Bravooooooo..sper sa iti placa si netxt-ul meu...si mai incet cu socurile ca poate fac si infract(nu prea stiu cum se scrie)

Insa??
Insa ce??
Continuareaaa!

Ce?Hay Lexxy!!
Vrem nextt!!
Ca murim!!
Pwp

Your love is my poision capitolul 34

Sakura:
Sasuke insa... nu era acolo. Am inceput sa ma intreb unde se alfa, gandul ca brunetul meu lipsea imi creea o senzatie de neliniste profunda, nu-mi placea sa nu stiu nimic despre el. I-am intrebat imediat pe ceilalti unde este Sasuke, si am zambit imediat dupa ce am aflat ca era in bucatarie, SINGUR, aranjand cumparaturile. Mi-au luat o piatra de pe inima, poate mai aflam ca mai este cu unca vreo fata dornica de senzatii tari ca sa nu zic altfel. M-am scuzat si le-am spus ca mi-e sete, merg sa-mi iau apa, insa e clar ca eu mergeam la Sasuke. Mi-am luat talpasita din sufragerie si m-am dus in bucatarie ca fulgerul, chiar eram dornica sa-i vad din nou ochii si zambetul,sa-l vad ca se bucura si el de prezenta mea, cum ma incanta pe mine a lui. Eram in pragul usii, Sasuke fiind cu spatele, nu ma observase. Avea o aura margica parca, ma atragea inspre el, picioarele mele erau acum independente. Am batut de 2 ori la usa, insa se pare ca brunetul era ata de concentrat inca nu m-a auzit. M-am dus si l-am imbratisat din spate, se speriase. Se speriase chiar tare, tresarise cand am pus mana pe el. Nu stiu de ce acest gest involuntar al brunetului ma pusese pe ganduri. Sasuke s-a intors si expresia incruntata i s-a schimbat intr-un zambet cand m-a vazut. El chiar da semne ca tine la mine, insa nu vreau sa ma las asa de usor. Va avea oleaca de furca pentru a ma cuceri, caci vreau sa faca diferenta dintre mine si toate aventurile lui de o noapte. Am ramas uimita, privindu-l in ochi, acei ochi negri si abisali, in care ma pierd de fiecare data cand ii intalnesc, parca ar fi o capcana monstruoasa care ma atrage in ea fara sa vreau. Easte asa de frumos, da dependenta. Imi vine sa-l musc, insa nu, nu as face asta niciodata. Este prea perfect incat buzele mele sa-l atinga, prea frumos ca sa-l pot privi ca o fiinta demna, si totusi el ma priveste de parca as fi aleasa vietii lui. Nu este acest gand magic? Inchid ochii si imi imaginez: Eu, purtand o rochie lunga, de un alb imaculat si orbitor, pasind alene pe un covor rosu in mijlocul padurii multicolore, la capatul covorului aflandu-se cel mai frumos si special baiat din lume, el care este doar unul pe pamant pentru mine, el care ma afecteaza pana si cu o simpla privire, el care mi-a furat inima, sufletul si gandul. Sa revenim la realitate. Slabe sanse sa se termine asa de frumos, in ziua de azi Fat-Frumos pleaca mereu cu printesa gresita. Sasuke se intorsese deci, lasand totul balta doar ca sa ma priveasca pe mine. Ma simteam speciala. M-a intrebat ce fac, insa eu nu bagasem de seama, eram prea fascinata.
-AAaaaa, fac bine Sasuke. Tu ce faci? Ce-i cu zambetul ala dubios de pe fata ta? Il intreb eu curioasa.
Zambea intr-un fel aparte, nu l-am mai vazut asa de fericit de mult. Mi-a zis ca are vesti bune, atunci am inceput si eu sa zambesc. Asta inseamna doar un lucru: Au gasit tot ce le-am cerut eu, voi fi plina de bombonele si lucruri dulci si bune de mancaaaat! Eram asa de bucuroasa, am inceput sa sar in sus si sa il iau in brate pe sasuke, acesta fiind nevoit sa sara cu mine.
-Mi-ai luat dulciurileeeee!!!! SI ACADELELE, SI O DOAMNEEE, JELEURIIII. vAAI, DAMILE DAMILE DAMILEEE! Tip eu cat ma tin plamanii. Brunetul incepe sa rada, scoate o sacosa intreaba si mi-o arata. Era clar, aia era sacosa mea. Insa m-a surprins cand a spus ca nu asta e vestea buna. Am ridicat o spranceana intrbandu-l din priviri la ce se refera, ca doar nu e nimic mai frumos decat tonele de dulciuri moi si gumoase cu mii de feluri de glazuri.
-M-am despartit de Karin. Imi raspunde Sasuke zambind.
Intr-un fel ma bucuram, intr-altul nu. Alta relatie care n-a durat nici macar o saptamana. Of, Sasuke Sasuke. Cat o vei mai tine astfel? I-am schitat rapid un zambet ca sa alung nedumerirea de pe fata mea, insa ma cunostea prea bine. Imi putea citea pana si cel mai mic gand, nu conta cat de mult ma straduiam sa-l ascund. A facut un pas in fata, acum eram la centimetri distanta. Putini centimetri. Centimetri nenorociti care ma desparteau de ei, creeau intre mine si el un fel de zid de care eu una nu puteam trece. Sasuke a inceput sa se apropie de mine inceput, acum mai erau doar 5 centimetri, 4, 3, 2... Si eu am facut 3 pasi inapoi.
-Imi pare rau Sasuke, nu merge asa cu mine. Va trebui sa muncesti oleaca mai greu, nu-s ca restul. Succes beibii.
Dupa ce l-am anuntat ca are de furca cu mine, am parasit bucataria. M-am intors repede insa, deoarece imi uitasem pretioasa sacosa cu dulciuri. Cum se putea sa plec eu fara comoara mea? Am plecat in camera mea repejor, unde m-am pus in pat, am dat drumul la Tv si m-am aruncat in pat. Am inceput sa schimb canalele, oare chiar nu voi gasi nimic interesant de vazut in seara asta? Tocmai cand sa-mi pierd speranta, am dat de SPONGEBOB! Cel mai tare, desenele meu preferat. Mi-am luat sacosa langa mine si am inceput cu inghetata, sa nu se topeasca. A trecut 1 ora si punga cu dulciuri se golise! Wow, chiar sunt rapida. Am stins televizorul si de plictiseala am inceput sa fac cateva exercitii de gimnastica: spagatul, statul in maini, roata tiganului cu aterizare in spagat... V-am spus doar ca am fost gimnasta. Inca sunt flexibila,m-am asigurat sa nu pierd aceasta calitate, caci se prea poate sa am nevoie de ea in vreo misiune. M-am plictisit si din totala intamplare, ochii mi-au aterizat pe calendar. MAINE! Maine este! Maine va fi ziua lui Naruto. Vai,cema fac? Ce puii gainii fac?! Nu i-am luat nimic! Off,ii voi cumpara ceva cand ma intorc de la antrenament. Pana atunci, and decis sa ii fac ceva bun, comestibil. M-am asigurat ca toti ceilalti dorm, mai ales Naru, dupa care am invadat bucataria. Am scos tot ce trebuia, si dupa 4 ore totul era gata: I-am facut un tort imens, plus cateva prajiturele in forma de "NARUTO" care sincer nu prea mi-au iesit calumea, insa nah, ce sa-i faci? Am incercat macar... Sa vedeti ce i le arunc in cap maine dimineata daca nu-i ii plac! Am ascuns bine "averile" mele in frigider si m-am dus la culcare. A doua zi m-am trezit cu noaptea in cap obosita de parca nu as fi inchis un ochi toata noaptea,abea daca puteam sta in picioare. Nu mi-am facut dus, nu m-am schimbat de pijamale, nu am facut nimic. M-am dus asa cum eram, cu cearcanele pana la gura, in bucatarie. Dupa ce am baut 2 cafele mari am inceput sa imi revin. Nu am vorbit cu nimeni, nu aveam prea multa voce. Le scriam mesaje. Cred ca racisem, in fine. M-am dus in camera sa ma schimb din nou ca sa merg la antrenamente, chiar sunt curioasa ce vom face azi. Dupa ce am facut un dus si am inceput sa arat din nou cat de cat uman, m-am dus in fata dulapului imens plin ochi de haine. CE VOI PURTA AZI!? In fiecare zi, frate! In fiecare zi aceeasi intrebare? Pe bune, intr-o buna zi ma voi satura si voi purta ce o sa apuc, NA! Am ales in cele din urma o pereche de pantaloni tre sferturi negri, un tank top negru, iar peste el am pus un tricou foarte foarte decoltat azur. Decolteul ajungea pana la buric. Mi-am luat tenesii azuri de la Nike, caci azi numai cu haine Nike am ales sa ma imbrac, si am coborat jos. Acum, dupa ce am luat vreo 4 pastile pentru gat dupa care am putut vorbi. Le-am spus ca merg la antrenamente si ca ma intorc dupa amiaza, sa nu-si faca griji degeaba. L-am ignorat pe Naru,m-am prefacut ca nu stiu ce zi e azi, insa as fi proasta sa uit. Naruto e cel mai bun prieten al meu, nu as putea sa uit de ziua lui. La antrenamente am invatat sa trag cu pistolul, ba chiar am primit unul. Ce tare, insa e clar ca il voi folosi cu precautie. In drum spre casa m-am uitat, ce sa-i cumpar lui Naruto?

