Reflect din nou.

Subiect: Re: Reflect din nou. Mier 24 Apr 2013, 18:32

Lady from the ocean

Lady from the ocean, i never saw someone more beautiful then you are.
Give me just a dance, let me take your hand and lead you to the infnite of the sky.
Take you away from the water that was you father and lines above we will sing the song of love.
In a wonderful moment we will share kisses and hugs, so that our love can bloom spontaneous above.
I touch your face, it feels like silk, i look in to your eyes i see the infinite.
Oh! Lady from the ocean how did you stole my heart? with one look you make my heart beat hard.

Subiect: Re: Reflect din nou. Mier 24 Apr 2013, 21:49

Buna, Crii. *hug* Imediat ce am vazut ca ai postat, am trecut direct aici.
Imi place mult aceasta lucrare a ta, mai ales ca e in engleza. Chiar m-am mirat cum ai facut sa rimeze O,O Uimitor!
Esti geniala, dar cred ca stii deja asta. Ti-o spun si ti-o voi mai spune.
Bafta la scris si la postat, sweetheart!
*kisses & hugs*

Subiect: Re: Reflect din nou. Mier 24 Apr 2013, 23:18

Ele nu mă aşteptam să treci aşa de repede, nu mă aşteptam oricum. Prezenţa ta mă încântă şi mă face să cred că îţi place ceea ce scriu.
Oricum eu nu tânjesc după comentarii şi restul, dar apreciez un om care se ţine de cuvânt şi care cu adevărat se implică atunci când îi place ceva. *hug*
Am spus la modul general, să nu se înţeleagă ceva rău. ^^
Şi ca să se ştie nu este o poezie creaţia această, ştiu că are formatul uneia.
*Inspiraţia mi se trage din orice, sincer din tot ce mă înconjoară, pe acum m-am gândit să scriu despre aşa ceva, fiindcă multă lume mai minte câteodată când îţi face un compliment.
Experienţa o am de la şcoală, mai ales. XD

Complimentul este minciuna rostită frumos

"Oh! Dar ce frumoasă eşti", "vai! eşti genială şi atât de drăguţă"... Le-am auzit pe toate şi vreau să vă întreb sunteţi chiar atât de sinceri?
Îmi place când cineva spune ceva frumos, te simţi bine, te simţi fericit, te simţi mândru de ceea ce ai realizat ca apoi să prinzi realitatea nonşalantă.
Chiar am crezut că nu minţitit, cuvintele voastre au fost mult prea frumoase, rostite cu dulceaţă învenintate în gelozie sau pură nervozitate, iritare.
Se preling pe mine în jos, ca mierea, ce o gust de dimineaţă. Seara vă visez cum parcă vă chinuiţi să spuneţi ceva amărât, doar pentru a primi ceva...
În schimb? Nu este aşa, dar parcă eram cu adevărat prietene sau ne purtam doar respect reciproc, am văzut multe măşti, aceasta mă întristează.
Sinceritatea e o armă sfântă, letală vouă demonilor care prin minciună vă hrăniţi, atât de bine le rostiţi pe buzele-vi crăpate de la complimente.
Nu trebuie să deduc, e ceva de la sine pot simţi cu propriul corp, mi se cutremură pielea, inima mă alertează este iar năvale după aberaţii porsteşti.
Nu regret nimic, nu mă deranjează, dar vreau puţin adevăr, sinceritate din partea dumneavoastră.

Subiect: Re: Reflect din nou. Mier 24 Apr 2013, 23:32

Buna din nou, Crii. :)) Sincer, eu ador ceea ce scrii. Nu este linguseala sau ceva de genul, este purul adevar si spun asta cu mana pe inima. Esti foarte talentata, ai tot respectul si admiratia mea. <3

Acum, revenind. Deci, ador titlul. in love

Atat de adevarat, atat si titlul cat si continutul. Expresiile tale ma ucid, cand citesc parca sunt purtata in lumea reala a fictiunii vazand tot ce se intampla. :)
Esti talentata, am incredere ca intr-o zi, vei scrie un roman sau o carte pe care o voi citi cu cel mai mare drag.

*kisses & VERY BIG hugs*

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 28 Apr 2013, 11:33

Acum când mă uit mai bine la ce am scris, sună ca o poezie, fiindcă am găsit multe rime... Totuşi la mine tot proză este, căci nu mă pricep la poezie.

