Reflect din nou.

Bună.
Mulțumesc de anunț... îmi place foarte mult lucrarea ta, este de-a dreptul minunată. Ideea atât de originală și prea frumos conturată se îmbină foarte frumos și fornează perfecțiunea. Chiar mă bucur că am citit-o, merită prea multe laude.
O seară frumoasă!

Am citit o parte din creaţii, pentru că sunt nerăbdătoare să-ţi spun cât de frumoase sunt. Sunt minunate lucrările tale; aş putea sta zile întregi citindu-le, mă liniştesc, sunt foarte plăcute. Faptul că întodeauna uimeşti cu câte ceva nou, este şi mai fascinant. Nu am un lucru preferat la creaţiile tale, deoarece întreaga compoziţie eşte superbă! Fiecare cuvând are câte o semnificaţie aparte şi asta îmi dă un aer de mister. Eşti foarte talentată.

Vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi mă bucur că va plăcut creaţia.
Hmm, a fost inspirată de melodia celor de la SHINee - [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Coşmar

Se ivesc fantasmele şi ţi se arată în cale, atât de deformate, atât de proeminente şi te fură, te mănâncă.
Le auzi glasurile atât de sâsâite, ca şerpii te încolăcesc şi te sufocă, aer nu mai ai şi crezi că vei murii, nu lăsa imaginaţia să joace.
Teatrul acesta este condus de temerile tale cele mai mari, te prin şi îşi înfig colţii în gâtul tău, desenând cu sângele care curge.
Tatuaje, înscripţii, să nu îi uiţi, vor să se imprime cu toate pe a ta piele, e ceva ce nu îţi vine să crezi, plângi, dar nu poţi să ţipi.
E un coşmar, asta trebuie să ştii, trebuie să te gândeşti la altceva, dar cum? Păpuşile acelea plestemate se ridică ca morţii.
Pământul vrea să te înghită cu fiecare pas făcut, începi să alergi disperat ca să găseşti cheiţa, ce are să deschdă poarta spre realitate.
Nu, nu te mai frământa, oricum aici nu e loc şi spaţiu pentru speranţă şi încredere, te poţi lăsa purtat de val, de ele, ei până în străfundul infernului tău.
E un loc sigur, un loc ferit de adevăr, ascuns în pânza neagră a răului, a fricii, nu îţi place aici?
Te vei mai trezi după cele văzute?

Hellau. :) Am vazut ca ai mai postat ceva si am zis sa trec ca sa vad despre ce-i vorba. Mi-a placut mult cum ai lucrat de aceasta data, m-ai facut sa ma simt in mijlocul unei paduri, intr-un loc intunecos si umed, cu ploaia cazand liber printre frunze. Imi imaginam clar cum vad toate acele scene si cum, apoi, creaturile pe care le-ai descris au inceput sa ma urmareasca pe mine. Mi-a placut mai ales ca ai pastrat un aer de mister si nu ai dat in vileag pe nimeni, nu ai numit direct o persoana, o creatura. De asemenea, mi s-a parut interesant cum totul avea o eleganta aparte, chiar daca scena descrisa nu era una desprinsa din filme de dragoste.

O mica sesizare am de facut si anume ca la viitor, verbele de scriu cu un singur "i". Am vazut si in unele creatii din urma, ai avut si aici o scapare si de aceea am zis sa iti atrag atentia. In rest, abia astept urmatoarea creatie. Te pup. :*

Hurri, Hurri, Hurri, vulcanul meu de inspiratie, insfarsit te intalnesc din nou. Sincer aceasta lucrare a intrecuto pe toate. Dupa ce am citito, fiori deja isi facura aparitia. M-am simtit de parca totul ar fi fost real, singur in intuneric chinuit de nu stiu ce ciudateni. De parca te afli in infern, ca un moment din filmele de groaza. De parca ar fi fost un adevarat ,, cosmar''.Fiecare ideie este geniala in felul sau, iar tu mi-ai demostrat inca o data ca ideile si imaginatia ta nu cunosc limite. Sper sa mai postezi. kiss

Choco mulţumesc pentru observaţie, chiar te rog când mai vezi greşeli să-mi spui, desigur dacă poţi şi doreşti, fiindcă ştii prea bine că vreau să evoluez. Apreciez. *hug*
Vă mulţumesc tuturor şi mai ales şi ţie Bella, apreciez că citeşti şi mă bucur enorm că te transpun în poveste, sper să fie adevărat ce spui. *kiss*
Ce m-a inspirat foarte tare este frumoasa melodie a lui Laura Pausini - [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] Recomand să o ascultaţi în timp ce citiţi, are legătură oricum.

