Legaturi [+16]

Wow, e super. Imi pare rau ca am ajung atat de tarziu !!
DAr ai un fic grozav. Capitolul a fost plin de suspans si de mister. A fost exact pe placul meu. Abea astept capitolul urmator. Vreau sa aflu care e faza cu |Katy. Ca tot veni vorba de ea, imi pare rau pt ea, insa asta e soarta pe care si-a aleso. Si Kuro, de ce e viata asa de cruda cu ea ?? Sper sa treaca peste toate si sa accepte ajutorul lui Deidara. Si cu copilul , cum a ramas cu copilul ??/ Deci vreau nextul, pentru ca ma omoara suspansul asta. sper sa il aduci curand. Bafta la scris scumpa kiss

!!!

Kuro este insarcinata, repet, in 3 luni si jumatate. Va multumesc ca imi cititi ficul, va iubesc :*

- Capitolul 58: Legaturile se scurg -

Legaturi [+16] - Pagina 7 Vampire-kisses-anime-cute-31000

Legaturi [+16] - Pagina 7 Vampire-kisses-anime-cute-31000

Narator POV:

Acum, ea si Katy, impartasesc totul. Katy se ridica din pat, scotand un tipat, dar observa cearsaful gol... Isi lasa privirea in jos dezamagita, iar in momentul acela, Kuro intra intr-o mare. Nu vedea nimic, iar in fata ei era Katy, cu sanii si partile intime acoperite de parul sau foarte lung. Ochii sai rosii o priveau fix ppe Kuro cea nedumerita, imbracata in negru din cap pana in picioare, desi ea in parc avea o rochie mov.

Kuro se simtea, de fapt, ERA pierduta. Nu stia unde se afla, era speriata si totul parea un vis al naibii de real. Katy o priveste in ochi. Incepe sa ii simta parfumul si respiratia din ce in ce mai aproape. Se apropie una de alta, iar Katy ii ofera o imbratisare lui Kuro. In acea stransoare inimaginabila, Kuro isi revine la normal.

Kuro POV:

Am revenit la normal. Deschid ochii si ma aflu in camera mea. Simt ceva sub capul meu, iar cand ma ridic imi dau seama ca e bratul lui Deidara, care saracul, adormise deja, cu capul intr-o parte. Ma asez incet, din nou pe mana sa, insa fara speranta, pentru ca reusesc sa il trezesc. Acesta isi deschide lenes ochii, si si-i mareste cand ma vede.

- Te-ai trezit? Esti bine? ma intreaba acesta luandu-ma in brate. De ce naiba nu vorbesti cu mine??
- Pai, e ceva foarte complicat, ii raspund eu incepand sa plang. Nu ai...

Ma opresc pentru ca Deidara si-a pus degetul aratator pe buzele mele, pentru a ma face sa tac. Isi pune mana sub barbia mea lasciv, si incepe sa-mi linga buza inferioara. In momentul ala ma treceau toti fiorii, asa ca am deschis gura, facand loc sarutului.

- Voiai sa zici ca nu as intelege? S-a intamplat vreodata sa nu te inteleg? Sau abia astepti acel moment? ma intreaba blondul incruntat, mangaindu-ma pe umar.
- Mi-e frica... Mi-e frica de tot ce e in jurul meu. Adevarul e ca... Orice incerc sa fac, sunt o lasa neputincioasa incapabila de a isi apara pielea. Pur si simplu Katy a intrat in mine si imi arata unele lucruri. Nu imi amintesc fix ce, insa imi raman tiparite in subconstient si mi le amintesc uneori, sau pur si simplu am fractiuni de secunda in care imi mai amintesc... Nu stiu ce sa fac, simt ca mor... ii spun eu pe nerasuflate, incepand sa plang.

Deidara se induioseaza, luandu-ma strans in brate, astfel cazand peste mine, si punandu-si capul pe pieptul meu, lasandu-si parul blond liber de-a lungul gatului si abdomenului meu.

- Totul va fi bine, vei vedea, imi spune el sarutandu-ma pe gat, asta nu inainte de a isi ridica privirea perversa spre mine.
- Te iubesc, soptesc eu printre lacrimi, coborandu-ma la nivelul lui, lipindu-mi obrazul de al sau.

Mi-am dat seama ca... ma simteam bine. Nu era o crima sa pari slaba in fata cuiva, atata timp cat persoana respectiva e gata oricand sa te protejeze si sa iti fie alaturi. Deidara nu reprezinta inca ceva pentru mine. Katy m-a parasit, dar el e mai mult ca o prietena, sau ca un simplu iubit... El ... este pur si simplu partea din mine, optimista, dar si perversa, care isi impune mereu punctul de vedere ca si acum... pentru ca si el e sigur ca nu va fi nimic bine, dar ma simteam bine ca tine la mine. Nu cred ca mi-as mai putea imagina viata daca i s-ar intampla ceva...

Narator POV:

Intre timp, Katy s-a dus afara, unde era Orochimaru alaturi de un pergament. Acesta o zarise, insa o ignora. Astepta ca ea sa-l bage in seama, ceea ce a si facut.

- Orochimaru... ce faci? intreaba fata nedumerita, frecandu-si ochii rosii.

El nu ii raspunsese, deoarece era destul de concentrat, dar a zambit cand a receptionat mesajul intrebarii. Face mai multe semne din maini, se ridica, iar din pamant ies sase sicrie.

- Aceasta este noua mea opera de arta, Tama. Te rog sa privesti. Cand aceste sicrie se vor deschide, dar nu numai, spuse Orochimaru, si iesira alte patru din pamant, lumea se va schimba pentru totdeauna. Multi nu au putut fi invocati din cauza faptului ca sufletele lor au fost deja eliberate, cum ar fi acea batrana din clanul lui Deidara, de care, bineinteles trebuie sa scapam, insa... te rog sa privesti asta, spuse el, aratand spre sicriele inchise.
- Dar... pentru asta, nu-ti trebuie corpuri de sacrificiu? intreaba Katy nedumerita.
- Eu ma ocup cu furtul de morminte, insa corpul lui Sasori a fost macinat de ape acum cateva zile, asa ca... iti prezint, prada! spune acesta scotand limba afara, impreuna cu un sunet ca de sarpe, aratand spre un copac.

Katy intoarce speriata capul spre copac, copac de care era legata nimeni alta decat Karin. Imbracata intr-o bluza neagra murdara si niste blugi rosii, fara ochelari la ochi, roscata plangea si zbiera dupa ajutor.

- Ea m-a tradat inainte... Acum, vom fi chit, iubire, spune Orochimaru aratand spre Karin.

Barbatul se apropie de ea, insa aceasta ii da un picior in glezna, care il face sa cada pe jos, in fata ei. Orochimaru o privea pervers, ceea ce o speria pe Karin, care nu isi lasa teama sa iasa la iveala.

- De ce faci asta? intreaba Karin plangand, aproape de capatul puterilor.
- Ti-e frica cumva? intreaba Orochimaru, lingand-o cu varful limbii pe gat in jos, ajungand intre sani.

Fata, are se tot daduse inapoi pana acum, izbucni, ceea ce il facu pe Orochimaru sa nu se mai opreasca. Cu sicriele langa el, in acea bezna imposibila, el o goni pe Katy, care era deja oripilata de tot ce e in jurul ei. Aceasta, desi nu ii convenea sa o lase acolo pe Karin, stia ce o paste daca 'indrazneste sa se opuna', asa ca pleaca, cu capul in pamant si cu pasi repezi, aruncandu-se in patul sa moale, incepand sa planga, ascultand tipetele, adica ragetele lui Karin.

Orochimaru incepu sa o linga pe Karin pe burta, pe sani si pe gat, facand-o pe aceasta sa geama si sa tipe.

Karin POV:

Mi-am promis ca nu ma voi mai culca cu nimeni inafara de Edward chiar dinainte sa fim impreuna, iar acum fac asta? Ce scuza voi mai avea fata de mine? Incep sa plang, desi eram obisnuita, uitasem senzatia aia de primire a satisfactiei din partea unui necunoscut, bine, vorba vine 'necunoscut', doar ca e foarte ciudat. Incep sa gem, efectiv ma simt prost pentru ca gem, dar nu pot sa nu o fac.

- M-ai... adus. ah, aici. Ce-e vre-ei de-he la mi-ne? il intreb eu printre gemete.
- Sa te omor, sa te fac sa suferi, insa nu inainte sa profit de tine... imi spune Orochimaru.

M-am oripilat grav la auzul acestor vorbe... Nu stiu de ce, dar dupa toata chestia asta, mi-a zburat gandul la Sakura... Oare unde o fi acum? M-am intalnit cu ea pe drum, pentru ca voiam sa merg la Edward dupa ce am fost prin Kusa, dar nu a zis prea multe. Avand in vedere problemele pe care le are, mi-e frica de ce se poate intampla cu ea, asa ca ma las... folosita, pentru moment. Lacrimile... curg... incet.

Legaturi [+16] - Pagina 7 Mod_article906285_1

Legaturi [+16] - Pagina 7 Mod_article906285_1

Deidara POV:

Dorm in liniste, pe o parte, tinand-o pe Kuro in brate. Ma ingrijorez pentru ea, deoarece niciodata nu s-a comportat asa... chiar si cand eram certati imi spunea toate c******e pe care le avea pe cap, acum de ce ar ezita asa? Abia am scos ceva de la ea... Nu mai e aceeasi, clar. O privesc, chiar si cand doarme are o expresie trista pe fata, si se apropie de mine. Pare foarte speriata, oare ce viseaza?

Ma intreb daca ceea ce mi-a zis ea e tot, sau ar mai fi ceva. Ma gandesc ca exista cineva intre toate astea. Cineva care o impinge pe Katy de la spate, dar... cine?

Inchid ochii, si incerc sa adorm... Linistit, detasandu-ma de tot ce e in jurul meu, strangand-o pe Kuro in brate, transmitandu-i ca orice s-ar intampla, eu sunt aici, langa ea...

Frumos sfarsit love

Mi-a placut. Ai un mare talent mai ales in descriere si naratiune. Imi place foarte mult felul cum ,,impletesti" cuvintele pentru a iesi o fraza. Ce sa mai spun? Spor in continuare la scris si iti astept nextul! thank you

Heii , am trecut si eu pe aici.
Deci Orochimaru e un gunoi, ce l-as omori in chinuri.
O foloseste pe saraca Katy si acum o si chinuie pe Karin.
imi cam pare rau pentru cele doua.
Insa cel mai mult imi pare rau de Kuro si deidara. Kuro nu a facut nimic sa merita toate astea, iar saracu Deidara se streseaza in ultimul hal sa o ajute. e un gest foarte frumos din partea lui. Deidara cam e tot ceea ce are nevoie o fata.
Imi place. Sper sa aduci curand nextul !!
Bafta la scris si la idei noi !!! kiss

Arigatou gozaimasu kiss

[size=36]

- Capitolul 59: Eternal -[/size]

Legaturi [+16] - Pagina 7 Tails-long_00360314

Kuro POV:

Simt o respiratie in ceafa, si imi afund capul in pieptul blondului care statea langa mine. Imi era frica, stiam ca e ea din nou, stiam ce se va intampla, dar nu stiu de ce nu pot controla momentele in care sunt posedata de ea.

Baiatul ma strange si el, dar nu indraznesc sa deschid ochii, pentru ca inca nu ma simteam in siguranta. Ceea ce era paradoxal, pentru ca Deidara era ca un inger pazitor pentru mine, dar acum aveam pur si simplu senzatia ca poate intra oricand in mine, chiar daca Deidara era acolo. Simteam ca sunt ca a ei, ca poate face ce vrea cu mine. Ma rugam in gand sa nu patesc nimic, sa ma lase in pace, insa aceasta se aseaza langa mine, si ma intoarce, dar Deidara nu isi da seama. Am inceput sa tip, insa observ ca Deidara nu ma aude.

- Uita-te in spate, imi spune Katy lasandu-si capul intr-o parte si privind in gol, intr-un punct fix.

Privesc si raman oripilata. Corpul meu era inca acolo, desi eu nu eram in el. Nu ma puteam controla, il loveam pe Deidara, insa acesta nu avea nicio reactie. Oare isi dadea seama ca eu nu mai respiram?

Katy ma ia de mana si totul din jur devine ceata, ca dupa o supradoza de droguri. Ce e toata nebunia asta? Ma simt vulnerabila, in nesiguranta si singura.

- De ce imi faci asta? tip eu cu lacrimi in ochi.

Fata asta ma omora. Ma privea fix in ochi, fara niciun fel de expresie.