Neschimbat

Precum un atom mă aflu în mişcare continuă, tu crezi că mă schimb mereu aşa şi este, nu am stare, simt că trebuie să mă zbat pentru ceva ce îmi place.
Nu e o lege care mă conduce, e purul suflet şi inima care bate în piept, ele veghează şi mă îndrumă spre un nou început, mai bun, mai armonios e normal, aşa sunt.
Aud de foarte multe ori, chiar şi din a mea gură că schimbarea nu e foarte bună ,dar de ce să neg când un uragan mă cuprinde, mă învârte precum un titirez, realizez că totul e spre bine.
Sincer sunt foarte gânditoare, nu stau nici o secundă în bancă cuminte, seara când mă pun în pat vorbesc de una singură, căci inspiraţia nu mă lasă la greu e foarte activă şi mă face să tresar.
E un lucru minunat, fiindcă e firesc, natural ca un om să fie schimbător şi totuşi neschimbat. La exterior poate se mai mişcă ceva, o mutare scurtă nu face rău la nimenea'.
Sunt tot eu, aceiaşi fată pe care o ştii, nimic nu am păţit. Mă las în vântul lin care precum apa ar susura pe un pământ infinit şi invizibil. E de la sine, nu trebuie nici eu să mă sperii.

E neschimbat, schimbatul aşa şi eu, când cred că am să fac ceva ce voi regreta îmi dau seama că e doar evoluţia mea.

Subiect: Re: Reflect din nou. Dum 28 Apr 2013, 18:53

Cate am ratat. (D)

Tsk, tsk, tsk, ar trebui sa fiu penalizata pentru asta. lough

Cum banuiesc ca deja te-ai boisnuit, imi plac toate creatiile tale in egala masura, fiecare este unica si fiecare isi transmite propriul mesaj in asa fel incat sa patrunda in mintea celui ce citeste. Folosesti cuvinte simple si idei destul de comune astfel incat sa poata intelege toti modul in care vrei sa tratezi o anumita problema, iar apoi te desprinzi de clisee si pasesti intr-o noua lume, un loc pe care il stapanesti si pe care reusesti sa ni-l descrii si noua. :)

Oferă

Nu te mai uita şi gândi că eşti neputincios şi nu poţi să ajuţi, ai mai multe de cât oricine altcineva de pe stradă, de ce să minţi cu ochii. Ei te privesc cu speranţă.
Nu le nărui inima şi nici nu le-o călca în picioare cu indiferenţa şi faptul că o vei lăsa în altă zi, crezi că ei ar putea să te aştepte, dar lumea moare, sunt copii care se nasc în fiecare zi cu o malformaţii şi tu o laşi pe mâine.
De ce atunci şi nu acum, fă pasul, nu te mai gândi, spui mult prea des că eşti în stare, înfoindu-te în pene că ai şi poţi, ar nici măcar nu o demonstrezi nu ridici nici măcar un deget amărât de la mâna aceeia sănătoasă.
Crezi că ei vor mai rezista până mâine? Nu, îţi spun eu, e timpul să te gâneşti şi la străini fiindcă şi ei se gândesc la noi, mai mult decât la ei, fiindcă vor ajutor şi ei merită, nu alţii care nici nu mai ştiu ce să facă cu banii.
Ridicăte, priveşte în jur, ce vezi? Dezastru, război, inimi frânte, copii orfani, fură, plâng, nu au nimic şi tu stai bine mersi acum pe scaun în casă, ei nu au acoperiş ca să-i protejeze de ploaie, ninsoare, frig, căldură.
Ei trăiesc cu aerul şi stropii de apă care pică din cer, nici măcar o pâine nu îşi pot permite şi tu te plângi că nu îţi place aia, smucindu-te din braţele mamei tale. Poate că dacă te-ai simţi ca ei ai putea înţelege, dar e imposibil.
Toţi facem parte parcă din universuri paralele, diferite, de ce mereu aşa? De ce trebuie să ne trezim în fiecare zi ca nişte străini, fără a ne saluta, chiar dacă ne-am văzut o singură dată în viaţă şi de ce vrem să rămânem aşa?
Oferă, simtete bine când îi dai unui om ce nu are nimic ceva, vei vedea că el îţi va rămâne fidelşi alături pentru toată viaţa. E împins de condiţia sa să fie în aşa fel, dar el chiar dacă ar fi să devină cineva important în societate.
Nu te va uita niciodată, va veni la tine şi te va arăta lumii, să vadă că există speranţă şi că ar trebui să luăm exemplu şi nu e vorba de faimă e vorba de frăţie, de omenie, de dragoste. De ce să nu oferim când ştim că suntem buni.
Am fost creaţi din dragoste, noi de ce să creem cu ură sau tristeţe, de ce să fim lacomi, de ce să nu împărţim, de ce să nu oferim şi noi la rândul nostru cum şi ei oferă din puţinul lor nou?
Hai să ne schimbăm şi să oferim mai des compasiune, dragoste.