Noi suntem ceea ce suntem

Suntem un praf de stele desprins din cosmos, lăcuit pe bolta cerească în nori strălucitori în plină dimineaţă şi ne pierdem prin ploaie, în lacrimile celor care umblă singuratici pe străzile din oraş.
Luminile de seara care îndrumă pe cei care au inima frântă spre un loc cald şi primitor, înapoi în braţele mamelor care se întreabă de ei cu fiecare minut care trece şi se scurge nemilor.
Chipul Său, atât de blând, dar cu trăsături mult prea ireale, ca ale unui demon, seducem sufletele neajutorate, doritori de fel să simţim şi noi iubirea cum se năspusteşte şi se adăposteşte în inimă.
E un lucru plăcut când conteplăm şi schiţăm cosmosul cu vorbe astronomice, încercăm să ne definim printr-un infinit neînţeles de nimeni şi noi suntem la fel, fiinţe născute din foc, pasiune, reacţii, explozii.
Povestea care începe şi are un final ce duce la un nou început, un scriitor, un artist care reflectă în pace şi linişte asupra existenţei şi a lumii. Un vers care se desprinde dintr-un instrument, o sonată, un dans suav.
Cu mâinile conturăm linia corporală a iubitelor şi a iubiţilor, cu buzele cercetăm stratul de piele, să gustăm din vitalitatea celor care ne-au pecetluit şi ne-au cucerit într-un duel unde dragostea era martorul fiecărui gest.
Necugetat răspundem, întrebăm, suntem în căutare a ceva, dar nici noi nu mai ştim, suntem ce suntem, suntem creaturi care doresc să descopere, suntem unice în felul nostru şi vrem să creem la rândul nostru din neant ceva.
Suntem glasul care strigă din îndepărtare, suntem fericirea care se naşte în coastele fiecăruia, suntem esenţa care dă puls vieţii, suntem noi înşine creaţia, viaţa, adevărul. Suntem faţă în faţă cu noi, suntem pe punctul de a vedea.
De a simţi, de a striga, de a face atâtea încât nici nu mai ştim când a fost ultima oară când nu am făcut nimic, e doar un cuvânt capcană care ne pune pe cugetare. Suntem cu mult mai mult decât în mişcare, suntem viteza luminii.
Ne deplasăm, ne zbatem să credem, să putem pătrundem în această natură nedescoperită, să ne contopim, să ne explorăm, să ne iubim şi să explodăm spontan în mii de molecule, în mii de elixire şi lichide, gaze care duc la ceva...
Copii, adoleşcenţi, adulţi, bătrâni, noi suntem ceea ce suntem. Ceva ce nu poate să fie explicat prin vorbe simple, complexitatea este mult prea mare, visăm nemărginit, depăşim limitele normalului, fiindcă suntem oameni şi pulsăm.

De cand nu am mai ascultat aceasta melodie. in love

Si cat de frumoasa este noua ta lucrare. in love

Imi place la nebunie cum ai conturat ideea ce ti-a venit si modul in care ai pus in vedere faptul ca, desi credem ca lumea-i ceva ce avem la degetul mic, totusi ea este mult mai mare si complexa decat vrem noi sa vedem, sa simtim. Mi-a placut in special ultima fraza, ai conturat acesle sentimente puternice foarte bine, m-am simtit ca si cum m-ar fi invalui ceva cald si mi-ar fi oferit si mie acea cladura. Iti multumesc pentru anunt si sper sa mai scrii ceva cat de curand.

Hurriiiiiiiii, te ador, nu, te iubesc. Vulcanul meu. in love

Ce pot spune, ma uimesti prin simplele, dar si creativele lucrari pe care le expui aici, pe forum. Ai definit ceva ce nu toti sunt in stare sa gaseasca o explicatie, cea ce suntem. Adevarat, suntem un praf de stele care mereu se risipeste in are, incercand sa gasim motivul existentei noastrei. Suntem mult mai mult de cat putem vedea sau crede. M-am simtit, de parca ca am fost captiva intr-o imbratisare calda, parca tot cea ce nu am inteles pana acum, a prins culoare si putina seninatate. Faptul ca mai luminat un pic, ma bucura nespus. Evident nu este nimic imposibil pentru tine cand vine vorba de a gasi un raspus care sa te inpetreasca. lough

