Reflect din nou.

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 18 Feb 2013, 23:05

Lucrarea aceasta mi-a dat energie, parca mi-a incarcat bateriile. Limbajul a fost unul relaxat si chiar am putut simti valul de energie ce a inceput sa curga prin vene. Stilul tau este complex si larg, ceea ce imi place foarte mult, mai ales ca toate ti se potrivesc si niciunul nu pare sa te domine. Gongrads! :3

Subiect: Re: Reflect din nou. Mar 19 Feb 2013, 09:39

Cât de frumos, mi-a plăcut la nebunie lucrarea asta! in love

La un momentdat începusei să faci și rime, probabil neintenționat. Mai de fiecare dată subiectele tale sunt destul de misterioase, nu le pot încadra pe toate la fericire sau tristețe, bănuiesc că depinde de starea ta de spirit. Mersi că m-ai anunțat, pupici kiss

Subiect: Re: Reflect din nou. Mar 19 Feb 2013, 16:10

Mersi fetelor. *hug*
Cum am spus următoarele lucrări pe care le voi înşira aici, se vor afla în cadrul noului proiect. <3

Frumoasa şi bestia

Într-un loc magic, departe de privirile oamenilor, într-un regat uitat şi acoperit de praful amintirilor nemuritoare, trăia o bestie cu chip demonic şi ireal. O tănără fecioară a cărei destin curmat de cruzimea unei vrăjitoare geloase pe ai ei frumuşete, urma să-şi ducă poveara şi chinul pe umeri timp de cinci sute de ani. Plângea şi privea la natura care reînvia pe sub genele-i blonde şi lungi, dorea să danseze, să se mişte ca un om normal, ca o fată ce era, dar cum putea să scoată capul la iveală, în duşul luminos? Era o bestie, era o fiară, era un monstru, nu putea să fie înţeleasă de ceilalţi, acum singură, îşi îneca amarul în pustiul ecou din castel. Nimeni înafară de vieţuitoarele necuvântate îi mai puteau alina suferinţa prin cântece melodioase.
Primăvara era mult prea frumoasă ca să nu o savureze şi luându-şi inima între dinţi, prinţesa părăsise palatul, având pe deasupra o pelerină de un verde aprins, astfel putea umbla puţin mai sigură pe ea, căci nimeni nu avea să o privească şi să-i observe adevărata formă, dorea să nu atragă atenţie, cu toate că mulţi parcă o cunoşteau, exclamând de câteva ori despre ea, în şoaptă. Într-un fel sau altul se bucura că oamenii încă mai ştiau de familia regală, însă odată cu blestemul parcă toţi cei dragi ei dispăruseră, lăsând în urmă amarul să o devoreze. Cu toate acestea, reuşea să facă faţă, iar acum după ce găsise o fântăniţă pe o o cărare a drumului care ducea înafara satului, vroia să stea liniştită în natură ca să se bucure de gustul proaspăt al erului şi să se lasă răsfăţată şi gâdilată de firele de iarbă de sub labele-i mari şi ascuţite.
În acea pace şi linişte un tănăr năvălea cu calul, departe de unde se afla bestia înlăcrimată, era sprinten şi iute c un fulger, frumos şi doritor de acţiune şi aventură. Părea un băieţandru fără viitor, era un copil de ţărani foarte săraci, însă atâta timp cât îşi iubea părinţii şi îi avea lângă, bogăţia lui era îndeajuns ca să-şi poată duce viaţa în palme. Rădea, striga ca un nebun, în urma sa aflându-se câţiva câini turbaţi, pe care îi zdruncinase din somnul adânc, acum aflându-se în goană ca să-şi ferească pielea de muşcături, totuşi cum ghinionul de foarte multe ori îl pândea, se lovise cu capul de o creangă, căzând de pe cal şi în spate aflându-se cei cinci câini care mârâiau la el cu înverşunare.
Încercările sale au fost în zadar, i se făcuse frică la un moment dat, până ce cineva din cealălate parte reuşise să-i alunge. Nu ştia cine era, dar vocea era foarte suavă şi blândă, speriată aproape, era o fată, asta îşi închipuise. Dorinţa de ai mulţumii era enormă, însă după ce fuseseră lăsaţi în inima pădurii, singuri, acesta nici măcar nu putuse să o atingă pe palmă, tânăra se ferea, ştia că nu se poate arăta în felul acela, de aceea încerca cu atâta ardoare să îl îndepărteze, să fie obraznică. Ştia că avea să i se facă mai multă frică băitului, aşa că începuse să fugă, dar nici aşa nu reuşise să scape de el, căci insisten şi încrezător pe răvneala sa de a o vedea pe salvatoare era mare, aşa că în încercările eşuate de ai afla numele şi chiar de a o îmbrăţişa puţin, reuşise să îi prindă braţul. Zâmbise victorios.
- Te-am prins! Fata nu răspunsese, tăcuse. Nu trebuie să-ţi fie ruşine, doresc doar să te cunosc.
- Te vei speria de mine, sunt hidoasă, nici nu-ţi poţi închipui.
- Nu cred asta, frumuseţea ta este inedită, căci blândeţea ta şi faptul că ai sărit pentru un necunoscut, mă lasă să-ţi descopăr latura interioară frumoasă.
- Însă, sunt o bestie.
- Nu te pot judeca, vreau doar să-ţi văd chipul, nu ai de ce te teme, suntem doar noi doi. Poţi avea încredere, nu am să mă tem, fiindcă nu eşti aşa cum spui.
Înghiţind în sec, prinţesa se întorsese cu trupul spre tânăr, care nerăbdător şi fericit aştepta ca fata să-ţi dea jos materialul ce îi acoperea capul şi îi întuneca chipul, pentru a o putea vedea.
Cu reţinere, se descoperise în faţa ta, iar băiatul nu putuse să-şi formeze cuvintele necesare pentru a o complimenta sau ai spune cât de superbă putea să fie. Exclamase doar că o interjecţie care pe fată o îndreptase cu paşi rapizi spre fântăna pe care stătuse, ca să se poată analiza în apa cristalină. Blestemul fusese răpus de vorbele tânărului, care ca prin magie curmase răul ce o înconjura. Era mult prea fericită ca să vorbească, aşa că se rezumase ai sări băiatului în braţe şi ai mulţumi.

