Legaturi [+16]

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mar 30 Oct 2012, 19:35

Wow!!! Nu imi vine sa cred. Trebuie sa ii fi fost foarte greu lui Deidara sa o ucida pe Katy avand in vedere ca o iubeste. Iar cand zicea ca iubeste pe altcineva si mai mult sunt sigura ca e vba despre Kuro, e dragut ca inca se gandeste la ea. Insa sunt curioasa ce crede Deidara despre copil, oare isi doreste sa il vada, sa il ia in brate? Oare va avea ocazia sa se intalneasca din nou cu Kuro ??? Si totusi care-i faza cu Hinata? I-a facut sasuke ceva, sau am inteles eu gresit. Si Kuro e proasta, de ce il lasa pe Sasuke sa faca ce vrea u ea. Adica pe bune ea macar gandeste? Si Rei, ce dragut !!
Un capitol minunat !!!! Vreau nextul!!! Ma omoara suspansul asta, vreau sa stiu ce se intampla in continuare si sfarsesc prin a-mi imagina eu continuarea, insa e grozav cand il citesc si ma iei prin surprindere !!
Scrii foarte frumos !!! Haide repede cu nextu ca moor !!

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mar 30 Oct 2012, 22:29

Ieeee, am ghicitttt rolling on the floor

Ce bine ma simt lough

Deeeci, mi-a placut foarte mult capitolul. Ultima replica a fost geniala in love

E vorba de Kuro, cand se refera la "acea persoana", nu? Haaaaidee, te rog sa fie ca mine.
E clar ca ma comport mai rau ca un copil de 5 ani, dar asta e, soarta =].
Abia astept urmatorul capitol <3.
Spor la scris si la idei.

-Zbyee

-
Claudia.

Subiect: Re: Legaturi [+16] Mar 30 Oct 2012, 23:37

Deci nu pot sa cred huh?

! E fabulos ! Esti fabuloasa rock ! A fost .... genial dance2

. Mi-a placut atat de mult a hug

! Citeam si citeam si nu ma mai puteam opri apoi , s-a terminat capitolul fara ca eu sa-mi dau seama crying

. Te rog

, te implor , fac orice , doar pune next-ul . Inca ceva rusinos

, mai ceartate putin cu suspansul puppy eyes

, prea va intelegeti bine . Sa ai in continuare spor la scris ! $they see me trollin\$

Zbye ! ike

[b] Superbb!!!!Este cel mai bun pe care l-am vazut!!!

- Capitolul 74: Forsaking myself -

Legaturi [+16] - Pagina 9 Sasodei__waiting_by_enternalbang101-d2xiiqu

Narator POV:

Katy isi intampina sfarsitul. Stia ca intr-un final la asta se va ajunge, insa nu se astepta ca... asta sa fie finalul, sfarsitul ei. Savura fiecare respiratie, care, desi dureroasa, putea fi ultima in orice moment. Savura durerea, pentru ca stia ca e ultima senzatie pe care o va mai simti vreodata. Stia ca avea sa inchida ochii pentru totdeauna, si toti sa uite de ea din nou.

Isi aminteste fericita momentele in care toti credeau ca ea e marea sefa Akatsuki. Isi aminteste de Orochimaru, de Sasuke... Isi aminteste eternul mister, cum ca atunci, cand ea era moarta, Orochimaru...

Nu mai apuca sa gandeasca nimic. Isi simte inima cum i se opreste, venele cum inceteaza sa pulseze, si treptat... durerea se sfarseste. Creierul ii amorteste, simte un ultim impuls, si, plina de sange, cade in genunchi.

Deidara, care era fara de mila, rotea sabia in toate directiile. Voia sa termine mai repede, nu voia sa o vada suferind. Dupa toate astea, o ia in brate pe Katy, care inca mai respira incet, dar nu mai putea fi salvata.

Legaturi [+16] - Pagina 9 Images?q=tbn:ANd9GcSScI2jW7aF4NxUZh70kVP8mit-BnxXo0ds_KyWzckbxOfbAQYt3g

Legaturi [+16] - Pagina 9 Images?q=tbn:ANd9GcSScI2jW7aF4NxUZh70kVP8mit-BnxXo0ds_KyWzckbxOfbAQYt3g

O saruta, sangele ei amestecandu-se cu saliva lui. Oare ce era in capul blondului? In tot acest timp, el a dus un razboi cu el insusi. Nu mai stia ce e bine, si ce e rau, insa... Cu ce motiv a facut asta?

Intre timp, Kuro statea cu Sasuke pe un scaun dintr-o camera din subra organizatie, impreuna cu Madara.

- Ma bucur ca ai adus-o aici. Kurotsuchi Uchiha, a trecut atata timp... Ti-ai pierdut toate persoanele apropiate, e greu? Stai calma, spune acesta, vazand-o pe bruneta ca aproba din cap. Asta e destinul nostru. Singuratici.

Dintr-o data, Kuro incepe sa aiba o stare ciudata. Sangele ii fierbea. Simtea o anumita energie, insa nu stia de unde.

- Energia ei era la ea, nu? se mai aude vocea lui Sasuke inainte ca aceasta sa lesine.

Bruneta cade jos. Nu avea niciun fel de aparare, ii puteau face orice. Unde naiba era Deidara? De ce nu o mai ajuta? A uitat tot ceea ce stie ea? Lasa de-o parte tot ceea ce au, au avut si urmeaza sa aiba? Oare il va mai vedea vreodata?

Legaturi [+16] - Pagina 9 Paintings-clouds_00385805

Legaturi [+16] - Pagina 9 Paintings-clouds_00385805

Intre timp, Deidara sta si se gandeste. Avea cadavrul fetei pe care o iubea cu adevarat in bratele sale. Era doar un cadavru, nimic altceva. Dar el... iubea acel corp si il va iubi intotdeauna. Incepe sa planga.

- Imi pare rau, spune acesta plangand intr-un mod linistit.

Un criminal care varsa lacrimi, asta nu vezi in fiecare zi.

Deidara POV:

Imi amintesc acea zi... Mai bine nu veneam in Akatsuki...

~ Flashback ~

Ma aflu in biroul lui Madara fumand o tigara foarte tare. Stau cu fundul pe masa acestuia, iar el sta in fata mea.

- Deidara, Kurotsuchi este o Uchiha.

Cum aud numele, nu imi vine a crede. UCHIHA. Urasc clanul ala, nu pot admite ca prin corpul copilului meu sa circule sangele ala murdar.

- Faza e ca... Frumoasa ta nu mai are mult de trait. Vezi tu, verii de gradul I si II impart energia, iar cand lui Kuro i-au fost luate puterile, acestea au fost duse la Katharina. Singura metoda... e ca ea sa fie ucisa... Dar te rog, fa ceva bun. Iubeste-o, stiu ca tii la ea. Toata viata a fost doar chinuita, eu tin la ea, dar... eu nu sunt om. Nu pot avea sentimente. Poarta-le tu pentru mine. Fa-o sa se simta fericita, pentru prima oara in viata ei. Profit in momentul asta de faptul ca tu o placi.

Nu imi venea a crede ce aud. Eram pur si simplu oripilat, nu se poate intampla asa ceva. Nu pot ucide... Dar pentru Kuro a mea, fac orice. ORICE imi sta in putinta pentru ca ea sa fie in siguranta. Chiar daca inca o mai iubesc, nu-mi place sa i-o spun in fata.

- Profiti si ca eu as face orice pentru Kuro. De ce nu o ucizi tu?
- As ucide-o pe Kuro! ITI CONVINE?!!!!!!! urla acesta, dand peste masa.

Ma dau inapoi. Ii spun ca voi face asta, dar ca am nevoie de timp. Capul a inceput sa ma doara, iar gatul efectiv imi pulsa din cauza tensiunii. Nu mai respir normal. Ma innec cu fum de tigara, apoi ies din birou si cad in genunchi in fata usii.

~ Endflashback ~

Sunt chiar un criminal? Oare chiar am sange rece, sau doar protejez? O data cu lacrimile, o multime de intrebari ma cuprind. Oare daca... este eterna intrebare pe care mi-o pun. Oare daca nu o faceam inca cu Kuro si nu ramanea insarcinata s-ar fi intamplat toate astea? Oare daca... pur si simplu nu ma atingeam de ea si ramanea dragoste neimpartasita? Poate nici Oonoki nu murea, daca nu ma alaturam Akatsuki pentru prima oara. Sunt o persoana oribila, nici nu merit sa am pe cineva... Oricum, doar pe ea o voi iubi cum nu am iubit pe nimeni. Am iubit, dar nu cum am iubit-o pe ea. NU o voi uita niciodata.

