I-am privit membrele agitându-se continuu. I-am privit ochii ieșindu-i din orbite. I-am privit buzele învinețindu-se, căpătând culoarea morbidă a unei vânătăi abia căpătate. Am privit firicelul de salivă curgându-i din colțul gurii, lăsând o dâră umedă pe bărbia sa. Am încercat să mă simt în vreun fel, tristă, veselă, deprimată, dar nimic. Tot ce am reușit a fost o grimasă strâmbă, ușor distorsionată. Tipul murea în fața mea, din cauza mea, iar eu nu făceam decât să mă strâmb. Stând pe burtă, cu încheieturile mâinilor și gleznele legate cu bandă adezivă, nu cred că era o poziție tocmai confortabilă.

Îi legasem o sârma groasă în jurul gâtului și în jurul gleznelor, sperând să nu aibă o condiție fizică prea bună. Deja stăteam de vreo zece minute așteptând să îi amorțească picioarele și să vrea să și le întindă, astfel încât sârmă să îi sfâșie pielea și apoi carnea. Gerul de afară mușca efectiv din obrajii mei ce sufereau și-așa din pricina unui vărsat de vânt timpuriu. Argh, amorțește odată! Simțeam că în următoarele cinci minute aveam să îl fac să își întindă picioarele în mod forțat, însă vroiam să îl văd cum se chinuie, cum suferă. Câteva picături de sânge începură a aluneca pe suprafața albă a pielii gâtului. Începea să se relaxeze, am gândit zâmbind tacit.

Da, planul meu avea să funcționeze, unul a murit, mai erau șapte. Aveam de lucru.

           Da, iata-ma din nou aici, incercand sa scot cuvintele din mine, caci nu le mai pot suporta, nu le mai pot tine in frau. Ma sacaie de ceva timp acest lucru si tare as vrea sa pot da frau liber sentimentelor, insa bariere multe se pun in calea mea si nu ma lasa sa fac asta, nu pe cat as vrea. Am de gand sa multumesc, sa critic, sa spun adevarul. Vreau sa fiu sincera si, macar acum, sa ncerc sa nu pun bariere. Sinceritate.


           Atena. Ea este cea care mi-a inspirat intotdeauna incredere si putere. M-a facut sa o respect si sa port sentimentul de admiratie pe care il port pana acum. Ea a fost alaturi de mine, m-a ajutat si nu m-a criticat. A fost dura, mi-a spus unde greseam, dar totodata m-a ajutat sa imi indrept erorile. Ea a stat la baza formarii caracterului puternic pe care, as putea spune, il am astazi. Ea m-a intrebat ce fac si m-a bagat in seama de fiecare data cand eram prin preajma. Mi-a cerut parerea si mi-a impartasit opiniile ei. M-am apropiat de ea, am devenit prietene, desi respectul si admiratia nu au scazut niciodata. Ea m-a facut sa vad lumea cu alti ochi in anumite situatii, m-a ajutat cu unele probleme. Pot spune ca sunt invidioasa pe ea? Da, pot spune asta, dar este o invidie placuta, contrar asteptarilor. Este un sentiment de caldura, care ma face sa vreau sa devin mai buna si sa pot tine pasul cu ea. Ea a fost una dintre putinele persoane care nu mi-au provocat sentimente contradictorii, care nu m-au facut sa ma intreb de cat de juste ii erau faptele. Niciodata nu i-am pus in cumpana deciziile, niciodata nu m-am indoit de ea. Da, este una dintre acele persoane. O admir, este un model pentru mine, un model de ambitie si inteligenta si de tarie de caracter. Daca ia o decizie si stie ca este decizia corecta, nu poate nimeni sa afirme contrariul. Poate mai greseste, dar eu una nu am vazut-o intr-o situatie delicata fara a iesi din ea cu eleganta si tact. Maturitatea de care da dovada si obiectivitatea cu care trateaza problemele sunt calitati de pret pe care eu i le voi admira si pe care sunt sigura ca le pretuieste cu grija. Iti multumesc.