Bestia este doar sufletul pângărit de rău, vrăjitorie, de tristeţe şi suferinţă, frumuseţea omului izvorâşte din inimă, din natura firii.

Subiect: Re: Reflect din nou. Mar 19 Feb 2013, 16:16

Eu, eu, eu, eu! Ii, o noua creatie de-a ta. Imi place foarte mult cum ai abordat aceasta idee, chiar m-a prins. Ma bucur nespus ca ai schimbat putin evenimentele si sfarsitul chiar a fost ca cireasa de pe tort. Ai avut cateva greselute, spre exemplu ai scris de cateva ori "ai" legat si trebuia cu cratima si ai pus doi de "i" la verbele la infinitiv. In rest insa, numai laude din partea mea. Te felicit si te pup. :*

Subiect: Re: Reflect din nou. Joi 21 Feb 2013, 17:23

Frumoasa si bestia. Desenele copilariei mele. Nu iti pot spune cat de bucuroasa sunt ca ai facut o asemenea compunere, imi place atat de mult, mi-ai aprins atat de multe sentimente in timp ce iti citeam lucrarea, incat a trebuit sa mai fac si o pauza, ca sa mai si respir. =]] .
Ador ideea ta, mai ales ca bestia nu mai era un mascul, ci o femeie, vrajita. M-am bucurat cum o faceam odinioara cand am citit ca, tanarul cu al sau armasar a gasit-o in padure, unde i-a curmat blestemul, si i-a readus frumusetea la normal.
Stii deja ca iubesc felul in care scrii, asa ca o sa ma rezum acum doar pe idei. Abia astept urmatorul tau pm, sa nu uiti. ! Bafta *hug*

Subiect: Re: Reflect din nou. Joi 21 Feb 2013, 21:46

Hello! Mulțumesc pentru comuri și mă bucur că vă place. Din păcate scriu cu ochii în taste și nu prea apuc să corectez.
Mersi Choco că mi-ai spus unde am greșit, mi-am dat seama unde, rămân datoare.
Încă o lucrare din acel proiect, traducerea pe română - Luna și Soarele - Amor etern (e pe latină).

