sincer... ma cam sperie capitolul. sper sa vina repede un happy and. te rog anunta-ma si pe mine.

Heeey, cum sa zic is noua pe aici si na, inainte sa ma inregistrez ti-am citit ficul cu dorinta sa iti las un comm si soarta is aici , iti citesc in fiecare zi cate un capitol de pe telefon cand ma duc la scoala, asa ca imi place foooarte mult povestea, asa ca prin rugamintea mea si pentru sanatatea ta si a mea adu next-ul ca ai belit-o cu mine
Asa ca sunt fana ta

Pucca <3 te pupaceste dulce

P.S. : Sa ma anunti si pe mine printr-un mesaj privat cand pui nextul te rog

See ya!

Multumes muuuult de com-uri !
In legatura cu urmatorul capitol o cam intarzie .... Scoala imi ocupa tot timpul .... Eu de-abia apuc sa intru pe mess , si daca apuc sa scriu doua-trei cuvinte este un MARE noroc ....
Next-ul o sa vine maine , cel tarziu duminica.....
Va astept atunci

Scuze ... un milion de scuze pentru intarziere
Dar acum fac pregatire pentru olimpiada la roamana + faptul ca tezele se apropie Imi e groaza
Sper sa va place micuta parte pe care am putut sa o aduc. Si imi pare rau ca nu am putut sa aduc mai muuuuuuuuuult .... si ca am intarziat atat. Imi cer scuze inca odata fata de cititori . Spor la citit si nextul nu stiu cand este .... o sa ma straduiesc sa il aduc cat mai repede. Spor la citi

Jurnalul proprietarului - Partea a doua -

Acolo, pe masuta cu lacuiala loata aporoape complet, zacea o cartea medie, timpul isi lasase amprenta asupra ei. Ne apropiam incet, in aer simtindu-se incordarea. Simteam cum fiecare respira ingreunat, de parca in aer era un fel de substanta letala.

Simt o atingere pe umerii mei, o mana se lasat grijulie insa ma apasa cu multa "dragoste". Nu vruiam sa ma intorc, desi stiam cine era. Inghit in sec, imi intorc capul reusind sa afisez un zambet chinuit celui care ma privea cu neincredere. Zambetul meu l-a nemultumit, insa incerc sa ma concentrez asupra lui Naruto care era cu mana intinsa spre carte.

Isi apleca mana usor asupra cartii, fiind atat de fragila incat se temea si sa sufle pe langa ea. Cand degetele sale era pe apreoape sa atinga coperta, isi arunca privirele asupra mea si a Hinatei, ne uitam una la alta, in ochii nostri se cunostea o urma de teama. Simteam ceva, ceva ciudat in legatura cu cartea. Imi dadea fiori si totusi vruiam sa alfu ce contine.

Impinsa de un fior necunoscut si de un curaj nebun, il dau pe blond la o parte, caci daca era dupa el nu mai deschideam cartea nici anul viitor. Fara sa ma gandesc de doua ori, ridic cartea pe antebratul stang si o deschid. Imi inchisesem ochii cand am deschis cartea. Nimic. Mai rasfoiesc ce mai rasfoiesc, ochii mei cautand continutul cartii. Nimic. Absolut nimic ! Paginile erau albe, goale, lipsite de continut.

Ma indrept spre semineu, nervoasa.... Nu intelegeam cum putusem sa ma insel atat de tare! Dar pana la urma ce ma interesa ? Arunc cartea cat colo si nu ma mai opresc pana nu ajung in fata usii mari de lemn care ma ducea inspre gradina, din gradina in fata portii de fier ruginit si din fata portii inapoi la pensiune.

Pasesc lung si apasat. Hotarata sa plec si sa nu ma mai intorc. Deschid usa lasand scartaitul sa fie martorul plecarii mele.

-Sakura ! Oprestete chiar acolo !

Dintr-o miscare din calcaie ma intorc cu fata la el. Stiam ca e Sasuke, ii cunosteam pana si ritmul pasilor. Cu un ton de lasa-ma sa te las, ii arunc in fata un " ce vrei ?" de toata frumusetea. Semn ca nu mai vruiam sa stau in acea casa si nici ca o sa mai dau vreodata.

-Daca pleci prietenii tai vor avea de suferit. Inclusiv scumpul tau Sasuke... vorbele ii erau reci si neinduratoare; ochii primisesera din nou nuanta aceea de rosu aprins.

Ma prins. Nu stiam ce sa fac... Nu mai suport atata tensiune ! Imi bag mainile in par, acoperindu-mi urechile, si cu lacrimi in ochi incep sa alerg ca nebuna pe scari inspre cea mai apropiata camera.

Sasuke :

Ma doare capul. Unde sunt ? Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca trebuia sa le pacalesc pe fete, dupa.... o durere ingrozitoare si se rupe firul. Incerc sa deschid ochii, sa vad ce se intampla in jurul meu. Nimic. Totul negru.

Vreau sa pun picioarele pe "pamant" , sa pot pasii spre a certeta "nimicul". Ma rasucesc pe toate partile si pozitiile existente, insa nu reusesc sa gasesc ceva solid pe care sa ma asez. Plutesc in neand. Un spatiu gol, un fel de vid.

Nu reusesc sa imi dau seama unde sunt sau ce caut aici. Simt ca sunt in "mine" , oricat de irational pare. Sa ma gandesc, poate gasesc o solutie. Inchid ochii pentru a ma concentra mai bine asupra situatiei.

-Sasuke.... ma bucur ca te-ai trezit. Sa stii ca nu mi-a fost foarte usor sa stau aici singura. Ajunsesem intr-un moment sa ma gandesc ca o sa ramai asa.

Deschid confuz ochii si incep sa ma uit imprejur dupa sursa vocii care ma rapise din meditatia mea. Ce enervant este sa vezi totul si nimic! Ma "intorc" si in fata mea, un fel de albitura, o ceata incepe sa se formeze.

Oh God! Ce dapitole misterioase ai de cand a inceput toata faza cu (,) casa bantuita. Numai in suspans ramanem, chiar daca nu ai vrea sa ne lasi, nu poti. Capitolele sunt foarte sinistre si misterioase. E asa de nteresant si ciudat, intr-un fel. Sper ca totul sa iasa bine, si sa revina la normal lucrurile. Te rog sa imi dai un pm cand pui next-ul.

Yahooo! rock Imi place capitolul Ai facut o treaba excelenta si te inteleg ca si eu am teze dar cand am vazut ca mi-ai trimis mesaj . Mersii muuult ca m-ai anuntat!
Sa nu uiti sa ma anunti si pe mine cand aduci next !

Pucca <3 te pupaceste dulce !

See ya!
P.S. Succes la olimpiada la romana !

cat mister si cata pasiune pui in acest fic.La inceput credeam ca sasuke nu o sasi mai revina dar s-a intamplat miracolul.Super fic si multi Pupicii:*****



P.S Sa ma anunti cand pui nextul:****

Helloooo! Vin si eu cu un micut comentariu ratacit pe aici, pe la cel mai frumos fic:*
Ador aura de mister ce ai adaugat.o in acest capitol, imi place firul naratiunii usor de urmarit, ce mai imi place cu totul desi stii prea bine ca nu.mi place suspansul nu pot face altceva decat sa astept urmatoarea parte a misterului....:)):* te puup si vreau next cu anuntaree!!>:D<