Las cadavrul in lac. Nu pot face mai multe. Era alba... Era frumoasa. Rujul rosu se imprastiase pe toata fata, impreuna cu sangele. Parul era in toate directiile. Negru, atat de negru, imi aminteste de ea...

Am vazut-o plangand pentru mine. Si nu am facut nimic. A vrut sa ma aduca pe o cale, iar eu am refuzat. Din orgoliu, nu ma voi intoarce vreodata la ea...

Legaturi [+16] - Pagina 9 Konachan.com%20-%20137638%20animal%20barefoot%20black_hair%20blonde_hair%20brown_eyes%20cat%20coln%20madara%20moon%20natsume_takashi%20night%20seifuku%20sky%20stars%20tanuma_kaname%20yellow_eyes

Legaturi [+16] - Pagina 9 Konachan.com%20-%20137638%20animal%20barefoot%20black_hair%20blonde_hair%20brown_eyes%20cat%20coln%20madara%20moon%20natsume_takashi%20night%20seifuku%20sky%20stars%20tanuma_kaname%20yellow_eyes

Narator POV:

Baietii o lasasera pe Kuro la ea acasa, pe pat, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Aceasta deschide ochii, era deja dimineata. Ca de obicei, se ridica, involuntar, cu gandurile valmasindu-i mintea, dar observa ceva ciudat la ea. Ochi rosii, de Sharingan. Kuro tresare, in genunchi, plangand. Nu putea sa creada ca totul a fost real...

Voia sa il sune pe Akatsuchi, sa o ia in brate, sa o linisteasca, sa ii spuna ca de obicei ca ' Il vreau pe Deidara! El e cel care a zis ca va bate pe oricine ma va rani VREODATA! ' dar el unde e? Deidara e un criminal, iar Akatsuchi nu mai e de mult...

- Bunicul... Toti... UNDE SUNTETI? isi sopteste aceasta, marind intensitatea.

Ia telefonul si o suna pe Karin, care plangea. Nimeni nu stia ce se intampla. Fuge repede, si se intalneste cu aceasta, care era cu Hinata.

- Ce ma bucur ca nu ai patit nimic! Am si uitat cum arata satul! striga Kuro, sarind pe Hinata, si ... ce aveti?
- Kuro... Edward... E MORT! urla Karin, plangand isteric.
- C-ce?!
- Sasuke, spune Hinata. Sasuke m-a ranit, iar cand Edward s-a dus sa ma salveze... a venit ranit. Apoi... Sasuke a venit la el noaptea trecuta si...

Niciodata nu o mai vazuse pe Karin asa. Ii venea ei sa planga, dar ce sa mai zicem de roscovana?

Super tare!!! rock rock

O_O Nu am vazut acest capitol. (D) Deci nu pot sa cred cat de chioara sunt. (D) Eii, in fine.. Capitolul este foarte frumos, mi-a placut amalgamul de sentimente pe care le-ai transmis, mai ales in momentele tensionate in care stateam cu sufletul la gura. Imi pare rau ca a murit Kati, insa daca este pentru Kuro e ok, cred. :) Sa speram ca lucrurile se vor rezolva cat de cat, insa din cate te stiu eu pe tine nu o lasi ca lucrurile sa se rezolve de la sine prea curand. :)) Eu iti urez spor la scris in continuare si multe, multe idei. kiss

Scuze ca am intarziat cu acest comentariu. rusinos

Eu, spre deosebire de Choco, am vazut capitolul, l-am si citit, dar mi-a fost lene sa comentez. :)) Capitolul mi-a placut foarte mult. Katy a murit, hm? Sincer, imi pare destul de rau, insa e mai bine asa. Vreau ca Dei si Kuro sa fie impreuna din nou, insa nu cred ca se va intampla prea curand. Chiar vreau sa vad ce se va intampla in continuare. Fic-ul tau este printre favoritele mele. Scrii foarte frumos si mi-ai atras atentia inca din primele capitole. Abia astept urmatoarea parte. Spor la scris si la idei.

-Zbyee

-
Claudia.

- Capitolul 75: Contractul interzis -

Narator POV:

Hinata si Karin ii povesteau fetei in disperare cele intamplate, insa ea parca se deconecta usor, usor de lumea asta. Isi da ochii peste cap, si lesina, intrand intr-un fel de transa. Era inmuiata, neputincioasa si ametita. Oricat ar fi incercat fetele, nu ar fi reusit niciodata sa o trezeasca.

Kuro se afla intr-o padure rosie, iar in fata ei era o silueta feminina, cu parul lung, ca o umbra, printre ploaia de petale de flori de cires. Langa aceasta, se afla o alta silueta, cu parul un pic mai scurt. Pe fundalul ploii se audeau plansete si soapte. ' Deidara! ' ' Credeam ca ma iubesti! ' ' Credeam... ca... ma iubea... '.

- Stiam ca se va intampla asta... Am fost doar socata ca el a facut-o. Macar apucasem sa fiu fericita.

Kurotsuchi ramane socata. In fata ei era Katy, impreuna cu Sakura.

- Katy? Saku'? Ce s-a intamplat cu voi?! intreaba fata disperata, printre lacrimi.
- Eu nu eram o persoana in adevaratul sens al cuvantului...
- Ce s-a intamplat?! intreaba Kuro.

La toata aceasta discutie, Sakura era paralela. Privea in gol tremurand si cantand un cantecel despre floarea de cires. Din cand in cand se mai plimba, culegandu-le din copaci. Alte dati, se apleca si lua petale de pe jos.

Legaturi [+16] - Pagina 9 TAG_83799

- Tama- sama... Ninge... spune Sakura plangand, ca un copil, aruncand in sus zecile, daca nu sutele de petale de flori de cires.
- Eu, dupa ce am fost aproape ucisa, Sasuke si-a dat seama cine eram de fapt. Si m-a lasat la marginea padurii. Apoi... A aparut eroul meu... Orochimaru. Si mi-a oferit o chestie foarte draguta: fete, droguri, alcool si tigari... si viata eterna, daca imi vand sufletul. Asa ca am acceptat. Eu sunt ingerul tau pazitor, Kuro. Opreste-l pe Madara! El intruchipeaza raul absolut si trebuie oprit...
- Dei asta s-a intamplat, spune Kuro plangand de mama focului. Nu voiam sa mori, nu voiam... sa ma parasesti.
- Tama- sama! Cerul e tot rosu?
- Dar chiar...
- Da, Kuro. Ne aflam intre lumi. In lumea Crepusculului Etern. Aici imi voi petrece restul vesniciei. Scumpo... Ce iti doresti cel mai mult? o intreba Katy pe bruneta.

Kurotsuchi se blocase complet. Incepuse sa lacrimeze, si intr-un final, cazuse in genunchi. El... El fusese dragostea sa eterna, iubirea sa din copilarie.. Si-au jurat ca vor fi impreuna... Ca echipa. Unul a murit, celalalt a luat-o pe calea gresita, iar ea... Se afla la intersectia mai multor drumuri, si nu are voie sa faca niciun pas gresit. Bunicul ei, sensei-ul ei, maestrul ei... Nu mai era aici.

' De ce nu ne-am tinut promisiunea fata de el? ' isi intrebase ea gandurile, sperand la un raspuns, despre care stia deja ca va fi inexistent.

- Imi doresc... CA TOTUL SA FIE CA INAINTE! urla fata, izbucnind in lacrimi. Sa nu mai fie nevoie sa ma ascund. Sa nu fi mers niciodata in acea excursie spre Konoha, ca Deidara sa fi ramas doar un eternal- crush, si sa nu mai am regrete...

In acea clipa, totul isi reveni la normal, iar ea se trezise acasa la bunica Hinatei, pe canapea.

Legaturi [+16] - Pagina 9 Uchiha.Mikoto.full.797516

Legaturi [+16] - Pagina 9 Uchiha.Mikoto.full.797516

Totul fusese ca o secunda... Ca un vis. Capul ii era greu si simtea ca in orice clipa se putea intampla ceva rau... Chiar atunci, Rei intra si el. Baiatului i se lumineaza ochii la contactul vizual dintre el si Kuro. Baiatul vine, si se asaza langa ea, priviind-o...

Nimeni nu stia insa, ca, desi plangea, singura nepura de aici era Hinata. Nimeni nu avea habarn ca aceasta se culca cu toti, inclusiv cu varul ei, si chiar si cu Akatsuchi. Dadea impresia de fata timida, insa nu asta era adevarul. Ea si-a dorit sa se apropie un pic cam mult de Sasuke, iar el a lovit-o. Karin, nu stia asta, si o considera prietena buna, insa chiar aceasta era de vina pentru decesul scumpului ei logodnic, Edward.