- Tu esti cheia. Tu ii poti salva pe toti. Kuro, idioato! Tu esti eu! striga aceasta, capatand in sfarsit o expresie pe fata-i rece si palida.
- Nu e adevarat! Vreau doar sa ma lasi in pace si...
- Nu se poate, imi spune aceasta apucandu-mi ambele maini, cu care ma tineam de cap, si apropiindu-se de mine, parca vrand sa ma sarute.

In acea clipa am inchis ochii, am tipat si m-am trezit in corpul meu din nou. Aveam un nod in gat, parca tocmai inghitisem o pastila mare. Dintr-o data, mi s-a facut foarte rau. Inchid ochii si o vad pe Karin, moarta langa un copac, cu Orochimaru langa ea, intr-o padure. E clar ca nu fusesera acolo dinainte. Asta... Asta e padurea de la intrarea in sat. Nu se poate...

Deschid ochii. Era dimineata, iar Deidara statea pe un scaun langa patul meu.

- Ma scoti din sarite, imi spune acesta zambind viclean.

Ma ucidea privirea lui. Acel fel de a fi, acel sarm... ma facea sa cad in genunchi, sa plang, sa ma gandesc cum de el, vreodata, s-ar fi uitat la mine.

- Toata noaptea te-ai foit si ai plans. Nu esti bine deloc, imi spune acesta intinzandu-mi un pahar cu apa.

Inima imi batea din ce in ce mai tare. Am baut acea apa cu incetinitorul, pentru ca voiam sa aman momentul in care ii voi zice ca roscovana noastra 'draga' este moarta.

- Ma enervezi, imi spune acesta luandu-mi paharul de la gura.
- Hey! Mai voiam sa beau! mint eu.
- Ba nu. Acum zii, ce s-a mai intamplat? ma intreaba blondul nepasandu-i de 'setea' mea falsa.
- Iarasi... Katy, cedez eu. Nu o mai suport, Deidara, imi vine sa mor. Mi-a trimis o imagine... Era din padurea de la capat... Orochimaru, ducand cadavrul lui Karin langa un copac, a fost oribil, nu mai pot, tip eu , incepand sa plang.

Deidara ma ia de maini, si ma trage peste el, pe scaun. Ma incojurase cu bratele si incepuse sa ma sarute si sa ma mangaie.

- Va fi bine, iti promit. Ma duc acum, tu stai aici.

Aveam presimtirea ca se va intampla ceva oribil, insa fara motiv. Nu il voi lasa sa ple....

Ma uit in jur. Deidara plecase deja. Imi amintesc. Ma sarutase... Iarasi devin apatica si absenta mintal, nu mai suport... Totul se invarte in jurul meu, asa ca ma arunc pe pat, imi iau ursuletul in brate si incep sa plang. Katy ma bantuie, si nu am cum sa scap. Simt ca nici daca as muri nu as fi eliberata din aceasta durere. Ma priveste, ma vrea, ma tortureaza... Cu ce ma salveaza faptul ca ea imi da aceste imagini? Pot spune ca... o iubesc chiar daca ea vrea sa imi faca rau... Simt ceva special fata de ea, sa speram ca e doar prietenie...

Adorm.

- Sunt aici doar ca sa te salvez... Nu are nicio sansa, se aude o voce plangand in spatele meu.

Intorc capul si raman ingrozita. Katy, statea langa mine, si cu ochii sai rosii, ma privea fix cu singurul sau ochi vizibil din cauza mantiei de par negru.

- Lasa-ma in pace! tip eu atuncad cu o perna in ea. Pleaca de langa mine! Nu eu sunt cheia, te inseli!
- Ba da... eu stiu tot...
- Ce esti tu? Nici macar vie nu esti! Ce se intampla?! Nu vreau sa fim prietene, vreau doar sa te duci dracului! urlu eu printre lacrimi, sarind din pat.

In acel moment ea dispare, iar eu rasuflu usurata. Ma rezem de perete si ma las in jos, dar cand fundul meu sa atinga podeaua, aceasta apare in fata mea, lasandu-si capul intr-o parte, dezgolindu-si altfel celalalt ochi, zambind ca o psihopata. Ma privea prin ochii sai rosii mati, lipsiti de stralucire, cu pupila mica, de Sharingan.

- De obicei, sefii Akatsuki nu sunt nici vii, dar nici morti. Eu sunt prinsa intre cele doua lumi, si de asta am nevoie de tine, dar si de Orochimaru. Eu voi face tot ce-mi cere el, dar stai linstita, nu te voi rani, spuse aceasta incepand sa planga.
- Plangi cumva? intreb eu, ca sa ma aflu in treaba.

Aceasta dispare, lasandu-ma in suspans. Atunci mi-a picat fisa...

- Dar Konan?!
- Konan a fost doar o unealta, imi spune aceasta aparand in fata mea, si privindu-ma fix cu ambii ochi. Iar tu, continua aceasta, apropiindu-se de mine furioasa, cu parul cazandu-i pe jumatatea dreapta a fetei, esti singura mea speranta. Cand dracului vei intelege ca nu am sa te ranesc?! Idioato! urla aceasta, disparand, cand vazuse ca ma dusese in perete, in celalalt capat al camerei.

Au inceput sa se auda plansete cu ecou la mine in camera, desi nu eram decat eu acolo.

- Echipa voastra blestemata... NU ATI FOST IMPREUNA DECAT IN ULTIMUL MOMENT, DAR SI ACUM VA URATI!!! Vreau sa mor odata! se auzi urletul lui Katy, cu ecou, iar apoi se asezase tacerea.

Avea dreptate... Am nevoie de companie, asa ca iau IPhone-ul si il sun pe...

- Akatsuchi... Ce faci?
- Dorm, mersi de intrebare. Tu dormi? ma intreaba acesta somnoros.
- Cu siguranta! raspund eu sarcastica. Vii pana la mine? Te rog, ma simt singura...
- Doamne, ce ai patit, scumpo? ma intreaba acesta.

I-am inchis telefonul, spunandu-i sa se grabeasca, si m-am dus jos, in sufragerie. Era mult prea sinistru, iar afara incepuse sa ploua. Genial! Iarasi era noapte si era furtuna. Observ ca deja se innoptase... Ce Dumnezeu se intampla?

Suna cineva la usa, si observ ca era Akatsuchi. Ii sar in brate plangand, iar acesta nu stia cum sa ma mai linisteasca.

- Kuro, voiam sa vorbesc ceva cu tine, imi spune acesta trist.
- Ce s-a intamplat? intreb eu stergandu-mi lacrimile.
- Tu aveai un frate...

Imi amintesc brusc si nu pot decat sa izbucnesc in lacrimi. Fratele meu demult pierdut... Nu cred ca l-as recunoaste nicicum. Stiu doar ca a fugit de acasa si ca s-a angajat la ANBU Konoha... Era pasionat de... Nu stiu. Mereu desena si abera, era dragut. Pana cand a inceput sa fumeze... Si a fugit de acasa. Nu mai stiu cum il chema... Oricum, acum a primit un nume de cod...

Legaturi [+16] - Pagina 7 Gaiton_Ivana___Shippuden_by_xxMileikaIvanaxx

Legaturi [+16] - Pagina 7 Gaiton_Ivana___Shippuden_by_xxMileikaIvanaxx

- Da... raspund eu printre flash-urile mele mentale.
- Mai stii ceva de el? ma intreaba acesta, schimbandu-si expresia fetei intr-una fericita, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
- NU, raspund eu incruntata, lacrimand usor.
- I-Imi pare rau, spune acesta lasand capul in jos. Kuro, de ce nu am fost o echipa buna? Suntem la un pas de a fi ca Orfanii Ploii, spune acesta.
- Ce vrei sa spui? intreb eu.
- Pai tu ai devenit foarte rea, eu vreau sa devin puternic si nu pot, iar Deidara... e insetat de sange si de putere... spune dolofanul lacrimand si el. Uneori ma regasesc in ceea ce am auzit despre Yahiko... Un copil bun, care a ajuns cum a ajuns, un cadavru controlat ca o marioneta de o tehnica sinucigasa pentru... putere. Apropo, unde e Deidara?
- Cred ca in padure. Mi-e frica, ma ingrijorez pentru el, pentru ca am senzatia ca se va lupta cu Orochimaru, spun eu serioasa catre Akatsuchi, care ma privea atent.

Narator POV:

Intre timp, Deidara o gasise pe Karin legata de un copac, sangerand si plangand.

- Deidara, te implor... PLEACA! Esti, esti in pericol, spunea fata scuipand sange.
- Niciodata. O sa te salvez si o sa plecam aici, ii spune blondul incepand sa o dezlege.
- Deidara! se aude o voce cunoscuta.

Blondul intoarce capul si o vede pe Katy imbracata intr-o rochei alba, ca de mireasa, cu parul lasat liber, cu ochii descoperiti de data aceasta.

- Pleaca. Nu ai nicio sansa. E terminata fata asta... spune bruneta, aratand spre Karin, plangand si disparand, lasand un ecou de suspine in urma sa.

Deidara nu apuca sa faca nimic, pentru ca ii aude glasul lui Orochimaru de dupa un copac. Acesta se indrepta amenintator spre el, vrand sa il raneasca, bineinteles.

- Cred ca ai venit sa te lupti, nu? intreaba brunetul, sarmant.
- Daca asta e singura metoda sa ia totul sfarsit, accept.
- Nu! urla Karin, incepand sa tuseasca. si sa tipe, pentru ca legata, nu se putea autovindeca.

Era clar ca Deidara realiza ca astazi unul dintre ei, va muri, dar totusi nu ii era frica, ceea ce ii dadeamai multa putere.

Deidara POV:

Am prea multe lucruri de facut pentru a parasi lumea, asa ca accept bucuros sa il fac praf pe Orochimaru, deci mi-e un pic frica. Acesta se apropie de mine vrand sa ma loveasca, dar ii blochez repede atacul, fixandu-i mana intr-una din clonele mele de argila.

Ies de sub pamant si ii aplic un sut in barbie, intorcandu-i capul si umplandu-l de sange.

- Nu ma joc, ii spun eu nervos, plin de energie.

Incepuse sa mi se faca un pic frica doar de faptul sa nu cheme intariri, dar ramaneam pe pozitie si repetam in minte taote tehnicile stiute de mine. O sa il inving... Trebuie sa il inving.

Acesta vine spre mine, il iau de umeri, si in arunc in pamant, facand o groapa mare.

- Se pare ca aici va fi ingropat unul dintre noi, imi spune el scotandu-si limba de sarpe.

Nu o pot lasa pe Kuro, asa ca trebuie sa lupt cu tot ce am, pentru ea. "Bosorogul" ne-a parasit deja, deci suntem doar noi, protejandu-ne unii pe altii. Eram intr-un moment de maxima tensiune si trebuia sa ma concentrez pe orice miscare facuta de el, pentru a contraataca. Se pare ca eu conduc acum... Zambesc privindu-l pe Orochimaru plin de sange, tipand de durere. Nu are nicio sansa... O SA IL BAT! Promit asta...

Legaturi [+16] - Pagina 7 Deidara_by_pollypwnz-d54p8jv

Legaturi [+16] - Pagina 7 Deidara_by_pollypwnz-d54p8jv

Deci sper ca Deidara sa castige. Sper sa scape lumea de Orochimaru pentru totdeauna.
Si totusi Kuro are un frate ??? incredibil. Si totusi are fraten si nu mai stie cum il cheama??? Deci asta e prea de tot =)) !!! Sper ca in urmatoarele capitole sa ne dezvalui si numele fratelui ei.
Pfff bai mie tot imi sta gandu, oare ce o sa fie copilu, baiat sau fata?? In orice caz, ceea ce e important acum e ca Deidara sa castige si sa se intoarca la Kuro. Ca tot veni vorba de Kuro, cum adica ea e cheia ??
Deci vreau neaparat nextu !!!!
Deci de nu duci nextul repede o sa fie vai de tine !! Te bat pana nu mai sti nici cum te cheama =)) !!!
Ei bine haide bafta la scris !! :))

- Capitolul 60: I will never find a way to heal my soul -

Kuro POV:

Ma arunc in bratele lui Akatsuchi,incepand sa plang. Pentru ca, desi nu-mi place, trebuie sa recunosc ca sunt o neputincioasa. Sunt inutila, proasta si slaba, iar acest gand ma face sa sufar din ce in ce mai mult. Katy, te rog, macar vino acum cand am nevoie de tine cu adevarat! Spune-mi ce se intampla cu Deidara, spune...