Tot cea ce faci este apreciat, chiar daca nu la nivelul care meriti. Multumesc de anunt. Sper sa aduci si alte lucrari la fel de puternice. a hug

SCUZE !!! SCUZE, MII DE SCUZE !!!! Ti-am citit lucrarea anterioara dar am uitat sa dau comentariu! Imi pare sincer rau, sper ca nu te-ai suparat! Bun, revenind...
Iti multumesc ca m-ai anuntat. Cu siguranta ultimile tale doua lucri imi vor ramane mereu intiparite in suflet, sunt foarte ireale (intr-un sens evident bun), frumoase si mai ales patrunzatoare. Titlul a avut un strop de filozofie ceea ce m-a incantat la nebunie. Ti-ai ales perfect cuvintele, ca de fiecare data. Sunt sigura ca le voi tine minte tot restul vietii, foarte profunde, ba chiar lectii de viata. in love

Această lucrare v-o dedic vouă fetelor şi celor care citesc acest thread. Oricum o dedic cam tuturor, dar în special vouă dăguţele mele. *hug*
Recomand să ascultaţi o melodie gen cum a fost cea de sus, ca să se amplifice sentimentul. : ))

Mai presus de cuvinte, mai presus decât orice

Şi închid ochii, văd siluete conturându-se într-o lumină orbitoare, voi sunteţi sferele universului meu minuscul, îl lărgiţi, îi daţi volum şi faceţi un infinit nemaipomenit.
Ce sunteţi? Îngeri mei? Demonii care mi-au furat sufletul şi îl devorează pe tavă? Nu pot să mă explic, îmi tremură buzele încet, în tăcere, voi vă apropiaţi, vă simt.
Vă pot atinge materialul zestrelor, palmele, pielea fină, vă pulsează glasul în ale mele urechi, sunt sensibilă la fiecare vorbă dulce pe care o ţeseţi atât de atrăgător.
Mă ghemuiesc şi nu pot să-mi mai smulg zâmbetul de pe faţă, ce îmi faceţi? Mă metamorfozaţi în ceva nemaiîntâlnit. Prind aripi şi totul începe să se mişte, dar tot în lumină sunt.
E cald, mă simt încojurată de cercul corporal al fiecareia, sunteţi atât de aproape, nu vă mai văd în distanţă. Mă atingeţi, mă faceţi să mă cutremur atât de fremătăror, e un sentiment nou.

Nu îmi pot explica, pe buze îmi pică apă? Miere? Fructosul vostru suc vital cu care mă încărcaţi cu fiecare mişcare a gurii voastre.

Sunteţi venite parcă dintr-o poveste atât de străveche, vrăjitoare, îngeri, luptădoare, santinele, amazoane. Mă fermecaţi, mă topiţi, simt asta cu fiecare privire pe care v-o ofer. E minunat!
Exclam atât de entuziasmată, căci sunt aici alături de voi şi nimic pare că nu are să ne mai despartă, ne leagă nişte rânduri scrise de o fiinţă simplă ca mine care parcă v*a captat.
Nu trebuie să mai vorbiţi, lăsaţi această linişte care vă cuprinde să se materializeze în franjuri luminoase şi roşii, pasiune, iubire, plăcerea, prietenie, e ceva ce trebuie pătruns până în adânc.
Suntem aici una în faţa celeilalte, jucându-ne cu privirile şi încercând, dorind a ne explora inimule mai intens decât o facem.

Ce suntem? Ce reprezintă toate aceste cuvinte pe care le aştern aici?
Voi să ghiciţi ce este în al meu suflet, fetelor.

Bună.
Nici 2 secunde nu mi-a luat să văd ce mesaj am şi să intru imediat pe link-ul pe care mi l-ai trimis. Nu ştiu cum, dar evoluezi pe zi ce trece, faci o treabă extraordinară cu cuvintele, le aşterni acolo unde trebuie şi cum trebuie. Cred că este una din lucrările care o să rămână mereu întipărite în "inima" forum-ului, pentru că ai o inimă atât de mare să dedici aceste mici lucrărioare tuturor, şi să ne bucuri. Chiar mi-ai îmbunat ziua, cum o faci mereu după ce-ţi citesc micile compuneri. in love

Uiii, o alta lucrarica frumoasa. <3 Imi place la nebunie cum scrii, stii asta deja, dar chiar vreau sa stii ca te admir, atat pentru ideile tale, cat si pentru modul in care le dezvolti si le transofrmi in ceva frumos. Mi-a placut modul in care ai sugerat misterul si felul in care ne-ai lasat putin sa ne gandim la sfarsit, cand s-a incheiat toata aceasta poveste magica.