Mensis et Sol
Amor Aeternus

În noaptea cosmică ,ce urme lucioase lăsa pe pâza albastră, picta în amănunt chipul astrului sistemului solar, Soarele. Un falnic domnitor, ce nu ştia de frică, căci în palme ţinea viaţa multor astre şi locuitorilor lor. Nemilos cunoscut, un asupritor al celor care încercau să i se împotrivească, portretu-i era pătat de o legendă deformată, spusă în grai de rău. Dar nimeni nu ştia cum acesta era subjugat de o doamnă celestă, cu o fineţe aparte şi o frumuseţe rară. Era în gândul lui cuceritoare centrului său, căci nici o altă componentă a universului, în materie, nu îi mai stinsese în felul acela pulsul arzător. Era un miel, aşa îl vedea ea şi cu mare dreptate îi învăţa pe cei din jur să creadă în vorbele spuse, Soarele era o stea puternică, oricine sau orice care se apropia de dânsul ardea şi doar cenuşa poate, mai plutea vie în neant, dar era plin de iubire şi drag, dacă nu ar fi avut un suflet bun, de ce ar mai fi ţinut cu atâta grijă în braţe galaxia Calea Lactee. Luna ştia, ştia mai bine ca oricine.

În noapte, frumuseţea ei se arăta mai ireală ca niciodată, în inima sa se aprindea o scânteie, care niciodată nu ardea aşa de tare, doar ea putea să-i provoace astfel de reacţii. Emoţionat ca prima dată când o văzuse, gale cu paşi lenţi îşi croia drum spre dânsa. În voal alb, aproape incolor, trupu-i transparent şi sidefat, sticlos şi pur se reflecta în razele stelelor de pe bolta cosmică a universului. Admira ca întotdeauna noaptea, era fiica întunericului şi liniştea mereu se cuibărea când singură privea parcă sorbită de o vrajă. În următoare clipă o atinsese suav, gingaş, emoţionat pe spate, doar cu degetul arătător dansa lent pe peilea-i translucidă, o făcuse să tremure, fiorul nestingerit, amorul care parcă plutea continuu în jurul lor, îi făcea să înebunească, să se îmbujoreze, să se aprindă în flăcările lor. El, nu mai rezista, nerăbdător din fire totuşi îşi stăpânea partea romantică şi doritoare, dar ea parcă vroia să se lase frâu sentimentelor, ce le avea în preajma lui. Nu le mai îmblânzea, le dezlânţuia fără jenă şi totuşi îşi afunda la început capul în pieptul Soarelui, ca apoi să-şi ridice privirea plină de dragoste şi pasiune spre iubirea pe care o avea.
Cu braţele pe a ei talie de clepsidră, acesta coborâse până ce îi acoperise cu palmele şoldurile, făcând-o să îşi mute privirea în altă parte, cu genele lungi, ascunzându-i ochii de un alb sidefat intens, doar ca el să nu observe ruşinea-i inocentă. Îl dorea cum şi el pe ea, amândoi ştiau ce are să urmeze, dar lăsându-se în voia dragostei care le ghida fiinţele, în îmbrăţişări şi sărutări se adânciseră cu patos şi plăcere. Era amor etern!

Subiect: Re: Reflect din nou. Joi 21 Feb 2013, 22:10

La fel ca intotdeauna, cuvintele tale imi smulg tresariri si ma fac sa oftez deseori. Ma bucur nespus ca am ocazia si onoarea de a citi ceea ce citesti, este atat de inbucurator sa vad ca in aceasta lume exista si persoane pentru care merita sa te trezesti a doua zi de dimineata, pentru care merita sa iti duci viata pana la capat incercamd din greu. Iti multumesc, inca o data, pentru ceea ce ne oferi, atat mie, cat si celorlalti care citesc lucrarile tale. Te pup. :*

Subiect: Re: Reflect din nou. Joi 21 Feb 2013, 22:13

Hei ^^

Scrii atât de frumos, îmi pare rău că nu am trecut mai devreme pe la aceste bucățele rupte din rai. Deși am citit-o doar pe aceasta, am vrut neapărat să las un comentariu și să îți spun că m-a fascinat total. O poveste așa minunată, care exprimă o mulțime de sentimente. Abia aștept să citesc și restul, ceea ce o să fac acum.
Te rog să mă anunți și pe mine când vei mai posta. *hug*