- Hai sa mergem, imi spune Akatsuchi zambind, vazand ca m-am linistit.

Nu, nu ma linistisem, cazusem pe ganduri. Incuviintez din cap si pornim impreuna spre padure. Mai aveam mult de mers, si un sentiment straniu deja ma cuprinde. Imi era frica, eram pur si simplu ingrijorata pentru Deidara. Imi e dor de el, deja nu l-am vazut de destul de mult timp, oare ce se intampla cu el? E bine? Oare Orochimaru lupta unu la unu, sau triseaza? Alergam alaturi de Akatsuchi cat ne tineau puterile, pana cand acesta s-a oprit si mi-a blocat calea cu bratul sau gros.

- Tu ai face bine sa ramai. RAMAI ACUM! Nu iti poti pune in pericol sarcina, Kuro, imi spune acesta, cuvintele sale socandu-ma.
- Nu pot! E Deidara, e...

Acesta imi pune mana la gura.

- Sarcina e cea mai importanta. Ma voi ocupa eu... iti promit.

Aveam incredere in el... In acea clipa, nu m-am putut abtine. I-am sarit in brate. Desi stiam amandoi ca pierdem timpul, nu ne puteam abtine. Eram mult prea suparati, iar el astepta sa se duca acolo... ca porcul la taiere...

Narator POV:

- Oh, baiete, te crezi tare? Ia incearca asta! striga Orochimaru facand semnele tehnicii Edo Tensei.

Privirea increzatoare a lui Deidara deveni una mirata, iar fata i se deschise cu totul. Statea cu gura cascata, priviind sicriele cum ies din pamant, unul cate unul. In primul era Itachi, in al doilea Konan, in al treilea Tayuya, iar in al patrulea Ino. Katy privea totul cu sufletul la gura, ca si cum voia sa intervina, dar ii era prea frica.

- Nu ma bati cu asta, spune Deidara increzator suflecandu-si maneca.

Transpirat, obosit si extenuat fiind, asta nu ii lua din sarm. Era fermecator, era frumos, iti dadea un sentiment de incredere, iar ochii sai albastrii straluceau chiar daca era depasit numeric.

- Mars! striga Orochimaru, si mortii iesira din sicrie.
- Deidara, opreste-ne, opreste-ne, striga Tayuya plangand.
- In curand ne va lua personalitatea si nu vom mai judeca... Te rog, nu ne lasa sa te ranim, sa nu cum..... spuse Ino, care cazu cu capul in jos, si si-l ridica cu o privire malefica.

Blonda se ridica in genunchi si doreste sa foloseasca tehnica de transfer al mintii. Isi pune mainile in sigiliu si incepe.

- Shintenshin no Jutsu!!!!

Desi statea pe loc, tehnica nu se lipi deloc de Deidara, iar Ino cazu la pamant, fara chakra. Orochimaru incepu sa o alimenteze cu a lui. Acest individ ar fi facut orice sa il vada pe Deidara batut. Dar... Oare de ce nu i-a mers tehnica lui Ino?

Dupa un copac, era Katy, care ofta, cazand pe jos, extenuata.

- Nu pot sa cred cat de obositor a devenit... sa folosesti un genjutsu pentru a contraataca o tehnica ereditara...

Asta inseamna ca ea este de fapt de partea lui Deidara? Bruneta se arunca pe jos, cazand cu obrazu-i neted si palin in iarba verde, umezita cu roua. Soarele incepuse sa straluceasca si mai nimic nu se intampla. Cu totii asteptau ceva fenomenal, insa deocamdata nu faceau decat sa se tot loveasca.

Tayuya plangea inainte de fiecare miscare, insa corpul ii era complet controlat. Se manifesta ca o marioneta, deoarece avea miscari ce pareau teleghidate, la fel si Ino, care, spre deosebire de Tayuya, radea... Radea chiar malefic.

Deidara era foarte obosit si isi dadea in sfarsit seama ca este depasit. Avea nevoie de ajutor. Era transpirat, lovit in unele parti, si intr-un final s-a dezechilibrat, dar cineva l-a prins...

- Akatsuchi??! se mira blondul cu ochi azurii.
- Hai sa batem niste zombie! striga dolofanul incantat.
- Mai, mai, mai, spuse Orochimaru pocnind din degete, pentru a face corpurile sa se opreasca, ce avem noi aici? continua el, apropiindu-se de cei doi.

Deidara nu mai rezista. S-a sprijinit pe umarul lui Akatsuchi, si i-a soptit la ureche sa se duca sa o salveze pe Karin.

- Dar nu, tu...
- Du-te!
- Tu nu vezi...
- VOI DOI! striga Orochimaru. Nu ma veti invinge niciodata, netotilor, le spuse acesta dispretuitor.
- O sa iti tabacim fundul si... Deidara, serpii au fund? intreba Akatsuchi scarpinandu-se de dupa cap.
- Esti un aiurit! urla baiatul nervos peste masura, ridicandu-se de pe umarul sau. Iar tu, nu ai ce sa ne faci, intelege o data! Orice ai face, suntem mai buni ca tine! continua acesta.
- Nu si... Daca.... Kuchiyose! Edo Tensei!

Orochimaru zambi, iar cei doi baieti ramasera masca, pur si simplu inapti sa zica ceva. Pana cand si Katy era uimita.

Kuro POV:

Stau pe banca in parc dupa aceasta noapte oribila. Mi-as dori doar sa nu se fi intamplat nimic din toate astea, pentru ca simt ca, intr-un fel, ii cam am pe constiinta pe baieti. Ce tot spunea Akatsuki? Ce-i tot veni cu fratele meu? Am stat atat de putin timp cu el... Oare l-as putea recunoaste cumva? Oare...

- Hey, Kuro! se aude o voce cunoscuta.

Ridic capul si zambesc. In fata mea erau Sai si Hinata, care cred ca, mai nou, flirtreaza. Ii iau in brate pe fiecare si pornim spre noul hotel unde stau ei. Oare ce ma intereseaza pe mine? Nu am niciun chef sa merg acolo, dar ceva din mine imi zice ca trebuie sa vad ceva... care imi va schimba viata. Doamne, sunt nebuna! Uneori imi vine sa rad de mine.

- Si mie, zice Sai razand.
- Ce??!!! urlu eu, stand pe canapea.
- Si mie imi plac macaroanele... vorbeam cu... Hin..a...t...a? spune acesta speriat.
- Kuro, esti bine? ma intreaba bruneta ingrijorata.
- Kuro, te duc pana la mine in camera, unde e mai aerisit, esti ok cu asta? ma intreaba Sai, intinzandu-mi o mana.

Aprob din cap si zambindu-i, pornim impreuna spre camera lui. Acesta imi zice ca daca am nevoie de ceva sa vin, dar m-a rugat serios sa nu-i umblu in lucruri. Doamne, nu sunt genul. Intru la el in camera, si ma arunc in pat. Oare de ce e Sai atat de afectuos cu mine si... ce dracu se aude? Oh, nu, se descarca telefonul. Imi trebuie urgent un prelungitor. Umblu prin camera, si mi se apre ca fac totul mecanic si ca lucrurile trec prea repede. Trec pe langa birou, al carui sertar era pe jumatate deschis si, grabindu-ma, scot sertarul, care cade pe jos, facand un zgomot infernal. ( Oh, Doamne, scuze. );

Observ ca din sertar, cade un fel de carte. Hmmm, m-a rugat, dar nu ma pot abtine, asa ca o iau in mana. Ma simt vinovata, ma simt ca un jeg, inima imi bate si incep sa transpir, chiar daca acolo era mult aer, pentru ca simt ca ma poate prinde in orice clipa. Incetand sa ma mai mocosesc, il deschid. Hey, e un album cu poze. Ce dragut. Uite, aici e el cu fami.... NU SE POATE.

- Kuro esti bine? Am auzit zgomot si...
- Da, Hinata. Sunt... BINE.

Sa nu imi spui ca Sai e fratele lui Kuro ???
Oare el stia asta inca de cand a vazut-o prima oara??? Oara de aia e asa dragut cu ea ???
DEci vreau nextul!!
Vrau sa aflu cum il termina Deidara pe Orochimaru si marionatele lui!!
Vreau ca Deidara si Akatsuchi sa se intoarca in siguranta in sat la Kuro.
Intr-un fel sper ca si Karin sa fie salvata, desi nu prea imi place de ea...
In fine ... in orice caz a fost un capitol grozav, unul cu de toate.
Sper sa aduci nextul repede si bafta la scris :D !!!

- Capitolul 61: Everyone forgot me -

Narator POV:

Cu acest ultim sicriu, Orochimaru incinse spiritele la maxim. Deidara incepuse sa lacrimeze, cu o expresie uimita pe fata. Ochii sai azurii tremurau si erau sticlosi, iar Akatsuchi a cazut in fund, tarandu-se in jos si incepand sa planga cu urlete.

- Cu asta nu veti putea sa ma invingeti niciodata... Ce fel de shinobi, inafara de mine... si-ar... dobori ...maestrul, spuse Orochimaru increzator, lingandu-si buza superioara cu limba lui de sarpe.

Din sicriu iesi nimeni altul, decat fostul lor sensei, maestru, Oonoki. Acesta nu prea stia ce se intampla, avea un zambet pe fata cand ii vazu pe cei doi. Sopti doua cuvinte. 'Elevii mei', apoi ochii ii devenira albi si fu complet sub controlul lui Orochimaru. Batranelul sari la Akatsuchi, pe care, cu ajutorul celorlalte cadavre, il imobilizasera. Deidara incepuse sa se sperie. Isi dadu in sfarsit seama ca este depasit din toate punctele de vedere, insa nu voia sa renunte. Isi incrunta privirea. Nu se putea. In sufletul lui se afla un haos. Vedea acea figura, candva iubitoare si iertatoare, cum vine spre el, atacandu-l. Senseiul sau demult pierdut in intuneric, venind din lumea cealalta pentru a il ataca. Era prea mult pentru el. Sufletul lui Oonoki nu mai putea fi imblanzit nicicum, pentru ca chiar daca constientiza, nu putea reactiona in niciun fel, fiind in intregime marioneta lui Orochimaru.

Era jenant... Un shinobi cu un asa renume sa fie manevrat de un sarpe ca Orochimaru. Deidara isi concentra chakra, dar nu apuca sa atace, deoarece de la spate, Tayuya ii infisese una dintre ghearele sale alungite, prin spate, iesind prin stomac.

Blondul incepu sa gafaie si sa piarda sange.

- Otrava, se ss-i Orochimaru cu o expresie de la care pana si celui mai mare hippie i-ar veni sa il loveasca in locul cel mai sensibil cu putere maxima.
- C***t, se chinui Deidara, tinandu-se pentru a nu cadea, cu toata puterea.
- La naiba! Deidara, rezista, isi spuse Katy, care incerca sa activeze un genjutsu cu ultima ei chakra. Macar daca nu-l voi salva, ii voi ameliora durerea... Deidara, te implor... esti puternic, rezista, concentreaza-ti toata forta... Daca incerc sa intru in el, poate... spuse aceasta ridicandu-si bratul pentru a sprijini de trunchiul copacului, intr-un final, avea sa ajunga pe doua picioare, insa ceva o apuca de incheietura.

Fata isi ridica privirea speriata, iar in fata ei era Ino.

- T***a!!!! striga aceasta ridicand-o cu toata puterea.
- De cand ai atata putere si de cand... Au!

Ino incepu sa o loveasca cu putere pe Katy, care se zbatea, dar cu puterea ei de fata prinsa intre cele doua lumi, nu reusi prea multe, si cazu la pamant foarte usor, cu figura-i palida insangerata si plansa.

- Kuro... As muri sa aflu ca... ma iubesti, spunand aceasta cu ultimile puteri, devenind inconstienta.

Ino nu arata nicio expresie. Nu privea nicaieri, iar pupila mica ce i se distingea prin perdeaua de par blond era de fapt oglinda unui suflet disperat, doritor de libertate. Blonda porni spre Deidara, lacrimand in tot acest timp.

- Nu incerca sa respiri! Este fara de speranta, se auzi vocea Tayuyei catre Deidara, parca fortata si tremuranda.

Aceasta isi rotea cu cruzime gheara prin trupul baiatului si o misca de sus in jos, neafisand nicio traire, netransmitand niciun sentiment pe chipu-i sec.

Deidara se chinuia sa ramana in picioare si sa faca niste sigilii, insa i-o luase Itachi inainte. Il luase pe Deidara de gat si il smulse brutal din gheara demonului, aruncandu-l in fata unui sarpe.

