Reflect din nou.

Subiect: Re: Reflect din nou. Vin 01 Feb 2013, 19:22

Vă mulţumesc pentru comuri.
Aduc o nouă creaţie pe moment, nu m-am putut abţine.

DACĂ AŞ FI ÎN VIAŢĂ

În ziar, data de trei Aprilie era boldată si bine conturată de culoarea vişiniu, parcă vrând să-ţi scoată ochii, mai ales că prima pagină era ocupată de această ştire "senzaţională", care nu doar că aducea feţe debusolate sau incerte pe chip, dar şi zâmbete voinice răsăreau la colţurile gurii multor oameni a căror existenţă nu o cunoşteam. Murisem, dar nu într-un mod atât de crud. Nu îmi făceam aluzii, eram o fantomă, pluteam în atmosferă, credeam cu tărie că toate victimele mele erau fericite şi totuşi doream să văd zâmbetul uneia dintre ele. Unica şi inegalabila. Copila a cărui suflet, mi-l făcuse pe al meu să tremure de emoţie şi nerăbdare. Era îngerul păzitor de care întotdeauna mă agăţasem când şimţeam că cerul se prăbuşeşte. Biletul meu spre Iad era asigurat de câtre alte persoane, mai păcătoase decât mine, al cărui viciu exploda în fum de ţigară, înecând mulţimea ce îi înconjura.
Cu speranţe mari, zburam pestre întrega capitală niponă, peisajul oraşului mă făcea să râd, nu doar fiindcă vedeam animale care se jucau între ele sau copii, ce alergau inconştienţi pe străzi, nu, ci faptul că lumea putea fi atât de crudă cu un al seamăn de al ei. Să închizi o persoană care doreşte doar iubirea, mi se pare crimă strigătoare la cer şi totuşi încercam să mă apăr, fiind totuşi prea târziu, continuam şi în starea spirituală să îmi arăt nevinovîţia. Nu am omorât, ci am iubit, totuşi atracţia corporală mi-a întunecat gândul şi totuşi am iubit şi voi iubi şi în lumea de apoi femeile, sunt fiinţe mult prea plăpânde şi mioritice ca să le răneşti, fie ele cele mai murdare sau mai curate, sunt o creaţie splendidă a Lui Dumnezeu.
Era anotimpul meu preferat şi apucând această ocazie înainte de a păşi spre lumea de dincolo, am vizitat mormântul alor mei. Îngropaţi împreună, aşa cum le-a fost dorinţa, am zâmbit trist şi translucid, acum ura poate să îi revăd şi totuşi lacrimile picau pe obrajimi transparenţi, udând pavajul pietros de sub tălpile-mi desculţe. Îmi era dor de mama când mă alinta şi îmi peria părul în fiecare seară, cântându-mi cele mai minunate şi simfonice melodi, iar tata, cum glumele aiurite ce ni le făcea nouă. Am fost o familie unită, chiar şi dacă eu am ajuns ce am fost ieri. Din păcat am călcat strâmb şi lumea m-a luat în nume de rău, poate merit să ajung în Iad.
Am părăsit cimitirul, zburând spre locul unde ne întâlneam, acolo unde şoaptele ne defineau iubirea ce o purtam. Acolo unde pentru prima dată ne-am sărutat cu patos şi am făcut dragoste ca nebunii, lăsându-ne pradă pasiunii. Un loc mic, în apropierea unei pădurici, era ca un parc mare, dar aveam locul nostru secret, la copacii bătrâni care ne asundeau de ochii lumii. Şi spre surprinderea mea, erai acolo, aşteptând, privind în jos spre iarba verde şi micuţă, cu ochii înlăcrimaţi. Mi s-a frând inima, m-am repezit spre tine, cu toate că nu puteam să te ating , treceam prin al tău trup şi totuşi ţi-a ridicat privirea spre a mea, de parcă ai fi ştiut că sunt acolo.
- Te iubesc, Cassi! Sper că vei ajunge într-un loc mai bun şi că mă vei privi de sus. Dorul meu va fi etern, te iubesc!
Lumini s-au coborât asupra mea, acum era iertată de orice alt păcat, puteam să mă odihnesc în pace, datorită ţie Anely, fiindcă iubirea ta a fost mântuirea mea.
"Iubita mea, îmi iau rămas bun de la tine şi dacă aş fi fost în viaţă, în braţe te-aş fi cuprins şi sărutări ţi-aş fi dat. A ta, dragoste, Cassi."