SUPER!!!VREM NEXT-UL :****

Da, vrem NEXTUUUUU
superb

e super pune te rog nextul

Ce super eeeee, vreau nextul ca altfel Miki e disponibila:))

Hey, imi place ideea. Haide ca pun nextul in cateva minute.
daca se face 9 si nu-l pun, sa-mi dea cineva un buzz pe mess ca sigur uit ( imi fac tema la mate)

Your love is my poision capitolul 35

Sakura:
Dupa 2 ore de umblat hai-hui prin mall, am gasit cadoul perfect pentru Naruto. I-am dat comanda la o pernuta de plus mare in forma de inima pe care sa fie o poza cu mine si el. Mi-au zis sa ma intorc dupa o ora, ca sa iau cadoul. Timp de o ora am mai colindat prin mall, unde i-am gasit o protectoare superba pentru cap lui Naturo. I-am luat-o si pe aia, imi placea prea mult. M-am intors sa iau inimioara si era cu adevarat uriasa, mult prea mareee! Nu stiu cum o voi cara acasa, insa ma voi descurca eu cumva, in ciuda marimii. Am ajuns cu greu acasa, am intrat pe usa si acolo erau cu totii in fara de Naruto. Am pus jos cadoul si i-am intrebat unde este, astfel afland ca hoinareste pe stazile Konohei dupa Ketchup cu gust de vanilie.
-A fost idea Hinatei, trebuia sa scapam cumva de el fara sa stie de ce. Imi raspundenb Neji dand din cap nemultumit.
Am chicotit putin dupa care i-am intrebat care e planul. Se pare ca vom da o petrecere. I-au chemat deja pe toti din sat, chiar pe toti. AM decorat vila, am avut grija sa nu fie acces la camerele de sus, ca stit ca se poate si ajunge la prostii la astfel de petreceri, eu am adus din camara sticlele de Jack Daniels si alte tipuri de bauturi, sucuri, cocktailuri, limonade si apa cat vezi cu ochii. Au dat comanda de gustari si din astea de la o firma specializata in peteceri, care sa se ocupe de tot, dupa care au aflat ca eu am facut un tort. Dapz, am contribuit si eu aseara cu ceva. Am scuns totrul, prajiturelele Naruto si cadourile de la noi. Dupa ptuin a inceput lumea sa vina, baietii ii intampinau, eu si fetele eram sus sa ne pregatim. Eu una mi-am facut un dus scurt, mi-am undulat parul, m-am imbracat intr-un tutu negru cu roz pe la margini, un tricou super mulat plin de culori neon, ciorapi plasa negri, o curea galbena si conversii galbeni cu toc. Mi-am pus cateva accesorii, m-am machiat cu galben si roz, in fine, aratam GROZAV! La fel si celelalte fete, care insa au ales niste culori oleaca mai normale. Ce sa zic, asa sunt eu mai nebuna, in plus imi pune in evidenta culoarea parului. Am coborat jos sa intampin si eu invitatii, casa era PLINA! Asta de tareee. Insa a sosit si Naruto. Si minune, gasise Ketchup cu gust de vanilie. Nu mi-a venit sa cred, asta e batut in cap sau cum de a gasit?!In fine, era suprins de petrecere saracul. Speriat parca. Insa si-a revenit cand a vazut-o pe hinata asa de frumoasa. S-a dus repede la ea si a luat-o in brate. Aratau asa de bine impreuna, mi se facea ciuda. In cele din urma am scos tortul la care am muncit toata noaptea, le-a placut tuturor. Si cadourile au fost minunate, mai ales cel al Hinatei. I-a daruit un lant din aur alb cu un pandantiv in forma de lama pe care scria "Hinny te iubeste." Da, Naruto ii spunea Hinny. Doar el. Daca mai spunea civea porecla aia se enerva. De asta noi ii zicem HIN. Am petrecut toata noaptea, o groaza de baieti flirtau cu mine, un insa eram ocupata. Il urmaream pe Sasuke, sa nu cumva sa se apropie prea mult de o fata. Stiu ca suna de parca as fi obsedata de el, si poate chiar sunt. Dar mai nou mi se pare normal. Adica, uitati-va la el. Atatea fete in jurul lui. ATAEA FETE IN JURUL LUI! AOLEU! M-AM LUAT CU VORBA. Uite-te si tu, un minut il scpa din ochi si e deja asaltat de admiratoare. M-am dus repede in fata brunetului dupa care m-am intors spre fetele care ne inconjorau.
-Scuze fetelor, Sasuke e putin ocupat. Haide, Sasuke! Anunt eu dupa care il imping pe brunet in sufragerie si ii pun in mana farfuria cu gustari goala. Stii ce trebuie sa faci Sasuke.
M-am intors rapid la treaba mea si am fost din nou inconjurata de baieti. I-am rugat insa sa plece, sub pretextul ca ma simt rau. Am mers putin in baie, unde m-am oprit in fata oglinzii. Mi-am amintit vorbele spuse de mama.
Flashback:
Stateam intinsa in pat, aproape adormita. aveam vreo 7 ani, abea incepusem scoala. Imi placea asa de mult, eram deja o eleva de nota 10 pe linie. Si asa va trebui sa fiu mereu. Mama era langa mine, mangaindu-ma cu duiosenie si cantandu-mi cantecul de leagan pe care il iubeam atata.... Imi mangaie parul de parca ar fi cea mai mare comoara de vreodata, si dupa ce se oprea din cantat, imi soptea:
-Atat de frumoasa.... Atat de speciala... Sa nu lasi niciodata pe nimeni sa te raneasca, sau sa-ti faca vreu rau, printesa mea.
Spunea doar atat- si atat era de ajuns. "Atat de frumoasa"....
End Flashback.
-Atat de frumoasa... Soptesc eu in timp ce o lacrima imi cade din ochi. Oare chiar il iubesc, cu adevarat? Sau este si acesta inca unul din jocurile pe care mi le creeaza inima, pentru a-mi demonstra ca inca pot sa fiu cea mai buna? Nu stiu, insa nu sunt sigura daca dragostea mea pentru el este adevarata. nici nu stiu daca poate fi numita dragoste.
Mi-am refacut rapid machiajul si m-am intors jos. Voi sta cu fetele, dupa care seara le voi povesti totul. Eu una nu mai cred in dragoste adevarata de cand am fost ignorata de atatia baieti cand eram mica. si nu inteleg de ce Sasuke nu ma lasa in pace. Are atatea fete in jurul lui, de ce ma tachineaza intocmai pe mine?! Si totusi,... nu pacalesc pe nimeni cu scuza asta absurda, si eu ma simt atrasa de el. Dar nu este de ajuns. Va trebui sa stea deoparte de mine, din senin mi-a venit gandul asta ca Sasukle se va juca cu mine ca cu o jucarie, dupa care ma va arunca pe cine stie cunde ca pe o carpa uscata. Si inima mea se va ofili, odata cu tot restul vietii mele..... Insa nu este prea tarziu sa opresc asta! Ooo, nu! Inca mai am timp. Am coborat scarile fugind, nu-mi pasa daca aveam sa cad si sa imi rup ceva. Nu ma mai interesa, eram panicata de un gand pe care nici eu nu il stiam, eram nefericita. Simteam cum ceva rau avea sa se intample, insa speram sa fie doar o presimtire stupida.
Si asa a si fost: M-am distrat toata noaptea cu toti invitatii, am spus glume, am flirtat, am baut, am mancat, toate cu o anumita limita desigur. Pe la 1 noaptea s-a terminat si petrecerea, s-au dus toti la culcare insa eu nu puteam dormi. Asa ca am decis sa ma scol si sa fac curat. Ce mai conta ca maine va trebui sa fiu la ora 10 la sediul ANBU din sat? Spuneti-mi cu ce ma putea interesa asta? Am terminat de cuaratat si m-am asezat extenuata pe scaun. Ceva nu-i deloc in regula cu mine. Ba imi place de Sasuke, ba de Gaara, ba imi sare in cap ca Sasuke isi bate joc de mine, ba flirtez cu baietii din academie, sunt total pe dos! Mai rau ca Ino sau Karin! Mult mai rau! Asta va trebui sa se schimbe, altfel voi deveni una de-a lor. M-am dus la culcare, era 5 dimineata. In 3 ore am cuaratat o casa intreaga. Am ceva talent. M-am demachiat, mi-am facut o baie lunga si m-am imbracat in cele mai comode pijamale de-ale mele. Noapte buna, Sakura Haruno! Putin aveam sa stiu ca asta era ultima noapte in care voi dormi linistita.....



