Capitolul 16 - Dulcea revedere,un regret, o tradegie
Sakura :
Etaj 6, salon 51. Suntem in Japonia,cea mai tehnologizata tara din lume, suntem in secolul XXI si mileniul 2, dar ei tot nu pot face un lift sa functioneze?? Cred ca v-ati dat seama ca am ajuns la spital si sunt nerabdatoare sa imi vad brunetul. Acum urcam scarile deoarece conducerea spitalului nu este in stare sa intretina un lift. Si ,ca sa fie si mai interesant, numai liftul personalului functiona, iar vizitatorii aveau accesul interzis. Dar daca ne lasau sa urcam cu el ce pisicii mei se intampla?? Se rupea cu noi ??
Las asta in urma si ii spun lui Kakashi ca daca "ciripeste" ceva despre ce sa intamplat in urma cu cateva ore, spun si eu despre relatia lui cu Saika. Cand m-a auzit sa oprit din urcat scari, iar cu mana pe balustrada isi intoarce privirea parca in replay. Privirea lui,acum, era plina de uimire si groaza, inghite in sec si imi da aprobator din cap. Si asa ne continuam drumul nostru pana la etajul 6, acum suntem la etajul 5 si incepem sa discutam despre cum m-a gasit pe jos, cum mi-a atins tot corpul, cum a alergat golanii care vruiau sa fuga cu geanta mea... Stai, derulam banda putin inapoi... A facut ce?? M-a atins peste tot?? Eu care credeam ca Jyara e pervers, dar Kakashi e si mai si... Incep sa tip la el, cred ca tot spitalul auzea cum urlam la el, de sus pana jos. Fara sa imi dau seama am intrat in salonul lui Sasuke tipand :
-Dupa ce era sa fiu violata de o banda de golani, tu in loc sa.... dar ma opresc cand simt cum privirea calda si dragastoasa a lui Sasuke, acum ma privea cu mila si .... ura?? Dar nu era vina mea..Ma intorc catre el si ii ofer cea mai calda imbratiseare pe care am oferit-o in viata mea cuiva. Sper surprinderea mea, acesta priveste in jos cu ura, o lacrima de regret facandu-si aparitia. Surprinderea mea cea mai mare a fost ca nu mi-a raspuns, statea cu mainile pe langa corp, privirea goala si privind inspre usa.Incep sa plang la pieptul lui, lacrimile mele cazand in voie pe camasa lui alba din spital, udandui-o. Strang din pumni, si totodata si din camasa. Regretam ca am intrat timapnd cuvintele acelea.
Brusc, ma trezesc pe jos. Gresia gri si rece facand contac cu corpul meu cald, trimitandu-mi fiori de regret si frica. Asta era ! Imi era frica de ce putea sa faca...Kakashi statea si se uita la noi ca la telenovele, statea pur si simplu si nu facea nimic. Sasuke fuge inspre usa, daramandu-l pe dirigu, asta merita, si fuge pe holul lung,alb si plini de doctori sau asistent care se indreapta cine stie unde. Ma ridic de jos, scuturandu-ma, si incep sa o iau la goana dupa brunetul meu. Holul alb si imaculat parea mai lung acum, ca in filmele de groaza : drumul de intoarcere este mai lung.... Vad la mai mult de jumatate de metru capul dragutului meu brunet. Se opreste, se uita la mine si apoi intra in liftul personalului. Ma gradesc, vreau sa il opresc din a face ceva nesabuit. Se pare ca aceasta dorinta mi-a dat suficeienta putere incat sa alerg mai repede. Fugeam ca nebuna, parca imi intrase Sonic in f**d. Ajung chiar in timpul cand usile s-au inchis complet. Disperrarea pune stapanire pe mine, incep sa dau cu pumnii in usa,sa plang si sa tip.