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 03 Feb 2013, 16:11

INIMĂ DE LEU

Ochii îmi rătăceau, ca doi necunoscuţi într-o lume aflată în mişcare, timpul părea a nu aştepta pe nimeni şi totuşi găseam rămăşiţe te istorie în praful ce se ridica pe drumurile de afară.
Am zâmbit uimită cum de încă eram tânără, simţeam că trecuseră atâţea ani de când păşisem într-o încăpere sau pe pavajul din piatră al unui trotuar. Însă eram aici, fără ruşine, gustând din viaţa aceasta de om.
Mi-am adus mâinile într-o îmbrăţişare personală, căci răcoarea toamnei ajunsese să crape lemnul casei mari, în care acum locuiam de trei ani.
Focul era aprins şi totuşi tânjeam după soare, tânjeam după oazele cristaline, râurile unde bizonii şi hipopotamii se relaxau în miezul zilei, locul unde am crescut şi am copilărit, jungla mea era bine înfiptă în cutia amintirilor frumoase, pe care nimeni nu avea să o fure vreodată. Căci mama şi tata o păzeau.
O şuviţă blondă, picase pe obraz, acoperind un ochi, când am dat să o înepărtez, pe semineu am văzut din nou poza mamei. Era atât de frumoasă şi puternică, precum o fiară sălbaică, ce ştia ce vrea. Atât de bine îi şedea în cămaşa aceea albă, cu pantalonii strâmţi crem cu o curea din peile şi o cataramă cu un cap de zebră. Lângă aflânduse un leu gigant, falnic, cu a sa coamă bătută de vântul cald de vară. Făceau un cuplu minunat, poza aproape că fusese şterpelită la o licitaţie clandestină, atât de faimoşi deveniseră împreună, încât în living un tablou cu ramă de aur zăcea atârnat deasupra şemineului, unde femeia şi bestia îşi arătau formele şi puterea - ea iubirea, iar el loialitatea.
Mulţi au fost uimiţi de legământul şi relaţia lor strânsă, însă eu niciodată nu m-am îndoit de ei, mai ales de el - scumpul meu tată a cărui fiinţă a fost asemuită unui rege al junglei, Dumnezeu m-a binecuvântat să te am, până în momentul în careţi-aii dat duhul odată cu mama mea, cea mult iubită, rodul unor oameni slab de îngeri.
Un ciocănit mi-a atras atenţia, era bărbatul meu, zâmbea fericit când îmi văzuse chipul nedumerit şi cu paşi lenţi se apropiase pentru a-mi săruta buzele cu dragoste şi loialitate.
"Tată, nu îţi face griji sunt puternică acum, am învăţat ce înseamnă să iubeşti şi să aperi cu preţul vieţii, iar mamă, mulţumesc că mi-ai dat viaţă. Dumnezeu să vă odihnească în pace şi să fiţi mereu împreună, nu ca bestie şi om, ci ca două fiinţe care s-au iubit într-un mod diferit şi sincer."

Acest fragment scurt, face parte dintr-un fic original pe care doresc să-l încep în curând. După cum aţi observat părinţii fetei în vârstă de 20 şi ceva de ani, au fost o femeie şi un leu.
Nu pot spune mai multe de atât, decât că sunt bucuroasă că mi-a venit ideea în minte ca să o pot înşira pe foaie. Sper să înţelegeţi ceva. <3

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 03 Feb 2013, 16:19

Nici nu a fost nevoie sa imi mai dai acel mesaj privat ca eu am si ajuns cu un com. Se observa ca pui suflet in ceea ce faci, mereu cand observ ca ai postat ceva, curiozitatea ma impinge sa vad ce, iar daca este o compunere sau un capitol, citesc de parca as fi hipnotizata. La inceput m-ai bagat rau de tot in ceata, ma gandeam prima data ca este un animal, leoaica, apoi o fiinta jumatate animal-jumatate om, si in cele din urma, tot in aburi am ramas.
Pai, eu nu pot spune decat ca voi astepta cu nerabdare acel fic de care ai precizat in a ta descriere, abia astept sa mai postezi ceva, sii nu uita sa imi dai mereu de veste kiss

.

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 03 Feb 2013, 18:25

Mersi că m-ai nunțat! Mereu când primesc mesaj de la tine mă grăbesc să deschid pentru a citit cu nerăbdare ce ai scris. Mă bucur foarte mult că ți-a venit această idee, întradevăr și eu eram confuză dar m-ai lămurit prin ce ai spus la sfârșit. Să mă anunți când deschizi ficul te rog, chiar vreau să-l citesc. in love

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 04 Feb 2013, 09:58

Ce draguut! Imi placee! kiss

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 04 Feb 2013, 16:03

Heii. Imi pare rau ca nu am dat pe-aici mai devreme. >.< Am venit insa acum si am citit ceea ce ai scris. Intr-un cuvant, pot spune ca este superb! Stilul tau de a scrie deja ma face sa visez, sa imi inchid ochii si sa pot visa in continuare tot ceea ce se poate intampla. Ma faci sa vreau sa am o imaginatie mai ampla, care sa poata cuprinde tot ceea ce descrii si narezi tu. Ma faci sa ma relaxez citind, dar totodata, ma faci sa tremur, sa tresar sa raman surprinsa de atatea ori. Esti un geniu in ceea ce priveste scrisul, dupa parerea mea chiar stii cum si ce sa faci cu frazele, propozitiile, cuvintele. Iti multumesc ca m-ai anuntat. :* Te pup.