- Deidaraaaaaa!!!! urla Akatsuchi in disperare. Vin acum! Arghhhh! striga acesta, fiind strapus de tepii de hartie ai lui Konan.
- Nu aveti scapare, spuse fata pe un ton robotic, dandu-si capul intr-o parte.
- Deidara, nu inchide ochii, sopti Katy cu ochii semideschisi. Daca doar... m-as putea ridica, nu te voi avea pe constiinta...

Intre timp, Karin se chinuia sa scape, si intr-un final reusi, onduindu-si trupu-i firav de trunchiul copacului, iesind din eterna stransoare chinuitoare. Aceasta se grabi la Akatsuchi, ii trase un pumn puternic lui Konan, si isi bagase mana in gura baiatului, care incepu sa se vindece, apoi incepu sa se muste singura, consumandu-si chakra, dar in acelas timp, salvandu-se de la o moarte cumplita.

- Du-te la Dei! Ma ocup eu de ea, spuse Akatsuchi ferm, ceea ce nu-i statea in fire.

Roscovana incuviinta, isi puse ochelarii pe cap, si sari spre Deidara, dar o auzi pe Katy chinuindu-se.

- Ka...rin... eu, il... pot... salva, spuse aceasta.

Roscovana o ignora, dandu-si seama ca e una dintre pionii lui Orochimaru, dar negandindu-se la potentialele sale intentii bune.

Bineinteles ca fata, aruncandu-se cu capul inainte fu usor invinsa, si si mai usor, pusa la pamant si luata prizoniera din nou. Konan si Tayuya o tineau fiecare de o mana, avea o pozitie de rastignita pe cruce si sangera. Ramasese fara pic de chakra, si se gandi ca ar fi fost bine sa o asculte pe Katy.

In timp ce toate acestea se intamplau, Deidara fu muscat de Karui, sarpele lui Orochimaru, de gat, si sustinut de acesta.

- Otrava ii va patrunde in tot corpul, dar cel mai bine este sa il tinem asa, incapacitat. Nu este nici mort, nici viu. Este ca intr-un fel de coma, dar nu se va mai trezi niciodata, spuse Orochimaru, dandu-i bretonul peste cap blondului, ai carui ochi de safir fura inchisi pentru totdeauna.

Se pare ca Deidara fu intr-un final invins de Orochimaru, lasanduu-i in urma pe Akatsuchi si Karin, si bineinteles si pe Kuro si copilul lor. Cu siguranta n-o sa si-o ierte niciodata...

- Deidara! Nu! Te rog, se auzi glasul disperat al lui Akatsuchi. Am sa te omor, sarpe netrebnic! sari acesta pe Orochimaru, lovindu-l isteric.

In acea clipa, acestia folosira jutsu-ul de transport, teleportandu-se, Karin cazand pe jos.

- Nenorocitii! urla Akatsuchi batand in pamant. Nu se poate!

Dolofanul incepu sa planga, iar Karin i se puse in brate, tinand un fir de par blond in mana.

- Ce ai de gand cu asta? intreba el curios.
- Le vom gasi locatia cand imi voi reveni... Ii vom putea lua trupul lui Deidara... Nu il vom lasa in mana lor! spuse roscovana hotarata, cu lacrimi in ochi, avand in vedere ca ea nu plange niciodata...

Intre timp, ei se teleportasera la ascunzatoarea din Nord, din Tara Apei. Era un fel de pestera, dar foarte luxoasa. In varful muntelui, se afla cabana unde statea Katy, pe pat, inconstienta. Aceasta isi deschise intr-un final ochii sangerii, si isi dadu parul din fata. Trebuia sa il salveze pe Deidara! Trebuia sa...

Usa era blocata. Era practic sechestrata intr-o cabana intunecata, intr-un loc necunoscut. Aceasta se aseza pe jos si incepu sa planga. Era doar un suflet chinuit, nimic altceva. Suferea si nu voia sa o vada si pe Kuro la fel, insa intr-o zi, cu siguranta vom afla cu totii ce voia ea sa ii transmita, dar cert e ca... are nevoie sa iasa din acest stadiu, oricare ar fi pretul. Voia sa devina o persoana, nimic altceva, dar se pare ca toti au uitat-o...

Se pare ca nimeni nu-si mai aminteste de acea fetita sprintena de candva, care zambea mereu, care o sustinea mereu pe Kuro, care era cea mai buna prietena a ei... a ajuns doar un suflet chinuit, prins intre cele doua lumi, dar care nu-si poate controla calatoria dintr-una in cealalta si care nu poate decat sa sufere si sa incerce sa retraiasca psihic acele momente, agresand-o si hartuind-o psihic pe Kuro.

Intre timp, Kuro statea la masa, privindu-l pe Sai in ochi. Ceva era ciudat la el, avea o poza cu 'el si familia lui', iar in poza era ea. Nu se poate, e mult prea ciudat. Incearca sa se faca ca nu s-a intamplat nimic, si sa zambeasca,. Se gandeste la scumpul ei Deidara. Isi spune ca sigur l-a invins pe Orochi, insa deodata, are un sentiment ciudat, si fuge la baie.

Incepe dintr-o data sa vomite tot ceea ce a mancat, plus mult sange, apoi lesina.

Kuro POV:

Ma aflu sub apa si nu pot respira. Simt ca ma sufoc, simt ca in curand voi muri. Toate imi zboara prin cap, oare Sai e chiar fratele meu, oare...

- Kuro, se auzi o voce.

Era Katy. Nu pot sa cred ca mai are tupeul sa nu ma lase in pace. Imi vine sa o lovesc, imi vine sa...

Katy POV:

Era datoria mea sa-i spun... Ca veche prietena... Este o prietenie dincolo de mormant...

Kuro POV:

Aceasta ma ia in brate dintr-o data, iar taote gandurile mi se opresc. Deschid ochii, pe care nici nu-mi amintesc sa-i fi inchis si ma trezesc intr-o camera de adolescenta, in care batea lumina rosie. Dau jaluzelele in jos, si inchid ochii.

Era un fel de pestera unde erau Ino, Tayuya, Itachi si Konan reinviati, pe langa Orochimaru, facandu-i vant.

- Faceti tot ceea ce va spun, si va voi da viata eterna... Libertate! Pentru totdeauna! Nu va suna niciodata ceasul pentru voi! spuse acesta perfid, privindu-ma.

Am deschis ochii, si am simtit o respiratie in ceafa. De ce cand am o viziune simt mereu nevoia sa inchid ochii inainte? E ciudat e...

Am incremenit de frica in momentul in care am observat ca doi ochi rosii, din spate, in bezna, sunt atintiti asupra mea. Inima imi batea, si simteam un fel de racoare in inima si o arsura in plamani... Incep sa cred ca Katy e de fapt... O fantoma, si ca nu a existat niciodata... Ca mereu a fost o parte din mine, mai ales pentru ca nimeni nu-si mai aminteste de ea foarte bine... Sunt speriata...

- Kuro, trebuie sa vorbim, imi spune aceasta pe un ton relaxat, dar sumbru in acelas timp. Eram sigura ca va urma o veste proasta, intregul corp trmurandu-mi ca la Parkingson.

Oare ce e? Mi-e frica deja...

Nuuuuuuu!!!!!!
NU e poate asa ceva !!!!!
De ce ????
De ce trebuie sa Deidara sa pateasca asa ceva ?//
Off doamne sper sa fie inca in viata !!!
Sper ca Akatsuchi si Karin sa il salveze.
Si imi pare rau de Kuro, e pe care sa afle vestile groaznice.
Si totusi de ce a vomitat sange ???
Ce s-a intamplat cu ea ???
Aaaaaa, vreau nextul!!!!
Ador ficul !!!!
Te roooooog adu nextul repede!!!!!!

Doamne, cat de rau poate sa imi para ca nu tiam citit ultimele 3 capitole pana acum si imi cer scuze dar am fost la tara waiting

$can\'t see !!!$ nervi!

si te rog ceva! NU-L LASA PE DEI SA MOARA!!!!!PLZZZZ ;;)

as muri eu daca el moare. Si sa o lase singura pe kuro..... ceva nu e in regula daca va muri Dei, simt asta..serios. Si in legatura cu Sai miam dat seama ca el este cand ai zis ca avea parul negru, s-a dus in Ambu Kohoha si era pasionat de desene. Cine mai era asa inafara de Sai? deci te rog din toata inima:NU-L LASA PE DEI SA MOARA!!!!! puppy eyes

Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 05 Aug 2012, 23:05

- Capitolul 62: I'm all alone now -

Narator POV:

Intre timp, Deidara statea inconjurat de sarpele lui Orochimaru, bandana lui stand sa ii cada si parul lui auriu ii era dat pe spate. Blondul avea ochii inchisi, era transpirat, iar sangele ii curgea din nas si din gura. Fusese invins de Orochimaru...

- Eu ma gandesc sa ii curmam suferinta si sa il omoram, spuse Orochimaru luand un kunai si injunghiindu-l pe baiat chiar in locul in care isi bagase Tayuya gheara.
- Maestre, poate avem nevoie de el in viata, spune Kabuto, iesind din laborator.
- Tu taci! Oricum sarpele asta ii absoarbe chakra. Ai cercetat ceva? intreaba brunetul ssindu-se.
- Da. Planul nostru este abia la inceput, deci trebuie sa asteptam, spuse caruntul.
- Intr-o zi, toata lumea Ninja va fi a mea! Madara, spune acesta pe un ton viclean.

In acea clipa, Madara isi facu aparitia, avand fata bandajata si bandajele pline de sange. Isi scoate din rucsac masca portocalie si si-o pune pe fata, iar cu o voce malefica graieste:

- Dragul meu inamic dar si prieten Orochimaru. Cred ca va trebui sa declaram razboi, dar mai intai...

Acesta ii infisese un briceag in stomac, brunetul cazand cu barbia pe umarul lui. Orochimaru era socat si foarte speriat, scuipand sange si lacrimand. Momentul era de tensiune maxima. Oro avea o privire uimita pe fata.

Orochimaru POV:

Nu pot sa cred ca m-a tradat. Eram... eram prieteni. De cand am parasit echipa 3, din care faceam parte, m-am intors la orfelinatul la care, cu 6 ani in urma, am stat timp de 14 ani. Stiam ca il voi gasi acolo... Stand pe o banca si plangand, copilul care nu fusese acceptat niciodata, purtand permanent o masca, spunandu-si Madara. Am trecut de el insa, pentru ca nu voiam sa imi amintesc trecutul, insa... intr-o zi...

~ Flashback ~

Ma ciocnesc de el pe strada. Silueta intunecata, privirea sumba a unui singur ochi, stiam cine e...

- Vino cu mine, spune acesta impunandu-mi supunere vorbelor sale.

Pornind speriat, acesta ma ia de incheietura si ma teleporteaza intr-o camera ciudata, cea in care ma aflu acum. Locul in care mi-am inceput viata de raufacator si locul in care imi voi da ultima suflare, se pare.

Baiatul imi intinde o pelerina neagra cu norisori rosii, iar in fata mea apare o fata in jur de 13 sau 14 ani, intinzandu-mi un trandafir de hartie. Aceasta era micuta, avea parul albastru, ochii caprui, gingasi, in care imi priveam reflexia. Imi zambea. Era atat de dragalasa, incat recunosc, m-am atasat de ea.

- Ne trebuie alta proasta, spune Madara, luand trandafirul si aruncandu-l brutal, facand-o pe fetita sa lacrimeze un pic, dar totusi sa ridice capul si sa ii zambeasca.
- Ne trebuie un lider. Unul ferm, dar nu trebuie sa fie o fiinta umana.
- La ce te referi? intreb eu.
- De exemplu... spune acesta facand un sigiliu, de unde iese un sicriu cu un baietel roscat in el.

In acea clipa, fetita izbucni in lacrimi, iar langa ea, pentru a o consola, veni un baiat roscat, zvelt, cam de aceeasi varsta.

- L-am iubit, Nagato... L-am iubit mult!!! striga aceasta sarindu-i in brate roscatului. Acesta ridica privirea si observ Rinnegan-ul. Raman rigid cateva secunde, apoi imi revin.

- El ne poate ajuta prin Tehnica Celor Sase Cai. Te rog, Nagato, spuse acesta, dandu-si jos masca si privindu-l pe baiat, care incremeni de teama.

De atunci a inceput totul. Acum imi amintesc si de Katy. Totul a inceput cand...

~ Endflashback ~

Narator POV:

Orochimaru scuipa ultima picatura de sange, si printr-o respiratie haotica...