Toti oamenii din spital au inceput sa se uite la mine ca la filme +16. Chiar venise o asistenta si ma intreaaba din ce salon sunt... Am luat-o, mai bine spus, am apucat-o de mana si am azvarlit-o cat colo si am spalat putina pe scari in jos. Offf... Doamne ! De ce trebuia sa fie tocmai la etajul 6 ?? Cred ca am daramat vreo doi babalaci, ce sunt eu de vina ca ei sunt atat de lenti incat nu stiu sa se fereasca?; trei asistente au ajuns pe jos si am mai dat intr-un doctor cu o siringa in mana, care se pregatea se ii faca o injectie unei copile de vreo 7 ani, bruneta cu ochi verzi.
Aleluia, am ajuns si eu jos! Afara incepuse o ploaie toretiala, cerul era plumburiu, suparat, varsanu-si furia peste firavele finte de pe pamant..
Il vad pe brunetul meu in mijlocul strazii, isi intoarce privirea goala spre mine, apoi spre cer. Isi inalta mainile la cer, dupa ce sta asa 5 minute se intoarce spre mine, ma ia in batele lui puternice, si ma trage inspre pieptul lui bine facut si ud, camasa era acum multa pe trupul sau, scotandu-i muschii in evidenta. Ii raspund la imbratisare, totul a durat mai putin de un minut, el rupand imbratisarea, imi apuca fata intre mainile lui mari si delicate, fortandu-ma sa imi mut privirea inspre el. Acei ochi abisali, negri, acum exprimau iubire, dorinta si regret... In urmatoarea clipa buzele noastre s-sau unit intr-un sarut dulce si inofensiv. "Imi pare rau" a spus si a inceput sa se indeparteze de mine.. prea departe.... Inca ma priveste cu dragoste .... Apoi incepe sa alerge pe strada... O, nu !! Doar nu vrea sa ....
Sasuke :
Cand am auzit ca era sa fie violata, parca ceva in mine a disparut, ma simteam gol pe dinauntru... Am privit-o cu ura si mila. Nu pot sa cred! In timp ce eu stateam in spital, ea era sa fie agresata de un badaran si jefuita pe deasupra .. Nu suport ideea asta... asa ca am luat-o la fuga pe holul ce mirosea a spirt si medicamente. O simt, o vad cum se tine dupa mine, lacrimile inudandu-i fata sub forma de rauri pure, curate, sincere.
Iau liftul personalului si ii aurunc o ultima privire... o vad cum se apripie din ce in ce mai mult, intr-un final usile inchizandu-se. NU dureaza mult si ma trezesc in strada uitandu-ma la cer.
Dupa vreo 5 minute apare si rozalia mea, nu rezist si dupa ce mi-am indreptat privirea spre cer, o strang in brate, ea raspunzandu-mi, si o sarut. Un sarut dulce de care o sa imi fie dor... De ce spun ca o sa imi fie dor ?? Ei bine pentru ca am de gand sa ma .....

Capitolul 17 - Ma bucur ca esti bine...
Sasuke :
Am de gand sa ma duc, sa plec din viata ei. Ea merita pe cineva special, care sa aiba grija de ea, sa o protejeze... Eu nu sunt in stare, am eusat lamentabil, ma simt ca un peste pe uscat... iar ea e apa, am nevoie de ea.. mai mult ca de aer, dar daca nu pot sa am grija de ea, ce rost mai are? Mai arunc o ultima privire la ingerul roazaliu care plange, dar datorita ploii, lacrimile varsate pentru mine. Doamne, cat ma doare sa o vad plangand, suferind pentru ceva sau cineva... Dar mai tare ma doare cand o vad ca plange, ca acei ochi de smarald pur care se vestejesc, care isi pierd viata ca o frunza verde toamna. Ii fac un semn sa nu mai planga, ea intelegand, dar inca plangannd...