Subiect: Re: Reflect din nou. Mar 05 Feb 2013, 21:52

Cri iartă-mă că n-am mai trecut pe la topicul tău, cu un com, căci am citit de fiecare dată ce-ai scris şi mereu mi-a plăcut, am rămas surprinsă şi îmi spuneam că-ţi voi oferi un comentariu mai târziu, dar mereu uitam şi cum şcoala ocupă foarte mult timp, m-am lăsat dusă de val şi.. mna...
Ultima creaţie, pe lângă toate celelalte, este minunata, în fiecare ai pus suflet şi ai lăsat o bucăţică din persoana ta, lucru foarte admirabil, deoarece tu te deschizi uşor-uşor nouă, numai câţiva observă, restul vor afla mai greu. a hug

Eşti o scriitoare formidabilă, absolut excepţională şi te iubesc enorm, draga mea Cri.

Subiect: Re: Reflect din nou. Mar 05 Feb 2013, 22:16

Să clarific; pe moment, pe moment din noul fic. Zilele acestea numai la el m-am gândit şi abia aştept să îl încep.
Oricum ficul are să fie scris la pers III-a, deci aici ar fi câteva gânduri. <3
Mersi fetelor pentru susţinere şi comurile frumoase. Nu mă deranjează că întârziaţi sau restul, dar cine a vorbit de întârziat? Treceţi când ştiţi că aveţi timp sau dispoziţie. <3

AMPRENTA UNEI FIARE

"Respir, îmi las capul pe trunchiul gros al copacului, îmi las inima să bată furtunos în piept.
Las frica să mă îmbrîţişeze, o simt cum îmi violează intimitatea şi pacea sufletească.
Dar ochii, ochii săi mă privesc printre frunzele mari."

Am crezut că mor, am crezut că voi fi sfâşiată în ghiarele destinului. Oare aşa pot să îl numesc? El m-a adus în sălbăticia aceasta, el? Nu mai ştiu, sunt confuză, pierdută, nu mai am scăpare, mă simt ca într-o cuşcă. Simt că mă sufoc. Cândva credeam că dacă pasul meu va călca aici, libertatea absolută m-ar fi îndrumat spre o viaţă mai bună, dar nu aşa a fost în viziunea-mi imaginară, eram aici cu el, cu micuţa noastră, zâmbind, distrându-ne, departe de animalele sălbatice, departe de orice alt pericol. Acum sunt înconjurată din toate părţile, vreau să zbier, vreau să plâng, dar nu reuşesc să fac nici una din cele enumerate. Poate că spaima mi-a devorat glandele, creierul, inima, sunt lăsată să mă contopesc cu natura, a sosit oare ceasul morţii? Sunt disperată, vreau să mă evapor, soarele oricum arde nemilos asupra vegetaţiei, asupra a tot ceea ce mişcă prin preajmă. Nu mai vreau, doresc, doresc...
- Gâroar ! Clar şi cristalin precum apa, mârâitul său aproape silenţios, îmi făcuse urechile să vibreze. Era acolo, ascuns, totuşi evident pentru mine, dar nici un alt animal nu îl mai vedea. Cum reuşea să facă asta. Eu de ce nu eram în stare? deţineam raţiune şi totuşi ştiam că nu era mai prejos, defapt putea să mă ucidă în orice moment, dorea asta, simţea că vrea să mă răpună şi să mă vadă cum mă chinui să rezist, sub chiarele sale ascuţite.
Dar nu se mişca, era calm, aştepta ca eu să fac ceva, mă analiza din cap până în picioare, nu îl deranja poziţia mea gnemuită sau starea jenantă în care ajunsesem. Nu mă critica pentru că eram murdară pe faţă sau că hainele îmi erau jupuite, ci mă lăsa în voia instinctelor. Totuşi simţea o furie cum plutea în aer, era a sa, reuşisem şi de data aceasta să-l întărât, dar îi mulţumeam Lui Dumnezeu că mă critica din alt punct de vedere - cel al forţei, cel al curajului. Încă eram pe jos, într-o stare deplorabilă, eram rănită, sângele curgea necontrolat de la zgârieturi, cele mari nici nu mai aduceam vorba, erau ca un crater plin de lichid roşu, restul, cele firave, mi se păreau anormal de dureroase şi tâşnea din ele sânge ca nebunul. Vroiam să mă înghită pământul, dar nimeni nu mă asculta, dacă aş fi încercat să discut cu acele feline din faţa ochilor, sigur m-ar fi doborât încă de la prima mişcare.
Am privit din nou în stânga, era încă acolo, mă privea intens, calmitatea lui îmi făcea dinţii să scârţâie, mă scotea din sărite, nici nu mă ajuta... Dar de ce ar face-o, nu ţinea la mine, nu mă avea la inimă, încă...
Situaţia devenea din ce în ce mai rea, felinele începuseră să se apropie, eram ca şi moartă, îmi venea să plâng, începuseră lacrimile să-mi ude faţa, cu mâinile puse în cap, mă rugam La Dumnezeu să-mi cruţe şi de data aceasta viaţa.
Frunzele foşniseră, vroia să plece, în momentul acela am simţit că cerul avea să-mi pice în cap, toată speranţa mea pierise, dacă el nu era lângă mine, aveam să mor sigur, nu din cauza animalelor sălbatice, ci din cauza faptului că voi rămâne singură în lume, fără măcar un tovarăş sau un partener de viaţă. Eram disperată şi din cauza indiferenţei pe care mi-o plesnise fix peste faţă, m-am ridicat în picioare, cu ultimele forţe pe care le deţineam şi urlând spre acele pisici uriaşe, am reuŞit să le fac să se îndepărteze, cu adevărat surpinzător, glasul meu a prins tărie, s-a îngroşat, aproape că semăna ca a unei leoaice, ce nu dorea să îşi dea duhul, pentru faptul că avea un pui de îndrumat.