- A-Am crezut ca suntem prieteni. Am copilarit impreuna! La acelas orfelinat! Nu pot sa cred ca mi-ai facut asta! Te-am ajutat, te-am ascultat, ti-am transformat visul in realitate! Visul nostru de mici! Pe care l-am trait amandoi, pe care... Nerecu...
- Da, dar pe lumea asta e loc doar pentru un singur cuceritor. Prietenul meu, imi pare rau, spuse Madara lacrimand, de sub masca iesindu-i picaturi de sange.

Nu ii prea pasa, pentru ca repede si-a sters lacrimile, si a strigat catre cadavre:

- Acum eu l-am ucis pe cel care a inceput tehnica! Va veti supune mie!
- Da! spusera toti in cor.

Orochimaru cazu la pamant. Madara, de dupa masca sa se putea observa ca afiseaza un zambet viclean, nepasandu-i de prietenul sau care sangera in continuare, murind. Madara era un om crud, fara niciun fel de mila sau sentimente...

Intre timp, Kuro era pe cale sa afle despre moartea lui Deidara. Katy descisese gura, insa deodata, primi ca un fel de 'impuls', si cazu in genunchi, incepand sa lacrimeze, cu o expresie fixa pe fata.

- Acum ce naiba? intreaba Kuro, nervoasa fiind de cele ce se intampla.

Katy nu era sigura de ceea ce se intamplase, insa simtea. Simtea ca cel care i-a redat viata e mort acum, si ca e... singura.

- Kuro, te rog! striga aceasta sarindu-i la gat si luand-o de gulerul bluzei. NE ASTEAPTA UN RAZBOI DACA NU TE GRABESTI! striga aceasta disperata, cu lacrimi in ochi.
- Despre ce Doamne Iarta-ma vorbesti? intreaba bruneta nedumerita.
- Kuro... Stiu ca vei simti agonie, singuratate, dar... Deidara a fost invins, spune aceasta trista.
- Si ce? Va fi vindecat, nu? Adica... spuse aceasta oprindu-se, la raspunsul negativ din cap al lui Katy.

Kuro izbucnise in lacrimi.

- E mort, spuse aceasta direct, luand-o in brate si tinand-o pentru a nu cadea.
- E... Eu l-am ucis, spune Katy privind-o fix pe Kuro.
- Am sa te omor! striga aceasta sarind pe ea, dar fara succes.

Katy dispare, Kuro ajungand in camera ei, singura, lasata sa planga. Simtea ca totul se prabuseste, deja isi visase toata viata alaturi de Deidara, iar acesta e... mort, si nimic nu-l mai poate aduce inapoi. Toata viata sa, tot viitorul sau fura spulberate in cateva secunde. C-Cum a putut sa ii faca asta? ' De ce ? ' se tot intreba ea. Intrebari. Intrebari, intrebari si iarasi intrebari. Fara raspuns, in schimb. Nimic nu mai avea sens pe lumea asta pentru ea. Statea serioasa, cu o expresie neschimbata pe fata si lacrima. Isi ridicase bratele in sus, si se arunca pe pat, afundandu-se cu capul in perna si incepand sa planga.

' Sa plang si sa ma plang. Doar la atata sunt buna. Deidara, de ce ai facut asta?! ' se tot intreba ea, inchizandu-si ochii intr-un final.

Intre timp, cineva bate la usa camerei ei, iar ea rosteste un 'Intra' suparat. Pe usa intra Akatsuchi si Karin, impreuna cu Hinata si Sai. Akatsuchi si-a dat seama. Cumva, a aflat. Se asaza in fund pe patul ei, si o mangaie pe cap.

- Imi pare rau... IMI PARE RAU! striga acesta.
- Nu... Nu e vina ta. Vreau sa ii omor pe Orochimaru si pe Katy... Vreau sa ma razbun, spune aceasta ridicandu-si privirea, una aumbra, ca de criminala, care reusi sa il sperie pe Akatsuchi.

Intre timp, Katy fu martora a aruncarii cadavrului lui Orochimaru in ocean. Era oripilata. Plangea si se gandea ca omul care i-a dat viata, acum e mort. Nu mai are de unde sa isi alimenteze chakra, pentru ca ea nu e vie, e o fiinta dependenta de Orochimaru. Nu isi paote produce singura energia, ea o primeste de la Orochimaru, insa nimeni nu stia, dar ea avea o putere speciala...

- Asta lasa-l pe mai tarziu! Hai in Iwa! se auzi vocea lui Madara.

Asta era! Iwa va fi pierduta fara Deidara. Dupa ce acestia il lasara pe Deidara prins in sarpe, intre viata si moarte, Katy se strecura inauntru. Il scoase pe blond din stransoarea sarpelui si il aseza pe jos. Se puse pe vine langa el, privindu-l cu ochii inlacrimati.

- Intotdeauna am vrut sa fac asta, spune aceasta aplecandu-se spre el.

Bruneta se apropia din ce in ce mai mult de blond, si il saruta. Il saruta intens, tinandu-i cu o mana capul, si cu cealalta punandu-i mana pe piept. Incetul cu incetul, Deidara incepe sa respire normal...

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mier 08 Aug 2012, 01:04

NU pot sa cred. Dei e pe cale sa moara. Nu se poate intampla asa ceva !!
De ce ??? De ce ??? Saraca Kuro, imi pare enorm de mult pentru ea.
Si pentru prieteni lui Dei.
Si totusi nu ma asteptam ca Madara sa il omoare pe Orochimaru, e chiar malefic!!!
Off deci nu imi vine sa cred ce intorsatura au luat lucrurile, nu ma asteptam , desi imi place la nebunie !!!
Deci pe bune vreau nextu ca mooor!! Moor sa aflu cum reactioneaza Kuro in continuare, vreau sa aflu ce are Katy de gand sa faca cu Deidara, deci vreau nextul!!!!
Sa il aduci repede te implor !!!!!! Bafta la scris !!!! kiss

Subiect: Re: Legaturi [+16] Vin 10 Aug 2012, 21:37

- Capitolul 63: Rei -

Kuro POV:

Nu mai aveam lacrimi ca sa plang. Sunt atat de insetata de razbunare, incat simt ca pe masura ce fiecare muschi mi se incordeaza de furie, lacrimile nu mai curg, pur si simplu stau blocate in suferinta mea. Deja parca aveam nevoie de el, sa ma ia in brate si sa imi zica ca totul e bine, ca de obicei, insa acum... absenta lui era cauza, iar sufletul mi se imbucataleste. Transpir, iar intr-un final ma ridic si ii rog pe ceilalti sa vina cu mine, sa ne plimbam. Imi placea sa ma plimb, simteam ca ma eliberez de orice negativism prezent in sufletul meu.

Afara se inserae deja. Kuro isi trage un hanorac negru cu gluga peste tricoul de pe ea, si iese pe usa, fara sa ii astepte pe Karin, Aka, Hina si Sai. Acestia se grabesc sa vina dupa ea si sa ii tina pasul. Dintr-o data, neatenta la drum si privind in jos, orbita de lacrimi, dau peste cineva, si cad in fund, cazandu-mi si gluga din cap.

Ma scarpin un pic ochii. M-am cam facut de ras, oricine ar fi. Deschid ochii si vad o mana intinsa. Stramband din nas o apuc, iar aceasta ma ridica. Era un baiat cu parul saten, ochii verzi in care mi se reflecta fata trista, imbracat sport. Imi zambeste.

- Esti cam neindemanatica azi, nu? ma intreaba acesta dragut.
- Mda, raspund eu scuturandu-ma pe fund.
- Eu sunt Rei, apropo, imi spune acesta intinzandu-mi mana si vazand ca il ignor, cu cealalta luand-o pe a mea si punandu-mi-o pe a lui.
- Kurotsuchi, ii zic eu nervoasa, smulgandu-mi mana.

Ceilalti se intelegeau bine cu el, insa mie nu-mi placea deloc. Ceva nu-mi mirosea a bine in toata chestia asta, mi se parea prea dubios ca dintr-o data, are atatia prieteni. Eu mergeam inainte, iar ceilalti in spatele meu, razand si glumind cu Rei. Nu am mai suportat, asa ca am fugit de ei, pana in parc, pe banca unde obisnuiam sa stam eu si Deidara. Imi pun capul in poala si incep sa plang. Plang, si plang, pana simt o mana pe spatele meu. Ridic capul si era Rei.

- Ce ai patit? ma intreaba acesta ingrijorat.
- Lasa-ma! strig eu fugind de langa el. C-Cine naiba esti?! Ce iti pasa atata de noi?! Abia te-am intalnit si tu...
- Ceilalti ma stiau...
- Nu imi pasa! Eu nu te stiam! Pleaca de langa mine! strig eu intorcandu-ma cu spatele la el si lasand privirea in jos, revenind imediat de la expresia nervoasa, la cea trista.
- Era doar o intrebare... Imi pare rau ca te-am deranjat, spune el, apropiindu-se de mine si vrand sa-mi puna mana pe umar.
- Pleaca, ii spun eu, apucandu-i mana si plecand eu de acolo.

Eram deranjata de simplul fapt ca el era acolo si era un fel de Maica Tereza. Nu suportam genul asta de oameni, ma stresa pur si simplu.

Narator POV:

Intre timp, Katy fu prinsa de Madara si inchisa intr-o celula. Ea, care candva fu sefa Akatsuki, era acum capturata de cei pe care candva ii controla si de Madara, cel cu care colabora. Era un sentiment oribil pentru ea. Deidara totusi, isi reveni un pic, insa Katy era slabita, deoarece ii daruise din energia sa vitala. Aceasta plangea si se invinovatea pentru tot. Isi punea nenumarate intrebari, 'de ce'-uri, si plangea nenumarate lacrimi.

Deidara statea in alta celula, insa nimeni nu ii stia starea. Era pur si simplu prins intre viata si moarte.

In tot acest timp, Madara facea planuri alaturi de ceilalti.

- Pentru asta, vom avea nevoie de Katy, spune acesta trimitand niste Edo Tensei dupa ea. Acestia o adusesera pe bruneta, cu o privire de asasina pe fata, refuzand sa vorbeasca.

- Scumpo, spuse Madara apcucand-o de barbie... Ce spui de asta? Razboi, durere, sange varsat...?
- Nenorocitule, sopteste aceasta, primitandu-si o palma de la mascat, palma care nu o opri. Orochimaru nu a vrut decat pace! Dar a trebuit sa vii tu ca sa...

Fata cazu la pamant dupa o lovitura primita de la Madara. Era mai slabita ca niciodata, parca nici macar nu era vie. Ea de obicei era cea respectata, cea care lupta cel mai bine, cea care ii baga frica in san si lui Ino, care acum sta si o priveste de sus. Inainte era cea care le manipula, controla si antrena pe Sakura si Ino, care acum fiecare are cai diferite. Un fel de Yin si Yang al destinului, in care Ino este moarta, dar sta chiar in fata ei, priviind-o cu dispret.

Pe strazile pustii ale satului Iwa, Kuro se plimba singura. Era ofticata de faptul ca, desi suferea, nu avea pe nimeni alaturi. Era devastata, era...

- Hey, Kuro, ce ai cu Rei? intreaba Akatsuchi.
- Nu imi miroase mie bine. E lingusitor. E o persoana rea, e...
- Judeci lumea, spune dolofanul dandu-i geaca lui, vazand ca aceasta se inconjoara cu bratele.

Acesta ii pune geaca pe umeri si o maseaza. Bruneta il priveste trista. Akatsuchi stia ce se intampla in sufletul ei, pentru ca si el simtea la fel, parea insuportabil, dar ea, care era iubita lui. Dolofanul priveste cerul rosu sangeriu, si norii roz cu nuante de mov si rosu-fuchsia, amintindu-si de echipa lor. De toate inramplarile petrecute alaturi de sensei, de atunci cand s-au dus in Konoha si el cu Diedara se tot certau... si zambea. Au fost vremuri frumoase, care acum ii lipsesc. Acesta lacrimeaza, si, spre deosebire de cum ar fi facut Deidara, acesta a lasat lacrima sa se prelinga pe obrazul sau, iar in secunda doi, umarul ii este ud. Cand priveste, o vede pe Kuro, care statea cu capul pe umarul sau, plangand. Desi cat era cu Deidara nu ii tinea partea niciodata, o iubea. O iubea nespus de mult, iar chestia cu Deidara ii marea sansele, fie ca ii placea sa recunoasca, sau nu. Acesta ii zambeste fetei si ii mangaie parul lung, negru.