Mersi mult ca ati citit,

ItsLexxyBeibii

mi-a placut foarte foarte muuult x:x
vreau nexxxt repede
suspans...vrei sa inebunesc??
deja nu mai am rabdare....
spro la scris si idei
te pup

Mm frumos si vreau continuarea./
Am mai vazut cateva grreseli de tastare,dar se rezolva cu un edit. Ah,si niste repetitii care nu dau bine..

Acum astept continuarea//

mersi mult ca mi-ai zis, o sa fiu mai atenta!
Si multumesc pentru coommmmm

E super!NEXTU REPEDE

Your love is my poision : Capitolul 36

Sakura:
Am adormit imediat, simtindu-ma obosita din vina petrecerii. Si mai facusem si curatenie. Ce sa-i faci, asta e Sakura Haruno. Nu sta locului nici daca ii dai in cap. Asta-s eu. Si nu-mi pare rau. Inchid ochii si dupa ceea ce mie mi-a parut a fi doar o secunda, aud ceasul cum suna. Off, mai, ce nedrept. L-am facut in final sa taca, dupa ce mi-a rupt creierii in mai multe bucatelee cu zgomotul lui provenit din Infern. M-am dat jos lenesa din pat, mergand inspre baie cu fata mea de zombie matinal. M-am uitat in oglinda si mai-mai sa fac infarct nu alta: cearcane. Dusmani de moarteee, ce sa le fac? M-am dus in cabina de dus dupa ce m-am dezbracat, apa calduta lovindu-mi corpul. Am inchis ochii si mi-am dat capul pe spate relaxandu-ma si gandindu-ma la ce voi face azi. Pai, azi era ultima zi de pregatire ANBU. Poate foi primi o misiune chiar maine. Daa, ar fi grozav. Insa o voi lua usor de data asta, mereu am fost in culmea fericirii cand primeam misiuni, si mereu le cauzam probleme baietilor. Dupa ce ma voi intoarce acasa si ma voi schimba, ma voi antrena 2 ore si voi sta la barfe cu fetele. De cat timp nu am mai vorbit cu ele, desi traim sub acelasi acoperis. E ciudat, nu-i asa? Da, in seara asta voi vorbi cu ele, le voi spune tot ce am pe suflet, cum obisnuiam sa fac inainte. Si asa cum ar fi trebuit sa fac mereu, e mult mai bine decat sa tin totul in mine si sa las problemele sa ma macine. Am terminat dusul si mi-am invelit un prosop in jurul corpului, dupa care am pornit inspre dulap. Azi, stiu ce voi purta. M-am gandit de dinainte. Azi voi purta o pereche de blugi gri deschis, o bluza roz foarte deschisa la culoare, balerinii gri si accesoriile. M-am machiat discret, dupa care am adaugat luciu de buze si m-am dus la oglinda. Da, eram multumita. Aratam chiar bine. Am coborat jos cu geanta in mana sa le dau buna dimineata tuturor, insa surpriza, brunetul lipsea.
-Hey, iar doarme Sasuke mai mult decat ii permite timpul? intreb eu chicotind.
-Probabil, lasa-l si pe el sa doarma, a avut o noapte luna probabil. Imi raspunde Naruto zambind pervers.
-Hey Romeo, intoarce-te la fata ta, eu sunt casatorita cu ANBU! Spun eu razand.
Toata lumea rade la gluma mea, iar dupa ce am terminat micul dejun am mers cu totii in sufragerie pentru relaxare. Mai aveam vreo 2 ore pana sa plec la scoala, asa ca am intrebat care-s planurile in seara asta.
-Pai ce-ar fi sa facem ca pe timpurile bune: Pizza party! Propune Lee, iar noi toti dan din cap aprobator.
Am mai vorbit cateva minute si m-am dus sa il trezesc pe Sasuke, ca chiar dormea prea mult de-acum. Ei, ce sa-i faci mai? Sakura e rea, vrei nu vrei. Am ciocanit de 3 ori la usa lui insa nimic. Am intrat fara sa ma mai chinui, ca doar de- eram la mine acasa. Insa soc! Sasuke nu era la el in pat, spre uimirea mea patul era facut, usa de la baie era inchisa, camera curata. Am batut la usa din baie, insa nu a raspuns. Am deschis usa, sa ma asigur ca nu este acolo, adormit sub dus probabil, sau chiar pe WC. Insa nu. M-am intors in camera lui, atunci am observat geamul larg deschis si perdelele care dansau in bataia vantului necontenit. Atunci am inceput sa ma sperii cu adevarat, o picatura de sudoare imi curge de pe frunte, si aproape instinctiv deschid dulapurile brunetului, rugandu-ma in sinea mea sa ii gasesc acolo toate tricourile negre aranjate, insa nu. Erau toate goale, am fugit spre altul si spre inca unul. Nici urma de Sasuke sau orice i-ar fi putut apartine. M-am dus la el in pat, terorizata de gandul ca brunetul MEU plecase din nou. A plecat pur si simplu, fara sa lase vreun biletel sau ceva, fara sa-mi spuna adio.