"În ziua aceea zâmbisem, râsesem, împreună cu cei doi.
Eram mândră de mine, puteam vedea că şi el era.
Îşi lăsase amprenta."

Subiect: Re: Reflect din nou. Mar 05 Feb 2013, 22:38

Cu riscul de a ma repeta, iti voi spune cat de genial este ceea ce ai scris tu aici. Ma simt exact ca intr-o carte, diferentele sunt infime si totul tine de faptul ca ceea ce scrii tu eu citesc in fata ecranului. Scrii foarte frumos, modul in care ma faci sa simt ceea ce simte personajul, fara inflorituri, ci pure emotii este bestial! Aproape ca as incepe sa tremur daca in fata mea ar aparea o fiara. Simt ca vreau sa evadez si sa ma integrez cu totul in povestea ta, atat de realista iti este descrierea. Ma bucur nespus ca pot citi creatiile unui astfel de talent ce inca se descopera pe sine si abia astept sa vad si o continuare. Te pup.

Subiect: Re: Reflect din nou. Mier 06 Feb 2013, 22:44

TREBUIE SĂ EVADĂM .

" Din nou mă văd în faţa aceluiaşi geam din cameră, privesc parcă atrasă de razele soarelui, distanţa e mult prea mare , cosmosul e mult prea sus, nu îl pot atinge, dar lumina care pătrunde pe mine mă lasă mută, mă mângăie în căldura pe care o emană. Vreau şi eu să mă scald în ea, ca toţi ceilalţi copii care se joacă afară. Dar de ce nu evadez odată? "
" Sunt prins din nou la muncă, iar întârzii, astăzi este o zi specială, e ziua fiului meu, face şapte ani. Îl dezamăgesc din nou. De ce nu mă pot detaşa odată din acest mediu poluant şi atât de încurcat, îmi provoacă durere. De ce nu evadez odată? "
" Nu mai pot face nimic, iar am căzut, profesoara de balet e din nou nervoasă pe mine. Cum de reuşesc mereu să mă las prinsă în plasa neatenţiei? E chiar atât de greu să îmi ridic mâinile şi să zbor? De ce nu evadez odată? "
" Privesc fotografiile de pe birou, cât mai trebuie să aştept ca să-mi văd fetiţele, astăzi trebuia să ne vedem, căci tatăl lor urma să plece în celălat oraş. Sunt o mamă groaznică, iar le dezamăgesc, iar întârzii şi totuşi simt că pot să mă detaşez. De ce nu evadez odată? "
" Câtă indiferenţă, de ce toată lume trebuie să se dea drept altcineva, pun toţi o mască peste ochi şi sunt un fel de măscărici absurzi. DE ce trebuie să îndur mereu plângerile altora şi eu am o viaţă şi eu vrea să mă distrez. Vreau să nu mai fiu prinsă în minciuna aceasta oribilă. De ce nu evadez odată? "