Imi duc mana dreapta la inima, apoi la gura si o sarut, sufland sarutul care ea, sper ca vantul ii va duce scumpei mele rozalii sarutul si toate gandurile mele bune. Si acum ce e mai greu, sa ii intorc spatele, vreau din toate inima sa evit asta, asa ca merg cu spatele la strada si cu fata la frumoasa mea raza de soare roz.. O vad cum privirea ei devine ingrozita, panicata.. Oare de ce?? Incearca sa imi arate ceva in spatele meu... Ma intorc si vad o masina cu viteza care se indreapta amenintator spre mine. Soferul pune frana, insa prea tarziu. Inchid ochii pentru a astepta coliziunea. Astept... inca astept... asteptam cu totii..
Insa ceva nu este in regula... Deschid ochii timid si privesc strada. Nu pot sa cred! Ma salvat... pe mine... da cu ce pret?? Cu pretul vietii ei.. Ma indrept catre ea, parul ei mai demult roz, acum era umed si plin de sange. Ochii ei verzi ca frunza vara, acum sunt inexpresivi si goi. Pielea ei alba si catifelata, acum este vanata si rece. Arata ... nu am cuvinte... Incep sa plang la capul ei, sperand ca o sa se trezeasca, dar fara efect. Tresar cand simt ceva umed si rece atingandu-mi pielea fetei, era Sakura. Se uita la mine cu dragoste, parca pentru ultima data. Imi trage fata mai aproape de trupul ei aproape pustiit de viata, si imi sopteste ca ma iubeste si sa imi refac viata, apoi isi inchide ochii poate pentru vecie. NU!!! Nu o sa permit asta...Daca o sa murim, o sa murim amandoi, unul langa altul. Dar ce tot aberez eu aici?? Nu o sa murim decat cand o sa ne vina timpul, si mai este mult pana atunci. O iau in brate sub privirele uimite ale lui Kakashi care , sincer, nu stiu cand a aparut acolo. Intru in spital cu ea in brate, in momentul in care un fulger obraznic si-a facut loc printre norii plumburii, creand un efect dramactic.
In acel moment, toti cai care erau in receptia spitalului s-au oprost din ceeea ce faceau si se uitau la mine ca la Satana insusi. Le arunc tuturor cate o privire de gheata semn sa isi vada de treaba lor. O doctorita grabita, cei drept si cam impiedicata, vine si mi-o "zmulge" sin brate pe rozalie, care era deja rece si pala... parand ca nu mai este in lumea asta. Gata ! Mi-a ajuns, daca roza mea nu isi revine... o sa ma sinucid. Beau otrava, ma tai cu lama, ma arunc de la etaj.. fac orice, chiar daca aleg sa imi petrec restul eternitatii sufletului meu impreuna cu rozalia pe aripile mortii. Orice minut ar conta, numai sa ii spimt din nou langa mine corpul mic si fragil. Un mic suras imi apare pe buze, asternandu-se ca primul fulg de nea pe pamant, un suras cand ma gandesc ca ea m-a trimis in spital si eu tot cred ca ea e fragila ?? Doamne am o mentalitate mai ceva ca un om nebun..
Sakura :
Ma arunc in fata masinii care era sa il omoare pe brunetul meu. Nu m-am prea gandit la asta, doar am actionat.Insa in clipa urmatoare simt cum viata mi se scurge prin vene, cu ultima putere i-am spus sa isi refaca viata si sa ma uite. Eu de unde voi ajunge il voi veghea, chiar daca m-a va rani sa il va cu alta...
Vreau sa ajung cat mai repede la mama, la sorioara mea mai mica, la tata si .... astept sa ma duc... astept sa vad o lumina.... ceva ... orice ...Tot ce vad este culoarea asta morbida. Negru, negru, si iar negru. Parul meu este singura pata de culoare de aici. Ce cliseu ! Viata mea nu este deloc roz cum este si parul meu, viata mea este gri, aproape toate noantele... Dar m-am obijnuit cu locu asta, a devenit a doua mea casa. De cate ori am venit eu aici ?? De doua, trei, cinci, noua ori... Nu mai conteaza .. Simt cum ceva imi furnica picioarele... un fel de fioar.. Parca ma gandila cineva. Incep sa rad ca nebuna in bezna aceea.