'Simt ca viata nu mai are niciun rost fara el. Toata lumea incearca sa ma imbarbateze, insa adevarul este ca ma simt moarta in interior fara el. O data cu el, a murit si o parte din mine. O data cu el, s-a dus si fericirea mea...' isi repeta Karin de zor.

- Ahm... vin imediat, spune roscovanca.
- Sigur, ii zambi Hinata, rosind.

Timp de jumatate de ora de la plecarea lui Karin, acestia isi savureaza ceaiul, inafara de Kuro, care a plecat acasa, unde o astepta mama sa, ingrijorata. Ii spune ca a fost intr-o misiune, desi oricum nu o interesa. Femeia ii zambeste, si iese pe usa.

- Unde mergi?
- Ooh, scumpo, am niste treaba. Paa! striga mama sa, inchizand usa.

Intre timp, la Hinata:

- Karin! striga toti, in cor, fara sa primeasca vreun raspuns.

Deidara POV:

M-am tradat pe mine insumi. Imi doresc ca totul sa fie ca inainte, sa schimb ultimii ani. Sa uit ca s-au intamplat atatea, nu am nevoie de fete, nu am nevoie de fericire, am nevoie doar sa imi fie sterse din minte si din realitate faptele pe care le-am facut...

Dar cum asta nu este posibil, probabil ca trebuie sa admit ca sunt un criminal... Imi doresc sa o vad pe Kuro, vreau sa ma duc la ea...

Dupa mult timp de gandire, ma schimb si ma duc la ea. Imi pun pelerina Akatsuki, caci observ ca era destul de frig, imi fac o pasare din argila exploziva, si pornesc. Drumul era sinistru si incetosat, insa nu puteam face nimic. Trebuisa s suport, pentru ca nu mai aveam foarte mult.

Legaturi [+16] - Pagina 9 Profile_picture_by_the_female_uchiha-d5af1x8

Legaturi [+16] - Pagina 9 Profile_picture_by_the_female_uchiha-d5af1x8

Cobor, si intru la ea in camera, pe geam. Dormea, invelita si strangandu-si ursuletul in brate... Ooh, e aceeasi copila pe care o iubeam... si pe care o iubesc... Ea e copila mea...

Ma apropii de patul ei, si ii strang mana. Dormea bustean, nu aveam nicio sansa sa ma simta. Incep sa o mangai pe obraz, iar in acel moment incep sa lacrimez. Ce a fost in capul meu cand m-am comportat asa cu ea? As vrea sa ii las ceva, insa ea trebuie sa ma uite... E singura metoda de a ne separa caile, pentru ca eu sunt un criminal, iar ea... Nu are nevoie de un criminal, desi... Oricate voi avea, nu o voi uita niciodata pe ea.

Ce trist.
Imi pare enorm de rau pentru Deidara, sincera sa fiu am inceput sa lacrimez cand am citit.
E foarte frumos insa si foarte trist, e un capitol plin de sentimente, exact cum ne-ai obisnuit, ai un fel aparte de a scrie.
Desi nu imi vine sa cred ca Hinata are doua fete. Si inca ce mai fete. Saraca Karin, nu merita, insfarsit si-a gasit si ea fericirea si dintr-o data bu, totul e dus. Asta e viata, e o scorpie, ne aduce numai greutati, trebuie sa fim puternic si sa luptam, insa cand nu mai avem pentru ce e foarte greu.
Cat despre Katy, nu a fost corect ceea ce a patit, e prea nedrept totul.
Iar sa revenim inapoi la Deidara, mi se pare foarte dragut gestul sau de a veni si a o vedea pe Kuro. Abea astept capitolul urmator cu sufletul la gura.

Chiar a fost un capitol trist. :( Imi pare rau pentru Deidara si Kuro, cat si pentru celelalte personaje. E ciudat sa vezi cum se duc toate de rapa uneori. Oricum.. Capitolul a fost foarte frumos si ma bucur ca povestea continua intr-un fel care nu ma face sa ma plictisesc, ci imi atrage interesul de fiecare data cand mai apare un capitol nou. :) Asa ca spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. kiss

Mult prea trist!!!Si este foarteee frumos!Esti foarte talentata,scrii foarte frumos .Astept nextuu!!NEXT!

Helăăău!
Mi-a placut mult capitolul, iar la scena aceea cu Dei si Kuro am lacrimat. A fost emotionanta. Imi pare rau pentru astia doi. E clar ca sunt facuti sa fie impreuna, insa e aiurea cand vezi ca toate se duc de rapa, iar tu nu ai ce face. Si eu imi doresc sa revina totul la normal, sa fie ca inainte, sa nu fi murit nimeni, Dei si Kuro sa fi fost inca impreuna. Totul incepe sa fie din ce in ce mai trist, sa ia o intorsatura complet imprevizibila. Sunt curioasa sa vad ce idei iti vor mai veni. Esti talentata, imi place modul tau de a scrie.
Spor la scris si la idei.

-Zbyee

-
Claudia.

- Capitolul 76: Our secret -

Legaturi [+16] - Pagina 9 Fed10284

Narator POV:

Pe o pajiste plina de petale roz, in ochii sai reflectandu-se cerul rosu si norii portocalii, caldura arzatoare si zgomotul de lacrimi de pe fundal, Katy statea si se odihnea. Nu era plictisita, in ciuda faptului ca nu facea altceva decat sa stea degeaba. Cu toate acestea, se simtea goala pe dinauntru.

Katy POV:

Am pur si simplu un complex de iferioritate din partea lui Kuro. Stiu ca existenta mea s-a rezumat doar la atat, insa imi doream sa mai fi trait... Dar pentru ce? Si asa Orochimaru nu mai era acolo, locuiam alaturi de niste cadavre vii si de Madara. Am fost doar o minciuna, care a trait pentru altii.

Intrebarea mea este daca Deidara a tinut la mine vreodata. Daca existenta mea a fost justificata prin afectiunea cuiva fata de ea. Daca cineva s-a bucurat de faptul ca eu, candva, imparteam acelasi aer cu ei. Daca in momentul in care m-am oprit din respirat, cineva a simtit un gol atunci cand tragea aer in piept. Intrebari fara raspuns, stau meditand la viata mea, impreuna cu Sakura. Gandurile imi sunt intrerupte de glasul unui inger cazut, aterizat candva in realitatea cea cruda, pe pamantul cel neiertator:

- Tama- sama... Eu cine sunt? ma intreba Sakura, folosind acelas apelativ ca atunci cand eram in viata..

Cand ma gandeam la toate cele ce i se intamplasera, imi venea greata. Nici nu mai aveam chef sa povestesc ceva, sau sa ma gandesc la cum ea...

- Tama- sama... insista ea, priviind in sus, batandu-ma pe umar.
- Esti... un inger, nimic mai mult, ii raspund eu ridicandu-ma si luand-o in brate.
- Ce sunt ingerii, Tama- sama? ma intreba fata, lacrimand.

In acea clipa nu m-am putut abtine. Am izbucnit in lacrimi, apoi cand am auzit-o intrebandu-ma ce am, am inceput a plange zgomotos. Nu o mai regaseam pe vechea Sakura aici... Cand ma gandesc la tot... Mai ca ma mir ca a rezistat.

Legaturi [+16] - Pagina 9 Uchiha_girl_by_kohanatakamiya-d58n1g7

Legaturi [+16] - Pagina 9 Uchiha_girl_by_kohanatakamiya-d58n1g7

Narator POV:

Timpul nu iarta pe nimeni, iar in Iwa e deja dimineata. Kuro era singura pe lume. Nu isi dorea nimic altceva, decat sa aiba pe cineva care sa o inteleaga. Se trezeste printre lacrimi, insa dintr-o data, cand incearca sa inspire adanc, i se rupe firul. Suflul i se taie, si incepe sa planga.

- Deidara... a fost aici, sopteste ea plangand. I-as recunoaste oriunde parfumul. Dar de ce? A vrut sa ma vada suferind?

Isi punea sute, ba chiar mii de intrebari. Nu isi putea explica ce a cautat Deidara acolo, poate e ea nebuna, poate tatal sau se da cu acelas parfum si a ajuns pana acolo, dar tatal ei a plecat de atata timp si... Cazu in genunchi, sprijinita de perete.