" De ce trebuie să aşteptâm? De ce nu evadăm odată din rutina aceasta obositoare: mulţi ne aştepată acasă, cu braţele deschise, e timpul să uităm, să iertăm, să evadăm şi să fim ceea ce suntem.
Libertatea nu este o obţiune, putem cu toţi să o gustăm, o deţinem încă de la naştere, trebuie să decidem, trebuie să urmăm dorinţa care ne face inima să tresară în piept, trebuie acum!
Trebuie să evadăm, căci aceasta este soluţia, e timpul să zburăm, e timpul să ne deschidem aripile, braţele, e timpul să gândim logic, să acţionăm cu dragoste şi atenţie şi să lăsăm minciuna deoparte. "

Subiect: Re: Reflect din nou. Mier 06 Feb 2013, 23:01

Ce sa iti mai spun eu tie? Ma tot repet si devin enervanta, cu siguranta, insa alte cuvinte care sa descrie desavarsirea lucrarilor tale nu cred ca gasesc. Sentimentele umplu fiecare rand pana la refuz si nu lasa cititorul sa respire, ci il fac sa simta si sa traiasca pe propria piele fiorii transmisi de ceea ce scrii. Ma bucur mult ca am ocazia sa ma destind cu astfel de texte, scurte, dar perfecte pentru limpezirea gandurilor.

Subiect: Re: Reflect din nou. Joi 07 Feb 2013, 18:36

Nu ştiu cum fac, dar mereu vin după ce postezi un car de creaţii.
Foarte sensibilă ultima, chiar m-a atins, mi-am simţit corpul învăluit de-o căldură ciudata, inexplicabilă. Nu ştiu, nu-mi pot explica cum poţi face asta, cum mă poţi transforma dintr-o persoană rece şi dinstantă în una caldă, sensibilă. Încerc să devin mai retrasă, să-mi apăr mintea şi sufletul de brutalitaţile vieţii, dar tu scoţi şi mai mult în evidenţa firea mea. Eşti o scriitoare formidabilă.

P.S: Scrie puţin mai mare, am nişte probleme cu ochii de ceva timp şi îmi e dificil să citesc. a hug

Subiect: Re: Reflect din nou. Vin 08 Feb 2013, 22:52

PENTRU CĂ M-AI IUBIT

Mi-ai spus că stelele nu sunt greu de ajuns, mi-ai spus că dacă îmi ridic mâinile spre cer pot atinge visele și dorințele pe care le nutresc în inimă. Cu fiecare atingere pe care o lăsai amprentă pe al meu trup, învăluit doar de o rochie de seară, simțeam că prind aripi și zbor printre nori. Era un moment aşa de magic, încât dacă mi-ai fi dat drumul, m-aş fi ofilit în vântul rece de seară. Dar nu ai făcut nici un pas în spate, ci m-ai cuprins şi mai profund în braţe, m-ai făcut să-ţi simt iubirea şi să gust dulceaţa buzelor cu care grăiai atât de suav. Degetele îţi dansau prin şuviţele-mi arginţii, luna era martora acestei crime pasionale între noi, o iubire interzisă părea de la distanţă, eu venită dintr-o familie avută, iar tu un vagabond de pe străzi, cerşind iubirea unei femei care nu ştie ce înseană bărbat. Ne potriveam, doi visători şi ne scăldam în amorul suculent, dragostea niciodată nu ne-a oferit vreo opţiune, nici nu ne-a întrebat ceva, ne-a lăsat să cercetăm, să ne descoperim prin priviri sau atingeri.
Am încercat, am luptat împreună, am plâns am zâmbit. Timpul ne-a oferit şansele, ne-a ghidat spre ceea ce suntem astăzi şi spre ceea ce facem, suntem aici, sănătoşi, împreună - la bine la rău.
Pentru că m-ai iubit, ţi-am oferit dragostea mea, ţi-am oferit încrederea, sinceritatea, pasiunea. Toate acestea mă definesc, toate acestea ţi le dau în dar.
Nu uita, dragostea nu s-a gândit de două ori, cum nici noi când ne-am întâlnit şi ne-am îndrăgostit la prima vedere.