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 24 Feb 2013, 16:37

Danke schön!
Lissa e o surpriză să te găsesc pe la threadul meu, danke! *hug*

Black & White Velvet

Sorbind cu privirea printre perdelele transparente, tânăra, ţinea strâns materialul rochiţei roze cu flori imprimate, între degete. Se simţea inconfortabil, căci o pereche de ochii o devorau pe la spate. Precum cuţite, fiecare clipire a băiatului, o făceau să-şi îndoie spatele şi să respire secădat şi cu fiecare atingere senzuală a buzelor sale uscate, în dorinţa de lichid dulce, în trepte o înebunea, lăsând-o să geamă în tăcerea-i enervantă pe care o ura şi dorea să o anihileze cumva. Aştepta ploaie, să-i mai limpezească gândurile păcătoase, căci ştia că el era de vină.
Mama, dansa cu cei doi prunci mici împreună cu mătuşa într-un cerc spontan, muzica country îi aduna pe toţi, pe toate rudele-i minunate şi atât de gălăgioase. Tatăl ei îi avea la umăr pe toţi fraţii şi vecinii la un pahar de băutură, era nebunie, nici ea nu ştia de ce era atâta zarvă, nu serbea nimeni ziua, iar afară urma să plouă îngrozitor, dar asta măcar o mai calma. Şi totuşi de ce acel băiat al vecinului, care înalt de felul său o ţinea cu atâta dorinţă? Ce vroia, nu putea să-i citească gândurile, era indeşcifrabilă poziţia sa corporală, însă putea simţi cu fiecare părticică că el o chema sau o îndemna să păcătuiască într-un fel atât de pasional şi dement.
O lumină crăpase cerul înorat, fulgerul lovise pământul, iar ploaia ca prin magie începuse să pice puternic, era momentul să iasă şi să se refugieze în hambar, acolo unde îi plăcea, aşa avea să scape de băiatul vecinului, o înebunea, o făcea să tremure. Prefera ca stropii să îi cutremure pielea şi paiele să-i gâdile picioarele desculţe, iar animalele ce se aflau acolo să-i cânte până în zori. Pe uşă zburase ca o pasăre măiastră, toţi uitându-se la ea îngrijoraţi, dar tânărul îi asigurase că va avea grijă de dânsa ca să nu păţească nimic. Ieşi pe uşă calm, cu paşi mari, călca pământul ud şi uşor îşi deschidea cămaşa albă din mătase, rânjind satisfăcut de această ieşire a fetei.
Tânăra îl văzu în spate, începu să alerge spre hambar, căci un fior o străbătu când rânjetul apetisant al băiatului o întâmpină, iar pieptul său gol, parcă îi dădea foc obrajilor. Portretul său deja îi furase forţele, acum sprijinindu-se vlăguită de lemnul intrări, privi în jur, linişte, iar caii care se bucurau de prezenţa ei, îi readuseseră zâmbetul. Cu paşi grăbiţi se apropie de Fulger, pe care îl şi mângăi pe cap şi nas.
- Vecinul mă înebuneşte, de ce tot mă urmăreşte aşa plin de el? Fulger, salvează-mă! Începu să rădă de situaţie, iar când vocea groasă a tănărului îi străbătu urechile, fata se crispă, dar începu să zâmbească tâmp, ameninţându-l că îi aruncă un măr în cap şi fugi, urcându-se pe scara ca să poată ajunge sus, unde era fânul.
Nu se lăsa nici el mai prejos, ajunsese la nivelul spatelui ei, pe scară, apucând-o de mijloc şi îndemnând-o să continue să urce, căci nu avea să-i facă ceva rău. Şceptică, urcă, amândoi împiedicndu-se şi căzând în paiele adunate într-un loc, începând să rădă şi să îşi povestească cât de ciudat s-au simţit când acest jos a început.
- Pari scoasă din basme.
- Tu pari scos din poveştile de groază. Am crezut că vrei să-i faci ceva rău.
- Ne cunoaştem de când eram mici, de ce mi-ar trece prin cap astfel de lucrur?
- Nu ştiu, acum ai mai crescut, nu e normal să râvneşti la ceva anume?
- Unde vrei să ajungi, Elise, parcă tu erai fata cuminte a familiei.
- Sunt, nu îţi face griji pentru mine Jack şi totuşi ce ai?
- Prea multe întrebări nu crezi? Spunând asta, se aplecă cu faţa spre a Elisei, furându-i suflul, era aşa de încântat că se aflau singuri pe vremea aceasta în hambar, putea să o admire cât de mult dorea.
Văzuse că paiele o fac să se foiască şi dându-şi jos cămaşa din mătase albă, o rugase să îşi ridice spatele pentru a i-o aşeza, ca să poată să stea confortabil. Fata mulţumindu-i, dându-i un pumn uşor peste braţ, aşa cum obişnuia să facă, se lăsă pe cămaşă, zâmbind. El zâmbi, însă diferit şi trăgându-şi "cureaua" neagră din mătase, îi prinse mâinile lui Elise, într-o strânsoare slabă deasupra capului, putea uşor să scape, dar se lăsă în voia acelor vibraţii ciudate pe care trupurile lor le degajau. Îi mângâie obrazul şi o pupă scurt la început, ca apoi să o scalde în sărutări pline de dorinţă, până ce nu mai avea să aibă aer.

