici la 100 de metri de mine, dar acum totul este diferit.

Pana acum, am incercat sa ingrop acea amintire, sa scap de ea, sa ma inchid in propria mea lume si sa ma comport ca si cum nu ar fi existat, dar este o parte din mine, trebuie sa accept ca este acolo si sa merg mai departe. Usor de zis, greu de facut...Doar sa ma gandesc la vreun contact cu Sasuke sau oricare alt baiat, precum un sarut sau imbratisari, iar acele imagini blestemate imi vin in minte.

Inchid ochii si ma gandesc la cum ar fi sa ma sarute un baiat, atat de subtil gingas..totul este inlocuit imediat de atingerile si saruturile violente, precum si de vocea groasa care imi striga numele in mod repetat in timp ce hainele imi erau rupte. Ii vad din nou chipul, acei ochi cenusii, atat de seducatori si vicleni, zambetul care ii forma mici gropite in obraji, parul negru si rebel, era frumos, la inceput ma simteam putin euforica in preajma lui, cum s-ar simti orice fata in compania unui baiat frumos,dar ce a facut..

Putea sa aiba orice fata pe tava, dar a ales un copil de 14 ani..un nenorocit cu o minte bolnava, care merita omorat incet si dureros. Deschid ochii, incercand sa elimin toate imaginile, daca fac asta si in viata reala, imaginile vor reveni? Daca il sarut pe Sasuke acum..o sa imi apara din nou chipul lui, asa o sa ma bantuie toata viata? Pana acum nu am incercat, nu m-am gandit niciodata sa confrunt problema. Cand eram mica, imi era frica de intuneric, iar ca sa scap de frica, am stat in bezna sa vad ca nu o sa patesc nimic.

Acum ar trebui sa fac acelasi lucru, sa scap de frica asta, dar nu pot sa sar pur si simplu pe el..nu pot nici sa ii zic : „Sasuke, stii..am fost violata si imi e frica sa ma apropii de vreun baiat pentru ca de fiecare data il vad pe violator, ma lasi sa te sarut sa vad daca mai am traume?” Nu sunt in stare sa fac asta, mai ales ca ar fi ciudat, suntem coechipieri..colegi, iar Sasuke nu m-a suportat niciodata..deci..Orice gand am avut cu el, trebuie eliminat. Imi sterg lacrimile de pe obraji si imi dau hanoracul jos, intinzandu-l spre el. Ma privea ciudat, oftand sonor.

- Ia-l, nu imi e f-frig. Frumos, adevarul e ca dardaiam, iar el stia asta. Cred ca ce m-a dat de gol a fost maxilarul care tremura ca toti dra..i.

Ma pune sa ma imbrac cu el, dar il refuz. Acum era furios, i se citea usor pe fata. Face un pas spre mine, iar eu fac unul in spate, comportandu-ma de parca ar fi gata sa ma loveasca.

- Ce naiba e cu tine, nu o sa te mananc. Te sperii si daca se apropie cineva de tine, daca nenorocitul ala te-a violat, nu inseamna ca eu o sa.. Vocea i se stinge rapid si nu apuca sa termine fraza.

Nu stiam cum sa reactionez, el a stiut in tot timpul asta..De unde stie? Fara sa ii spun nimic, ma indepartez cat mai repede, sperand sa ramana pe loc. Imi era rusine, nici o replica nu era nici pe aproape potrivita sa ii spun, ma simteam atat de prost, speram sa nu mai dau niciodata ochii cu el.Ajung repede acasa si constat ca nu e in urma mea. Daca o sa mai spuna cuiva? Ajung in camera unde era intuneric, iar cand apas pe intrerupator, becul explodeaza. Exact de asta aveam nevoie, sa stau sa montez becuri.