Subiect: Re: Reflect din nou. Sam 09 Feb 2013, 12:39

Cri, esti o noua descoperire ce inca nu a fost facuta. Cineva candva, in afara de noi, astia micii, trebuie sa isi dea seama de adevaratul tau talent, serios. Sunt sigura ca vei ajunge departe cu scrisul, fie ca il vei lua ca pe un simplu hobby, fie ca iti vei dedica o cariera acestei chemari. Felul in care descrii, narezi, totul mi se pare ca se imbina foarte bine. Imi place ca, de ceva timp, nu am mai vazut greselute, ceea ce inaseamna ca incepi sa devii si mai atenta cu creatiile tale. Eu iti urez mult succes si sper sa mai scrii, cat de curand. Pana atunci insa, te pup dulce. :*

Subiect: Re: Reflect din nou. Sam 09 Feb 2013, 12:48

Îmi pare rău că vin atât de târziu, chiar nu am timp să trec pe la fiecare topic să văd dacă a mai postat cineva ceva. Draga mea, scri incredibil, atât de frumos, hipnotizant! Descri atât de bine acele sentimente încât parcă le simt și eu in love

Îmi cer scuze din nou că ajung deabia acum, dacă ai timp mai anunță-mă din când în când te rog, pupici kiss

Subiect: Re: Reflect din nou. Sam 09 Feb 2013, 14:00

Elly nu îţi face griji, nu mă deranjează dacă treci sau nu, când ai tu timp li dispoziţie, ceea ce mă bucură este că îţi plac creaţiile şi treci din plăcere, nu din obligaţie. *hug*

Choco tu, mă ridici prea în slăvi, mă faci să roşesc. Apreciez tot ceea ce spui, mă faci fericită cu fiecare cuvânt. Thanx! Dar cel mai important este că ție îți place ce scriu eu și faptul că simți când citești.

OGLINDA CARE MINTE

Oglindă, oglinjoară, nu vreau să te întreb cum arăt astăzi, îmi vei spune din nou că nu sunt cea bine aleasă.
Dragostea mea e pierdută, într-o vale ascunsă de ochii oamenilor, mi-ai spus că aşa este mai bine, să fiu dispărută, ca prin minune.
Dar ce mă răneşti, când defapt, adevărul tu ar trebui să-l întruchipezi, din afară mă analizezi şi îmi şopteşţi, cât de minunată sunt.
Totuşi, zilele trec, din ce în ce mai rău mă simt, mă minţi, nu este aşa? Sper că nu îmi închipui eu toate acestea. Dar simt că pic.
Când dau ochii cu el mă ascund după ceva, îmi e teamă să mă vadă, sunt urâtă, aşa mi-ai spus, totuşi eu văd altceva, dar am încredere.
Spusele tale niciodată nu au menit să rănească, cel puţin aşa cred eu, eşti ca o oază cristalină ,ce reflectă adevărul. Nu poţi să-l stâlceşi.
Nu mă minţi, te rog frumos, ţin prea mult la el... Dar în momentul acela, a prins de tine şi te-a îndepărtat din faţa ochilor mei.
M-a prins de umăr şi m-a lipit de trupu-i ce ardea, era aşa de plăcut, cu vocea-i suavă mi-a spus:
- Nu te lăsa înşelată de oglindă, minte, fiindcă nu e cea adevărată, sunt reflexiile persoanelor care vor să te îndepărteze de mine.
Mă simţeam ciudat, avea dreptate, oare? Îmi venea să plâng, toţi se uitau la noi, toate fetele acelea care râvneau după el.
Mi-a şters lacrimile răsărite şi mi-a sărutat mâna,apoi obrazul, apoi buzele, era tandru şi blând, mă iubea.
- Ascultăţi inima, căci doar iubirea ne va ţine mereu aproape. Oglinda poate să mintă câteodată. Nu reflectă sufletul.

Subiect: Re: Reflect din nou. Sam 09 Feb 2013, 14:10

Cata dreptate ai. (D) Prea multa dreptate. Ma bucur ca de fiecare data cand scrii, se simte pasiunea cu care o faci, dorinta de a scrie si nu dorinta de a face pe plac celor care citesc, in ceea ce priveste gusturile. Nu scrii pentru ca asa iti spun eu, ori oricare comenteaza in acest topic, ci o faci pentru ca asa vrei tu, poentru ca asa simti si pentru ca tu consideri ca asta trebuie sa faci. Cat despre ridicatul in slavi, nu-i intru totul adevarat, intrucat iti meriti pe deplin complimentele. Vreau sa mai citesc ceva scris de tine, deci sper sa revii cat de curand.

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 10 Feb 2013, 18:14

M-am gândit că tot vine Sfântul Valentin, să compun câte ceva mai romantic. Nu ştiu dacă îmi iese, dar scriu ceea ce simt. <3