Si spunea ca ma iubeste, vai Sakura. Cat de bine imi pare ca nu l-am crezut cu adevarat, cat de bine! Si de asta aveam acea senzatie in suflet aseara, epntru ca el avea sa plece. O lacrima si-a facut aparitia pe chipul meu, alunecandu-mi usor din ochi si cazand pe perna brunetului. Din nou, a plecat. Tot universul meu urmeaza sa se prabuseasca, din nou. E o minune ca nu s-a prabusit din prima, de cand am vazut dulapurile goale, insa nu mai sunt acea fata de 15 ani care eram cand a plecat prima oara. Acum sunt mai puternica, si nu voi plange! M-am ridicat repede, stergandu-mi lacrimile. Da, ma doare ca a plecat. Dar nu voi plange. Ii voi anunta pe ceilalti dupa care voi pleca la ANBU, sa depun o constatatre a disparitiei lui Sasuke Uciha. Am iesit repede din camera, inchizand usa in spatele meu. Am coborat pe scari, iar pe chipul meu nu se afla nici un zambet si nicio mutra trista. Daca te uitai la mine vedeai ca mimca fetei mele nu exprima nimic in momentul acesta. Eram socata. Si-au dat si ei seama. Au venit spre mine.
-Sasuke nu mai este. Camera lui e goala, baia e goala, dulapurile sunt goale, totul e pustiu. Sasuke a plecat. E ca si cum n-ar fi fost aici niciodata. Anunt eu lasand capul jos. Merg la ANBU, ca deja am intarziat. Vreau sa stati departe de camera lui, ar putea fi probe importante acolo. Nu puneti mana nici pe clanta, ineteles?
Toti dau afirmativ din cap. Eu imi iau geanta si ies pe usa. Am alergat spre ANBU, unde am dat buzna in biroul directorului. Spre surprinderea mea, acolo se afla si Asuma Sensei.
-Sakura, bate la unsa inainte sa intri data viitoare. Ma anunta Asuma Sensei aproape suparat.
-Nu am timp de asta, Sasuke Uciha a fugit. A disparut, s-a evaporat. il putem considera periculos, a mai fugit acum 2 ani si l-am adus inapoi cu un an in urma. Era cu Orochimaru, si ucenicii lui. Acum cine stie pe unde Dumnezeu hoinareste! Trebuie sa-l gasim. Spun eu gafaind.
Directorul a sarit ca ars din scaun si a scos niste dosare despre Sasuke Uciha. s-a uitat un minut doua pe ele, dupa care si-a ridicat privirea inspre mine. M-a intrebat daca sunt cea mai buna prietena a lui, am raspuns afirmativ, adaugand ca mi-a facut si o mica, tragica declaratie de dragoste cu zile in urma. Trebuia sa spun totul, in astfel de cazuri era esential. Pana si cel mai mic detaliu conta. Totul isi avea rostul.
-Pai se pare ca ai o misiune agent 112342. Gaseste-l! Ti se va alatura cea mai buna echipa de cautari, tu vei conduce misiunea. Du-te si ia-ti echipamentul ANBU de la sursa, nu-ti uita masca. Cand termini sa te imbraci si sa-ti faci bagajul, vii la noi, ok? Vei gasi aici trupa si tot ce iti trebuie. FUGI! Imi spune directorul.
Am fugit la sursa de unde mi-am luat echipamentul si m-am dus cu el acasa. M-am imbracat rapid, mi-am luat la mine tot ce imi trebuia si am coborat scarile. toti erau uimiti cand m-au vazut purtand leggins-ii mulati negri, corsetul nagru zi cizmele negre. La gat imi atarna un lant negru cu o cruce ciudata, numai eu stiu ca este o cruce secreta ANBU in care este sigilata chakra de urgenta. Daca raman fara chakra, o pot folosi pe aceea. Mi-am luat ramas bun de la toti, zicandu-le ca s-ar putea sa treaca luni fara sa-l gasesc. M-am intors la ANBU si acolo erau 3 persoane. Dupa fizicul lor pot spune ca sunt baieti.
-Si noi ar trebui sa ascultam ce zice o... FATA?! Intreaba unul uimit.
Nu le puteam vedea chipurile, dar dupa voce, baiatul era frumos. Insa vorbea prostii. Am facut o bula de chakra neagra si am ridicat-o in sus.
-Ai probleme papusel? Il intreb eu zambind. Desigur ca zambetul meu nu s-a vazut, purtam o masca.
-Voi 2, terminati cu prostiile, va voi face cunostinta. Agent 112342, ei sunt agentii 21242 si 9836. Cei mai buni. Aveti voie sa va prezentati numele reale, insa le veti sti doar voi 3, clar?! In plus, de acum veti fi mereu o echipa. Terminat. LIBER!
Le spun baietilor sa mergem si dupa ce salut ies de pe usa. Am inceput sa le spun tot ce stiam despre Sasuke, insa am omis faptul ca tineam la el. Sau mai precis, credeam ca o fac. Nu le-am zis asta, chiar nu ar fi contat. Deloc. Am inceput sa alergam prin padurea Konohei, luand-o pe unde credeam ca va merge Sasuke. Dar nu l-am gasit.
Si cu fiecare zi care trecea, imi pierdeam speranta ca il voi mai vedea vreodata.

Aolo,iar a plecat?
Oh doamne...
frumos capitol.Pai nu am vazut greseli,iar restul este ok
deci continuarea//

Nu e nimic, mersi de critici, vreau doar sa zic ca in prezent am unele probleme la tastatura (spacebar defect) deci uneori apas si nu apare niciun spatiu. In rest, voi tine cont de cele spuse de tine. Ideea cu majuscule si propizitii scurte mi-a venit obersvand ca in romanele pe care le-am citit autoarele scriau astfel. In fine, voi renunta la idee.