Brusc totul devine alb. Sunt intinsa pe ceva, ceva ce seamana cu o saltea, unde de proasta caliatate ca cele din spitale. Incerc sa imi deschi ochii, insa fara succes; durerea acaparandu-mi corpul. Trebuie sa mai incerc, trebuie sa vad unde ma aflu. Dupa multe alte incercari reusesc sa ma ridic si in picoare, gasind sprijinul de care aveam nevoie intr-un perete. Incep sa merg taras pana ies in hol; nu am luat in calcul ca halatele de spital iti descopera fundul. De unde stiu ?? Ei bine pe holul acestui spital este cam curent, asta plus faptul ca un mosneag cand m-a vazut a facut infarct, la propiu.
Ajuns la vesnicele scaune de asteptare, dar ce caut eu la terepie intensiva ?? Eh... asta voi afla mia tarziu. Ma indrept spre primul scaun care imi iese in cale si il vad pe el, plangand si strigand "Saku, de ce ?? De ce ?" Si tot asa. Fata ii era ingropata in maini , lacrimile ii se scurgeau pe podeaua lustruita. Imi duc mana stanga pe spatele lui, incercabd sa il linistesc.
-Lasa-ma, nu ma intereseaza cine esti, numai pleaca!! striga inca tinanad ochii inchisi.
La auzul vorbelor lui i-am proiectat o plama de sa ma tina minte toata viata.

Capitolul 18 - Prima oara...
Sakura :
LA auzul vorbelor lui, i-am proiecatat o palma de sa ma tina minte toata viata. Cred ca am inceput sa il lovesc mai mult pe el decat pe Naruto, eu care in fiecare zi gaseam motive sa ii trag cate una, fata era tinta mea cea mai frecventa, mereu venea la scoala cu cate un bandaj nou care sa ii acopere vanataia. Zambesc triunfator cand ma gandesc la acele vremuri, insa sa ne intoarcem la mine, in prezent. Sa va prezint mai detaliat situatia: Sasuke sta pe primul scaun de langa o usa pe care scria " Doctor pshiatru Haku de la 11.00 la 20.30 consultatii ", eu capu in jos ca sa imi ascund roseata, dar nu de timiditate sau de altceva....de nervi, pumnii ii tineam stransi, cu ei apucand marginile halatului de spital. Ii simt privirea atintindu-se asupra mea, simt cu se insenineaza, simt degetul lui aratator sub barbia mea, incercand sa ma faca sa il privesc in acea mare intunecata, acel abis negru fara de fund, in acei ochi profunzi dupa care ma topesc... Una, doua, trei, lacrimile curgeau in voie ca picurii de ploaie. Nu stiu de ce plangeam, dar stiu ca plangeam de fericire. Eram, dupa mult timp, fericita, ma simteam implinita sufleteste. Chiar il iubeam pe acest baiat brunet cu ochii negrii...
Imi ridic mana sa imi sterg lacrimile, insa Sasuke a fost mai rapid ca mine, stergandu-le cu maneca camasi lui albe. Isi apropie fata mult, mai mult, si mai mult. Din instinct inchid ochi si intredeschid gura, asteptand sa ma sarute. Atunci inevitabilul s-a produs, buzele noastre lipindu-se iar limbile noastre parca luptand pentru suprematie, el castiga iar eu savurez acest minunat sarut. Stiu ca nu am stat in coma mult timp, dar mi-a fost chiar foarte dor de el...