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 24 Feb 2013, 17:12

Ce bine că m-ai anunțat, mesajul a apărut exact la momentul potrivit, când mă scufundam în plictiseală. Ai o descriere așa frumoasă, reușește să creeze, în mintea cititorului, scenariul întregii acțiuni, chiar foarte bine. Pe lângă asta, transmiți stările personajelor, emoțiile ce-i cuprind. E plăcut să citești o astfel de proză, mie îmi dă o stare profundă de melancolie. Acele gesturi, priviri și simple vorbe, care par banale în viața de zi cu zi, le-ai dat au aer așa pasional, îmbietor.
Sper să postezi curând, eu abia aștept. <3

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 24 Feb 2013, 17:25

Buna, buna. :) Ma bucur nespus ca ai mai scris ceva, chiar aveam nevoie de ceva de incarcat bateriile. :) Povestioara aceasta chiar a fost binevenita, mi-a readus zambetul pe buze, acum pot visa nestingherita la nemurire. lough

Ce sa mai spun, foarte frumos, plin de o incarcatura sentimentala bogata care ma patrunde. Felicitari. :)

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 24 Feb 2013, 18:21

"Tu pari scoasă din poveștile de groază " ce mi-a plăcut asta :))
Este foarte drăguță povestioara, îmi place că are și dialog, și descriere, care te încarcă emoțional. Mersi că m-ai anunțat, pupici kiss

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 24 Feb 2013, 19:15

Am pierdut deja doua mici compuneri foarte frumoase. O voi povesti pe ultima, daca tot suntem in tema dragobetului. De fiecare data cand citesc ceva scris de tine imi schimb starea de spirit, in bine. Sunt mai vesela si mai plina de viata, si ador asta. Imi plac lucrarile cu dulceturi din acestea desi imi surad si cele mai sumbre. Tu te descurci de minune cu amandoua, eu deja te consider o oaza de inspiratie. Abia astept sa vad ce ai mai scris, bafta la tastat si multe idei pe viitor. !

Subiect: Re: Reflect din nou. Mier 27 Feb 2013, 19:45

Danke! ^^
Hmm, o să spune că tot în acel proiect se află şi această lucrare.

Trecătoarea

Nu e una la o mie, nici cea sfântă, nici salvatoarea omenirii, dar este o femeie, este o prietenă, este o mamă, este o bunică, este o mătuşă, este ea care face totul pentru tine. Desprinsă pe o stradă de cartier, fără trăsături deosebite, fără un caracter elevat sau maniere rafinate, având o educaţie bună, crescută într-o familie decentă, unde s-au ivit şi certuri şi împăcări. Ea merge agale, călcând cu sandalele, în bălţile de ploie, acum liniştite, uşor tulburate de fiinţele aflate în mişcare, îşi duce la bun sfârşit misiunea. Toţi o pirvesc, e drăguţă, toţi o întreabă, e inocentă, toţi o salută, e respectuasă, este ea. Unică în felul ei, dar e o simplă trecătoare cu geanta pe umăr şi plasele de la cumpărături în palme. Graba nu îi strică treaba, e calmă, e limpede la gândire, îmbrăcată modest, ceva de acasă, aşteaptă să-şi vadă copii cum o întâmpine, aceste gânduri răsar des în mintea ei. Soţul, spera să fi ajuns acasă, era ora trei, dar mai ca sigur întârzia şi totuşi ştia că are să îşi ceară iertare şi apoi să o scalde în sărutări şi îmbrăţişări afectuase.
Dar totuşi este o trecătoare, ca toate celelate, îşi vede de viaţă, dar lasă un zâmbet în urmă, semn că e fericită. Nu o cunoaştem şi poate niciodată nu o vom face, dar ea ne salută, ne ajută, ne iubeşte, ştie să deschidă un om.
Căci precum un călător, descoperă tainele vieţii pe strada tinereţii.