Ma indrept spre usa, iar cand am vrut sa ies din camera, am fost trasa de mana, iar usa s-a inchis. Tot ce vedeam erau ochii rosii, asa ca mi-am dat usor seama cine e, probabil de asta si-a activat sharinganul. A venit din nou, eram putin socata, nu inteleg motivul pentru care a venit. Nu are cum sa ii pese,doar e Sasuke. Chiar si asa, stie totul,deci una in plus nu o sa cauzeze mai mult rau. Trebuie sa imi infrunt fricile, ei bine, asta e momentul.

Cu o mica ezitare, ma apropii de el, pana cand eram despartiti de cativa centimetri.Nu stiu ce era in capul meu si mai mult ca sigur acum o sa ma creada nebuna, pana si eu ma cred nebuna, dar.. Se intamplase,il sarutasem, iar eu asteptam ca temerile mele sa se adevereasca.Si iata-le, dupa mai putin de cateva secunde, tot ce mi se intamplase se contura din nou in mintea mea,facandu-ma sa ma despart de el.

- Imi pare rau, eu..Nu apuc sa termin fraza pentru ca de data asta,Sasuke ma...saruta. Uitasem de tot, numai el mai ramasese in mintea mea,dar nu a durat mult timp, mi se intampla ca prima data.

Am vrut sa ma opresc, sa il imping, dar in ciuda a ce simteam, corpul nu imi raspundea la nici o comanda. Desi ma chinuiam singura, nu vroiam ca el sa se opreasca. Tremuram, imi era frica, dar nu puteam sa ii pun capat, nu vroiam. Nu ma gandeam la principii, la mine, la ce o sa se intample, la nimic. Vroiam doar sa continue, iar asta se intampla. Eram in pat, nu eram sigura ce haine mai purtam, iar Sasuke era peste mine.

- De ce esti aici? Vorbele mi-au scapat rapid printre buze, nici nu stiu cand am gandit aceasta intrebare, nu eram sigura nici daca am spus-o eu.

- Pentru ca stiu ca asta o sa te ajute sa treci pese acea noapte. O sa te fac sa uiti tot ce se va intampla in seara asta, iar maine iti vei aminti doar ca frica a disparut. El vrea ca eu sa uit, dar eu nu..Si nu inteleg..

- De ce? Glasul imi era ragusit si tremurand. Ii simteam degetele plimbandu-se pe obrazul meu, imediat si buzele sale peste ale mele.

Buna Liss!

Uite-ma si pe mine ajunsa la next, cam tarziu dar asta e.... Vacantza asta ma prinde doar pe afara la prieteni.
Iti multumesc mult ca m-ai anuntat, sper sa o faci si in continuare. Acum, revenind la capitol...
A fost superb scumpo, nu am cuvinte! Sasuke oare tine la ea sau e doar asa... o noapte?
Eu sper sa fie mai mult de atat.
Ok, pai, mai multe ce sa spun? Doar un Zbye si Next!

Hei hei
Ajung si eu cu o oarecare intarziere, dar totusi ajung.
Ei bine, chiar imi place ceea ce se petrece pe aici. Totul prinde un contur foarte frumos, magic. Sunt chiar foarte curioasa sa vad cum o va face Sasuke sa uite... Sper ca Sakura sa nu mai sufere... Si... sper ca ei doi sa fie impreuna.
Abia astept sa vad cu ce ne mai uimesti, deci astept next-ul.
Spor la scris si la idei

Kiss & Hug

LexX^^

Am ajuns si cu capitolul asta, e 2:51 si eu nu pot sa dorm, macar asta sa fac Sper sa va placa capitolul asta, urmatorul o sa vina destul de repede
Lectura placuta! :)

Capitolul 9

Sakura Pov:


Urechile imi erau infundate, asa imi puteam auzi clar respiratia, o senzatie destul de ciudata. Liniste, era atat de bine. Eram constienta de faptul ca abia m-am trezit, dar aveam o dorinta arzatoare sa ma arunc din nou in bratele somnului si sa stau cuibarita acolo inca cateva ore. Incerc sa imi conving corpul sa se miste, sa ma ridic, dar nu raspunde la nici o comanda, asta era lucrarea subconstientului meu. Oftez si reusesc intr-un final, sprijinindu-ma in maini.

