Oh, femeie, chiar am inceput sa fredonez si sa creez un ritm pe melodia asta a ta. <3 O ador, iar versurile sunt foarte bine scrise, intrucat pana si eu am putut intelege. :)) Si nu, nu te chinuie talentul. Ai putea sa-mi fii compozitor//kidding. ;))
Mersi de anunt si sper sa mai revii cu astfel de cantecele. Te pup. :*

În compunerea aceasta eu nu vreau să reflect iubirea aceea de cuplu, ci o iubire de prietenie plus, legate de muzele noastre de inspiraţie, persoanele pe care le considerăm model şi multe altele.
Sper totuşi să se înţeleagă mesajul, ca să îl puteţi înţelege trebuie să pătrundeţi mai adânc şi să nu rămâneţi blocaţi la primul strat, unde sunt literele. Şi da, mi-am cam ieşit din mână... Nu am mai scris de mult. -_-

---

             Vom trece peste


     Ne aflăm faţă în faţă, cât ţinem unul la celălalt, dar ne paşte distanţa. Acea distanţă care ne va fura momentele petrecute împreună, viitoarele amintiri, năzuinţele şi credinţele. Pe moment suntem în siguranţă, în braţele gândurilor noastre, care se tot ciocnesc din pricina atracţiei magnetice a fiinţelor noastre. Plăpânde se agaţă una de cealălaltă şi se împletesc în frumoase buchete de flori, revărsate pe o apă lină a unui râu care parcurge solul plin de pietriş. Duce într-o poeniţă luminoasă, unde coruri lăuntrice sunt exteriorizate de către toate fiinţele zburătoare. Aleargă căprioarele, lupii în stapele lor, dar nu vânează, dar nu sfăşie. E armonie în prejur. Şi noi alergăm cu tălpile goale printre firele blajine şi umede de iarbă verde, printre trunchiurile groase de arbori ne ascundem şi ne regăsim aruncându-ne unul în braţele celuilalt. Ne împărtăşim şi ne regăsim în ochii care se oglindesc în privirea fiecăruia. Ce este cu această neobişnuită combinaţie? Reacţiile se ţin în lanţ, din ce în ce mai explozive, mai vulcanice, erup în scântei, văpăi de căldură. Ne-am găsit inspiraţia, ne-a, găsit modelul. Ne-am găsit pe cineva cu care putem împărtăşi totul într-un fel atât de inocent şi pur, plin de dorinţă şi dominat de gândul de a nu primi nimic în schimb.
     Dar uite că timpul a trecut şi noi iar ne întâlnim, dar nu la fel ne întâmpinăm. Distanţa e chiar la vărfurile picioarelor noastre şi uite că s-a întâmplat. Cum de s-a realizat aşa ceva? Relaţia nu era îndeajuns de strânsă? Firul s-a destrămat, florile au pălit, iar natura a murit. Dar uite! O falsă sclipire, după se oxidează şi totul lasă în urmă scrum, negru ca tăciunea, negru ca un vid rece şi singuratic. O să hoinărim de acum în colo pe drumuri separate dragă prietenie. Ai fost cu noi, dar acum ai părăsit camera şi pe noi dezgoliţia ne-ai lăsat. Ne-am oferit toată căldura, schimbul a fost se pare primordial, iar după am fugit să ne găsim altă sursă de organică. Mocneşte în alt colţ al străzi, oraşului, tării, continentului, cosmosului. Dar nu o mai face aici. S-a stins şi la fel şi noi. Greu cred că acele vorbe cu patos care se înşiruie în cuvinte mai reprezintă ceva. Tu mai crezi în mine? Nici eu nu ştiu dacă să te cred. Vorbe seci ne înbogăţesc vocabularul la fiecare întâlnire şi fad gustul a început să devină. Vibraţia pe care corpurile şi minţile ne-o emanau în propagarea noastră în nălucirile imaginarea, nu mai este seismică. Cerul nu se mai surupă ca noi să cădem în sus. Aripile ni s-au frânt şi trist constat că nu mai suntem la fel ca înainte. Trebuie să accept, dar nu vreau, nu vreau. Am realizat că am stagnat şi nu am încercat. Voi reuşi să refac ceea ce s-a stricat? Nu o pot fără tine, arată-mi un semnal, fă cu mâna, rosteşte un cuvânt, atinge-mi inima. Fă ceea ce făceai tu, arată-te, lasă-te în braţele mele şi hai să călătorim în lume aşa cum ne-am pormis, să ne regăsim din nou în priviri caracterele şi visele. Dorinţele s-au dus? Nu mai vrei? Şi da, rămân se pare pe dinafară, la fel şi tu, căci e legea bumerangului. L-am aruncat împreună s-a întors împotriva noastră. Şi totuşi ştiu că e vina noastră... Puncte de suspensie, aşa este.

     Vom trece peste. Chiar vom trece peste? Chiar vrem asta?

Buna, am trecut si eu pe aici si am ramas placut surprinsa. Imi place foarte mult acesti mic textulet plin de sentimente. Ma fascinat extrem de mult incepulul, acea prima fraza. Este adevarat ca iubirea nu are limite. Chiar ai reusit sa ma faci sa iubesc acest text.
Imi place foarte mult si astept si altele. Daca vrei ma poti anunta si pe mine cand revi cu unul noi. Pupici si spor la scris

Buna scumpa mea.
Imi place foarte mult cum ai inceput. Acel sentiment de singuratate si raceala, il iubesc. 
Ma atras foarte mult muzicalitatea textului tau. Pe parcurs ce citeam imi imaginam ca citesc o poezie si nu un text.
Ai un stil foarte deosebit de a nara, unul special care ma atrage foarte mult.

Astept sa vad cu ce ma mai minunezi. Mersi de anunt si sper sa o faci si data viitoare. Pupici  

Buna Crii  
Imi place foarte mult noua ta creatie. Este la fel de geniala ca si restul si pot spune cu mana pe inima ca o iubesc.
Imi place stilul tau de a nara, usor misterios ce ma captureaza printre randuri.

Iti multumesc pentru mesaj, sper sa ma anunti si data viitoare. Te pupic si spor la scris

Edit
Buna iubita.
Ma bucur ca ai mai adus gandulete. Imi pare rau ca nu am comentat la penultimul insa am avut ceva probleme cu sanatatea  
Imi place foarte mult ultimul textulet postat. Imi place foarte mult ca folosesti diacritice. Asta dovedeste ca esti o persoana calculata si echilibrata.
De asemenea ai avut si cateva greseli de tastare insa nu au contat deoarece frumuletea texului te vraza prea mult incat nici nu iti dadeai seama de ele.

Astept sa ma uimesti din nou cu micutele tale ganduri. Pupici si spor la scris  

Sincer, imi era dor de creatiile tale. Si tu esti genul acela de persoana care emana caldura prin creatiile sale, fie ele triste sau cu o nota de fericire. Lucrarea aceasta a fost de domeniul abstractului si ar fi ciudat sa spun ca am o parere concreta despre ea. Ce pot spune e ca mi-a placut ideea si ca ai conturat-o frumos. Totusi, ai grija la greselile care iti scapa din neatentie, caci strica farmecul intregii lucrari. In rest, n-am ce sa iti reprosez.