Ca si comentarii legate de corectitudine, am vazut doua sau trei greselute, dar una mi-a atras atentia. E vorba despre cuvantul "fructuos", care se scrie cu "u", nu fara asa cum l-ai scris tu. In rest, toate bune. Sper sa ne aduci cat mai multe astfel de creatii. Iti multumesc pentru anunt si te pup. :*

Aww, Cri! M-ai induiosat, asa cum faci de obicei. Am vrut sa iti citesc lucrarea aseara, dar eram mult prea obosita, si as fi citit-o degeaba, pentru ca nu as fi priceput nimic. Asa, citind cu mintea limpede, si sunetul ploii de afara impletindu-se cu micile tale cuvintele, au facut in camera mea o armonie perfecta.
Nu stiu, sincer, de ce ma entuziasmez asa de tare, poate din cauza lucrarii? Nu... Poate din cauza ploii? Nu... Din cauza ta, pentru ca tu esti cea care mi-a dedicat lucrarea. <3
Sper ca vei aduce mai multe lucrari vesele de acum incolo. :3

Vai, Crii. a hug

Ce dulce esti, pot sa te mananc? Si eu te iubesc, omule! :* Si iarta-ma ca nu am ajuns la penultimele tale creatii. A trebuit sa invat pentru niste teste. (D) Oricum, superb. Aceasta creatie a ta e ceva ce nu se poate descrie in cuvinte. Chiar ai stofa de critic, scrii minunat chiar daca mai ai greseli. De exemplu ai scris ingeri cu un ''i'' acolo, dar nu are importanta. Ai conturat minunat prietenia pe care ne-o porti noua, tuturor fetelor. Sa stii ca si noi te iubim! kiss

Mersi de anunt. :) Te pup! :*

Huri, Hurii, Hurii o sa te mananc, vulcan plin de idei ce esti. in love

Deci pe mine mai cam uimit, nu mi-ar fi trecut prin gand ca vei scrie o lucrare dedicata noua, chiar deloc. Scuze ca vin asa tarziu, acum am intrat si eu sa vad ce e nou. Si iata am dat peste o comoara. Orice cuvat cat de mic nu ar fi, cand il adaugi intr-o propozitie ca aceasta iese scantei. Doamne ingerule, te ador. Cum am mai spus imaginatia ta nu cumoaste limitele, tu nu cunosti limite. lough

Prin aceasta lucrare mi-am dat seama, ca esti mai mult de cat pari. Poate ca te stiu doar pe forum, insa sti sa intorici favoarea cum se cuvine. lough

Caldura se optine cu ajutorul focului, dar tu mai incalzit prin aceasta lucrare minunata. Multumesc pentru anunt. a hug

Nu am ce să mai adaug şi să vă mai spun fetelor. Vă înbrăţişez strâns.

Cinematograf

Am sosit la timp, sala era goală, iar liniştea mă înghiţise şi pe mine în acest crepuscul plin de amintiri. Era aceiaşi sală pe care o ştiam de când eram mică.
Nimic nu se schimbare. Am călcat pe următoarea treaptă, afundându-mă şi mai mult în melancolie. Mă ardea, sufletul striga în mine şi înflorea aşa de spontan, cu fiecare pas.
Mi se roşiseră obrajii, explodaseră gândurile şi amintirile, m-am aşezat pe unul din scaunele din jur, era aceiaşi tapiţerie ca atunci când veneam şi priveam la un film frumos.
Nu m-am mai uitat în urmă, acel fragment din trecut nu era important precum această cascadă de imagini cu filme celebre împletite de armonica simfonie a amintirilor mele.
Totul prindea viaţă, parcă auzeam strigătele celorlalţi din întuneric, îi simţeam atât de aproape, aclamau cu mine la actori, la şcenele de sărut, la şcenele de acţiune, era nebunie.
Zâmbetul mi-a încolţit pe buze şi inima năvalnic se scălda într-o mare de miere, mă înduioşase tot acest rând dintr-un cântec, dintr-o operă atât de simplă şi pătrunzătoare.
De ce am uitat? De ce nu am mai venit pe aici? Unde au dispărut zilele cu ploaie când mă adăposteam sub acoperişul ghişeului de la cinematograf? Dar când eram tristă?
Aici a fost locul de suflet a multor oameni, acum ei joacă pentru mine nu pentru ultima dată, ci pentru încă o "prima oară", imaginile mă lăsau mască şi mă uitam uimită.
Un val de căldură scânteiase între coastele mele, plângeam, lacrimile lăsau urme adânci pe pielea-mi caldă, ce dor, ce suspinuri, puteam să pulsez din nou, căci revenisem la viaţă.
Mi-am amintit de copilărie, mi-am adus aminte de zilele când entuziasmată doream să mă uit la filme şi să trăiesc într-un univers paralel, o realitate ireală, atât de profund.
Mă sculpta această negură în fire de lumină şi cu cât simţeam că prind aripu, cu atât ei aplaudau mai mult. Îi auzeam aşa de bine, căci pe şcenă m-am prezentat, pe acea margine mică.
Eram în faţa tuturor cum şi eu fuseseră în lor pentru atât de mult timp. Acest film nu are final, ci doar un nou început mult mai palpitant decât ni l-am închipuit noi vreodată.
Cinematograful a cărui carusel ne învărte pe toţi în bătaia vântului ameţit de la melancolia amintirilor frumoase.

