Capitolul X - continuarea continuarii
Sakura :
Ma intreaba de parintii mei... Oare ce sa ii spun adevarul despre moartea parintilor mei ?? El a fost sincer cu mine, nu ?? Eu de ce sa nu fiu sincera cu el ?? Tragg aer in piept pentru a-mi face curaj.Va intreabati pentru ce imi trebuie curaj?? Ei bine, de la imormantarea parintilor mei am hotarat sa nu mai vorbesc depre asta, am hotarat ca acest subiec este unul taboo, interzis si ascuns undeva adanc intr-un colt al inimii mele. De acum 10 ani nu am mai vorbit despre... mama si...tatal. Ma simt asa de ciudat spunand asta dupa atat de mult timp... Trag aer in piept si ma uit in ochii abisali si intrebatori, din cauza ezitarii mele. Oare cum o sa fie cand o sa vorbesc din nou despre asta ?? Imi indrept privirea spre un punct fix si incep sa ii povestesc brunetului.
-Acum 10 ani, cand aveam eu 6, s-a intamplat ceva ce mi-a schimbat viata. Ceva ce nu am putut uita nici in ziua de astazi.In acea clipa am jurat ca nu o mai spun asa nimanui, ca acea intamplare tragica o sa ramana pe veci ascunsa in inima mea. Dar a venit timpul sa nu mai fug de trecut, sa imi deschid inima in fata cuiva. Si soarta a decis ca tu sa si acel cineva. vocea mea tremura, era ragusita , era singurul lucru care se auze in incapere. Ochii brunetului se bulbucara ca la peste cand a auzit ce am spus. Mai trag aer in piept odata si reincep: Dupa cum am spus, acum 10 a avut loc accidentul de masina al parintilor mei in care ei... ei... ei au m...murit. vocea mea acum era distrusa, cunoscandu-se doar regretul, inocenta si tristetea...continui printre sughituri : Salvarea si politia au ajuns acolo in timp util, salvandu-ma pe mine... dar pentru parintii mei era prea tarziu... De atunci ma intreb de ce eu ?? Eu nu meritam o viata normala ?? De ce doar suferinta si tristete?? acum chiar plangeam. Plangeam de tristete, de dorul parintilor..
Lacrimile mele udau lenjeria de pat alba, strangem pumnii, ma invinovateam pe mine insami pentru accidentul parintilor mei, ma consideram vinovata ca eu traiam si ei nu. Dintr-odata simt niste brate puternice in jurul talie mele, tragandu-ma inspre stapanul inimii mele.Imi ridic privirea si o intalniesc pe a lui, era plina de tristete si regret.Ma strange din ce in ce mai tare, imi place asta, imi da un sentiment de incredere, siguranta, de ... iubire.Printre sughituri murmur in incet, sincer si indescifrabil "multumesc" , iar el, drept raspuns imi saruta tamplele, coborand mai jos ajungand la obraji, si intr-un final la gura. Ne sarutam nebuneste de 5 minte si se pare ca niciunul nu vrea sa se opreasca din degustatul buzelor unuia celuilalt.Tanjam dupa buzele lui..dupa el. El ma face sa ma simt implinita, ma face sa ma simt speciala.
Imi ridic privirea si dau din nou de acei ochi negrii, abisali plini de caldura si de dragoste.Stam asa un timp pana ce eu adorm cu capul pe umarul lui si cu bataile inimii lui, la unison cu ale mele, in urechi, cu mirosul sau de liliac care ma provoaca sa insprin din ce in ce mai repede si mai profund, parca vrand sa pastrez mirosul sau in fiinta mea. Cum spuneam, adorm intr-un somn ciudat si comfortabil.
Ma trezesc pe un nor roz, parfumat a trandafiri. Ma ridic curioasa si vad un parc unde se joaca o gramada de copii. Dar o fetita mica, bruneta cu ochii verzi, cam de vreo 10 ani care se joaca cu o femeie cu parul roz si cu ochii caprui... Nu se poate !!! Este imposibil !! Fara voia mea trupul merge acolo, eu fiind inca in stare de soc.. Mai am putin de 12 metri si ajung la locul cu pricina cand... un barbat tot imbracat in alb, brunet cu ochii verzi, se pare ca are aceeasi directie ca mine. Se apropie de acea femeie si o saruta dulce, la care mica fetita rade si aplauda. Nu mai pot, nu mai razist!! Trebuie sa vad daca ei sunt parintii mei sau nu. Ma propii din ce in ce mai mult, inima imi date de 5 ori mai tare, sunt din ce in ce mai aproape. Raman muta de uimire... Ei sunt!! Nu mai stau pe ganduri si alerg catre ei, ei ramanad socati ca ma vad.
-Sakura,draga mea!!! Aud glasul melodios al mamei, cat de dor imi era de el. Nu pot sa cred ca esti aici!! spune mama aproape plangand..