Subiect: Re: Reflect din nou. Mier 27 Feb 2013, 19:53

Nuu pot sa cred cat de frumoasa este lucrarea ta! Imi place la nebunie, ador felul in care ai descris, insa stii cum se spune, aparentele inseala. Mi-ai transmis o fericire aparte, citind compunerea, zambeam fara macar sa imi dau seama. Se vede ca nivelul tau creste din ce in ce mai mult, si sunt fericita ca te apropii spre perfectiune.
De abia astept sa vad urmatoarele lucrari, sper ca te-ai obisnuit sa ma anunti, sper sa stii ca iubesc ale tale compuneri.!

Subiect: Re: Reflect din nou. Mier 27 Feb 2013, 20:21

Foarte frumoasa aceasta lucrare. A fost ceva simplu, ceva ce m-a linistit, m-a facut sa respir monoton, usor. A fost una dintre acele creatii care nu neaparat mi-au trezit o reactie, un sentiment, dar m-au facut sa zambesc abia perceptibil. Ce pot spune, ai talent si demonstrezi asta de fiecare data cand postezi ceva nou aici. Astept noi creatii de-ale tale. Te pup. :*

Subiect: Re: Reflect din nou. Mier 27 Feb 2013, 21:26

Este foarte adevărat faptul că simplitatea rămâne cel mai greu și frumos lucru, tu mi-ai demonstrat prin lucrarea aceasta. Ai scris atât de ușor, simplu și totuși este atât captivant și impresionant in love

Am citit cursiv și vroiam să citesc din ce în ce mai repede dar nu puteam, mersi că m-ai anunțat, pupici kiss

Subiect: Re: Reflect din nou. Joi 28 Feb 2013, 21:55

Danke! Chiar apreciez. *hug*
Aceasta este ultima lucrare din proiectul Get Wild Girl!

Scumpo, eşti unică.

La bine şi la greu ai fost pentru alţii, dar niciodată pentru tine, te-ai gândit dacă ar fi timpul să te mai interesezi de a ta persoană. Greşeai, asta îţi repetai, dar când ai văzut că te privesc de jos, din stradă, cu ochii atenţi la fiecare detaliu care îţi scotea frumuseţea în evidenţă. Ai ştiut, că doresc să-ţi comunic ceva important.
Ai coborât, alergând pe scări, am auzit cum te împiedicai în propriile-ţi degete, m-am abţinut, nu doream să te fac să te bosumfli. Ne-am luat în braţe, prietenia noastră era o legătură strânsă precum oxigenul cu această planetă sau ca noaptea şi ziua. Te-am pupat pe buze şi te-am lăsat să-mi pui câteva întrebări, prima a fost dacă sunt sănătoasă, a doua dacă s-a întâmplat ceva rău. Nu trebuia să te sperii, venisem să-ţi aduc o prăjitură şi un caiet de matematică, nu uitasem ce făcusei. Erai ca un înger, prea pur pentru acest pământ sau eră. Dar nu înţelegeai că erai specială, îi puneai mereu pe ceilalţi înaintea ta, aşa făceai şi cu mine, totuşi eram prietene.
Ne-am uitat câteva secunde în ochii fiecăreia şi am zâmbit prima, ţi-am prins mâna în a mea şi ţi-am spus încet şi clar.
- Scumpo, eşti unică, nu uita asta. Eşti o fată specială, eşti tu. Să nu laşi nimic să te schimbe, nici măcar un băiat.
M-ai luat a doua oară în braţe şi apoi m-ai pupat pe obraz, te-am cuprins strâns şi ţi-am mulţumit, ca apoi să ne îndreptâm spre casă pentru a bea un ceai în curtea din spatele blocului şi să discutăm de ale noastre.