Deschid usor ochii si imi indrept privirea spre geam. Totul era neclar, ca si cum m-as chinui sa vad printr-o ceata deasa, dar imaginea devenea din ce in ce mai clara, iar durerea usor simtita in ploape disparea si ea. Singura stare care a ramas neclintita, era somnolenta. Imi ridic mainile in aer si ma intind, oftand din nou, de data asta mai zgomotos. Ma uit in jos, eram doar in lenjerie intima, ciudat. Inainte iubeam sa dorm asa, camera mea a fost mereu prea calduroasa, dar am incetat pentru ca Tsunade mai trimitea persoane sa ma trezeasca dimineata.

Mintea imi e putin incetosata, nici nu stiu cand am ajuns acasa aseara. Trebuia sa ma duc acasa la Sasuke, dar nu tin minte daca am fost sau nu. Ma indrept spre baie, trebuia sa fac un dus revigorant, aveam nevoie ca de aer, nu imi dau seama ce e cu mine, sunt atat de molesita. Dau drumul apei si ma bag sub dus. De fiecare data, apa e nepotrivita. Ba prea rece, ba prea fierbinte, de data asta era rece, extrem de rece. Bun. Am reusit sa ma trezesc, acum trebuia sa imi fac bagajul.


Imi bag in rucsac cateva haine si ce mai aveam nevoie, iar ceva de mancare o sa iau in drum spre iesire. M-am imbracat repede, era putin cam tarziu, deci nu prea aveam timp de pierdut. Ce mi-a luat mai mult, a fost sa ma aranjez cat de cat, inainte sa termin, aveam niste cearcane imense, dar acum sunt aproape invizibile. Cand m-am aplecat sa iau rucsacul, sub pat, era un fel de lantisor barbatesc, negru din metal, lung, cu cateva margele dreptungiulare departate.

Stiam sigur ca il mai vazusem undeva,imi parea cunoscut, probabil a fost al tatei. Nu am mai umblat de mult prin camera, poate nu l-am vazut cand am mai facut curat, mai mult ca sigur i-a cazut cand a intrat in camera mea. Il pun la gat si ies pe usa, in cateva minute aveam sa ajung la locul intanlirii. Astazi ma simteam bine, fara griji, in afara unui sentiment de nostalgie care a aparut de cand m-am gandit la tata, de atunci mi se tot deruleaza amintiri, par atat de recente, ca si cum s-ar fi petrecut ieri.

Cu toate astea, eram fericita. Ciudat, dar nu ma temeam de locul in care plecam si de cel pe care o sa il vad. Acea amintire, parea un vis urat, indepartat. Siguranta pe care o simteam, avea legatura si cu faptul ca nu mergeam singura, stiam ca Naruto o sa ma protejeze daca e nevoie, chiar si Sasuke. Suntem colegi, prieteni, dar nu cred ca o sa mai am nevoie, imi pot purta singura de grija.

- Scuze pentru intarziere. Reusesc sa scot vorbele un pic cam greu, alergasem ceva timp pentru a ajunge mai devreme. Amandoi ma priveau, iar Naruto imi oferea un zambet larg, facandu-ma si pe mine sa scot unul.

Sasuke nu zambea, doar privea, dar de data asta, era ceva ciudat in privirea lui. Peste cateva secunde, isi duce discret mana la gat, parca cautand ceva. Ce intoarce si incepe sa mearga, tipic lui. Asta este baiatul care m-a cucerit in copilarie. Cum? Facand nimic. Indiferenta lui ma atragea, de fiecare data cand ma privea mai mult de o secunda, cautam ceva de care sa ma sprijin. Acum, mi se pare straniu, nu ma mai atinge nimic, nu a mai ramas niciun sentiment.