~~Edit!~~

Deci, Crii, tu nu incetezi in a ma lasa cu gura cascata. Pur si simplu nu am idee de unde-ti vin atatea idei. Eu una nu m-as fi gandit in ruptul capului ca vei scrie candva despre un cinematograf. : )) Oricum, iubesc creatia ta. Imi place mult si am impresia ca ai mai evoluat putin. Sper sa ajungi la punctul pe care ti-l doresti in curand. : ) Pana atunci, e o onoare sa fiu prima. cool

: )) Si eu te imbratisez! :* Te pup!:*

Geniu mic, mic, mic. in love

Imi place la nebunie aceasta creatie, m-am imaginat ca fiind exact in mijlocul salii de cinematograf cu tot felul de imagini derulandu-se inaintea ochilor mei. A fost genial. <3 Stii cum sa il faci pe cititor sa se simta in mijlocul actiunii, al cadrului pe care il descrii si asta-i mare lucru. Sper sa ne mai aduci si alte creatii asemanatoare, pentru ca vreau sa mai citesc. in love

Formele pronominale "al carui", "a carei" etc. se folosesc atunci cand cuvantul de dinainte se acorda in gen si numar cu al doilea cuvant al expresiei si cand cuvantul ce urmeaza se acorda in gen si numar cu primul termen al expresiei.
ex: mama ai carei copii; baiatul ale carui zgarieturi; norii a caror culoare etc.

Mereu abordezi cele mai geniale, frumoase, interesante teme, Unicornule. O descriere şi o conturare a ideii atât de frumoase încât nu mai am cuvinte să spun cât de mult mi-a plăcut această creaţie. Am citit şi mi-am imaginat tot, am simţit tot, ca şi Choco, mă simţeam în mijlocul sălii. Prea tare. in love

Abia aştept următoarea ta creaţie.

Oglindire inocentă

În apa cristalină chipul tău se împletea precum fășii de spumă care din străfundul adâncului sfărăiau la vederea ochilor tăi senini.
Ți se creiona zâmbetul firav și sfios pe buzele-ți rozalii și atât de tare mi-aș fi dorit să țâșnesc din apă pentru ați fura sărutarea de miere și dulceaţă.
O zână printre zâne, erai mai frumoasă ca oricere din ele, în straiele-ţi albe şi vaporoase, călcai cu sigură pe nisipul auriu de la mal, iar seara te opreai.
La apus veneai şi priveai în nemărginit, soarele te mângâia cu căldura lui blândă, îţi readucea din nou starea frumoasă de care nu doreai să te desparţi.
Niciodată, niciodată era cuvântul potrivit pentru inima ta plină de emoţii, de care în ruptul capului nu te puteai lepăda. Trăiai şi nu scăpai nici un moment.
Ochii pângăreau valurile mărunte, odată cu trupul meu acoperit de fluidul vieţii, cum puteam să te scap din ochi, căci erai Sfânta mea umană, steaua de sus.
Lumea ta nu accepta să te vadă aventurându-te în pericolele ce pândeau în pântecele Mamei Mări. Şi tu ce făceai? Încălcai porunca, dar nu îţi păsa de loc.
Erai liberă, ca un peşte zburător te avântai în universul acesta fără scrupule, fără regrete, fără ruşine, tu doar deveneai vulnerabilă la atingerea mea.