Si-l trecea printre degete, il rotea, il saruta. Era innebunit dupa parul sau negru, care era acum lung si matasos. Mana lui coboara pe spatele fetei si... se opreste acolo, mangaind-o, incercand sa o linisteasca, insa fara succes. Cu totii stiau ca Deidara nu va mai veni inapoi niciodata.

- Numai daca... Numai daca nu l-as fi trimis acolo, E NUMAI VINA MEA! spune Kuro, privindu-l pe Aka.

Acesta ii lua un deget fetei, si il manevra in asa fel, incat sa ii stearga lacrima, ceea ce Deidara nu facea. In ochii negrii ai fetei se putea citi disperarea si jalea care i-a fost dat sa o traiasca. De ce? De ce Deidara? Nu numai ca era gravida cu copilul lui, dar...

Kuro POV:

Cum ii voi spune copilului meu ca tatal lui sau ei este... mort?! Cum?

Narator POV:

Se intreba bruneta prin siroaiele de lacrimi, privind in jos.

- Eram sigura ca va fi bine... E... Sunt doar eu de vina, sunt o...
- Taci, nu e nimeni de vina... spune Aka apropiindu-se de fata, vrand sa o sarute.

Kuro si-a dat seama imediat de intentia lui.

- Aaaa, trebuie sa plec, uite cat e ceasul! spune aceasta, rupand-o la fuga.

Kuro POV:

Nu pot sa cred ca resping singura persoana careia ii pasa de mine, dar... nu ii pot face asta lui Dei al meu, avand in vedere ca... Frate, asta m-a parasit, dar... a fost vina mea si... PERFECT! Ma contrazic singura! Il... Il vreau! Ce am facut sa merit asta? ma intreb eu, ridicand capul.

Ma aflu la mine in pat, imbracata in pijamale. Imi pun mana pe burta, si ma gandesc la Deidara, la copilul nostru... De ce a trebuit sa imi faca una ca asta?!

Narator POV:

- Te voi mai intreba o singura data... Unde e Rinnegan-ul? o intreba Madara pe Katy cu o privire diabolica in ochi.
- Maestre, Incerc eu. Shintenshin no Jutsu! striga Ino.

Astfel, ea putea absorbi toate informatiile. Nici nu vrem sa ne imaginam ce ar insemna Madara cu un Sharingan, dar mite si cu Rinnegan! Va porni un nou razboi, iar multi oameni vor muri. Va fi saracie, iar populatia va scade cu cel putin 60%.

Katy se zbatea, ceea ce era bine. Se pare ca cu tot cu Edo Tensei, puterea lui Ino era mai mica.

- Ino, esti inutila! striga Madara, facand niste sigilii. Se pare ca... AVEM NEVOIE DE INTARIRI!!!

In acea clipa, din pamant, iesira SUTE de sicrie.

Intre timp, intr-o celula intunecata, se afla Deidara...

Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 12 Aug 2012, 00:29

Intre timp intro celula se alfa Deidara si ????
Isi revine ??? Moare ? Da coltu? Da ortu popii ?
Ce se intampla ??
De ce te-ai oprit aici ?????
Inebunesc !!!
Si kuro ma enerveaza , de ce nu lasa plansu si incearca sa faca ceva? Adica e vorba de Deidata totusi. Tipu asta ia fost alaturi mereu , tot timpu a invetesito, a avut grija de ea, i-a daruit chiar si un copil, si ea ce face frate? Sta si plange intruna cum face si pt celelalte.
Adica Deidara e mai special ca toate celelalte la un loc, frate e fraiera. Intr-un fel merita sa sufere asa, daca chiar nu are de gand sa faca nimic in privinta asta, merita.
So, astept nextul, bafta la scris kiss

!!!

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 13 Aug 2012, 22:00

Wow, Wow, Wow...ce sa mai zic???? AAaa..da! DC TE-AI OPRIT AICI??????????????

Citat :: Intre timp intro celula se alfa Deidara si ????
Isi revine ??? Moare ? Da coltu? Da ortu popii ?
Ce se intampla ??
De ce te-ai oprit aici ?????
Inebunesc !!!

asa zic si eu.. Pur si simplu iti iubesc ficul , insa mai las-o pe kuro in pace cu plansul ca mai am putin si plang eu! fa-o cumva sa actioneze si ea putin sa se duca dupa madara si sa-l invinga (ajutata de Katy, desigur) sau sa fie madara plekat iar ea sa se duca dupa Dei! Plzz, sper sa pui nextul pana miercuri a hug

Pwpici Mwulti kiss

rock

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mar 14 Aug 2012, 13:10

Iubitele mele iubite :)) eu maine plec pana pe 20, deci va las un next mare si frumos... si nu prea :)) <3 va iubesc

- Capitolul 64: A best friend's promise -

Narator POV:

Totusi, se pare ca, intr-adevar, sub influenta Edo Tensei, Shintenshin no Jutsu nu avea efect, insa Madara putea si el sa controleze Edo Tensei. Facu semne cu mainile si din pamant iesira sute de sicrie ale caror capace cazura. Erau shinobi legendari, Kage, ninja fugari, cei mai temuti criminali si binefacatori, toti la un loc.

In acea clipa, Katy reusi sa eschiveze, fara sa o vada nimeni. S-a teleportat la Kuro in camera. Bruneta statea pe pat, plangand de zor si gandindu-se la cum toata viata sa s-a ruinat, la cat de incapatanat a fost Deidara, ca totul e vina ei, ca trebuie sa faca ceva, dar dupa ce va termina eterna si fara de sfarsita gandire despre ' a fost doar vina mea '.

Katy isi concentreaza chakra in pumn si bate in birou.

- Esti asa o neputincioasa! striga aceasta, plina de zgarieturi, cu lacrimi in ochi, sprijinindu-se cu o mana de birou.

Kuro isi ridica nervoasa privirea:

- Nu pot face nimic atata timp cat sunt mintita! striga aceasta ridicandu-se in fund.
- Ce vrei sa spui? intreaba Katy ridicand o spranceana.
- Sa fim sinceri, Katy, daca chiar asta e numele tau. Ai stat in fiecare secunda sa ma tracasezi pe mine, cand ai apucat sa il mai si omori pe Deidara?
- Pai...
- Asculta aici. Daca nu imi spui cine a fost...
- Stii ceva? o intrerupe aceasta, departand-o pe Kuro, care o luase de gulerul rochiei de ea. Credeam ca daca iti ziceam ca sunt eu, si tu tot nu ma credeai, nu veneai sa ma intrebi. Am vrut sa iti dau un stimul, pentru ca te-as fi dus la Orochimaru, care deja a murit, ucis de Madara. Am incercat sa il salvez pe Deidara, insa jutsu-ul meu e imprumutat de la Orochimaru, si are... putere limitata... Asta nu e de ajuns!

Kuro se indeparteaza speriata de Katy cu o privire fixa pe fata, incepand sa lacrimeze.

- Ce s-a intamplat? o intreaba aceasta tinand-o, pentru a nu se prabusi.
- N-Nu avem nicio sansa!!! striga fata stergandu-si lacrimile.
- Nu esti singura! Nu suntem singure! Prietenii tai... Vad ca te-ai mai imprietenit cu un baiat care are o chakra foarte frumoasa si puternica... Oricum, pentru a intra in temnite, trebuie sa trecem de sutele de randuri de garzi...

Kuro era un pic socata. Nu stia... cum sa ii cheme pe toti ceilalti la o asemenea ora? Katy deja ii luase telefonul intre timp si dadu sms-uri catre tot, inclusiv catre cei din Konoha. Le dadu ora de intalnire a doua zi, la ora douasprezece dimineata.

- Kuro, tu poti! Dar... nu te mobilizezi! De ce naiba esti asa de nesigura pe tine? Impreuna vom reusi! Prima oara, recunosc. Am vrut sa te ucid, pentru ca... MEREU AI FOST MAI BUNA CA MINE! Intotdeauna imi luai locul. Si eu il iubeam pe Deidara, insa tu mi-ai spus ca il iubesti inainte sa stii macar ca eu sa il fi iubit... am renuntat la el, spune Katy cu lacrimi in ochi. Intotdeauna ai fost mai slaba, mai frumoasa ca mine. Ai avut acea stralucire in ochi care iti arata ca... la naiba, poti, continua ea plangand. CHIAR POTI! Intotdeauna te-am invidiat si ziceam ca singura metoda de a fi mai buna ca tine... era sa obtin blestematul ala de Mangekyou si sa le calc pe urme barbarilor din clanul meu! Dar... m-am razgandit, cand te-am vazut asa, si m-am gandit ca poate putem fi ca inainte, insa tu... Mereu renuntai. Aveai ce n-am avut eu niciodata si renuntai! Daca as fi fost tu... Kuro, Deidara te adora, fa ceva! Ma ai aici, rugandu-ma de tine sa faci ceva! Sa faci orice, macar sa ai ideea ca ai incercat! Asa ca... spune aceasta punandu-se in genunchi langa patul eu si luandu-i mana. Eu cred in tine...

Bruneta, la auzul acelor vorbe, a inceput sa planga. Tot asa au tinut-o pana la ora de intalnire. Orele, minutele, secundele se scurgeau. Fiecare dintre ele era pierdut pentru totdeauna, nu se va mai intoarce niciodata... La fel si lacrimile fetei. Suferea, suferea enorm, dar... Nici eu in locul ei nu as stii ce sa fac...

- Kuro, a venit timpul, spune aceasta zambindu-i si privind in sus, spre ea. Sa mergem!

Katy a coborat, lasand-o pe Kuro inauntru. In fata casei ei erau Akatsuchi, Karin, Edward, Hinata, Sai, Sasuke, Naruto si Gaara.Dupa cinsprezece minute, isi face si ea aparitia, ca scoasa din cutie. Akatsuchi era orbit de farmecul ei...

Kuro POV:

In fata casei erau toti, la prima vedere, insa observ ca... Rei lipsea.

- Aka, intreb eu cu voce tremuranda... Unde e Rei?
- Nu stiu, poate i-ai zis ceva care l-a deranjat ieri? Cand, stii tu...
- Oh, Doamne! strig eu, amintindu-mi cuvintele pe care i le adresasem cu o zi in urma.

Ma simteam prost... Ma simteam ca si cum... Am pierdut o persoana buna, din cauza fitelor si fixatiilor mele. Trebuie sa mergem sa il cautam, insa nu stiam unde sta...

- Cred ca stiu la ce te gandesti, stiu eu unde sta, zice Karin.
- Nu ma mira, zice Sasuke.
- Tu sa taci, castor ce esti!!! urla Karin.
- Stii ceva, macar nu se fac niciodata bancuri cu bruneti, ci cu roscate! Fraiero!
- AM SA TE OMOOOOR!!!!! strica roscovana sarind brutal pe Sasuke.

Ma simteam prost. Adica noi trebuie sa il salvat pe Dei, iar ei se omoara unul pe altul. Ii fac semn lui Karin printre lacrimi. Aceasta da din cap, si pornim spre Rei. Era o zi mohorata, statea sa ploua. Vantul batea cu putere, insa nu era un vant rece... Era mai degraba mijlocul anturii de a imi spune sa ma trezesc la realitate...

Ajungem in fata casei lui Rei, iar Aka intra. Cele zece minute in care el a stat inauntru au fost tensiune maxima pentru mine... Rei e cineva nou pentru mine, si nu vreau sa isi faca o impresie gresita despre mine... Mai ales ca... cred ca poate fi un prieten bun si ca l-am judecat aiurea...

Intr-un final ajunge. Raman socata. Era fericit, cu bratele incrucisate de dupa cap, spunand ' hai sa batem niste tipi rai '.

- Suntem aici ca sa o ajutam pe Kuro, desteptule! striga Katy.
- Te ajut daca ma alsi sa te iau in brate! imi spune Rei.
- Ce tupei... Aaaauu! strig eu, fiind efectiv stoarsa ca o lamaie de stransoarea acestuia. Hai odata! continui eu, iritata.
- Daca am sta sa facem drumul, ar fi cretin din punctul meu de vedere. Asa ca, va voi invata pe toti o tehnica foarte utila, spune Katy.

Dupa ce ne-a invatat tehnica teleportarii, am reusit in final sa ne ducem spre ascunzatoarea lui Orochimaru. A fost destul de rapid totul. Inca nu imi venea sa cred ca este real, cu cat ne apropiam ami mult de acel loc oribil, cu atat ma gandeam ca Doamne, ceva groaznic se va intampla. Incep sa lacrimez usor, iar Rei ma ia in brate si incearca sa ma linisteasca.