Nu pot sa cred ca am pierdut o creatie. sad

In fine, am citit-o si e la el de frumosa ca intotdeauna.
Cat despre asta... ''Ridicăte, priveşte în jur, ce vezi? Dezastru, război, inimi frânte, copii iorfani, fură, plâng, nu au nimic şi tu stai bine mersi acum pe scaun în casă, ei nu au acoperiş ca să-i protejeze de ploaie, ninsoare, frig, căldură.'' (by We Are A Hurricane, tu adica) este cel mai frumos citat pe care l-am auzit in viata mea. Daca-mi permiti as vrea sa mi-l pun la semnatura si sa adaug dupa citat acest ''By We Are A Hurrica''. Superb Crii, m-ai lasat fara cuvinte. O.O
Bafta la scris si la postat! :)

*kiss & hug*

Hellau.

Iti multumesc pentru anunt si imi pare rau pentru intarzierea mea. Trebuie s-o spun, mi-a placut nespus de mult aceasta lucrare, mai ales ca de fiacera data tu incerci sa ne faci mai buni, sa ne faci sa vrem sa daruim mai mult din ceea ce avem. Cred ca fiecare ar trebui sa-ti multumeasca pentru asta, mai ales ca asa reusim si noi sa fim mai putin neoameni si sa ne comportam ca niste persoane care au un suflet si au o constiinta. Din nou, pe mine m-ai surprins cu ceea ce ai scris. Felicitari. :)

Sacrificiu

Am devenit din ce în ce mai buni, vrem să salvăm, să alinăm inimile sângerânde ale altor oameni care sunt săraci și nu au nimic.
Vrem să schimbăm lumea, să dăm o mână de ajutor, să ne aruncăm în foc pentru alții și să aducem ramura păcii și să o ridicăm la cer.
Să vadă întreg globul ce eroi are, să ne scăldăm în faină și atunci când toți o să întrebe de noi, nimeni să nu vină.
Să fie totul de fațată și să fim lacomi, căci nu ne dorim decât laude și lauri, coronite împodobite cu flori, haine frumoase.
E frumos când ne arătăm ca niște prințese, războinici, când oferim vorbe dulci, blânde, dar defapt ascunde adevăratul nostru scop.
Când ne-am sacrificat noi vreodată pentru copii, măcar pentru ei, căci viața merge mai departe și ar trebuie să ne dăm în spate.
Ar fi timpul să ne oferim faima celor care merg încă în patru picioare și să îi învățăm să nu se ridice și să urmeze pașii noștrii.
Noi nu suntem eroi, nu suntem sfinți, nici oameni, vrem doar să primim niciodată să dăruim cu suflet și dacă am face asta am regreta.
Chiar credeți că ei uită de noi? Cel puțin cu ochișorii lor văd și răd și se bucură, niciodată să nu spui că cineva nu te iubește.
Un sacrificiu nu înseamnă doar sânge vărsat pentru o altă persoană, înseamnă o șansă oferită la viață pentru cei care vor să fie ca și tine - eroi.
Însă eroi în sensul adevărat, așa cum și tu ai dorit când erai la fel ca ei, mic și gingaș, slăbuț și fără putere. Doreai să o ai ca să vindeci lumea.

Cred ca te-ai axat pe tema aceasta caci de cateva lucrari incoace numai despre astfel de ganduri scrii. Ei bine, ce pot spune, mi-a placut nespus aceastacreatie, ai reusit sa ma faci sa ma gandesc putin la ceea ce am de facut si de acum incolo si la ceea ce am facut inainte. Ma bucur ca nu te sfiesti sa spui lucrurilor pe nume si ca ne faci sa-ti simtim cuvintele si revolta pana in adancul sufletului. Multumesc pentru anunt. :*

Buna, Crii. a hug

Iti multumesc pentru anunt si scuze ca nu am trecut aseara pe aici, imi cadeau ochii pe tastatura de somn. =)))
Deci, aceasta lucrare mi-au facut picioarele sa tremure. Chiar am savurat cu mare placere, mai ales cand ai inceput sa spui fraze despre eroi.
Nu mai am ce zice, ma surprinzi ca de fiecare data. Esti o scriitoare geniala. a hug