Subiect: Re: Reflect din nou. Joi 28 Feb 2013, 23:02

Hello. :) Desigur, ne incanti ca de fiecare data cu cate o creatie de acest gen. Ma surprinzi cu fiecare lucrare mai mult, nu ma astept la surprize, ori la ceva mai mult, ceva mai bun, dar tu imi dovedesti contrariul. Te perfectionezi ori de cate ori ai ocazia, cu fiecare creatie pe care o scrii parca te maturizezi, devii o alta persoana. Sufletul ramane insa acelasi si asta-i cel mai important. in love

Te pup. :*

Subiect: Re: Reflect din nou. Vin 01 Mar 2013, 13:16

Următoarele lucrări care o să urmeze i le voi dedica lui Choco. *hug* Înclusiv aceasta.

A q u a

Frământă oceanul gândul cel abate, frământă zeiţa apelor ce se răzbate, în dragostea pe care o poartă asupra omului ce soarbe cu patos din trupul ei.
Se prelinge uşor pe buză în jos, ajunge la bărbie, pică necontenit pe gât, urmând o linie fină făcând bărbatul să tresară. Se cutremură când simte, o atingere pe piept.
O secundă ia ajus, ea la cucerit, cu privirea ei adâncă, unde puteai vedea neantul plin de vietăţi necunoscute, trupul cristalin, umed şi frumos, părul transparent în unde ale valurilor învolburare.
E clar, e dragoste neumană, e dragoste interzisă, apa împreună cu fiinţa nu par compatibile, însă sunt indispensabile una celeilalte. Iar el o vrea, doreşte să o ţină în braţe. Ea la fel, dar greu îi vine să creadă.
Îl cuprinde şi îl îneacă în dragostea-i eternă, în valuri se mai aud şoapte suave cei i le sufla pe la ureche, zâmbea liniştită, acum era cu ea. Pe vecie.

Subiect: Re: Reflect din nou. Vin 01 Mar 2013, 13:38

Cand am vazut mesajul am zis ca trebuie neaparat sa trec si sa vad, cu proprii mei ochi. (D) Iti multumesc mult pentru dedicatie, nu ma asteptam la asta. a hug

Imi place nespus de mult aceasta lucrare, atat forta naturii, cat si cea a esentei umane se regasesc aici, vrand sa coexista, ba chiar mai mult, sa se domine una pe cealalta. Sunt tare curioasa cum vei continua, caci am o vaga idee, dar te las pe tine sa explodezi, sa ne arati tot ce poti si chiar mai mult de-atat. Te pup. :*

Subiect: Re: Reflect din nou. Joi 07 Mar 2013, 19:09

LA POARTA IADULUI

Crăpa cerul la întrarea de la poarta diavolului, tunetele strigau în horă de bucurie, iar cântecul lor despica bolta şi biciuia cu nemilosul pământul uscat de arşiţa focului infernal, venit de sub pământ. Doar lumina înflăcărată se vedea în zare, pretutindeni, te cuprindea ca o mantie de vapor şi ceaţă, sufocantă şi încinsă, te topea fără prejudecată. Iar la graniţele teritoriului delimitat de cruci negre, împodobite cu suflete chinuite, râdeau şi se veseleau demonii vicleni, era sărbătoare mare. Era naşterea fiului, Satanei. În hohote melodice, împăratul nemuriri negre, zâmbea lăsând la iveală colţii de bestie supranaturală.
Din cenuşa aruncată la poalele reginei nopţi, ce în straie roşii, elegantă, defila cu razele-i mortale. Precum un phoenix a răsărit, un tânăr băiat, a cărui ochii de-un roşu sângeriu, i-a săgetat pe toţi, lăsând în urmă bălţi de sânge, vin dulce la buzele Diavolului, amuzat şi încântat de caracterul nemilor şi dur al fiului săi. Cu braţele deschise a fost întâmpinat de către pagubele seducătoare, iar nefericirile nemuritoare, coroană de spini în petale ca de onyx i s-au împletit la tâmple. Era un prinţ nemaivăzut, din ură şi dispreţ născut, îl semăna la fire, pe tatăl său nemuritor, ce aspru la cârmuire, conducea împărăţia de apoi.
Era precum un înger de frumos, a sa faţă ţesută cu mătase albă, îi scotea în evidenţă întunericul din plete, lungi şi răzleţe, ce picau în valuri măreţe asupra umerilor mari şi muşchiuloşi. Toate şi toţi picau în păcat şi mai grozav, dar el, înterzis să simţă atingerea oricui, a fost trimis în nicăieri să-şi găsească dorinţa răvnită.
La poarta iadului mai stă, Satana şi gândeşte, fiul său e unic printre toţi şi nimeni nu-l depăşeşte.