Deidara POV:

Ma tot gandesc de ce noaptea trecuta nu am putut macar sa o sarut. Macar sa o iau in brate, sa ii soptesc ceva, sa ii las ceva... Sunt un las, si incep sa ma urasc din ce in ce mai mult. O iubesc mult prea tare, niciodata nu am iubit asa, ea m-a ajutat sa imi maturizez sentimentele, sa nu ma mai joc cu fetele, dar eu, in loc sa ii fiu recunoscator, am facut-o sa sufere. Imi doresc... Sa o am langa mine si nimic dintre toate astea sa nu se fi intamplat, sa o strang la piept, si sa adorm langa ea, sa o sarut tandru si sa ii spun ca s-a terminat totul...

Mi-e dor de vremurile in care stateam impreuna in leagan, in care ne pierdeam prin Konoha, in care faceam misto de ea, vreau sa fim din nou mici, sa se tunda din nou din cauza mea, nostalgia ma loveste in ultimul hal, iar eu nu pot face nimic, decat sa ma macin la interior cu sentimente efemere, ireale. Simt cum o lacrima isi face loc prin ochii mei de safir, si iese, pelingandu-se pe obraz si ajungand pe gat.

Ma ridic nervos din pat, imi sterg lacrimile, spunandu-mi ca sunt un prost si ca oricum plangand nu rezolv nimic, si ma duc spre eisire, dar dau nas in nas cu Nagato.

- Ce vrei, cadavru ambulant? il intreb eu nervos.
- Esti ok...
- CE VREI? il intreb eu nervos, nevrand, ca intotdeauna, a-mi arata partea sensibila.
- Madara te cheama in biroul sau. E minunat! Vom avea o lume superba! explica acesta facand semne cu mana, dand expresivitate cuvintelor, despre care chiar uitasem ca vin din gura unui mort. Vom crea o lume noua. Vom avea pace, vom avea o multime de bucurii. Suferinta va fi pe primul plan, iar Madara va fi el insusi Tsuchikage.

Mi-a picat fata la cuvintele auzite. Cum se poate asa ceva? Incep sa ma enervez, si ceva de pe gat incepe sa ma usture. Era muscatura lui Katy. Era o durere insuportabila, oribila. Ma tot intreb ce se va alege de satul meu?

Ma gandesc... De ce nu l-am ascultat pe Oonoki? Mosul tafnos a avut dreptate intotdeauna, iar eu nu l-am putut respecta. Voiam mereu sa fiu impotriva oricarui lucru pe car eil zice, voiam doar sa nu se intample nimic rau, insa eram un copil prost si nu bagam de seama decat ca trebuie sa fiu mai cu mot si impotriva tuturor. Pentru asta ma voi uri toata viata, nu mi-o voi ierta vreodata. O vreau pe Kuro...

Intru in cabinetul sau, impreuna cu Nagato. Eram oripilat de planul sau si de rautatea de care da dovada. Nu credeam ca exista asa oameni rai, nici nu cred ca e macar om... Si totusi... cine, sau mai bine zis, ce este acest 'Madara'?

- Eu sunt acum, spune Tobi, parca citindu-mi gandurile, noul Tsuchikage. Deidara, draga. Urmeaza cel mai frumos razboi din lume, iar tu... ai onoarea de a conduce divizia mea de atac surpriza.

Cand aud, impietresc. Nu imi vine sa cred... In ce naiba m-am bagat? Scutur din cap si ma gandesc... Sunt totusi un criminal, deci ce ma mai ambalez atata? Am ucis, voi ucide... Dar vreau ca ea sa plece de acolo... Sa nu fie atacata, insa... Nu imi pot impune punctul de vedere. Ca si criminal, probabil ca va trebui sa o ucid. Astfel, nici nu va mai suferi. Ar fi cel mai bine pentru ea.

Dau afirmativ din cap intr-un final, cu multe intreruperi, iar acesta zambeste, fapt ce se putea vedea din privirea lui.

- Superb, incepem de maine... Ma voi razbuna, concluzioneaza mascatul, cu o privire oribila.

Legaturi [+16] - Pagina 9 Naruto_560_tobi___colo_by_luffy_san92-d4ddzc0

Legaturi [+16] - Pagina 9 Naruto_560_tobi___colo_by_luffy_san92-d4ddzc0

CEEE? Madara Tsuchikage ???
NU imi vine sa cred.
Nu pot sa cred.
Plus saracul Deidara, cand ma gandeasc ca v-a trebui sa lupte impotriva lui kuro, impotriva satului unde a copilarit, unde a invatat ca pe cat de gre este viata pe atat de frumoasa este ??? Ce se va alege de Iwa? Cum are Madara de gand sa devina Tsuchikage? Adica nu poti sa pocnesti din degete si totul s-a rezolvat.
Plus saraca Kuro, si-a dat seama imediat ca a vizitat-o Deidara. E clar ca il iubeste, si , si el o iubeste mult pe ea. Amandoi au fost niste prosti orgoliosi, iar acum nu fac altceva decat sa sufere. Insa asta este, asa e viata.
Pui astept nextul!!! Imi place enorm, cand il citesc pur si simplu ma departez de realitate.
Spor la scris, si nu ne tine prea mult in suspans.

- Capitolul 77: Forbidden feelings -

Legaturi [+16] - Pagina 9 1190238569_NinjaGirl

Kuro POV:

Ma plimb pe stradutele din Iwa, singura. Nimeni nu imi raspune la telefon sau al mesaje, iar emrgand imi amintesc de momentele petrecute cu Deidara, chiar aici. Chiar prin locul pe unde ma plimb eu acum, paseam odinioara alturi de el, inainte ca vietile tuturor sa se duca pe apa sambetei... Noi ne iubim, iar asta este ... secretul nostru. Doar al nostru, pe care nu-l stie nimeni. Sunt sigura ca nu m-a uitat, sunt sigura ca inauntru este ceva, pentru ca altfel nu ar fi venit la mine. Dar de ce a fost nesimtit? De ce nu mi-a lasat nimic, nici macar nu cred ca s-a atins de mine.

Inima imi bate, iar pielea mi se face de gaina. Incep sa lacrimez. Vizualizez momentele. Eram exact opusul a ceea ce eram acum. Aveam parul scurt, aveam gura mare, eram fericita, chiar daca eu si Deidara, sufeream in secret unul pentru altul. Consider ca intotdeauna... un secret a fost ceea ce ne-a unit.

Imi pun mana pe burta... 5 luni. Acum cinci luni, el inca mai era langa mine, inca ne mai iubeam in mod direct... Imi e dor, imi e dor de tot, nostalgia ma loveste in fiecare secunda, mi-am vizualizat viata daramandu-se si nu am putut face nimic. Destinul nu ma vrea fericita...

Decid sa ma duc la Hinata, asa ca pornesc la drum. O iau pe straduta aceea sinistra ce ducea spre casa bunicii brunetei, si intr-un final ajung in fata portii. Bat in poarta, apoi sun, dar nimic. Parca toti au murit, Doamne fereste. Pe strazi e toata lumea, exceptandu-mi pretenii. Ma simt pierduta, cand o aveam pe Katy, stiam ca ea ma urmareste peste tot si ca are grija de mine, acum sunt singura si vulnerabila... Fragila.

Intr-un final, ma hotarasc sa intru. Spre surprinderea mea socanta, usa era deschisa. Intru speriata, si aud plansete. Cand ajung, raman efectiv masca: sange pe jos, si un cadavru.

~ Flashback ~

Karin POV:

Stau pe acoperisul casei in care era apartamentul bunicii Hinatei. Ma tot gandesc, Doamne, de ce mi l-ai luat? El mi-a aratat ce e iubirea, mi-a jurat ca va fi mereu langa mine, chiar daca de multe ori tipa la mine si imi spunea ca sunt inutila, la nervi... Era vina mea, eu il bateam la cap...

Doamne, nu mai suport, de ce mi-ai luat ingerul de langa mine? Nimeni nu poate trai fara un inger, iar eu fara el nu am rost... Restul m-au abuzat, m-au obligat sa practic anumite lucruri pentru bani, nu e corect, de ce nu i-ai luat pe ei? De ce a murit? De ce m-a parasit?

Totul mi se prabuseste in cap. Imi dau jos ochelarii si ii arunc in fata mea, in gol. Imi dau parul fluturand din ochi, si incep sa plang. Rochia alba vaporoasa se 'umfla' in recele vantului de afara. Soarele iese din perdeaua de nori, stralucind in ochii mei roz. Toate gandurile negative din prezent, se aduna cu cele din trecut, si intr-un final o fac: arunc piciorul inainte, balansandu-ma, si imi dau drumul in gol. Simt presiunea vantului care face contact cu corpul meu, si...

~ Endflashback ~

Legaturi [+16] - Pagina 9 Karin.(Naruto).full.362782

Legaturi [+16] - Pagina 9 Karin.(Naruto).full.362782

Kuro POV:

Nu imi vine a crede ochilor. Strig cat ma tin plamanii, si incep sa plang si mai tare, alaturi de ceilalti. Rei vine si ma strang in brate, iar eu imi ascund fata in umarul camasii sale, inundandu-i-o cu lacrimi.