- Totul va fi bine, iti PROMIT, imi spune Katy zambindu-mi dulce, cum nu mi-a mai zambit in ultima vreme; cum imi zambea cand eram prietene...
- Si eu iti promit asta, strica Rei momentul tipandu-mi in ureche. Nu mai fi asa sensibila, serios, esti prea frumoasa ca sa iti permiti sa nu ai incredere in tine, Kuro, imi spune acesta, mobilizandu-ma.

Ma arunc din bratele sale, si imi sterg lacrimile. Privesc un pic locul, si o iau inainte, insa nu inainte de a o pune pe Hinata cu Byakugan-ul ei, sa verifice locatia. Inca nu puteam sa cred ca Naruto era acolo, ca venise tocmai din Satul Frunzei, pentru mine...

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mar 14 Aug 2012, 13:23

Sunt prima!!! E frumos dar uneori, sincer, ma sufoci cu suspansul tau eu la 4 plek si cine stie cand ma mai intorc, deci poti pune te rog pana atunci nextul??? ;;)

Subiect: Re: Legaturi [+16] Vin 17 Aug 2012, 19:15

In sfarsit are Kuro de gand sa faca ceva. Ma bucur.
Sper din tot sufletul sa il salveze pe Deidara.
Sper ca de acum in colo va invata sa ii aprecieze cum trebuie pe cei din jurul ei si sa lupte pt cei dragi.
E un gest foarte frumos ca cei din konoha sa bata ataata drum pentru ea si pentru Deidara.
Asta e ceea ce se numeste prietenie adevarata.
Abea astept nextul !!!

Subiect: Re: Legaturi [+16] Vin 17 Aug 2012, 21:12

E super tare ficu!!!! i love you

Are tot ce vrei: sentimete, rautate,perversitate.... happy2

E super imi place la nebunie....ce mai pot zice???NEXTUL

Subiect: Re: Legaturi [+16] Dum 02 Sept 2012, 22:40

- Capitolul 65: Friends Forever -

Kuro POV:

Dupa ce am inspecatat locul, indraznesc sa pasesc dincolo, in curtea acelui... loc, pentru ca nu putea fi numita cladire... Era ceva oribil, un fel de pestera, dar inchisoare in acelas timp, locul inspira o senzatie de frig cu cat ne apropiam mai mult.

- Kuro, spune Karin in soapta.
- Da, ii raspund eu printre lacrimi.
- Stii ca t... Ii simt chakra lui Deidara!!!!! spune aceasta socata.

Inima parca imi batea din nou. Imi inghit nodul din gat si incep sa respir normal. Pur si simplu senzatia de strangulare trecea cu fiecare secunda, parca traiam din nou, parca invatam singura sa respir, aveam echilibru. Eram cea mai fericita din toata lumea asta, nu-mi pasa de nimeni si de nimic altceva. Deidara e in viata si il vom salva.

- La semnalul meu, intram toti, spune Katy privind atenta. Daca Tobi ne prinde, vom muri, intelegeti?
- De partea cui esti? intreaba Naruto.
- Nu am cum sa nu recunosc. Omul asta nu are mila, nu are suflet, nu are constiinta. Ne va nimici unul cate unul, in cele mai mari chinuri. Dar stati calmi, asta nu se va intampla, spune Katy zambindu-mi.

I-am zambit si eu. Era un zambet sincer. Ma simteam ca in vremurile trecute. Vremurile in care eram prietene bune si se apre ca inca suntem, desi am trecut prin atatea. Stiu ca obicei sunt naiva, dar simt ca acum ea... chiar e de partea noastra. Vad asta in ochii ei. Ochii sunt oglinda sufletului, iar ochii sai negrii ma orbesc si ma duc in cele mai adanci ape si in cele mai lungi cai.

- Haideti! ma intrerupe aceasta din gandire.

In acel moment, toti am sarit si am mers cu pasi repezi spre intrare. Hinata a inspectat locul un pic, apoi am pornit din nou. Odata intrata acolo, m-a cuprins un sentiment straniu. Era sinistru, nu ma simteam deloc bine acolo. Abia asteptam sa ies. In fata mea se afla un hol cu ziduri de piatra, fara geamuri, foarte ingust pentru latimea acelui edificiu. De o parte si de alta se aflau usi. Parca ma trecea o racoare si o greata. In acea clipa am simtit ca ma deconectez, ca nimeni nu mai e langa mine, dar simt o mana calda pe umarul meu.

- Calmeaza-te, imi spuse Rei.
- Care e problema t.... spun eu, intrerupandu-ma, observand ca imi curg lacrimi.
- Nu imi place sa vad o fata asa frumoasa plangand, imi spune acesta cu o voce de 'macho man'.
- Vrei sa iti dau una?! ma rastesc eu la el.
- Kuro, taci! striga Katy.

Chiar atunci, din pereti isi facura aparitia mii de lilieci. Acestia zburau deasupra noastra, si a inceput un fel de cutremur. Doamne, ce am facut?!

- E in regula, inca nu ne-au auzit. Lilieci sunt mereu pe aici, zise Katy. Propun sa mergem drept inainte pana intram pe celalalt coridor. Mergeti impreuna orice ar fi!
- Eu propun sa ne despartim, zise Edward. Impreuna ne complicam mai mult.
- Aberezi! ma reped eu. Aberezi grav, nu putem merge decat impreuna pe aici, vrei sa murim?
- Are dreptate, spune Karin. Hai odata! Va rog, continua aceasta infricosata, aburindu-si ochelarii cu o suflare si stergandu-i de camasa.

Pornim cu pasi repezi... mare greseala... drept inainte, dar suntem intrerupti de o voce cunoscuta:

- Drumul vostru se opreste aici!

Intorc capul si... Nu credeam ca voi mai avea ocazia sa privesc vreodata acei ochi. Ma bufneste plansul. Inima imi bate repede, transpir continuu si tot parul imi vine in ochi. E imposibil...

Il aveam in fata pe bunicul meu... Sensei-ul meu, modelul meu. Care acum ma privea in ochi, amenintandu-ma cu un kunai. Lacrimile imi curgeau in mod necontrolat, iar mintea imi fulgera tot felul de amintiri. De la cand eram eu mica, pana in momentul in care si-a dat ultima suflare, in fata mea, iar eu nu am putut face nimic. Simteam ca mor, nu mai puteam controla niciun fel de emotie care imi trecea prin cap, tremuram toata. Akatsuchi plangea de nu mai putea, iar batranul se apropia de noi.

- Tradatoareo! se aude o voce cunoscuta.

Intorc capul si fac contact vizual cu un tip mascat. Avea o masca alba, un ochi Rinnegan, unul Sharingan si ne privea pe fiecare in parte. Fiecare parte a corpului pe care mi-o privea era cuprinsa de fiori. Eram speriata, stiam ca Dei nu are cum sa ma apere si eram efectiv paralizata, desi nu cu mine avea ceva. Dar si cu mine, si...

- Te faci ca nu ma auzi?! urla acesta furios, apropiindu-se de Katy, care era langa mine. Tu, esti tare frumusica, continua acesta catre mine, intorcandu-si capul. Poate ar trebui sa...
- Sa ce? Nu esti decat un nimic! urla Katy, punandu-se in gura cu el.
- Vierme!! striga mascatul, luand-o de umeri si aruncand-o pe Katy. Candva erai cea mai puternica, acum ai devenit un gunoi!
- Esti un idiot! strigase prietena mea, plina de sange, dandu-si parul din ochi. Orochimaru nu a vrut decat pacea. De ce ai facut asta? Ruinezi totul. El nu a facut nimic rau!
- Esti dusa cu pluta? intervine Karin, ducandu-se spre ea cu pasi repezi. Din cauza a ceea ce a facut 'maestrul tau' ne aflam noi aici. Oamenii astia sunt amandoi la fel de rai. Iar tu, isi intoarse roscata capul. Tu cine naiba esti si de ce iti ascunzi identitatea? Daca esti Madara, de ce nu te arati?! se enerva aceasta, pornind spre el.

Era nebuna. Nu isi dadea seama ca e singura de aici care nu tremura de frica? Oare...

Intorcandu-ma simt o respiratie in ceafa. Nu, nu credeam ca aceasta persoana respira din nou. Era o iluzie, pur si simplu... Era in fata mea, insa voia sa ma omoare. Il iubeam, era o iubire de nepoata...

- Bunicule, spun eu trista, cu lacrimi in ochi, facandu-l pe batran sa tresara.
- Imbecilule! Nu te lasa controlat de emotii! striga Madara, facand niste sigilii.

In jurul bunicului meu, aparu o aura albastra, iar ochii sai devenira albi. Ce se intampla? Practic, acest mascat isi batea joc de corpul bunicului meu. Pentru ce om mare a fost, un nesimtit ca asta trebuie sa se foloseasca de ultima ramasita din el?

- Cine esti? intrerup eu totul.

Nu primesc niciun raspuns, insa mascatul se apropie de mine cu pasi perfizi. Sunt sigura ca va urma ceva rau, insa nu ma dau inapoi, nu arat niciun sentiment. De ce sa ii arat ca imi era frica de el, cand oricum o sa murim pe rand? Il las sa se apropie, priviindu-l in ochi in acelas timp.

- Astepti sa imi fie frica? il ironizez eu.
- Esti nebuna? se aude plansul lui Akatsuchi pe fundal.
- Mi-e frica de orice, numai nu de moarte, Aka, ma intorc eu spre el, zambindu-i.

Acestas ramane uimit. A crescut, nu mai e acelas copil prost care voia mereu sa il intreaca pe Deidara in ninjutsu si in iubire... E matur... zambesc si imi amintesc cu placere.

- Nu am de ce sa ma tem de o persoana careia ii e rusine cu propria fata, rad eu.
- Am sa te OMOR! striga acesta, ridicand mana la mine, si facand un rasengan.
- Kuro, potoleste-te!!!! striga Katy.

Am fugit la timp, pentru ca locul in care stateam inainte fu gaurit. Doamne, mai aveam putin si paralizam de frica. Totusi, am fost un pic atinsa la mana dreapta, pentru ca ma doare. Ma doare foarte tare. Ridic maneca, si observ sange. Mult sange, chiar o groaza de sange. Doamne, cum o sa scap? Fac pe viteaza, insa mor de frica. Toate astea duc nicaieri, orice as face nu sunt... pur si simplu... nu sunt suficient de buna, simt ca sunt inutila si dinc e in ce mai inutila chiar.... cu fiecare miscare, gest, pe care le fac... lacrima pe care o las sa curga pe obrazul meu. Nu trebuie sa simt asta, insa dintr-o data simt ceva... Nu era bine, imi era din ce in ce mai frica, insa pentru moment uit ca am lasat garda jos si...

- Kuro!!! Eu...

Il privesc in ochi pe Madara, care vine spre mine la distanta de 4 cm cu alt Rasengan. Nu am nicio sansa...

- Eu te iubesc!!!

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 03 Sept 2012, 07:23

AAAAAAAAAAAAAA>.... De ce te-ai oprit??????? Nu trebuia sa te opresti... Nu!!!! moare si kuro sau ce??? De ce te-ai oprit??? crying

Subiect: Re: Legaturi [+16] Lun 03 Sept 2012, 23:49

O_O Okkay... nu am inteles un lucru. Cine spune "Te iubesc"?
Oricum, cred ca aflu in urmatorul capitol. Inca un lucru! De ce te-ai oprit?! Femeie esti nebuna?! Vrei sa murim aici de nerabdare?!
Pune next-ul repede si te rog din suflet sa ma anunti! ;;)

Spor la idei si inspiratie! dance2

Subiect: Re: Legaturi [+16] Joi 06 Sept 2012, 01:39

- Capitolul 66: Akatsuchi -

Kuro POV:

Totul incetineste. Madara zambeste malefic, pot vedea asta in ochii sai, ochii sunt oglinda sufletului, cheia spre inima unei persoane, dar el... Nu avea asa ceva, erau imprumutati. Vine spre mine, dar nu apuc sa ma apar. Era prea mult, era...

- Kuro, te iubesc!!!!! se aude vocea lu...

Narator POV:

Totul devenise o explozie pe o raza de cativa metri. Toti cei de acolo priveau oripilati, iar Katy o striga pe Kuro, insa nu primea niciun raspuns. Nu se putea. Aceasta cade in genunchi, si incepe sa planga.

- De ce? De ce nu am protejat-o? De ce...
- Si nu voi lasa sa ti se intample nimic, se auzi o voce.