Eu nu mai pot sa spun nimic ci doar o strang in brate si plang, udandu-i frumoasa rochie alba.... Din acea imbratisarre simt cum doua brate puternice ma "smulg" si , cum in clipa urmatoare ma trezesc in stransoarea tatei, care nu isi da seama dar eu nu mai pot sa respir, cred ca mi-sa facut fata mai rosie ca a unui rac, dar nu ma deranjeaza."Mi a fost dor de voi" spun si incep sa ii pup pe unde apuc.Dar mica mea "activitate" este intrerupta de micuta bruneta care se ascunde dupa rochia mamei, privindu-ma speriata. Este chiar draguta... Dar mi se taie firul de la un singur cuvant care ma face sa ma indoiesc de dragostea parintilor.. acel cuvant este 'mami' spus de acea fetita si tragand se rochia mamei mai mai sa o rupa.. Cum adica 'mama', m-au uiat!! Nu pot sa cred, acest vis brusc s-a transformat intr-un cosmar...
-Sakura stai sa iti explic... spune mama probabil vazandu-mi expresia fetei. Era si normal, ma simteam ranita, tradata si asta de propii parinti.
-Ce sa imi explicati?? Ca v-ati refacut viata si de mine ati uiatat... spun si izbucnesc in plans.. un plans amar, cu lacrimi care cu fiecare dintre suratele ei imi sfasia inima.
Tata se apropie de mine, vrand sa ma ia in brate dar il resping si incep sa o iau la fuga...Fug si fug pana ajung la capatul norului si fara sa ma gandesc de doua ori... ma arunc in gol. Cad in gol de atat vreme si nu vad ninic decat niste creaturi urate, hidoase. Nu mai apuc sa spun nimic pentru ca brusc corpul meu face contactul cu pamanul. Nu stiu unde am ajuns si nici nu ma intereseaza. Tot ce vreau este doar sa plec de aici. Sunt intr-o pestera unde tot ce se vede este doar un foc imens ale carui flacari luminau in jur, cu un ceaun imens, negru plin de un fel de zeama rosie clocotinda. Ma apropii din ce in ce mai mult de acel ceaun, iar cu fiecare pas frica creste ,inima mea facandu-se cat un purice. Simt cum doi ochi ma masoara,imi e prea frica sa ma intorc, nu vreau sa o fac!! Dar o voce rece, plina de scarba ma obliga sa ma intorc. Ma intorc cat de ncet pot, si cand o fac total inchid ochii.
-Deschide ochii draguta!! imi comanda aceeasi voce, ii deschid si ce credeti ca vad?? IL vad pe insudi Satana. Cu vesnica lui piele rosie, cu ochi verzi inexpresivi, iar singurul lucru pe care il pot descifra este ura, ma privea cu atate ura.Sakura Haruno, o fata de saisprezece ani orfana de ambii parinti. Ce te aduce in Iad?? spune si incepe sa amestece in acea 'supa'.
-Sincera sa fiu nici eu nu stiu. raspund ru incercand sa par cat mai curajoasa, sa nu imi simta frica. Se pune in dreptul focului, zambind draceste. Se apropie din ce in ce mai mult cu vesnica sa furca indrepata spre burta mea.. Am ajuns langa un perete, gata nu mai am unde sa ma duc, acesta imi este sfarsitul.. Spun in gand in timp ce simteam cum instrumentul dracului imi strapunge pielea fina, alba si rece.
-Sa nu te atingi de fata mea!! spune o voce de barbat, familiara vizibil iritata...Nu mai rezist si cad pe pamantul rece al pesterii si in urmatoarea clipa simt o imbratiseara prarinteasca care ma duce spre norul roz.
-Sakura, esti bine? ma intreaba mama, ingrijorarea vazandui-se pe chip. Raspund cu un simplu 'mdea'.. Nu mai asteapta si imi spune tot ceea ce vruia dar nu a apucat pentru ca am luat-o la goana. Imi explica ca acea fetita Amaya, se numeste,are 10 ani, mama atunci cand a murit era insarcinata in prima luna. Deci atunci cand a parasit lumea pamanteasca a luat-o si pe ea aici. Nu imi spun nimic ci doar plec capul de rusine si ma indrept inspre Amaya cu pasi mici si hotarati. Ajung langa ea si in acel moment inecat in sentmente, am luat-o in brate. Am o sora mai mica,parinti care ma iubesc si chiar daca nu sunt langa mine, ma vegheaza si se roaga pentru sanatatea noastra, a mea si a lui Tsunade.
Brusc visul se termina, iar eu ma trezesc in aceeasi pozitie in care am adormit aseara, pe pieptul brunetului

Ok...am ajuns si eu pe la tine
Scuze ca nu am mai comentata...nu am prea avut timp
Uau...cate s-au mai intamplat
Cum sa ii puna inghetata in pantaloni?