Nu e lingusire sau ceva de genul, e purul adevar. Ai un talent maret pe care stii sa-l conturezi. De asta te admir asa mult. <3 ^ ^

Doar acum am venit şi eu pe aici.
Chiar m-ai făcut să mă gândesc la câteva lucruri.
E adevărat ceea ce scri.
Scri foarte frumos, chiar ai talent.
Sper ca atunci când vei mai posta, să mă anunţi şi pe mine.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] <<- pe lângă faptul că această melodie celtică m-a inspirat, e bine să o ascultaţi când citiţi.
Ţin să menţionez ceva aici, aceste gânduri care le înşir aici le voi mai posta şi pe un alt forum, în caz că daţi de ele şi în altă parte. <3

Fantasme

Se aprind la marginea cărări din sat, ca nişte licurici preschimbaţi în zâne te farmecă, te cheamă spre ele.
Te pierzi printre oameni, te cuprinde dorul de aventură, vrei să atingi şi să simţi adevărata luptă ce te va aştepta la capăt de pădure.
Să treci cu fruntea sus întregile regiuni cuprinse de pământuri dominate de dragoni şi vrăjitoare. Te laşi purtat de cântecul sirenei.
În seara aceasta când focul în scânteile sale este pregătit a revela pasărea phoenix, ce te va ghida spre nemărginitul fantastic.
Îi vei şopti domniţei tale că aventura te cheamă, să te uite şi să nu mai întrebe de tine, căci acum eşti unul de-al lor.
Un hoinar aventurier în căutarea magiei, farmecelor şi a esenţei vieţii, eşti gata să înfrunţi lumea cu mâinile goale.
În ochii lor, eşti doar un muritor de rând, până ce vei sta drept şi le vei da piept, Zeii îţi vor oferi cale liberă.
Cu fiecare mişcare, dansul se formează, culegi mâinile femeilor în semn că doreşti dragostea cuiva şi speri.
Speri că te va întâmpina la răscrucea dintre cer şi pământ, acolo unde vei şede pe o piatră şi vei zâmbi spre apus şi răsărit.
În negură te vei scălda, ochii îţi vor fi lumina care te va ghida spre fantasma otrăvită, care în a ta minte a pătruns.
Te face să vezi prin prisma unor picături colorate de ploaie şi crezi că aşa îţi este predestinat să faci.
Urmezi o cale nu uşoară, ci cu multe obstacole, căci eşti un aventurier neînfricat.

O melodie chiar ajuta atunci cand citesti creatii de acest gen. in love

Este diferita fata de ceea ce-ai scris pana acum, dar o schimbare nu strica niciodata si ma bucur ca ai abordat o tema mai fericita de aceasta data, o tema care sa-mi insufle o dorinta de aventua. Parca vreau sa ma duc undeva acum, printr-o padure neexplorata, intr-un loc nou si nevazut de nimeni. Iti multumesc pentru anunt si sper sa o faci si in continuare. Te pup. :*

Nu am cuvinte, ai scris atât de frumos.
Această lucrare îmi aduce aminte de copilărie, atunci când îmi citea cineva o poveste şi speram să am parte şi eu de magie în viaţa mea. Pe la 6 ani chiar credeam în magie.
Mercii de anunţ, şi sper că mă vei anunţa în continuare.
Îţi doresc un Paşte fericit şi multă inspiraţie >:d<.

Mulţumesc că aţi trecut fetelor. *hug* Mă bucur să aud că vă place.
Revenind, această compunere mică e pe moment scrisă la fel ca restul, nu ştiu exact care e izvorul inspiraţiei, adică tema profundă din conţinut.

Arhanghelul

Picuri de foc se prelingeau asupra ta, înger suprem, conducător al tuturor înaripaţilor, în ochii lor eşti pe moarte.
În ai celor care cred, te zbaţi pentru a ta viaţă şi totuşi tu ştii că îţi vei da suflarea odată ce răul te va împunge.
Cât mai vrei să te zbaţi, râsul său te inundă în gândire, scuipi sânge de parcă ai fi om, dar poate că aşa şi eşti.
Îţi ridici privirea, încă mai vezi lumina, El nu te mai salvează, ei sunt departe la luptă, doar tu şi roul întruchipat.
Vă săgetaţi cu ochii, e ca un joc de şah, dar mutarea sa este fatală, îţi calcă aripile şi ţi le rupe uşor, simţi durerea.
Ce vei mai face acum, Arhanghelule? Eşti pe drumul spre moarte, te vei prăbuşii în cenuşă scumpă dusă de vânt.
Asta îţi e menirea, căci pari mai presus de toţi înaripaţii, dar în vaţa Satanei eşti un nimic, doar un porumbel alb.
Cauţi disperat o icoană pentru a te ruga, el îţi oferă o cruce din piatră mare de care să te sprijini. Îţi e mormântul.
Aici să te agăţi până, ce tot spiritul îţi va pieri şi se va evapora din trupul tău vătămat până la oase. Aici este sfârşitul.
Te supui legii omeneşti, în genunchi te apleci şi stai şi ceri îndurare, căci îţi e frică să guşti din focul infernului.