Your love is my poision Capitolul 37

Sakura:
Am ajuns in Tara Nisipului, unde am facut un mic popas. Mergeam fara incetare de 3 zile, eram extenuati. Nici urma de Sasuke. Nici urma. De parca ar fi intrat in pamant. Nu i-am cunoscut inca pe baieti, am fost prea ocupata cu elaborarea unui plan. Dar acum, in seara asta, dupa cina voi face o mica reuniune de grup pentru a le explica planul meu si pentru a-i cunoaste. Am terminat sa mananc din farfurie, m-am ridicat de la masa, am spalat afrfuria si m-am intors la baieti, care inca mancau.
- Dupa ce terminati de mancat, va astept afara la ciresul de langa prispa casei. Avem ceva important de discutat.
Dupa ce le-am comunicat micul meu anunt m-am dus afara sa ma antrenez cum faceam de obicei in fiecare seara, insa datorita drumului lung, am ratat 3 zile de antrenament. A trecut o jumatate de ora, baietii inca nu venisera. Isa eu nu imi faceam griji, eram in primul rand prea ocupata cu antrenamentul, iar in al doilea, erau obositi. S-o fi dus sa se odihneasca 5 minute. Nu mi-am incheiat bine gandurile ca toti trei erau alineati in spatele meu. M-am oprit repede, intorcand-ma la ei.
-Ei bine, se pare ca sunteti toti. Ce vream sa va spun. Pai, in primul rand ma voi prezenta, caci ni s-a dat voie. Eu sunt Sakura Haruno, am 16 ani si tocmai sunt in prima mea misiune.
-Dar cum e posibil?! Capitan de echipa la prima misiune?! Spune unul dinte ei protestand.
-Nu asta conteaza. Am devenit capitan pentru ca sunt acea persoana care il cunoaste pe Sasuke mai bine decat oricare alta. Stiu orice zgarietura de-a lui, cu o precizie milimetrica. Ideea e ca avem nevoie de un plan. Daca din senin, dam de el? Am fi terminati fara un plan. Desi Sasuke nu arata asta, a fost mereu unul dinte cei mai buni, nu exclud varianta ca el sa se fi antrenat in secret pentru a deveni mai puternic si pentru a fi pregatit in ziua plecarii. Este clar ca e un tradator, dar de ce? Inainte l-am prins cu Orochimaru, si oamenii lui. Insa Orochimaru e mort. Trupul lui este depus la morga din Konoha. E clar ca a fugit de unul singur, latura lui malefica nu a fost inalturata total. Este clar ca a trecut pe aici, dupa spusele satenilor cu vreo 2 zile in urma. Se deplaseaza incredibil de repede, deci. Nu ne permitem sa ramanem in urma, asa ca va veti odihni in seara asta si in urmatoarele 3 zile nu vom mai face niciun popas. Acum, voi 3 va cunoasteti?
-Pai, eu sunt sunt Kankuro Chanbumaki. Ei sunt fratii mei Luii si Andy. Suntem in ANBU de cand aveam 15 ani, acuma avem 17. Nu prea avem puncte slabe in lupta, iar cele pe care le aevm sunt imposibil de gasit, sefa.
-Lasa tu sefa, sunt Sakura. Asa, la mine clar nu exista niciun punct slab. Am niste abilitati mai secrete oleaca, mortale pot spune. Planul este deci acesta: Vom pleca maine dimineata la ora 4 pe urmele lui Sasuke, si vom intreba satenii daca l-au vazut pentru a nu-i pierde urma. Cand il vom gasi, il vom spiona o vreme pentru a vedea ce anturaj aredaca are unul, si ce vrea. Daca este ok, atacam. Sper ca e clar: sa il aducem inapoi nu este o optiune. Trebuie omorat.
Baietii au ramas cu gurile cascate cand au auzit ce le-am zis. Cred si eu, sunt cea mai buna prietena a lui Sasuke la urma urmei. M-au intrebat daca nu exista vreo alta sansa, iar eu le-am zis ca exista. Mai precis, sa ii sterg toata memoria si sa-l "educ" sa fie un baiat bun. Da, asta ar fi ceva. I-am trimis pe cei 3 la culcare, eu continuandu-mi antrenamentul. In seara asta voi dezvolta o tehinca noua, ceva care sa nimiceasca totul. Am incercat sa-mi bag chakra mov in pamant. Corect, de data asta va fi fara chakra neagra. Am bagat o cantitate de chakra mov uriasa in pamant, dupa care am format un sigiliu inventat pe loc, si fara sa vreau m-am alec cu un cutremur de-a dreptul urias. S-a zguduit casa din temelii, insa nu s-a stricat nimic, ca prim minune. Asta insemna ca mi-am controlat puterilee, ce tare sunt! Dar dupa cum cred ca ma cunoasteti, o singura tehnica - mai ales una ca asta- nu ma va ajuta prea mult. Am nevoie de alta. Am inceput safac tot felul de miscari, insa apoi m-a lovit inspiratia: Sasuke si clanul Uciha sunt cunoscuti mai ales datorita Sharingann. Eu, cand am bagat chakra mov in pamant pamantul s-a miscat. Daca imi voi aduma chakra mov in ochi, banuiesc ca rezultatul va fi unul uimitor. Mi-am adunat puterile, insa sa mentin chakra mov in ochi era foarte greu si obositor. Si nu imi permiteam sa consum multa chakra, caci tot ea ma ajuta sa in obosesc. In cele din urma dupa ore de incercari am reusit. Nu vedeam nimic insa. Off, toate aceste ore pierdute degeaba. Sper doarca ochiul se va obisnui in cele din urma, si asa a fost, caci dupa inca o ora, puteam vedea oarecum bine. Ochi mei devenisera mov datorita cantitatii de chakra uriase acumulata in pupile, iar modul de a vedea se schimbase radical. Vedeam dupa senzorii de caldura, simteam orice miscare din jurul meu, iar daca ma straduiam cu adevarat mult, puteam vedea ce se afla de exemplu in spatele casei sau a zidurilor sale. Insa asta ma durea foarte tare, era paorape imposibil de suportat. Desigur, chakra mea are puterea de a vindeca ranile si durerile, dar vedeti voi : cand folosesc chakra care s-ar presupune sa ma vindepe impotriva mea rezultatul nu este intocmai favorabil.
Chakra mea ma face sa fiu cu adevarat cineva in viata: cu ea ma vindec, creez tehnici dintre cele mai puternice, ma apar si vindec. Ce m-as face eu fara chakra mea mov? Eii, nu conteaza asta acuma. In timp ce imi exersam noua vedere, ma gandeam la Sasuke. Cum a putut sa mi-o faca din nou, cel mai bun prieten al meu fuge de mine, parca. Eu cam asta inteleg, ca vrea sa fie cat mai departede mine, insa eu ca o fraiera ma incapatanez sa-l urmaresc, nu vreau sa-l pierd, eu sunt singura fata care l-a inteles vreodata, singura lui speranta la a mai fi normal. Da, singura. Unica.
Am decis sa merg si eu sa ma odihnesc, caci in 30 de minute vom pleca. M-am intins in pat extenuata, nu mai stiam ce si cum sa fac, ca sa iasa totul bine. Este clar ca nu vreau raniti, nu vreau sa fie ranit niciunul dintre ei, nici macar Sasuke, daca il vom gasi vreodata. Ce i-a trasnit in cap sa plece asa de-odata nu stiu. NU STIU pur si simplu. Am atipit repede cateva minute, insa nu puteam adormi. M-am trezit dupa 5 minute dupa ce am inchis ochii. Am decis astfel sa merg din nou afara, sa iau o gura proaspata de aer si sa ma gandesc ce ma fac fara Sasuke. Desi negam asta, in adancul sufletului eram constienta ca Sasuke era ca un dorg pentru mine. Iar dezintozicarea era grea si dureroasa. Am iesit din casa si am inceput sa meditez, mi-am inclestat picioarele intr-o pozitie dde yoga, mi-am ridicat bratele oleaca si am inchis ochii. Simteam cu trupul meu se desprinde de sol datorita chakrei pe care o degajam in jurul meu, ma simteam mereu protejata cand faceam asta. Am ramas asa, imaginandu-mi tot felul de lucruri, pana cand Andy vine dupa mine si imi pune mana pe umar. M-am dezechilibrat repede cazand astfel jos, iar dupa ce m-am ridicat, blondul m-am interbat cum de am facut chestia cu plutitul.
-ti-am zis ca am abilitati speciale datorita clanului meu. nu vreau sa vorbesc despre asta. Sunteti gata de plecare? Ii intreb eu pe toti trei, caci si Kankurou si Luii i s-au alaturatin cele din urma. Sa mergem, nu avem timp de pierdut.
Pe drum m-am simtit urmarita, am sperat sa fie doar senzatia mea, insa aceasta posibilitate nu era exclusa. Le-am spus baietilor sa nu ma astepte, ca vreau sa vad ceva, dupa care am ramas in urma. Am folosit tehnica cea noua, pe care in mod stupid am denumit-o ochi de sarpe. Am vazut 5 umbre care aratau cat de cat uman si degajau chakra si caldura. Am inceput imediat sa merg dupa baieti, ajungandu-i repede din urma. M-a intrebat Luii ce s-a intamplat. "Suntem urmariti. Am vazut 5 umbre, arata cat de cat uman, sunt ninja.". Auzind raspunsul meu si vazand cat de calma sunt, cei 3 au tresarit toti de-odata.
-Ma intreb cine sunt, nu am facut nimic suspicios pentru a fi urmariti. Hai sa ramanem in urma sa vdem cine sunt si ce vor.
Asadar, ne-am oprit, si dupa 5 minute am dat nas in nas cu indivizii aia. Sa-mi cadafata pe jos nu alta. Inima mi s-a oprit in loc si gura mi-a cazut cascata, ma simteam inutila in fata acelor 5 tipi.
Erau..........