           Apollo. Desi personalitate masculina, pentru mine intruchipeaza un fel de ideal feminin. Nici pe departe la fel de stabila ca si Atena, este stapanita de emotii, de tot felul de sentimente, contradictorii sau nu. Ea mi-a aratat cum este sa tii la o persoana, cum trebuie sa pretuiesti pe cineva drag. Ea mi-a spus ca atunci cand iubesti pe cineva, fie ca-i vorba de iubire fraterna, ori de pur amor, trebuie sa arati asta prin orice mijloace posibile. Ea a fost cea care m-a ajutat sa imi deschid mai mult sufletul catre persoanele care, poate, asteptau de mult asta. Ea mi-a fost aproape, m-a sustinut de cate ori aveam o problema si m-a ajutat sa trec peste zambind. Desi am vrut si eu sa o ajut, mai mult decat cateva cuvinte nu am putut sa ii ofer, pur si simplu nu am reusit sa gasesc nimic important. Si ea imi va spune: “Nu trebuie sa fie ceva maret ca sa ma faca sa zambesc, nu trebuie sa fie decat ceva sincer, din inima.” Si asa este, atunci cand daruiesti din inima, daruiesti totul. De la ea am invatat ca fiecare zi trebuie traita pana in ultima secunda si nu irosita pe lucruri aparent importante. Ea mi-a aratat ce este distractia, ce este un zambet si cum se rade din tot sufletul. Ea mi-a umplut timpul cu lectii de viata si mi-a spus ca speranta moare ultima. Ei bine, asta iti spun si eu: “Spera si nu vei regreta!” Sunt sigura ca vom avea multe ocazii in care sa ne impartasim una alteia momentele frumoase, mici clipe pe care viata ti le da pentru a-ti face existenta mai frumoasa. Sunt sigura va voi reusi sa ii multumesc asa cum trebuie pentru tot ceea ce a facut pentru mine, dar, pana atunci, ma voi limita la a-i spune un sincer “Multumesc”.

           Artemis. Cu ea nu m-am inteles din prima, fiecare a vrut libertatea si intimitatea ei si niciodata nu am reusit sa ne completam reciproc. Totusi, pentru ea simt ceva mai presus de respect – caci o respect si asta nu se va schimba. Ma simt atrasa de ea, dar pana intr-un punct unde intervine forta magnetica. Polii de acelasi fel de resping. Nu spun ca suntem la fel, caci nu am avea cum, insa simt ca este un fel de latura a mea, mai rebela, mai nestapanita, care vrea sa fie libera si independenta. Inca de la inceput ma atrageau anumite aspecte la ea, felul in care vorbea si se comporta, felul in care isi rezolva problemele. Poate uneori mai dura, poate alteori incapatanata, firea ei s-a modelat conform cu circumstantele si a reusit sa atraga si atentia celor din jur. S-a facut remarcata in multe feluri, a ajuns departe si acum este undeva sus. Chiar daca ea considera ca poate mai mult, eu stiu ca este puternica si ca munceste mult pentru a se mentine la acest nivel superior. Chiar daca a avut parte de anumite esecuri, de aumite lovituri din partea unor persoane de la care poate nu se astepta, ea s-a ridicat si a continuat sa lupte pentru visurile ei. Singura sau cu ajutorul cuiva, dar mai mult singura, ea a reusit sa cladeasca in jurul sau un fel de armura care sa ii tina pe iscoditori la distanta, care sa o ajute sa poata trece mai repede peste. Ea a fost cea care mi-a aratat in nenumarate cazuri ca lumea este rea, ca nu este ceea ce pare si ca suferinta poate deveni o rutina. Mi-a spus clar ce avea de spus, fie ca era sau nu dureros, fie ca ar fi putut sau nu deranja. Am apreciat asta la ea. Multumesc.

           Nyx. Intitulata in antichitate ca fiind zeita noptii, se aseamana cu cea pe care o voi descrie in continuare. Este si va fi un model pentru mine, din multe puncte de vedere. M-a ajutat si am ajutat-o, a fost o chestie reciproca pana la urma. Mi-a aratat multe lucruri si, citind ceea ce a scris, am constatat ca este cu mult peste nivelul obisnuit unei fiinte umane. Stie sa dea glas tuturor sentimentelor dintr-un om. Stie cum sa ma faca sa ma simt constransa numai citindu-i creatiile. Stie sa ma enerveze, sa ma intarate, sa ma intristeze, stie cum sa faca toate acestea si nici macar nu ma cunoaste. De la ea am invatat ca, daca privesti lumea cu zambetul pe buze, ceva bun se va intampla. De la ea am invatat ca soarele straluceste mai frumos daca si eu zambesc si ca luna este mai curata daca o privesc cu atentie. De la ea am invatat ca un spirit liber nu este liber numai prin definitie, ci este liber atunci cand se poate contopi cu natura. Am invatat de la ea cum este sa zbori alaturi de pasari, cum este sa iti deschizi anvergura aripilor si cum este sa traiesti intr-un aer curat, nepoluat. M-am invatat sa iubesc multe lucruri ce odata mi se pareau banale si sa imi traiesc viata dupa propriile reguli, prin prisma propriilor dorinte. M-a invatat ca daca vreau ceva cu adevarat, acel lucru se poate intampla si mi-a spus de nenumarate ori ca imi multumeste. Ei bine, acum este randul meu sa ii multumesc si sper sa o fac asa cum se cuvine. Vreau sa iti multumesc pentru ca mi-ai deschis ochii, pentru ca ai facut ca lumea sa se deschida inaintea mea, pentru ca ai pictat-o in nuante minunate, pale, deschise, pastelate. Iti multumesc pentru tot.