Cam ciudată creaţia, m-a apucat ca să fiu sinceră. XD
No comment!

Subiect: Re: Reflect din nou. Vin 08 Mar 2013, 17:20

Te iubesc! Punct. Lucrarea asta mi-a placut cel mai mult, dintre toate [cele pe care le-ai scris, bineinteles] . Te-ai jucat atat de frumos cu propozitiile, ai alcatuit niste figuri de stil inexistente, m-ai facut sa crap de ciuda cand am citit ultimul cuvant. Deci, mai pe scurt am ramas >wow< . Ai prosperat atat de mult de la ultima lucrarica la acasta, este pur si simplu fenomenale si sper sa ne mai aduci asa compuneri. Cred cu tarie ca ai depasit deja multi scriitori, pur si simplu ma uimesti. Chiar nu am cuvinte sa spun cat de mult imi place, pe cuvant! Nici nu a fost devoie de pm, ca deja ti-o citisem. Sper ca data viitoare sa ma anunti, mai adu astfel de scrieri.

Subiect: Re: Reflect din nou. Vin 08 Mar 2013, 18:11

Fiindcă este opt Martie, ziua femeii şi a mamei, m-am gândit să compun ceva.
Nu este poezie, nu le am cu aşa ceva, dar au ieşit rime. Sper să vă placă şi: La mulţi ani fetelor! *kiss & hug*

Mama

Leagăn dulce, se strecoară pe buzele-i finuţe, umede şi crude. Ne mângăie pe cap, părul ni-l alintă, cu ale ei degete, obrajii ni rumeneşte.
E o femeie simplă sau complexă, misterul ,ce pare că ar înconjura-o, cunoscut ne este, ne zâmbeşte, ne veseleşte.
E mama ce-a din-tâi, care precum o fecioară ne păzeşte, la capul patului ne priveşte, e unica din toţi şi toate, e îngerul ,ce stelele ni le aduce.
În braţele de mătase, ochii de mărgean, clipesc des, să nu cumva să ne deoache, într-o piruetă, la dans ne alăturăm, în camera cea mare.
Toţi se adună, să ne pirvească fie de aproape, fie de la depărtare. În joc vesel ne avântăm, iar inima ne bate, nărăvaşă în pieptul cuprins de oase.
Mă linişteşte când palma şi-o odihneşte din nou asupra mea, pe spate mângâindu-mă, alint suav şi gingaş, mă farmecă deodată.
Îi simt iubire, îi simt îngrijorarea, îi cuprind faţa şi obrajii i sărut.
E mama mea, e îngerul meu, care mereu va fi lângă mine la bine şi la greu.

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 11 Mar 2013, 19:41

O creaţie scurtă legată de ploaie, nu e ceva aşa de special poate pentru unii, însă fiindcă plouă cu găleata am fost inspirată. <3

Plouă din nou

Se lasă ploaia, se lasă în jos din nou. Cu susurul ei lin, din cer pică precum un pârău care izvorăşte din stânca, loveşte tandrul solul uscat, dându-i viaţă, lăsându-l să respire.
Nu e cale de întoarcere pentru apa precum lacrima, se scurge în jos pe obrazul fumuriul al bolţii rumene, se culcă pe palma verde a naturii şi udă nestingherit fiinţa.
Aud din casă cum ploaia loveşte geamul, nu sunt departe, mă apropii de geam şi pun urechea, îmi odihnesc pleaopele, genele, ascult cum cântă, ascult cum şi vântul şueră melancolic.
Mă simt mai bine, mă simt revigorată, nu o ating, dar ea parcă rupe bariera ce ne îndepărtează, mă face să mă apropii mai mult de seninătatea sufletească, îmi linişteşte gândul.
Plouă din nou, plouă atât de frumos.