Supsansss......
Wowww, 3000 + vizualizari, multumesc mult! Nu am asteptam sa citeasca atata lume ficul, chiar ma bucur ca va place sau macar ca il citit si ii acordati atentie, voi sunteti inspiratia mea de zi cu zi, va iubesc prieteni!

lexxy...pisi scuze ca nam mai citit ficul tau dar de nam mai avut timp....ca si la inceput imi place si totul devine din ce in ce mai palpitant....sincer tias scrie un comentariu kilometric numai k mie un somn de vad in dungi....tineo tot asa....iti urez sa ai multa inspiratie si idei cu tona....te pupaceste lucy

Da, il vrem

Am decis sa fac un maraton :) Sper sa va distrati citindu-l.

Fight for this love: Capitolul 38

Sakura:
Erau mari, bine facuti si desigur puternici. Era pentru prima oara cand ma temeam cu adevarat de niste adversari, pana acuma nu-mi faceam niciun stres, stiam ca voi castiga, insa de data asta, ma temeam. Purtau cu totii niste halate lungi, negre, cu nori rosii desenati pe ele. Erau Akatsuki, o banda din care au facut parte candva Orochimaru si Itachi. Numai mentionand numele Orochimaru mi se face pielea de gaina, imi aduceam aminte de ziua cand am aflat ca nu mai am mama si tata, ca el era de vina. In acea zi nu am fost buna de nimica, astazi insa asta se va schimba. Am decis totusi sa pornesc pe picior de pace, asa ca atunci cand cei 5 Akatsuki s-au apropiat de noi, le-am dat buna ziua si i-am intebat ce vand ii aduce pe urmele noastre. Au spus ca este destul de clar ce ii face sa ne urmareasca, deci evident vorbeam despre Sasuke.
-Daca la Sasuke Uchiha va referiti, este evident ca niciunul din noi nu il va prinde. Este de neoprit. Aud vocea lui Kankurou din spate.
Da, avea dreptate, nu il vom prinde. Unul dintre cei 5, cel mai scund si ma dolofan dinte ei a facut un sigiliu foarte foarte repede si din senin, niste corzi care ieseau din copaci s-au infasurat in jurul trupurilor celor 3 frati, pe mine insa m-au lasat libera. De ce nu m-au legat si pe mine? Este clar ca voi afla destul de repede raspunsul la intrebare. I-am interbat pe cei 5 ce vor de la mine, caci din moment ce nu m-au legat, presupun ca vor o lupta.
-Tu, tu vei veni cu noi micut-o. Am auzit ca esti un jinchuuriky, si toata lumea stie ce vrem noi de la jinchuuriky. Spune unul dintre barbatii aia ciudati.
Nu m-am obosit sa le explic ca nu sunt un jinchuuriky, lasa-i sa creada ce vor ei sa creada, nu ma obliga nimeni sa le confirm banuielile sau sa le inlatur. Daca ei vor sa ma considere jinchuuriky, atunci asa sa fie. Am inceput sa ma concentrez cat de tare puteam, si in cateva secunde cei 3 din echipa meau erau eliberati. Inca un beneficiu al puterilor mele, eu nu am nevoie de sigilii decat la tehnicile extrem de avansate, cum ar fi cea cu ochii de sarpe. Am inceput sa fugim, nu imi sta in caracter insa in clipa asta chiar nu aveam timp de pierdut. Nu ne permiteam sa stam si sa luptam cu cei 5 indivizi, mai ales ca eram intr-un oarecare dezavantaj. I-am intrebat in timp ce eram urmariti pe baieti care sunt avantajele lor cele mai mari in lupta, si se pare ca fiecare aveam propriul avantaj: Kankurou era unul dintre cei mai buni maestri papusari ai Konohai, Luii era un luptator taijutsu excelent iar Andy avea puterea deosebita si de-a dreptul rara de a poseda manipularea formei chakra intr-o maiera mai deosebita, si asta insemna ca putea de exemplu sa se transorme in soarece. Supid exemplu, stiu, insa asta mi-a venit in minte. Doar nu va asteptati sa gandesc calumea in clipa in care sunt urmarita de cosmarul vietii mele.
Saturandu-ma de prezenta celor 5 pe urmele mele l-am pus pe Kankurou sa-si aduca la viata papusile, in timp ce eu le-am creat pe ale mele din chakra pura. Kankurou a ramas uimit ce-i drept, insa nu aveam timp de comentarii. Am emotii, nu am mai folosit papusile chakra de mult. Kankurou se va descurca de minune, nu ma indoiesc de asta, insa eu.... Am sanse mari sa pierd intr-o lupta cu cei de fata. Brunetul a atacat repede, doborand deja unul dinte cei 5 care din prima l-am vazut ca este ranit. Au mai ramas doar patru: unul foarte inalt, cu par portocaliu si niste chestii ciudate pe nas, parca din metal, cineva cu parul albastru si o floare in el. A, stai, aceea este o fata! Deci, o fata cu parul albastru si o floare crem in el, un tip ciudat cu 2 guri implantate in maini, blond cu parul lung prins intr-o coada si bretonul intr-o parte acoperindu-i ochiul si unul cu fata de peste. Cel mic si roscata fost deja eliminat datorita neatentiei si slabiciunii sale. Kankurou se descurcase asa bine cu papusile lui, ca sa nu mai zicem ca erau niste adevarata arme mortale papusile alea, cu una din ele l-a prins pe roscatel inauntrul ei si cealalta s-a transformat in niste chestii taioase care au strapuns prima papusa si automat si corpul roscatului. Am folosit si eu cele 2 papusi in cele din urma, ca doar nu puteam sa stau degeaba si sa ma uit la brunet cu face singur "curatenie". Nu atata timp cat eram eu intr-o bucata. L-am ales pe blondul cu 2 guri in maini, chiar vream sa vad la ce-i tebuie lui o gura-n mana. L-am atacat pe la spate, astefel incat a ajuns deja injunghiat. Pierdea mult sange, nu stia daca sa ma atace sau nu. Ii citeam gandurile din priviri, se temea, gemea de durere, oare astea se datorau faptului ca ma considerau jinchuuriky? Nu conteaza, tot ce stiu este ca tipii astia risca sa nu mai prinda ziua de maine. Poate nici apusul din aceasta seara nu-l vor mai vedea. Nu imi parea rau, am intrat in ANBU ca sa curat lumea de minti diabolice care pe de-asupra se mai considera si stralucite. Tipul blond deci modela nu-stiu ce fel de plastilina cu gurile alea doua, creea cu ele pasari adevarate si le facea sa explodeze cand ajungeau la mine sau la papusile mele. Mi-a distrus deja o papusa, pe cea mai slaba din fericire. Mai era inca in picioare. Sustinuta de firele mele de chakra papusa s-a apropiat de tip si a incercat sa-l injunghie din nou, insa blondul s-a ferit exact la tanc. Andy si Luii s-au alaturat si ei luptei si tot ce pot spune este ca cei doi sunt nemaipomeniti. Isi folosesc puterile asa de bine, m-au lasat uimita.