           Hades. Din nou, in viziunea mea reprezinta o personalitate feminina a gandurilor negre. Mi-a aratat ca lumea este neagra – desi nu-i chiar asa – si mi-a spus cat de inutili sunt oamenii. Intr-adevar, daca privesti dincolo de aparente vei intalni mai mult mere stricate, decat mere bune de facut placinta, insa daca stai si analizezi fiecare lucru minuscul in parte, te pierzi si ajungi sa nu mai vezi padurea sin pricina copacilor. I-am spus si probabil ii voi mai spune ca, chiar daca gandesti negativ, lumea tot nu se va schimba in bine, ci dimpotriva. Mi-a aratat ca oamenii au doua fete, ca nimic nu este ceea ce pare si ca viata te pune la grea incercare din can in cand, din ce in ce mai des. Da, probabil ca asta este rostu ei, nu sunt sigura, probabil ca asa si trebuie sa fie, dar oamenii trebuie sa fie mai presus de atat. Noi avem responsabilitatea de a ne ridica deasupra norului negru al societatii si sa vedem prin el, inspre ceilalti oameni care fac la fel, care se ridica. Iti multumesc ca mi-ai deschis ochii in anumite privinte si iti multumesc ca mi-ai spus intotdeauna adevarul, chiar daca poate a fost suparator. Am apreciat asta si sper ca o vei face si in continuare, fara menajamente. Intr-o zi, daca vom apuca sa ne vedem, sper sa putem impartasi mai mult decat ganduri negre si sa ne ridicam si noi deadupra intunecimii din societate, sa pasim catre o alta lume, scaldata in lucruri bune. Dupa cum ti-am si spus, “adevarul nu se cauta de carii”, asa ca indiferent de cat ar parea de ciudat sau de nelalocul lui, intotdeauna fii sincera si uimeste oamenii prin spontaneitatea ta. Este una dintre calitatile tale cele mai de pret, asa ca ai grija de ea si nu lua urma societatii. In rest.. Multumesc.

           Hermes. O alta personalitate feminina intruchipata de un zeu masculin. Stau si ma intre, de ce oare sunt mai multi zei decat zeite? Probabil pana si antichitatea avea ceva impotrvia noatra. Da, asta trebuie sa fie, dar nu am de gand sa ma plang si in continuare, caci acest paragraf ii este destinat altcuiva. Tu – cu referire la ea – m-ai invatat cum este sa spui ceea ce crezi, cum este sa spui ceea ce simti. Mi-ai aratat cat de mult conteaza o parere sincera, spusa din inima, in fata unei pareri false, spusa doar de ochii lumii. Mi-ai aratat ca falsitatea este peste tot si ca mai bine am incerca sa ne facem de ras fiind noi, cei adevarati, decat sa ne facem de ras vrand sa parem altceva sau altcineva. Am incercat sa vad si eu lumea asa cum o vezi tu, dar nu am putut. Am incercat sa ma transpun in pielea ta, dar nu am reusit. Poate totusi a fost mai bine asa. Poate ca daca as fi avut puterea de a face asta nu as fi reusit sa mai revin in propriul spirit, deoarece ai o personalitate atat de puternica, incat cred ca m-ar acapara. Umorul tau ma uimeste, ai o baza culturala inapoi si asta te ajuta sa faci remarci subtile pe care nu multi le inteleg. Aroganta si egoismul te caracterizeaza, trebuie sa o spun, insa ai limite si asta este bine. Pana la urma, orgoliul este un lucru de valoare pentru oamenii care chiar stiu ce vor. Iti place puterea, si asta am descoperit. Este o persoana in mainile careia prea multa putere nu cred ca ar scapa de sub control. Sper sa ramai aceeasi, sa nu te schimbi s sa nu lasi loc societatii in sanul sentimentelor tale. Schimba tu oamenii din jur daca poti, nu ii lasa pe ei sa o faca. Alaturi de acest sfat, iti daruiesc un sincer “Multumesc”.


           Mai sunt si alte persoane dragi mie pe forum, care m-au invatat si ajutat in nenumarate dati. Am reusit sa ma apropii de voi si asta mi-a acordat cea mai mare sansa a vietii mele. Va multumesc tuturor celor care cititi si celor care au rabdarea sa ma accepte asa cum sunt eu, plina de prea multa energie. Cu un nou val de multumiri, risc sa devin penibila, asa ca ma voi multumi la spune “Jos palaria in fata voastra” si sper sa va intalesc cu adevarat, sa pot vorbi cu voi fata in fata si sa va pot admira si respecta ca de la egal la egal, nu doar din fata monitorului. Atat.