Bruneta intoarce capul si ramane masca. Tricoul lui Rei era sfasiat, iar acesta statea in mijlocul exploziei, tinand-o pe Kuro in brate. Era inconstienta, dar era mult mai bine ca el. Parul baiatului era dat pe spate, nasul ii fu spart, hainele efectiv rupte de pe el, gaurite, arata ca dupa un atac huliganesc, insa e bine ca au scapat amandoi cu viata.

Rei o privea pe Kuro, si o saruta pe frunte.

- Totul va fi bine, iti promit, scumpo...
- AM SA TE OMOR!!! se aude o voce din spate, si o alta explozie isi face aparitia.

Era un camp de razboi inchis, acel hol devenise pur si simplu un loc de bataie. Erai oripilat de orice era acolo, pana si detinutii isi vorbeau intre ei, nestiind ce se intampla. Mirosea a sange, a jale si a benzina de la numeroasele explozii.

De dupa norul de explozie, se distinge Rei, care cazu in genunchi, si in partea opusa, un baiat cu parul lung blond, ochii albastrii, la fel de slabit, tinandu-si in brate iubita.

Deidara o privea, dandu-i la o parte parul de pe fata, si mangaindu-i obrazul. Nu voia sa lase nimic sa o atinga, o iubea, ea insemna totul pentru el. Dar dintr-o data...

- Arghh!!!! striga acesta, scapand-o din brate, cazand in genunchi si tinandu-se cu mana de brat, parul cazandu-i pe fata.
- Esti bine? se apropie Katy de el.
- La naiba, rostise acesta gafaind. Sunt bine, continua blondul privind-o pe fata.
- Ba nu, nu esti, continua Karin, bagandu-se si ea ca musca-n lapte.
- Pleaca!
- Nu poti lupta in starea asta! Si zi-mi... cum ai iesit?! reactionase repede roscata.

Deidara isi schimba imediat tonul si privirea, benoclandu-se peste masura de nervos la cele doua fete:

- Consumandu-mi toata chakra. Acum dadeti-va din calea mea.

Fetele se supun si ii fac loc, cam nesigure pe ele, pentru ca Deidara abia mergea si gemea de durere la fiecare rasuflare. Blondul era din ce in ce mai viteaz, mai sigur pe el, stia ca isi va atinge telul. Nu dorea decat sa isi protejeze prietena, pe care o iubea nespus de mult. Doar ca...

Dei POV:

Ma doare fiecare muschi. Numai eu stiu cum am luptat ca sa scap, dar nu mi-e bine deloc. Simt ca sunt pe moarte, ca mai am putin de trait. Macar in putinul asta, sa reusesc sa imi salvez prietenii. Merg, ma doare, dar inaintez. Nu imi pasa, pur si simplu, sunt increzator si...

Raman fixat pe imaginea din fata ochilor mei. Ma holbez cateva secunde, imi scutur capul, ma frec la ochi si inca nu-mi vine a crede. Simt ca amortesc, parca si de durere uit. Incep sa am palpitatii, mi se fixeaza o senzatie de nod in gat si de sufocare. Nu se poate... In fata mea se afla ... Sensei? Ce Dumnezeu? Ce se intampla aici? Are ochii ciudati... Doar daca nu... 'Deci asa sta treaba', imi spun eu priviind in detaliu. Edo Tensei.

- Esti foarte rezistent, imi spune mascatul.

Incert sa ripostez, dar cand sa ma intorc sa il lovesc, acesta imi infige o tija din spate, care imi iese prin stomac. Simt deja ca nu mai rezist, insa nu vreau sa renunt. M-am chinuit atat de mult sa ajung aici, nu pot da inapoi, asa ca incerc sa respir normal, insa simt ca ma asfixiez. Reusesc cu eforturi titanice sa ies din tija, insa pun mana pe rana si observ ca pierd sange cu fiecare milisecunda. Incep sa ametesc. Imi curgea sange din gura si din nas, si mi se taise din vedere.

- Musca-ma, acum!!! se auzi vocea stridenta si nazalizata a lui Karin.

Cu ultima energie o musc de mana, si o las sa imi transfere chakra. Era ca si cum ma nasteam a doua oara, energia imi pulsa in vene cu fiecare minut, ranile mi se vindecau, si parca nu mai aveam acea senzatie de irealitate.

Narator POV:

Intre timp, Katy se lupta cu Onoki, care parea controlat complet.

- Oare...
- Ce vrei sa zici? intreaba Hinata.
- Oare ei chiar au sufletul luat cu totul? intreaba Katy, privind spre batranel. Oare...

Insa aceasta nu apuca sa mai zica nimic, ca din reflex, si-a pus mana pe ochiul drept, si a inceput sa geama de durere.

- Tama, esti bine?! intreaba Hinata, care nici pana acum nu i-a retinut numele real.
- Ochiul meu, ma... doare...
- Ia mana, spune Hinata, luandu-i mana.

Hinata a ramas socata. La un singur ochi, i se formase Mangekyou Sharingan, si ii curgea sange.

- CINE NAIBA ESTI??!!! striga Katy speriata.
- Eu, sunt... NIMENI! spuse acesta, disparand si aparand in spatele ei. Toti zic ca Uchiha Madara a murit in lupta cu Senju, insa... Care este adevarul? Poate ca el este chiar aici si te manipuleaza, sau... El este doar... TOBI! spune acesta, revenind spre sfarsit la vocea lui de 'baietel'.

Katy cazu in genunchi, cu mana pe ochi, tipand de durere. Era minunat, inca un membru al echipei lasat fara putere. Efectiv nu putea face nimic, durerea era mult prea mare si insuportabila.

- Doar daca, nu l-as fi privit in ochi... NU SE POATE! striga Katy. Acum... am de gand sa termin asta... spuse ea, ridicandu-si maneca.

Nu apuca sa continue, deoarece Kuro s-a trezit. Primele sale cuvinte, bineinteles ca au fost:

- DEIDARA, TRAIESTI! striga aceasta zambind, sarindu-i in brate.
- Abia mi-am revenit, ofta acesta, punandu-si la randul lui mana in jurul ei.

Katy renunta la itnentia de a se pregati de o noua lovitura, si isi scoate din buzunar o poza. O priveste, si incepe sa planga.

- Asta o pastrez... de cand ti-am umblat atunci in camera, Kuro. Acum mi-am amintit de ea...

Kuro ramane confuza un moment, apoi isi aminteste...

Kuro POV:

~ Flashback ~

Nu am ce face, am de repetat niste tehnici ,dar ce imi pasa! Iau telefonul si pornesc Evanescence - Imaginary si ma arunc in patul meu moale plin de ursuleti si asternuturi colorate si stau sa adorm...Totul in jurul meu se cufunda cu melodia..ca intr-un amestec frumos..flori de hartie, vise frumoase..liniste sufleteasca...dar deodata...
-BAAAAAAAAA scoate dracu' alea din urechi cand vorbesc cu tine!
Am incremenit. Ce cauta Deidara in camera mea?
-Tu ce faci aici?
-M-a pus schizofrenicu' sa iti zic ca peste o ora avem antrenament..sper ca ti-ai repetat antrenamentele, nu ai stat toata ziua sa asculti jegurile alea maniaco depresive, striga blondul .

Isi scoate telefonul si pune SlipKnot = Heretic Anthem razand de mine si trantind usa in urma lui, facandu-ma ca de obicei, sa ma simt ca naiba,neapucand sa ii spun nici macar sa isi tina parerile despre bunicul meu, omul care il respect si datorita caruia suntem ceea ce suntem acum...El era atat de mandru de Deidara si..Doamne...Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in fata dulapului!
Iau hainele , ma duc sa imi fac dus, dar aud pasi in camera. Nu se poate! Ce e asta? Nu bag in seama, macar e usa la baie inchisa!Termin dusul, ma imbrac, dar cand ies..ce sa vad?
Toata camera mea era rascolita, intoarsa pe dos...Ce naiba?

~ Endflashback ~

Narator POV:

Kuro incepe si ea sa planga...

- Imi amintesc poza aceasta...

Katy o priveste. Era o poza cu echipa Onoki. Cei trei membrii, Deidara, Kurotsuchi si Akatsuchi, la varstele de 9 si 10 ani. Kuro cu parul lung, Deidara cu parul blond pana aproape de umeri, Kuro cu el lung si negru, iar Akatsuchi era foarte gras, desi acum a slabit. Avea parul maro, ciufulit, nu purta nimic pe cap, la fel ca acum. Nu mai e la fel de 'patriot' se pare.

Bineinteles, ca din fata se distinge figura batranelului simpatic, mangaindu-i pe cal pe Dei si Aka, ce erau ca Yin si Yang. Dei serios, iar Aka vesel. Kuro era rosie toata, pentru ca Dei o tinea de dupa gat. Pe poza scria cu marker-ul.

' Impreuna pentru totdeauna, echipa 9, echipa Onoki.

Deidara, Kurotsuchi si Akatsuchi. Vom fi prieteni pentru totdeauna in ciuda dificultatilor. Promitem asta. Iar sensei, alaturi de noi. IMPREUNA ORICE AR FI, NU VOM PIERDE NICIODATA... LEGATURILE '.

- UITE AICI!!! striga Katy catre Onoki, cu ochiul sangerand.

Dintr-o data, batranului ii dispare nuanta de alb din ochi. Deidara incepe sa lacrimeze, Kuro plange zgomotos, la fel si Aka. Deidara vine cu bruneta spre Akatsuchi, si se imbratiseaza toti trei. In acea clipa, Onoki se dematerializeaza.

- Voi insemnati totul pentru mine... Va implor, macar de dragul amintirii mele, Ramaneti impr...

Si se evapora. Oricum toti au inteles mesajul.

- Suntem niste prosti, concludeaza Deidara. Suntem chiar prosti, nu am facut decat sa ne certam. Haideti, sa luptam ca o echipa...
- De acord! spune Akatsuchi, fericit.
- Da, aproba si Kuro, stergandu-si lacrimile.
- Offf, mucosi enervanti. KUCHIYOSE! EDO TENSEI!!! urla Madara.

Zeci de sicrie isi facura aparitia. Din ele iesira insa doar Tayuya, Itachi, Ino, Konan, Nagato si Sasori.

- Fostii membrii Akatsuki! Va voi ucide!!! Pe ei! urla Madara.

In acea clipa, ochii tuturor devenira albi. Tayuya deveni monstru, iar Itachi se transforma intr-o cioara. Konan si Nagato foloseau tehnica ingerului mortii, iar Sasori, se camufla pentru a se pregati de atac.

- Nu lasati garda jos, spuse Naruto.

Toti ceilalti aprobara din cap.

Echipa 9, avea alt plan:

- Ii incoltim, si ii atacam unul cate unul, spune Deidara.
- DA! aprobara ceilalti doi in cor, bucurosi.

Isi incepura fiecare strategiile, insa din pacate, cea a echipei 9 nu prea dadea roade, pentru ca tot alergand dupa inamici, ei trei ajunsesera in curtea celulelor. Fiecare lupta din rasputeri, insa erau in dezavantaj, pentru ca Kuro era gravida, iar Deidara inca slabit. Tayuya si Ino pregateau sigilii, iar Itachi se afisa in fata lor.

- Hey, scumpo, ma mai tii minte? spune acesta, activandu-si Eternalul.

Deidara privea incruntat tot ce era in jurul lui. Si-a dat seama ca strategia lui nu e buna, insa din orgoliu si din prostie, nu a vrut sa recunoasca.

- Cutremur! strigara Ino si Tayuya impreuna, chiar cand Deidara si Akatsuchi isi faceau impreuna sigiliile. Doar daca Deidara ar fi schimbat strategia la timp...

In acel moment, toti copacii din padure cazura.

- FUGITI! striga Deidara disperat. Kuro, Aka!!!

Kuro alerga repede, dar se impiedica si cazu, ametita.

- Esti bine? Akatsuchi, grabeste-te!!! Vino!!
- Da, Dei-kun! aproba Aka, din urma.

Blondul o ajuta sa se ridice, si pornira cu Aka in urma loc. Aceasta isi reveni si il lua de mana, speriata.

In spatele lor, totul se darama si devenea praf, copaci, era un focar de infectie. O padure candva frumoasa, deveni un infern si un loc al mortii...

- UNDE E AKATSUCHI??! intreba bruneta la un moment dat, printre copaci daramati.

Subiect: Re: Legaturi [+16] Joi 06 Sept 2012, 11:20

Foarte frumos!!! crying

mi s-a facut pielea de gaina in timp ce citeam chestia cu echipa 9 Bravo si felicitari kiss