Lupta a durat mult si a fost anevoioasa, dupa 30 de minute insa am terminat. Eu una nu eram obosita, insa baietii erau. Energia mea, dupa cum am mai zis, nu se consuma datorita chakrei negre, insa fratii nu aveau asa ceva.
-Imi pare rau baieti, nu avem timp sa ne tragem sufletul. Ridicati-va, pornim imediat! Anunt eu privind orizontul. Am mers inca 3 zile si 2 nopti, timp in care strangeam deja indicii despre Sasuke si locul unde acesta se indrepta. Avanseaza cu siguranta foarte repede, incredibil chiar. Una din persoanele pe care le-am interbat au spus ca l-a rugat pe Sasu sa duca o scrisoare unui lord dintr-o tara indepartata, si era clar ca ajunsese deja acolo, caci primise deja raspuns. Vestea m-a dezamagit, insa am multumit omului pentru informatii si am mers mai departe. Aveam o singura speranta: poate Sasuke facea multe popasuri in drum, asta l-ar fi incetinit insa nu cred, nu e el asa de (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) incat sa se opreasca suficient de mult incat sa-l ajungem noi. Eram aproape sigura ca stia ca suntem pe urmele lui, in primul rand pentru ca Sasuke le stie pe toate, habar nu am cum sau de unde, in al doilea rand pentru ca mi se pare si logic ca prietena lui cea mai buna sa-l caute si sa incerce sa-l aduca inapoi in Konoha cum a facut prima data si in al treilea rand pentru ca este dat in urmarire generala in Konoha si toate tarile din imprejurimile sale.
Noi insa depasisem acea granita de 4 zile deja, il cautam pe Sasuke de o saptamana. Nu prea mai aveam resurse asa ca incepusem sa renuntam la a ne caza la hoteluri sau pensiuni peste noapte sau chestii de genul asta. In primul rand, noaptea stateam de veghe pe ture, astfel incat sa prevenim eventuale atacuri inamice, iar in al doilea rand, stateam pe loc doar 3 ore. Stiam ca daca o tineam tot asa, vom fi epuizati cu totii. Ma rugam in fiecare secunda sa dau odatade Sasuke, sa-l omor si sa termin treaba. Corect, as fi fost in stare sa-l si omor, numai sa stiu ca nu va mai cauza probleme. Nu stiu ce fel de dragoste e asta cand unul dintre parteneri e dispus sa-i ia viata celuilalt, insa asta imi intareste ideea ca ceea ce simt eu pentru Sasuke nu este dragoste. Orice, numai dragoste nu. In aceste 7 zile mi-am impus ideea ca eu il urasc pe Sasuke, caci data trecuta l-am lasat in viata tocmai pentru ca sufletul nu ma alsa sa actionez asa cum ar fi trebuit in mod normal. Acum sincera sa fiu daca as da nas in nas cu el nu stiu ce as face.

Your love is my poision: capitolul 39

Sasuke:
Alerg ca innebunit prin paduri si sate, ca un fugar adevarat ce sunt. Intr-un fel mi-e frica sa fiu gasit, intr-altul stiu ca sunt in stare sa ma apar chiardaca asta va insemna sa iau viata cuiva. Am incercat sa fiu normal din ziua in care m-a adus fraiera de Sakura in Konoha, insa adevarul este ca latura mea intunecata nu a putut fi alungata. Era acolo, in adancul inimii mele, ascunsa si pitita de alte sentimente. Este adevarat, am mintit atat de multe persoane, m-am prefacut interesat de Sakura, insa scopul scuza mijloacele. Scopul meu era sa ajung la informatiile la care ea a avut mereu acces, datorita fostei Hokage. Am fugit cand am realizat ca noi voi pune niciodata mana pe ele, acuma ma indrept spre Tara Ascunsa intre Valuri, unde am auzit ca se afla o copie exacta a acestor fisiere, care mai precis contin date importante despre toti membrii fimiliei Uchiha. Da, cand l-am ucis pe Itachi acesta mi-a spus ca mai este unul dinter noi in viata, Uchiha Madara. Mai am aproximativ o ora de mers pana la tinta. Am ajuns in fata cladirii uriase, insa am decis sa actionez pe timp de noapte, astfel incat sa fie mai putina lume care sa ma poata impiedica. Am statdeci ascuns in umbra ore in sir, pana cand a inceput sa se intunece. Atunci, ceva m-a pus pe ganduri: oare ce fac cei din Konoha? Sakura, Naruto... Oare au aflat de absenta mea? Desigur ca au aflat, insa le pasa? Chiar daca asta nu facea parte din plan, m-am atasat de ei. Sunt niste prieteni buni la urma urmei. Am mai stat 2 ore gandindu-ma si rascolind prim amintiri, mi-am amintit cand m-am certat cu Saku si am tipat la ea ca o iubesc, cand eu si Naruto ne certam mereu sau cand le invatam pe Hinata si Temari karate. Au fost clipe frumoase, insa am juratsa nu ma opresc pana anihilez orice membru al clanului. Oricine a daunat vreodata clanului meu trebuie sa moara, fie el membru al clanului sau nu. Asta voi face chiar daca va fi ultima mea actiune. Si totusi, ce se va intampla dupa ce il voi ucide pe Madara? CE? Nu pot sa ma intorc zambitor in Konoha, deci ce se va alege din mine? Praful? Nu, nu se poate! Am luat o decizie: voi cauta cei mai buni ninja ai satului asta, si voi forma o echipa alaturi de ei, ma voi intoarce in Konoha si ma voi razbuna. Da, este tot ce pot sa fac.