Dintr-o data sarutul nostru devine salbatic si pofticios, mana lui era pe talia mea si cobora amenintator iar cealata mana era undeva pe piciorul meu. La mine situatia arata altfel mana mea stanga era agatata de cefa lui, iar cealalta era deja in parul lui matasos si negru. Ne sarutam asa de minute bune, bine ca holul spitalului era pustiu, ca altfel eram deja in strada. Simt cum sunt loata pe sus si dusa ... nu stiu unde pentru ca aveam ochi inchisi, nevrand sa intre rup sarutul si nici momentul.Simt cum sunt trantita usor de un perete, la contacul lui cu pielea mea calda am scos un fel de ignet de ... nu stiu nici eu de ce a fost... Atunci am deschis ochii, eram in baia spitalului, una destul de moderna dupa parerea mea. Peretii erau albi ca si coala de hartie, cred ca poraspat varuiti, pe jos era gresie de un maro mai deschis, intr-un colt al camerei era dusul, peretii fiindu de sticla. Langa acea cabina de dus era chiuveta alba ca laptele, deasupra ei era oglinda in care ne vedeam reflexia, iar in celalat colt era un fel de planta de camera. Brunetul devenea din ce in ce mai insistent, saruturile lui coborau de la buze la gat pana la umeri. Eu imi las grutatea ,intr-un fel, pe perete, picioarele incolacindu-le de bazinul lui. El incepe sa ma sarute mai apasat, muscandu-me cateodata de pielea mea fragila... uneori dand sangele. Brusc se opreste, eu raman uimita de gestul lui, ma fixseaza cu privirea, analizandu-ma de sus pana jos, apoi privindu-ma cu o privire gen "Acum?" la care eu raspund cu un simplu gest aprobator din cap. Ma lasa incetisor jos, eu alunecand pe perete pana jos, imi apuc genunchii cu ambele maini si imi sprijin barbia pe ei, gandundu-ma daca am facut alegerea corecta. Sasuke deschide usa, scoate doar capu si se uita pe hol sa vada daca este cineva, pustiu. Inchide la loc usa cat de silentios poate si se intoarce catre mine, se coboara la nivelul meu si ma saruta parinteste pe frunte, ma strange in brate si imi sopteste:
-Sa stii ca daca nu crei asta, nimeni nu te obliga, mai ales eu. Stiu cat ti la virginita*ea ta si mai pot sa astept pana te vei simti pregatita.
Cand imi spusese asta ma privise in ochi, sinceritatea i-se citeau in ochi. Eu am facut ochi mari cand am auzit cuvantul "virginitat* ", adica el tot acest timp a stiu ca sunt pura ? De unde ? De la cine ?.... a gata, mi=am dat seama... Hinata, care a aflat de la Tsunade, iar Hina o sa ii spuna lui Naruto si tot asa pana afla tot orasu ! Imi intorc privirea spre el si ii privesc acei ochi superbi, asemeni unor abisuri intunecate fara fund, in care se citea nerabdarea si pofta dar incearca sa le tina in frau. Ii simt nerabdarea si un pic dezamagirea. Un intreg curcubeu de sentimente se revarsase aspupra mea. Ma simteam nerabdatoare, pofticioasa, perversa, indrazneata dar eram si tematoare. Adevarul era ca ma temeam sa nu imi pierd virginitatea, ma temeam ca dupa ce o sa imi aiba virginitatea o sa ma lase cu buza umflata, cum se spune prin popor. Mi-am muscat buza de jos pana mi-a dat sangele, apoi i-am spus ca sunt pregatita. El, cand a auzit, a bulbucat ochii ca la peste, iar apoi ma intreaba cu nesiguranta "Esti sigura ?" Ii spun ca mai sigura de ceva in viata mea nu a fost... Ma priveste pofticios si reincepem jocul. Dupa mai multe saurtari si imbratisari sosise timpu. Singurul lucru care ma despartea de a fi femeie era pe cale sa se sfarseasca, si sa mi se deschida noi usi. Imi spune un te iubesc si ..... de aici cred ca va dati si singur seama, nu trebuie sa va dau mura in gura. Pot doar sa va spun ca a fost ceva de nedescris. Niciodata nu l-em simtit atat de aproape pe Sasuke.