ÎN BRAȚELE TALE

În brațele tale mă regăsesc când simt nevoia să te cuprind și să te am pentru totdeauna. E magie când își încolăcești degetele între ele, întinse pe mijlocu-mi acoperit de mătase.
Îți apropii buzele de urechile-mi descoperite şi îmi spui în şoapte dulci cât de mult mă iubeşti, cât de mult mă doreşti şi câ nu vrei ca nimeni şi nimic să ne despartă, îmi asiguri călătoria spre implinirea absolută.
Dragostea noastră mereu va fi protejată de tine, între palmele acelea moi şi puternice, între degetele care se joacă cu şuviţele mele blonde, dezmierdându-mi simţurile. De ce să îţi dau drumul? Eşti divin!
Ne legănăm pe plajă, singuri, aşa cum o făceam când eram mici şi ne întâlneam să construim castele de nisip şi să descoperim scoici multicolore. Ce amintiri frumoase, nu vor pieri niciodată. Vor domnii mereu.
Vreau să te strâng mai tare la piept, să îţi simt bătăile inimi şi tu pe ale mele, nu mă îndoiesc de sentimentele pe care le ai, în privire ai aceiaşi sclipire ca prima oară când ne-am cunoscut, când am făcut amor.
Te voi ţine mereu lângă mine pentru totdeauna şi nu am să-ţi dau drumul niciodată, vreau să-ţi văd zâmbetul în fiecare dimineaţă şi să dansăm de fiecare dată când o melodie ne va cânta.
În braţele tale am descoperit calea spre infinit, spre paradis, iubirea, căldura. Mereu vei fii îngerul păzitor care m-a ghidat în această lume.
Te pup şi tu îmi despici ca întotdeauna buzele pentru a primi un sărut cât se poate de adânc şi plin de pasiune.
În ale tale braţe simt că trăiesc!

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 10 Feb 2013, 19:03

Ce dulceee. <33 Mi-a placut mult lucrarea ta, chiar ai reusit sa aduci atmosfera de Valentine's pe aici. Ai scris din inima, se vede, ai ai pus mult suflet in fiecare cuvant. Iti multumesc mult ca m-ai anuntat. :* Te pup.

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 10 Feb 2013, 22:00

Cat de draguta aceasta insiruire de cuvinte ale tale. Eu, personal, sunt o romantica incurabila, desi nu mi-am intalnit in ca printul pe cal alb. Insa, cand am citit aceste cuvinte, mi-am amintit de primele mele iubiri, desi trecute. Felicitari si tine-o tot asa, Cri! kiss

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 10 Feb 2013, 22:45

Vai, cât de drăguț! Se vede că ai scris fiecare cuvințel din inimă, ți-a ieșit perfect, este atât de romantic, chiar ai trezit ceva în mine. puppy eyes

Poate ne mai aduci și de Dragobete dulcegării d-astea :)) Mersi că m-ai anunțat, pupici kiss

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 11 Feb 2013, 15:18

Cum se face ca mereu apar si eu dupa ce ai scris un teanc de lucrari minunate? Off, trebuie sa fiu mai activa. Iti ador lucrarile, sunt atat de frumoase, si bine puse la punct. Vad ca pui suflet in ceea ce scrii, mai ales ca unele lucruri pe care ni le prezinti in text fac parte din viata noastra de zi cu zi. Cu aceste mici compuneri ne deschizi ochii, si ne faci sa analizam mai bine ce este in jurul nostru. Eu de abia astept sa iti citesc urmatoarele compuneri, si te implor ca atunci cand scrii ceva sa imi dai si mie de veste, nu de alta dar nu imi place sa fiu absenta la atat de multe creatii. Multumesc!

Subiect: Re: Reflect din nou. Sam 16 Feb 2013, 19:20

Vă mulţumesc pentru comuri fetelor, mă bucur să aud că vă place.
În al doilea rând vreau să spun că această creaţie a fost foarte influneţată de soundtrackul de la Titanic, care mi se pare cel mai reşit din toată lumea.
Pe scurt o să aibă legătură cu acel eveniment din film, mai mult. Oricum o altă prostie de a mea pe moment.

În adâncul sufletului

Inima unui om este asemuită cu un ocean adânc, necunoscut, care în continuu explorat devine din ce în ce mai greu de deşcifrat, căci misterul pare să fie bine închegat în fundul întunecat.
Dragostea mereu a exista printre fiinţe şi a dăinuit chiar şi pe un vas, ce avea scris pe foia destinului să se scufunde şi să pună capăt multor vieţi inocente sau parşive. Dar niciodată, în adânc, unde dormea amorţită nava, amintirile celor care au pierit la momentul scufundării navei, trăiesc chiar şi acum. Însă totul a fost continuat şi de cei care au supravieţuit, care poate da sau poate nu, au povestit în amănunt ce au trăit pe vas, nu doar faptul că minunatul Titanic, ce normal nu trebuia să se scufunde, ci şi lucruri intime care le-au creat amintiri plăcute la bord. Totuşi în amarul acela de oameni, tineri şi-au găsit perechea, savurând momente pe care niiodată nu şi le-au închipuit, căci nu mereu găseşti iubire adevărată, acest lucru dovedeşte că inima unui om este la fel de misterioasă ca şi oceanul larg în care multe mistere poate, aştepată să fie descoperite.
În adâncul sufletului, a dăinuit o persoană specială pentrul, el, ea, care în momentul decăderii, totul a părut că se va nărui şi lupta pentru supravieţuire a început să se agite în sufletul tulburat, dar când deja părea prea târziu, a fost de ştiut că un sacrificiu avea să se facă, ca cel, cea iubită să îşi continue viaţa în linişte sau pace.