Şi asta conta cel mai mult, căci din adânc am răsărit ca să te port spre cărarea mult dorită, eşti oglindirea inocentă din lumea mea acvatică.

Bună, foarte frumos ceea ce gândeşti tu. Ţi-am urmărit postările un timp mai îndelungat şi am ajuns la o concluzie: eşti foarte delicată şi dedicată în ceea ce faci. Te felicit pentru ceea ce scrii şi îmi place enorm de mult că, poate, de la simple gânduri, ajungi să dai viaţă prin cuvinte frumos aşezate!

Hellau.

Imi tot zic ca o sa ajung cu adevarat intr-o lume din aceasta descrisa de tine si cred ca se va si intampla, mai ales ca reusesti sa redai toate aceste taramuri create de tine intr-un mod realistic, plauzibil chiar si pentru o persoana care nu crede in asa ceva. Totul apare in peisaj natural si nu am impresia ca te straduiesti prea mult spre a descrie peisajele, sentimentele, totul. Bafta in continuare, astept urmatoarea creatie. :D

Hellau, my sweet wife. a hug

Deci, ohoooo nu am mai trecut de o mie de ani. X_X =)) Soryy about that. :) So, ''Oglindire inocenta'' e cea mai originala creatie pe care am citit-o vreodata. Esti talentata, cu adevarat talentata. Scuze de acest comentariu amarat, insa sunt foarte obosita. Te pup si spor la scris. :*

Hurri, doamne scuze ca nu am venit asa de tarziu. crying

Ce pot spune o creatie foarte atractiva ca in todeauna. As vrea si eu sa calatoresc pe taramurile acestea create de tine. Sa simt tot ce simte protagonistul in momentul actiuni. Faptul ca depui efort la aceste creati, te face si mai uimitoare de cat esti acum. Iubesc stilul tau de a scrie, este absolut minunat, cea ce ma indeamna sa muncesc mult mai mult. Evident deti un talent imens cu un potential mare. Si sti sa decri fiecare lucru orice ar fi, intr-un fel aparte, magic. Sper sa mai aduci cat de curand posibi.

Această lucrărică, este un gând sustras de la Sasuke - dintr-un fic nou de al meu, o idee a naiba de ciudată. (SF)
Oricum nu sunt multe spuse aici, doar aşa puţin. Şi îmi cer scuze dacă nu este ceva vesel. Ceva de ştiut: când spune iubită se referă la o iubită, când spune mamă tot mamă este, pentru el sunt ambele. <3

Natural

"Mami, iubito, îmi e frig, mă simt încătuşat, aşa şi sunt. Un prizonier într-o capsulă metalică, într-o cuşcă cu pereţi din fier. Vreau să mă iei în braţe!"
Mă aplec, mă las pe podeaua rece, îmi tremură oasele şi stau şi privesc împrejur, nimic altceva decât întuneric şi făşii dreptunghiulare de lumini, care străbat pereţii atât de ciudaţi.
Nu ştiu cine sunt, ce spunt, am venit de undeva. Mă sperie locul acesta, mă face să mă simt rău. Îmi arcuiesc coada lungă, mi-o înfăşor pe trup, doresc atingerea ta, dar nu o găsesc.
Îi aud de departe, le simt paşii călcând, le simt pulsul inimii, le simt vibraţiile vitale. Atât de tare vreau să fug, dar ieşirea nu o găsesc de loc, îmi e foame, îmi e frică, cât mă vor mai ţine?
Lumina pătrunde în încăpere, neoanele pâlpâie puternic, mi se mijesc pupilele, se ascut din nou, mă dau în spatele încăperii, ferindu-mă cât de mult posibil, dar simt cum foţele mă lasă iar.
Mă trag, mă curentează cu acele arme inspăimântătoare, plâng şi strig haotic, ca un nou născut. Nu ştiu ce să mai fac, nu ştiu ce au să-mi facă, unde au să mă ducă, dar vreau să te am.

Să te simt lângă mine, să îmi mângâi pielea, părul şi să-mi vorbeşti. Te aud mamă, iubită, scumpă, te vreau atât de tare. De la tine am învăţat că nu sunt un monstru, cu toate că nu te cunosc decât instinctual.
E natural să fiu aşa de monstros.