Super...astept sa ma anunti si pe viitor...dar mai des *
Acum ai patru comuri..de unde ai pus uh ca vrei 5...ca sut mai multe

Capitolul XII
Sakura:
- Ok, ok.. Te ajut cu o singura conditie.. blondul da afirmativ din cap...Sa nu o dai din nou in bara!!
Dupa asta, stabilesc un plan cu Naturo. Trebuia ca maine seara sa pregateasca o cina romantica pentru doi la ei in camera. Eu cu Sasuke trebuia sa tragem de timp pana pregateste el totul. Mai sunt putine ore pana cand va trebui sa intampinam o noua zi. Deschid usa pentru a-l lasa pe blond sa o ia pe bruneta in brate pentru a o duce la ei in camera. Dupa ce usa sa inchis, cu ei afara din camera noastra... nu am mai asteptat si am sarit pe brunet, sarutandu-l timid, dar totusi indraznet, scurt, dar totusi lung, apasat, dar totusi usor... Ma pun pe pieptul brunetului, cu o mana in jurul abdomenului, el cu o mana sub cap si cu alta pe spatele meu mangaindu-l.Eu tresar la fiecare bataie ai inimii lui, la fiecare atingere, la fiecare sarut...Imi fac curaj strang putin tricoul lui negru,inspir adanc si ii spun...
-Sasuke, eu te iubesc inca din prima clipa in care te-am vazut si esti sirgurul ba... dar ceva am intrerupe. Va intrebati ce?? Ei bine ce m-a intrerupt din destainuirea sentimentelor mele fata de el, ce ma intrerupt asa de brutal a fost un sforait al brunetului. Sforaie mai tare ca un porc! Nu pot sa cred, se presupune ca eu pot sa dorm in sforaiturile lui ?? Ma ridic de pe parul moale putin nervoasa dar si amuzata in acelasi timp, si ma asez pe un fotoliu de langa biroul asezat paralel cu dulapul. Ma asez intr-o pozitie provocatoare pe scaun, incercand sa il observ pe Sasuke care dormea dus, parca ar fi fost in armata nu alta! Chicotesc la acest gand si incet, incet mi se inchid ochii sub presiunea grea a somnului. Si asa adorm eu pe fotoliu, inconfortabil asezata, in timp ce marele Sasuke Uchiha doarme ca o broasca, intins pe tot patul.
Peste 4 ore:
Dorm atat de bine, daca ignor durerea de gat si de spate, picioarele amortite si mainile angilozate. Ceva ma zguduie, ma clatina usor si delicat, dar brutal. Deschid ochii adormiti si dau de ochii intrebatori ai brunetului.
-Ce ai facut aseara de ai cearcanele astea imense ?? Si de ce nu ai dormit in pat ?? imi spune cu o fata de catelus nevinovat. Ma enervez, simt cum erup de furie.... Ii raspund ca a adormit inaintea mea si ca sa extins in tot patul, pe mine dandu-ma automat jos, si mai bine decat sa dorm pe jos am dormit in fotoliu. Expresia lui era una de uimire, pe fata lui fazandu-se urme de amuzament. Gata ! Acum chiar ca a intrecut limita!! Incepe sa rada ca idiotul vazand un om mergand pe strada.
Ma ridic usor din fotoliu, dar picioarele mele parca sunt facute din guma. Incep sa ma lase puterile. MA inclin amenintator spre podea, picioarele mele nu ma mai sustin. Inchid ochii si ii strang asteptand contactul cu podeaua rece. Ii tin inchisi, si ii tin, si inca ii tin... Ce naibi imi ia atat de mult sa cad ?? Doar nu sunt inalta de 12 mentri sa cad in juma de ora!! Dar doua brate calde si o voce blanda imi spune ca totul e bine si ca pot sa deschid ochii. Fac ceea ce mi se spunde si intalnesc privirea calda si plina de iubire a brunetului. Incepem sa ne sarutam ca nebunii si ceva ne intrerupe. Ca de fiecare data... oare cine mai e de data asta ??? Sper ca nu e Hinata ca il omor pe blond. Cred ca o sa isi petreaca viata intr-un scaun cu rotile. Prinsa in gandurile mele, si cu buzele intr-ale brunetului, nu observ ca acea persoana intrase deja in camera si se holba de zor la noi.
Un tusit fortat ma trezeste la realitate...
-Ma scuzati ca va intrerup... spune persoana, Oh, nu ! vocea aceea .... sa nu fie dirigu ca am incurcat-o cu Tsunade. Imi ridic privirea si dau de acelasi par argintiu, si de tipul pe care il poarta. Kakashi!! Ma strecos subtil din mainile brunetului, si ma indrept rusinata spre baie. Dirigu ma urmarea cu privirea pana in baie de unde aud discutia celor doi...