Ma simteam in siguranta, insa nimic mai mult. Rei nu pare genul meu, chiar daca, pana si eu imi dau seama de asta, privirea i se lumineaza de fiecare data cand ma vede, fie ca ma vede trista, fericita, sau mai stiu eu cum.

Ma prinde de umeri, si ma priveste in ochi, spunandu-mi sa ma calmez.

Deidara POV:

Nu pot sa cred in ce c***t m-am putut baga. Stai la mine in camera si ma gandesc. Trebuie sa opresc asta, orice ar fi. Nu cred ca am sangele necesar pentru a lupta cu propriul meu sat, cu tovarasii mei cu care am copilarit.

Incep sa lacrimez, pentru ca logic, prima la care ma gandesc este Kuro. Apoi, copilul nostru, dar ea e pe primul plan deocamdata. As da orice sa o stiu in siguranta, insa nu pot... nu pot sa nu ma gandesc si la ceilalti, oare Karin, Hinata, ce fac in momentul asta? Mi-e dor si de Akatsuchi, ceea ce nu credeam ca o sa mi se intample vreodata. Daca era si el aici, sigur nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. El ar fi stiut sa ma opreasca din a face toate prostiile astea, i-am lasat pe toti cand le-a fost mai greu, desi le-am promis ca voi fi acolo pentru ei. Am fost acelas copil prost si rasfatat, nu mi-am putut tine datoria nici macar fata de sensei, iar tot ce pot face este sa stau si sa plang.

- Deidara! Vino! Vom invia un zeu! se aude o fata pe hol.

Ma duc cu pasi marunti spre usa, si ies din camera. Aceasta ma ia de incheietura si ma duce in curte, in locul unde de obicei Madara si Ocochimaru faceau ritualuri.

- Ce cautam aici? Locul asta nu are efect fara Orochimaru! intreb eun intrig
- Dar Orochimaru va fi aici, imi raspunsese aceasta dulce.

Ma privea cu atata pasiune, insa eu imi smulg repede mana din stransoarea ei, si continui sa meditez la trecut, pentru ca atata pot face. Prezentul este prea crud pentru a trai in el, iar cred ca asta nu e valabil numai in cazul meu... Eu si Kuro pastram un secret despre care nici noi nu stim, anume ca... ne iubim...

- Ne-am adunat aici, pentru a il invia pe singurul care ne poate ajuta la toate capacitatile sale! Orochimaru, trezeste-te! striga Madara facand niste sigilii. Deidara, nu fii trist, poimaine iti vei intalni si sensei-ul...

Incremenesc la cele auzite, iar ochii mi se inunda cu lacrimi.

Legaturi [+16] - Pagina 9 090928211191082

Legaturi [+16] - Pagina 9 090928211191082

Katy POV:

Imi petrec timpul alaturi de Sakura, plimbandu-ma printr-o padure. Unde duce locul asta, ma intreb daca e fara de sfarsit? Sau e doar ceva din mintea mea? As lua-o pe Kuro aici, as trai alaturi de ea pentru eternitate...

- Tama, ce e asta? Ma va ucide... spune Sakura, dupa ce i s-a asezat un fluture pe nas.

Zambesc la iamginea din ochii mei. Sakura sufla, era atat de dragalasa, exact ca un copil mic.

- Suntem deja moarte, Sakura... iar acela, este un fluture, ii spun eu luandu-l pe deget.
- Ce frumos! exclama aceasta.

Zambetul sau de copila imi ungea sufletul si imi arata ca exista ceva paralel cu toate cele din jur, ceva care desi nu stie nimic, are memoria goala, este inca fericita si zambeste. Asta imi inveselea vesnicia...

Saraca Karin!! Imi pare enorm de rau pentru ea, desi ma intreb oare hinata nu se simte prost, nu o roade constiinta???
In orice caz, sa revenim la Kuro si la Deidara, secretul lor e unul foarte pretios, chiar ma bucur ca Deidara se gandeste la ea si la copil, insa imi pare enorm de rau pentru faptul ca e asa neputiincios, chiar vreau sa vad cum o sa decurga lucrurile in continuare. Iar cat despre Madara, sincera sa fiu pe mine m-a bagat in ceata, e un personaj foarte misterios.
Orochimaru, sa se trezeasca? Sunt chiar curioasa.
Mi-a placut mult, vreau nextul!!!!!!! Mooooor de curiozitate!!! Sper sa il aduci la fel de repede !! Bafta pui kiss

!!!

Am ratat un capitol. hmm...?!

In fine.. Imi plac cele din urma capitole cu care ne-ai delectat si tin sa iti multumesc, deoarece acum nu mai sunt chiar atat de cionfuza. lough

Asaa.. sa speram ca nu va fi nevoie de prea maro eforturi ca sa distruga aia satul, mai ales ca nu prea cred ca are niciun personaj chef de atata actiune cata implica un razboi. lough

Glumesc, glumesc.. Abia astept sa vad ce ne pregatesti. (GOO) Spor la scris in continuare. kiss

- Capitolul 78: Obsessive bloodbath -

Legaturi [+16] - Pagina 9 Original

Mizuki POV:

Am fost trimisa de Madara pentru a il chema pe blond la biroul sau. Totul se invartea in jurul acestui plan, insa... sunt socata. Are niste ochi superbi, un par ca de aur si o privire... Nu stiu, parea destul de trist cand l-am vazut. Oricum, imi place mult baiatul.

As avea o multime de intrebari sa ii pun, oare are prietena? Oare cum a ajuns aici si din ce sat vine?

- MIZUKI! se aude vocea lui Madara, ca un tunet, trezindu-ma la realitate.
- Da, maestre! raspund eu indreptandu-mi spatele.
- Tu vei lupta alaturi de Deidara in misiune. Va veti duce in padurea de langa Iwa, unde veti patrula o saptamana.

O saptamana? Am auzit bine? O saptamana alaturi de acest baiat blond cu ochii albastrii? Nu pot sa cred, simt ca visez.

- Si cand vom incepe? intreba Dei-kun, nu prea incantat.
- Maine. Astazi va las sa va odihniti pentru restul zilei.

Perfect! Am o gramada de timp pentru a-l aborda pe blond. Ma apropii de el, si cu fiecare pas transpir si mi se face pielea de gaina, si imi simt sangele din ce in ce mai fierbinte. Intr-un final, ajung in fata lui si ii zambesc dulce.

- Ai vrea sa ne plimbam? intreb eu, zambind, gandindu-ma la ce prostie am facut.
- Mda, de ce nu? raspunde el ironic.

Eram fericita. Cred ca va fi ceva intre noi, e un fel de... dragoste la prima vedere. Il iau de dupa brat si ne continuam drumul spre iesirea din curte, si il duc intr-un parc din apropiere.

- Nici nu stiam ca exista oameni pe aici. Dar ce vor sa faca ceilalti? ma intreaba blondul meu.
- Au ramas acolo pentru a il invia pe Orochimaru, e vampir, doar il pot folosi in razboi, raspund eu destul de socata, dar intr-un fel afisand compasiune pentru faptul ca e atat de nestiutor.
- A, si... CE?! Vampir? intreaba baiatul.
- Da? raspund eu un pic nervoasa.

Cum Dumnezeu sa nu stie ca Orochimaru este vampir? Si ca prin muscaturi el transmite mai departe virusul semnului blestemat? Din cate vad, si el are unul de genul pe gat, insa... e diferit. Pare ca e al lui Katy. Nu il intreb inca, nu vreau sa par o disperata curioasa, insa... Nu inteleg, de ce nici macar nu se uita la mine cand vorbesc cu el?

- Siii, incep eu. Maine vom merge impreuna in misiu...
- Da, super, ma intrerupe el, ridicandu-se.
- Ce ai patit? il intreb eu.
- Nu stiu nici macar de unde ai aparut tu, scuze daca sunt nepoliticos, doar ca mi s-au intamplat destule pentru o zi...
- Dar eu sunt aici! Vom fi o echipa, ai incredere in mine, il incurajez eu zambind, tinandu-l de o mana.

Ii povestesc cum mult timp am fost tinuta ca experiment al lui Orochimaru, ca am saisprezece ani si jumatate si ca vin din Sunagakure. Ii povestesc cate ceva despre viata mea, chiar daca nu pare sa il intereseze, dar totusi ii spun, doar ca sa simt ca ii vorbesc. Il cunosteam de putin timp, dar tanjeam dupa el. Era atat de frumos, atat de neinteresat... Dar totusi, imi inspira incredere.