Mergeam si noi in urma lui, nu ne-am obosit sa il prindem din urma. Era o distanta de un metru sau doi, iar Sasuke era cel care mai micsora pasul pentru a ajunge in rand cu mine si Naruto. Dupa cateva minute de mers si linite, Naruto a inceput sa se planga ca facem pe dadacele si ca meritam misiuni mult mai importante. As vrea sa spun ca nu ma asteptam, dar stiam ca o sa comenteze, el mereu are ceva de spus in legatura cu orice.

- Nu e asa de rau, eu iubesc copii. Spun in timp ce ii zambesc. Nu stiu ce imi venise sa spun asta, chiar nu stiu.



- Nu e adevarat, tu urasti copiii. Ai bate unul cu orice ocazie. Incepuse sa rada, iar eu faceam la fel, spunea adevarul.


- Ai dreptate, nu ii suport, dar imi place sa spun ca ii iubesc. Cred ca sunt sigura persoana care uraste copiii.

Am mers cateva ore bune, drumul era destul de lung. Nu era obligatorie o data de sosire, asa ca puteam intarzia cu o zi, chiar doua. Nimeni nu mai spunea nimic, discutiile mici pe care le aveam, erau mai mult intre mine si Naruto, Sasuke raspundea mai greu la inceput, dar pe parcurs, ne-a demonstrat ca stie sa soializeze. Am hotarat sa ne ducem la un hotel, aveam nevoie de odihna si de somn intr-un pat adevarat, nu pe pamant, sub vreun copac, ingropati in gandaci.

Ne-am cumparat niste mancare proaspata si ne-am gasit un loc. Eu si Sasuke am asteptat sa se prepare mancarea, iar Naruto a insistat sa ia el camerele pentru ca stie sa negocieze si nu stiu ce a mai spus el. Eram prea obosita sa ma cert, chiar daca stiam ca o sa faca o prostie. Inevitabilul s-a produs imediat, in loc sa ia camere separate, a luat apartament in care erau doua camere. Pentru mine nu era nici o problema, aveam camera mea, dar ei vor dormi amandoi intr-un pat, nu tocmai mare.

Au inceptut sa se certe, inca putin si se luau la bataie. Iau cheia si ii iau de mana pe amandoi, tragandu-I dupa mine. O morala scurta a fost de ajuns sa ii potolesc, acum ma pot odihni in pace. Cat timp Sasuke s-a dus la baie, eu mi-am scos hainele din rucsac. Usa se deschide, iar din celalalt dormitor vine Naruto cu o expresie sinistra si un tub de crema in mana. Se apropie de usa baii si incepe sa dea pe jos si sa o intinda exact in fata usii. Se ridica si se arunca in pat langa mine. Stiam ce o sa se intample, de aceea am vrut sa ma ridic si sa sterg de pe jos pentru a evita o noua cearta, dar a trebuit sa ma lupt cu Naruto care ma trantea in pat de fiecare data cand ma ridicam.

Usa baii se aude, nu am avut timp sa spun nimic, doar sa intorc capul si sa il vad pe Sasuke dezechilibrandu-se si cazand jos, in fund. Incercam sa ma abtin, era rosu la fata si enervat, iar blondul, care e blond si la minte, era trantit in pat, inecandu-se in hohote de ras. Cat mai serioasa posibil, ma ridic si ma indrept spre Sasuke, cu intentia de a-l ajuta, dar inainte sa ii dau mana, alunec si eu, cazand langa el. Hohotele de ras deveneau mai zgomotoase, nici eu nu ma mai abtineam, chiar daca aveam nervi, pana si Sasuke radea.

- Sasuke, tu chiar..razi? Trebuie sa spun, nu stiam ca ai atatia dinti. Naruto avea dreptate, el chiar radea, cred ca e prima data in viata facand asta si imi taia respiratia, zambetul il facea atat de frumos.

Machiaj si Haine/Par (Coada impletita, in cazul de fata: roz)