Poate că nu au existat lucruri de ascuns şi de aceea deduc faptul că iubirea dăinuie şi în adâncul inimii, căci doar aşa se poate explica cantitatea mare de emoţii pe care cineva le poate duce cu el o viaţă întreagă.

Subiect: Re: Reflect din nou. Sam 16 Feb 2013, 19:57

Heii.

Cat ma bucur ca ai mai scris ceva. <3 Stii ca imi plac toate lucrarile tale, insa aceasta.. Chiar m-ai facut sa imi tin respiratia pentru o clipa. Imi place totul, de la felul in care este redactata, pana la modul subtil in care mi-ai transmis fiecare sentiment de acolo. Ma bucur ca am ocazia sa iti citesc creatiile, caci esti o adevarata oaza de idei si inspiratie. :)

Subiect: Re: Reflect din nou. Lun 18 Feb 2013, 22:36

Choco mersi. *hug*
Voi începe un proiect de lucrări scurte pe moment, dece, fiindcă în ultima vreme am început să-mi reascult artiştii preferaţi de j-pop şi cum să vă spun, dar j-popul şi j-rockul + j-rapul, vor rămâne mereu pe primul loc la mine, fiindcă am copilărit ca să spun aşa cu astfel de melodii şi artişti veniţi din răsărit.
Plus am început să mai descopăr alţi artişti de j-pop superi, plus faimoşi, care chiar îşi merită laudele. <3 Trecem peste asta, voi începe cum am spus sus un proiect de lucrări scurte. <3

Get Wild Girl !

Wild

Încă un pas şi în ochii ei eşti ca şi vânat, nu stă de glume cu tine, e o felină îmbrăcată în latex uman, cu simţuri bine conturate, ce odată declanşate de parfumul tău şi vocea ta seducătoare, o aprind şi o înebunesc complet. E ca o bombă, odată activată, explodează în scântei de nuanţe aprinse, lăsând în urmă doar praf şi pulbere. Chiar vrei să faci asta, băiete?
Nu te judecă după aparenţe, ci după personalitate, mai mult de atât nici că îi pasă, vrea să te impui ca un mascul ce te crezi, dar cum să mai poată să se încreadă în tine, pari o rasă slabă, încrezută în forţe inutile, de mult pierdute pe ramurile răurilor din jungla oraşului. În trecere, i-ai spus, ea a rânjit, venisei special să o vezi, simţise cu fiecare părticulă din trupu-i ca de clepsidră, se scursese printre degetele-ţi lungi, care ulterior le încleştasei ca să dai gust mai mult amarului ce îl simţeai la capătul gurii. Îţi plăcea, o răvneai şi când depistai urmele altui mascul, simţeai cum turbi şi venele îţi pompează prea mult sânge în vene, aveai acea atracţie fatală faţă de fată, era sălbatică şi subtilă, finuţă, într-un fel în care îţi sucea nu doar minţile, dar te punea în genunchi. Credeai că e ceva neserios, dar ai descoperit că o iubeai mult, mult prea mult, încât ai fi sărit să o smulgi din ghiarele altora.
Îţi transpirau mâinile, era a doua oară când o vedei în viaţa ta, nu vroiai să o pierzi, te înmuiai şi ai observat încă de la prima întâlnire că ai cedat de mult în faţa ei, vroiai ca şi aceasta să te dorească cu patos şi ardoare. La rândul tău înebuneai dacă nu te topeai în ale ei braţe subţiri dar pline de forţă a dragostei, era specială şi te pierdeai. Era o sălbăticiune care te privea din umbră. Cu tresăriri suspicioase, ai adus-o în dreptul tău.
- Pot să te iau de mână? Pot să te îmbrăţişez? Pot să te pup pe obraz? Pot să-ţi sărut buzele? Pot acum să îţi mărturisesc că te iubesc şi te vreau doar pentru mine? Hmm?!
Ochii ei miraţi şi sprâncenele ridicate, zâmbetul inocent, te-au făcut să răzi cu poftă, dar erai fericit că într-un fel ea făcuse pasul mare, tu păreai mult prea înăbuşit să-i spui personal şi în primul rând.
Era cu adevărat unică, atât de nărăvaşă şi independentă, dar dependetă de iubirea ta neîmpărtăşită. Erau cu adevărat nişte sentimente sălbatice.