Ma intrerupe, si incepe sa imi zica si el despre viata lui. Are aproape nouasprezece ani, este din Iwagakure, este obsedat de arta si multe altele, dar in schimb... nu m-a privit o clipa in ochi. Oricum arata super bine in pelerina Akatsuki. Se inserase, asa ca ne-am dus fiecare la camera lui, nu inainte sa ne dam o imbratisare prieteneasca. Ooh, Doamne, are niste brate atat de calde, miroase atat de bine, ii pot simtii muschii prin bluza, imi venea sa ma bag in pelerina sa descheiata si sa raman acolo, insa nu vreau sa par dementa de prima oara. Il bat pe umar, si ne despartim.

Abia astept ziua de maine. Oare cu ce sa ma imbrac? As da orice sa ii fac o impresie buna, imi vine sa intreb pe toata lumea, in stanga si in dreapta ce ii place lui, as da tot ce am mai drag ca sa ii fiu draga...

Kuro POV:

Cadavrul lui Karin a fost ridicat, si e deja seara. Un suflet trist, un destin crud, si o viata traita degeaba. Imi pare atat de rau pentru cele intamplate, imi amintesc cum eram in cautarea lui Deidara cu totii, si cu Akatsuchi si cu Edward. Cum ea mereu facea pe sefa, era mereu tafnoasa, mereu enervanta, insa ... toti o iubeam in felul nostru si stiam ca este asa pentru ca a suferit inainte...

Era o perioada cand eram foarte apropiate, iar acum... trebuie pur si simplu sa concep ideea ca nu o voi mai vedea vreodata, nu? Ca intotdeauna, destinul face alegerile in locul meu, eu trebuie doar sa stau si sa plang, eventual sunt obligata sa si suport toate astea. Nici macar pe Deidara nu il am langa mine, nu mai am pe nimeni langa mine. Hinata pur si implu s-a distantat de mine cu sau fara sa vrea, Katy a murit, Deidara m-a lasat cand mi-a fost mai greu...

Oare cand ne vom impartasi secretul? Oare cand... voi fi si eu fericita....

Ajung acasa, imi fac dus si ma trantesc in pat. Incep imediat sa plang, nu mai suport... Imi doresc doar ca el sa fie aici, sa trecem impreuna prin tot, sa imi zica ca totul este ok, si ca nu voi mai suferi... Viata este una, daca nu lupti pentru a fi fericit, inseamna ca traiesti degeaba, iar eu o sa fac tot ce pot, voi lua orice ocazie pentru a-l gasi pe el... Si cred ca nimic nu e degeaba...

Deidara POV:

S-a dat stringerea in organizatie, asa ca voi merge din nou sa o vad. A o privi doar, este suficient. Doar sa stiu ca este bine, ca este fericita, si sa speram ca m-a uitat...

Ca de obicei. Imi pun pelerina. Fac o pasare din lut exploziv. Si pornesc spre ea... Drumul era mult mai friguros ca de obicei, simteam ca deger, dar as fi infruntat orice pentru ea, asa ca am suportat, pentru ca nu mai aveam mult. Inainte sa intru, ma uit pe geamul camerei sale, si vad ca ea nu dormea. Statea in pat, si plangea, cu ursuletul in brate. Parul ei lung si negru era imprastiat pe perna sa.

Bezna camerei imi lua din vedere. Nu stiam ce sa fac cobor, micsorez pasarea si o bag in buzunar, apoi intind mana sa deschid usa de la intrare. Intru in casa, si urc treptele spre camera ei, a carei usa era intredeschisa.

- De ce mi se intampla toate astea?

Legaturi [+16] - Pagina 9 Konachan.com_20-_20135479_20sample_large

Legaturi [+16] - Pagina 9 Konachan.com_20-_20135479_20sample_large

Kuro era in fund pe marginea patului, si plangea de zor, soptindu-si tot felul de intrebari fara raspuns... Intind mana sa deschid usa mai tare, insa o vad cum e si ma gandesc ca numai eu lipsesc de acolo. Ar fi o idee proasta, asa ca ma gandesc sa ma intorc... Insa... Oare cand voi mai avea o ocazie ca asta? Sa o strang in brate, sa o sarut, insa degeaba. Niciuna dintre astea nu ar fi de ajuns...

Nu pot decat sa stau sa imi plang de mila? Oare ar schimba ceva daca m-as duce la ea? Intorc capul si observ ca a adormit, asa ca, incet, incet, tiptil, ma duc spre ea. Era atat de frumoasa cand doarme, era la fel si cand dormea in bratele mele, insa... atunci era fericita. Acum are fata plina de lacrimi, si inca lacrimeaza. Ii sterg lacrimile, la fel cum faceam inainte. Aceasta deschide ochii, speriata, si ma priveste mirata.

Nu stiam ce sa fac, sau ce sa zic. Secretul nostru prinde contur, iar legaturile incep sa se scurga pe masura ce ne privim in ochi cu pofta reciproca. Bruneta se ridica din pat, si ma ia de umeri, impindandu-ma la perete, apoi afundandu-si fata in pieptul meu, plangand in hohote.

- Cum ai putut sa-mi faci asta? ma intreaba ea. Stii foarte bine ca inca te iubesc. Te iubesc! Stai cu mine, te rog! Promit ca va ramane secretul nostru... imi spune aceasta, dupa ce se linisteste.
- Si eu te iubesc... ii raspund eu, cu ochii inlacrimati. Insa nu mai pot face asta, te ranesc prea mult, adica te ranesc oricum, dar eu am ales alta cale...
- Esti un...

Nu mai apuca sa zica nimic, deoarece o apuc de maini, o intorc de la perete, astfel incat stau eu spre perete, si tinand-o strans de incheieturi, ii fur un sarut. Nimeni nu saruta ca ea, e singura fata cu care m-am culcat si la care am si ajuns sa tin... Ii las o incheietura libera, mana cu care imediat ma cuprinde, eu stiind ca greu voi scapa din stransoarea ei. Cu mana libera, ma joc prin parul ei, intr-un final cuprinzand-o, apoi ma asez peste ea in pat.

Fata incepe sa lacrimeze, si ma strange langa ea.

- E suficient ca noi doi sa stim... imi sopteste aceasta.
- E mult prea mult pentru mine... raspund eu. Nu de-asta am venit... Urmeaza un super- razboi... Ai grija ce faci...
- CUM ADICA?! ma intreaba aceasta speriata. Si ai de gand sa ma lasi aici?
- Da, nu trebuie sa para ciudat, trebuie sa ii atac din interior, spun eu ridicandu-ma.
- Nu pleca! Te rog, nu pleca... imi spune fata, luandu-ma de mana.
- Un secret poate fi tinut si de la distanta, ii raspund eu, dandu-mi drumul.

Ne mai sarutam o data, iar eu fug pe geam. Nu puteam suporta, deja era mult prea mult. Sunt un criminal, nu trebuie sa am sentimente, si un secret e suficient, nu trebuie sa se transforme in nimic mai mult, desi urmeaza sa avem un copil impreuna... Iarta-ma, Kuro...

Cum ajung, ma arunc in pat si incep sa plang.
Legaturi [+16] - Pagina 9 Tumblr_mbqvdaonuh1rynioxo1_500

Legaturi [+16] - Pagina 9 Tumblr_mbqvdaonuh1rynioxo1_500

De ce iti place sa ma faci sa plang???
Sincera sa fiu ma enerveaza tipa, ma enerveaza rau, adica uite la ea ce vise are.
CE frumos a fost momentul reintalniri dintre Kuro si Deidara!!!
Mi-a placut enorm, a nu mai zici ca scrii capitole sci pentru ca te bat, cum sa fie seci daca eu incep sa plang cand le citesc? Gandeste-te si tu un pic.
In orice caz, ador personalitatea lui Deidara, deci o ador, imi place la nebunie!!!!!!!
Vreau nextul!!! Vreau nextul!!! Sper ca in misiunea din padute tipa aia sa moara !!! Ma enerveaza rau, o urasc!!!!
Next pui!!!

- Capitolul 79: Lust and lies -

Legaturi [+16] - Pagina 9 Hhh_redhead_girl

Deidara POV:

Ma trezesc din somn, cu o durere groaznica de gat, si cu vederea innecata de lacrimi. Ma duc sa ma pieptan si sa imi fac dus, apoi imi pun o camasa alba si niste blugi negrii, si ies pe usa.