Superb, Crii. a hug

Merci de anunt, chiar a meritat sa citesc o asemenea creatie. Spui scris pe moment? O.O Mie cred ca-mi ia mai mult de trei zile sa scriu o asemenea compunere. Ador felul tau de a descrie! :X Esti cu adevarat talentata! Lasa talentul sa iasa si scrie-ne si mai multe compuneri. ;)
*hug*

Chiar ai telant si inspiratia parca nu te paraseste niciodata, caci creatiile pe care le expui aicisunt nu numai profunde si bine lucrate, ci ma ajuta sa surprind imagini din mintea ta, ma ajuta sa inteleg intr-o oarecare masura ceea ce simti atunci cand scrii. Iti multumesc pentru anunt. Te pup. :*

Mercii pentru anunţ, şi scuze că răspund aşa târziu dar nu am fost acasă. Foarte frumoasă compunerea, mi-a ajuns la inimă. Sper că mă vei anunţa în continuare.

Acum simt dezamăgirea

Mă pipăie pe inimă această disperare uşoară, o simt cum se naşte în mine şi vrea să mă ucidă.
Te tine nu cred că pot fii dezamăgită, căci eu am mai mare păcat şi nu vreau să mă fac oarbă.
Până acum chiar nu m-am prins, am luat totul în joacă, sunt încă un copil mic ce învaţă, dar...
E cam prea tărziu să admit că am fost o proastă şi am lăsat timpul să se prelingă de-a lungul.
Plâng în suspine amare, nu să mă vezi, dar să mă simţi, nu ştiu dacă mai pot cere ajutor, îndurare.
Ce trebuie să fac este să accept vine şi să mă ridic în picioare şi să privesc înainte cum o făceam mereu.
Nu e prea târziu niciodată, cu toate că aşa pare, e doar un nou început pe care am călcat strâmp cu picioarele.
Dar sunt dezamăgită de mine şi regret că nu am sesizat mai înapoi, că timpul nu ne iartă şi nu cruţă.
E nemilos din fire şi te duce pe valurile gândirii, e bine sau nu e bine? Poate că ar trebui să deschid ochii.
Să-mi iau inima între dinţi şi să merg mai departe, am poate aripile rănite, dar îşi vor revenii, e doar începutul.
Greu are să vină în curând, de aceea trebuie să învăţ să păşesc dreaptă pe cărarea destinului meu scris.

Bună, mercii de anunţ şi sper că mă vei anunţa în continuare.
Cât despre text, foarte frumos. Se vede că îl scri din inimă. Ce pot spune, îmi place cum scri, cum îţi exprimi sentimentele.

Hellau.

Ca de fiecare data, si acum ai reusit sa imi arati cat de frumos este atunci cand scrii din inima, exact ceea ce simti, ce experimentezi pe moment. Ai descris totul intr-un mod greu de exprimat in cuvinte, dar pe care l-am inteles. Sper sa mai aduci. :)

Imi plac mult povestile tale sunt foarte frumoase , m-am surprins. Esti foarte buna :)

Al treilea ochi

În lumea aceasta ascunsă între ziduri, vise şi fantasme, ea vede mult prea departe faţă de alţii.
Nu scoate nici un sunet, este tăcută mereu, dar îi place să observe cum fiecare vietate creşte sub genele-i frumoase.
Nu aude, e surdă, dar simţul încă îl are, a învăţat de mică fata să se lase purtată de vibraţia pământului uscat.
Îl aude cum freamătă, cum geme, vrea să reînvie, dar nu se poate aşa ceva, otrava la răpus şi îi vine să plângă.
Nu înţelege de ce este singură, dar poate că e mai bine aşa, vede lucruri care ochiul normal nu le percepe.
Un al treilea ochii îi permite să observe partea negativă a fiinţelor umane, regretă, o debusolează rău de tot.
Dar ea doar stă, aşa îi este menit, să fie prima şi ultima făptură ce posedă un asemenea dar. Căci El ascultă, iar ea vede.