Secretul prinde contur, si incepe sa imi placa, insa mi-ar fi placut si mai mult ca nimic din toate astea sa nu se fi intamplat... Chiar in momentul cel mai profund de gandire, dau nas in nas cu Mizuki:

- Buna, Deidara! Tocmai mi-am facut bagajele.
- Bagajele! strig eu, dandu-mi una peste cap. Am uitat complet...
- Ai cearcane... esti ok? ma intreaba roscovana ingrijorata.
- Da, stai linistita, mint eu, mergand mai departe.

Fata ma ia de incheietura, si ma trage, luandu-ma de brat intr-un final. Era naspa. Ma simteam de parca eram in lesa. Vazand ca ma deranjeaza, aceasta continua, fapt ce ma enerva cumplit, insa nu aveam energia fizica necesara pentru a riposta. Intram in biroul lui Madara. Acesta isi punea masca pe fata, deci probabil ca daca am fi intrat mai devreme, i-am fi surprins chipul.

- Maestre, suntem gata pentru a pleca in misiune, striga Mizuki zambind.
- Ce tot vorbesti? Nici macar nu m-am apucat de bagaj! strig eu nervos.
- Ahh, vrei sa te aj..
- NU! strig eu nervos, iesind si trantind usa biroului.

Ma duc iritat in camera mea, si incep sa indes in rucsac ce imi pica la mana. Luandu-l, il tarasc pe holurile sumbre ale organizatiei pana afara, unde ma astepta Mizuki, cu un zambet tamp pe fata. Mi-l pun in spate, si pornesc impreuna cu Mizuki spre padure. Ca desteptul, imi uitasem lutul, asa ca voi fi nevoit sa merg pe jos.

Cam tot drumul a fost o liniste continua, ceea ce ma mira, pentru ca ea de obicei cam mereu abereaza, insa acum a fost complet linistita. Mult prea linistita, ma intreb, ca tot veni vorba de fete... Oare ce face Kuro acum? Oare va avea grija de ea?

- Deidara, rosteste Mizuki oprindu-se, intrerupandu-ma din meditat.
- Da? raspund eu tot cu o intrebare.
- Ai prietena? ma intreaba ea, priviindu-ma serios.
- Nu, raspund eu. De ce?
- Suntem camarazi. Trebuie sa stim lucruri unii despre altii, se justifica aceasta.

Asta a fost ciudat, sigur e si ea nebuna dupa mine, insa nu imi pasa. Oricum relatia cu Kuro era doar intre mine si ea, era secreta, deci...

- Am ajuns, imi spune ea, dupa ceva timp de mers.

Nici n-am realizat cand a trecut timpul. Cand am strabatut atata drum? Viata trece pe langa mine, iar eu nu pot face nimic in priviinta asta, deoarece sunt efectiv controlat de niste ganduri... Dar, daca ma gandesc mai bine... partea buna este ca sunt mai aproape de Kuro...

Mizuki scoate cortul, ma roaga sa o ajut sa il fixeze, asa ca o fac, desi habarn nu aveam, nici nu eram atent cand Oonoki explica despre corturi. Dupa ce stam cam o ora sa ne chinuim, adica mai mult eu, ma pun pe iarba si incep sa ma gandesc.

Legaturi [+16] - Pagina 9 A36836e0161a11e29f0922000a1fb76f_6

Legaturi [+16] - Pagina 9 A36836e0161a11e29f0922000a1fb76f_6

- Care este povestea ta? ma intreaba Mizuki, punandu-se turceste langa mine
- Vin din Iwa, si restul cred ca ti-am zis. Sunt zodia taur, si imi place sa... ma distrez, spun eu.
- Da! Draguut! Eu sunt zodia pesti! imi spune aceasta zambind. Sunt foarte naiva, asa ca ai grija! chicoteste ea.

Vazand ca nu ii raspund, se duce si incepe sa se fataie pe la cort. Nu ma interesa, pur si simplu... Deja incepuse sa apuna soarele... Privesc cerul rosu, era o atmosfera romantica... Mi-as fi dorit ca si Kuro sa fie aici...

Legaturi [+16] - Pagina 9 KamyzuroSeriousxd

Legaturi [+16] - Pagina 9 KamyzuroSeriousxd

Kuro POV:

Mi se rupe inima... suntem un fel de prieteni cu beneficii? Am inteles ca relatia noastra este intr-un fel de 'prieteni cu beneficii', insa... Ne iubim. Cred, adica daca nu ma iubea, de ce ar mai fi venit aseara la mine?!

Toata ziua am stat in casa, in capul patului, plangand ghemuita. Singurul lucru pe care l-am facut azi a fost dusul de dimineata. In rest am stat si am plans. Nu stiu ce se va intampla cu mine, insa chiar cand gandeam cel mai mult, cineva imi bate la usa.

Vazand ca nu raspund, da buzna: Era Sasuke. Intra cu o privire perversa si o figura perfida pe fata, spre mine. Nu m-am ferit, nu aveam nimic de pierdut, putin imi pasa de el. Acesta vine la capul patului, imi intinde mana, zambindu-mi.

- Te iubesc. spune el.
- Bine, raspund eu, incepand sa plang.
- NU MA IUBESTI?! urla el, dand cu pumnul in perete, deasupra capului meu, chiar unde erau urmele de pasta corectoare facute de mine si Katy, care acum nu mai sunt, pentru ca el a indoit peretele.

Trebuia sa-i spun adevarul: Ca nici macar nu-l plac, ca eu de fapt il urasc din toata inima... insa cum? Era... Acum ori niciodata...

Katy POV:

Lenevind pe camp, simt ceva in mine. Nu se poate, aceasta energie... Orochimaru!

O data cu puterea ce imi umbla prin vene, imi amintesc si de iubirea vietii mele. Nu credeam ca chiar se va intampla asta, nu faceam mai mult decat a banui. Oh, nu, nimeni nu are nicio sansa!

Inima incepe sa-mi bata si ma simt ciudat. E oribil sa am totul, sa simt totul aici, dar sa nu pot face nimic. Sa stiu ca prietenii mei snt in pericol si ca nu-i pot salva, ca nu pot interveni, ca pot doar sa stau si sa ii privesc murind si suferind.

Kuro! Ea e pe primul plan, trebuie sa fac ceva, trebuie sa incerc sa ii apar in vis, inainte ca porcul ala de Sasuke sa puna stapanire pe ea si pe deciziile ei. Nu vreau sa ajunga pe mana cui nu trebuie, oh, Deidara, te urasc!

Lacrimile se preling pe pielea mea alba, diluandu-mi rujul rosi aprins de pe buze. Imi ling caninii, si ma plimb speriata, cautand o solutie...

- Tama- sama, m-am pierdut, dar de ce suntem aici? vine Sakura spre mine, cu glasul sau obisnuit, si cu privirea de altadata.
- Trebuie sa facem ceva! spun eu, povestindu-i apoi intreaga situatie.

Aceasta incepe sa planga cand ii spun ca ea pana in momentul de fata nu stia nici macar cum o cheama. Ne unim amandoua, si hotaram sa punem capat tuturor lucrurilor, intrand in mintea lui Madara printr-o tehnica interzisa. Dar, daca nu ne va iesi...

- Eu cum am murit? Ma intreba Sakura.

In acel moment, mi-au dat lacrimile si am inceput sa plang zgomotos...

PRIMA!Deci .....deci ....deci.Foarte frumos si de ce ??Acum vrei sal cuplezi pe Dei-kun cu Mizuki???Miau dat lacrimile!Astept nextuu!!

Bun, iar am ratat un capitol. xD In fine.. Imi place cum evolueaza lucrurile, desi cred ca ti-am mai spus asta, de fiecaredata cand am comentat. rusinos

Sunt curioasa sa vad cum va reactiona Sasuke in continuare si, de asemenea, ce va face Kuro. Povestea pare sa se complice putin, dar banuiesc ca vei descurca tu itele intr-un fel sau altul. Asa, pai pana una alta spor la scris in continuare. kiss

Mda, si pe mine ma enerveaza Mizuki sau cum o cheama.
Sta pe capul saracului Deidara.
Mi se pare dragut faptul ca se gandeste intruna la Kuro.
Iar cat despre Kuro, de ce nu ii spune odata lui Sasuke ca il uraste?
Dc ce asa lasa???
Adica ce ii poate face?
Acuma are puterile de Uchiha trezite, plus ca o are si pe Katy alaturi.
Insa si eu sunt curioasa cum a murit Sakura.
Plus ca imi pare enorm de rau pentru Katy, e intr-o lume singura, fara prieteni ei, obligata sa ii priveasca cum sufera, fiind neputincioasa, e oribil sa privesti totul si sa nu poti face nimic.
Imi inchipui ca in sufletul sau e un ghiveci de sentimente.
In orice caz pui vreau nextul!!
Il ador, ficul tau e realist, ne arata greutatile vieti, plus ca ai o inaginatie uimitoare.
Nextul pui !!!

- Capitolul 80: Can’t return anymore -

Legaturi [+16] - Pagina 9 17702_1243735534120_400_300

Mizuki POV:

Mi-ar fi trebuit cam orice scuza sa scap de aici. Nu ma simteam familiar deloc cu aceasta padure, stiam ca e bantuita, ca multe crime s-au savarsit aici. Desi nu am umblat prea mult prin acest sat, am auzit ca aceasta padure este foarte urata, nesigura si sinistra. Imi amintesc cu tristete momentele in care... Aveam si eu prieteni , traiam si eu pentru a face pe cineva fericit, pana cand intr-o zi, toate au disparut... Iar EL, m-a salvat, a devenit ingerul meu pazitor. Mi-a daruit semnul blestemat, si nimic mai mult. Fara sa se intample ceva, am devenit doar o sclava a organizatiei, avand senzatia candva ca eram si eu sefa.

~ Flashback ~

Este seara. Tocmai ma intorc de la strabunicii mei, insa observ ca nu m-a asteptat nimeni la aeroport. Hmm, ciudat. Imi deschid telefonul, si intr-un suflet, cu inima batandu-mi tare, o sun pe mama, dar aceasta nu raspunde. Nu prea stiam sa folosesc telefonul. Nu mai aveam niciun contact, asa ca, iesind din aeroportul pustiu, ma indrept cu pasi repezi spre oras, insa... Nu puteam sa cred ce imi vad ochilor...

Trei oameni in pelerine negre, cu gluga, distrugeau satul, dand foc la tot ceea ce se afla in jur. Am inceput sa plang. Era o fata cu parul albastru, un baiat roscat, cu ochii verzi, si un baiat cu parul portocaliu, si ochii albastrii. Toti priveau cu lacrimi in ochi cum orasul era distrus.

Din acel moment, apare un al patrulea barbat, caruia nu i-am putut vedea decat spatele, intr-un nor de ful. Acesta avea gluga pe cap, si le vorbeste celor trei:

- Acum mi-ati demonstrat ca sunteti demni de a avea propria organizatie. Iar tu, rosteste acesta catre cel roscat, mi-ai demonstrat ca esti demn de a detine Rinnegan-ul...

Raman socata, insa acestia ma zaresc, eu lasand deja garda jos. Ma trezesc cu fata aceea cu parul albastru langa mine. Ma ia de mana, si incepe sa imi spuna:

- Tu vei veni cu noi.

Fara sa mai apuc sa fac sau sa zic ceva, ma trezesc intr-o camera intunecata, plina de oameni care tip si se chinuie. Un barbat cu paru negru si chip palid intra in incapere, eliberandu-ma.

- Ce cauta asa o fata frumoasa ca tine intr-un loc ca asta? ma intreaba acesta, intinzandu-mi mana.

Nu ii raspund, insa ii stiam intentia: de a ma salva.

~ Endflashback ~

De atunci, eu si Orochimaru ne-am inteles bine, pana cand a aparut acel om mascat, Madara, despre care am aflat pe parcurs ca era omul acela cu gluga. Orochimaru mi-a explicat multe. Ca dorim o lume a pacii, insa nu stiu cum, el a disparut, lasandu-si nadejdea in Madara. Madara mi-a spus ca ultimele cuvinte ale lui Orochimaru au fost ' Eu iti voi lasa tie visul meu, si intr-o zi, il vom trai impreuna '. Pacat ca pe parcurs, am devenit un experiment, ca toti ceilalti.

Legaturi [+16] - Pagina 9 Ohsenpaipv5

Prietenie ca a lor, rar vezi. Insa acum, nu e timpul sa sufar. Vreau sa socializez cu camaradul meu, asa ca incepem sa vorbim vrute si nevrute. Era mai deschis decat de obicei, ceea ce ma facea foarte fericita, ma privea in ochi cand vorbeam cu el, simteam ca ma asculta si ca il intereseaza, pana cand o lacrima isi face loc sa curga pe chipul meu.

- S-a intamplat ceva? ma intreaba blondul, serios.

Vazand ca nu raspund, ma ia si imi ridica barbia cu degetele. Priviindu-ma in ochi, eu imi las privirea in jos, si ii apuc incheietura mainii, dand-o in jos. Incep sa plang din ce in ce mai tare, si incerc sa ma ridic, insa acesta ma prinde si ma imbratiseaza.

Mi-as fi dorit ca el sa stie cat de mult tin la el, insa nu era momentul. Eu simt ca el iubeste pe altcineva. Dar totusi profit. Imi ling caninii, care incep sa creasca, si deschid usor gura... Nu ma mai pot intoarce acum...

Kuro POV:

Inima incepe sa imi bata din ce in ce mai tare. Ma lasam atinsa de o persoana fata de care nu simteam nimic altceva inafara de afectiune frateasca. Transpiram, si fiecare celula din corpul meu era umpluta cu discomfort de orice fel. Ochii incep sa-mi lacrimeze, deja nu mai puteam rezista.

Cand sa deschid gura pentru a rosti cele patru cuvinte 'magice', ce probabil mi-ar fi distrus viata, si poate mai bine ca nu le-am rostit, poate totusi e un semn, acesta isi baga limba in gura mea si incepe sa ma pipaie de la gat, coborand, cobora,d pana cand mi-a atins sanul. In acea clipa am tresarit, si i-am tras o palma puternica.

- EU NU TE IUBESC! urlu eu cat ma tin plamanii.

Acesta vine spre mine, cu o privire de criminal pe fata, spunandu-mi ca sunt a lui si ca nimeni, nici macar eu, nu pot schimba asta. Eram sigura pe ce zice, cam al fel ca si el, si am inceput sa plang. Eram neajutorata, am facut un gest necugetat, si poate mai bine ma lasam atinsa de el doar pentru a nu trai toate astea. Sunt bruscata, sunt si insarcinata. Nu vreau sa pierd copilul, e singura mea Legatura cu Deidara. Si copilul meu nu ar vrea sa ma vada asa, sa stie ca am fost trista cand l-am tinut in pantece pe el, primul meu copil, asa ca...

- Nu sunt un obiect! Nu apartin nimanui! strig eu. Nu voi apartine vreodata!
- Noi, clanul Uchiha, suntem ca niste vipere. Multi dintre noi au ajuns vampiri din cauza lui Orochimaru, deci nu cred ca vrei mai mult de atat. Doresc doar sa te salvez, insa nu o pot face intr-un mod benefic, pentru ca noi insine, ca si clan, suntem rai. Suntem niste fiare fara suflet, accepta asta! Daca ai fost crescuta printre tampiti...

Aici mi-a sarit tandara, deja nu se mai poate.

- Tampiti sunteti voi! Bunicul meu, parintii mei, care desi sunt ocupai m-au crescut si ingrijit cum au putut! Toate astea nu s-au intamplat degeaba... Poate ca... Poate ca totul se intampla cu un rost, si poate ca... poate ca sunt aici in momentul asta pentru a schimba ceva, poate ca sunt o membra Uchiha unica...
- Exact asa gandea si Uchiha Madara...

La auzul acelui nume am tresarit, iar inima mi s-a mutat aproximativ cativa centmentrii mai sus. Uchiha Madara- Raul intruchipat, intruparea Diavolului si a supararii, a maniei si a tuturor celor sapte pacate capitale... Cum se poate? Si totusi cine e Uchiha Madara...

- Cine e Tobi? intreb eu.
- Uchiha Madara, se aude o voce, care intra in camera.

Era chiar omul mascat. Am inceput sa plang, nu mai intelegeam nimic. Acesta a inceput sa se apropie de mine din ce in ce mai mult, pana cand, fiind foarte suparata, am vazut cum in jurul meu se creeaza un perete de flacari.

- Puterea lui Tama! striga Madara cat il tinura plamanii, deja fumati cat se putea de mult.

Tama... E Katy, nu? Da, ea e! Am puterile ei? Inseamna ca... Inseamna ca, intr-un fel, cumva, eu pot comunica cu ea, ca ea traieste inauntrul meu chiar si acum, ca inca mai face parte din mine dupa toate astea... Sunt singura care isi poate da seama de asta, si cu singuranta voi reusi...

- Esti frumoasa si increzatoare... Imi place, spune Madara priviindu-ma pervers.

In acea clipa, ma concentrez, si reusesc sa imi activez Sharingan-ul, care il lasa pe Madara lat:

- A-Acei ochi! A- Acel Sharingan! Nu- Nu se poate! urla mascatul, cazand in genunchi.