Sakura:
Am aflat pe parcursul drumului ce vrea Sasuke Uchiha sa faca, vrea sa anihileze ultimul membru al clanului sau, Madara Uchiha mai precis. Mai intai banuiesc ca va merge la sediul din Satul Ascuns in Valuri pentru ca acolo se gaseste o arhiva a clanului Uchiha. Acolo suntem si noi in clipa asta, purtand cagulele negre ce ne acopereau chipurile. Sunt siguraca Sasuke este deja pe undeva pe aici, si pentru a-l gasi, am inceput sa meditez.
-Baieti, fiti cu ochii in patru, eu am oleaca de treaba. Anunt eu total absenta.
Am format repede un sigiliu asupra tuturor portilor si intrarilor in sediu, acum nu va mai avea pe unde sa intre. Nu voi mai risipi chakra pe alte tehnici degeaba, nu mai are rost. M-am plictisit deja sa astept, m-am intors la baieti. Acolo i-am zarit luptandu-se cu un tip oleaca mai inalt decat mine, tot ce puteam vedea era parul lui negru- statea cu spatele. Farasa stau pe ganduri am scos un kunai si prinzadu-l, i l-am pus la gat.
-Mai fa o singura miscare si vei muri. Anunta Luii. Aia era replica mea. Din pacate insa, misterioasa prezenta a facut mai mult decat o miscare, m-a lovit. Si pot sa admir faptul ca loveste foarte bine. Ce tot zic eu aici, fac complimente inamicului?! Andy se transformase deja intr-o vipera neagra fioroasa, cu ochii la fel de negri, dar cu o tenta spre verde. A incercat sa-l doboare pe baiat, insa nu a reusit. Ciudatesteca au trecut 3 minute si inca nu i-am vazut chipul. Insa, l-am vazut pe Luii secerat la pamant ca un fir de iarba abea smult, sangera puternic. Am fugit spre el si am cazut in genunchi langaacesta si l-am vindecat. L-am intrebat unde e medalionul lui in forma de cruce, a spus ca l-a pierdut. I l-am dat repede pe al meu, dupa care m-am intors la baieti. Tocmai in timp ce ma intorceam, ii avertizam:
-Baieti, rezistati! Mai am doar..... Dumnezeule!
Era chiar Sasuke. El era, pe el era sa il omor. Nu am lasat uimirea de pe chipul meu sa se vada. L-am trimis pe Kankurou sa aibe grija de fratele lui ranit, insa brunetul se incapatana si protesta.
-AM ZIS SA AI GRIJA DE FRATELE TAU MAI MIC, ESTE UN ORDIN! TU CHIARCREZI CA AM TIMP SA STAU AICI LA DISCUTII CU TINE? SUNTEM INTR-O LUPTA, PENTRU DUMNEZEU! PUTIN PROFESIONALISM! Urlu eu cat ma tin plamanii. Eram nervoasa, tocmai acum si-au gasit astia sa dea drumul la scurgerile lor de creier? Chiar cand am eu nevoie de ei cel mai mult? L-am tras pe Andy langa mine, soptindu-i la ureche sa-si aminteasca ce i-am zis acum 4 zile pe drum, cand am aflat de abilitatea lui de a se transforma in orice vrea eu. "Sasuke nu suporta panterele!". Cand si-a amintit si el la ce ma refeream, s-a transformat imediat intr-o pantera mare, matura si robusta. Acuma era randul meu. Sa raman asa sau sa ma fac si eu pantera? Am decis sa le combin oleaca, m-am clonat dupa care, eu am ramas la forma initiala insa clona mea-care nu era una obisnuita- devenise o pantera neagra fioroasa, care inspira groaza. Ciudat insa, avea ochii roz. Chiar arata super. Si ma asculta pe mine.
-Pe el! Tip eu cat de tare pot, dupa care clona mea ataca si Andy i se alatura. Sasuke cade la pamant ingrozit, urland de durerea provocata de cele doua feline. A reusit totusi sa scoata un pumnal si sa o injunghie pe una dintre ele, mai precis a injunghiat clona mea perfecta. Aceasta a disparut si rana am primit-o eu, "cadou" minunat. Gemeam de durere, insa nu-mi pasa. Vream sa-l omor pe Sasuke.
-Acum simtiti si voi putin din ce simt eu, CINE SUNTETI? Tipa Sasuke evident enervat de prezenta noastra.
-Ahh, nu conteaza cine.... cine suntem...oricum vei muri, Sas'ke Kun. Il anunt eu in timp ce in mana acumulez o sfera de chakra neagra, insa de dataasta, fara sa stiu pe moment, gresisem. Pusesem o cantitate mult prea mare de chakra mov, astfel incatchakra neagra a devenit chakra rosie, aproape ca cea a lui Naruto. L-am lovit pe Sasuke si acesta a cazut jos, la pamant. Abea daca mai rasufla. Am decisca degeaba il luam cu noi sau il omoram, mai bine il lasa asa acolo, sa moara in chinuri.
-Te-am iubit.... Pacat ca nu ai apreciat asta niciodata, Sasuke. Si apropo, mereu te-ai considerat superior. Mai gandeste-te la asta cat mai ai timp, am fost mereu mai buna- cu sau fara chakra mov sau neagra sau rosie sau ce Dumnezeu voi mai reusi sa creez. Mori!

Your love is my poision capitolul 40

Sasuke:
Nu am vazut-o pe Sakura niciodata atat de orbita de furie, mi-am dat seama ca este ea datorita vocii si a tehnicilor sale jutsu. Eu stateam jos, aruncat la pamant ca un vierme, neputincios impotriva exploziei de furie a rozaliei. Aceasta ridica mainile sus si creeaza un sigiliu in aer, dupa putine secunde, vad un val negru cum imi invaluie privirea, simt o mana in jurul gatului meu si vocea Sakurei care imi spune ca asta e finalul. Am lesinat imediat, simtind imbratisarea inghetata a pamantului care imi trimitea fiori pe sina spinarii, ochii mi se inchid si printre bunze imi capa un ultim cuvat: "De ce...?". Dupa asta, totul a devenit negru. Murisem.

Sakura:
L-am lasat pe Sasuke mort, zacand la pamant. Le-am spus celor 3 din echipa ca misiunea s-a sfarsit, sa plece repede in Konoha, saraporteze ca misiunea a luat sfarsit si ca Sasuke Uchiha este mort, eu voi ramane, sub simplul pretext ca trebuie sa ma ocup ca acele fisiere despre Madara Uchiha sa nu fie luate sau sa ajunga pe maini rele. "Ma voi intoarce in Konoha cat de repede voi putea, nu va faceti griji baieti! " Insa planurile mele erau altele. M-am intors spre trupul lipsit de viata al brunetului si i-am luat capul asezandu-l cu grija pe picioarele mele. Am luat o sticluta cu antidot creatamai devreme cat timp baietii dormeau, si i-am dat drumul in gura lui Sasuke. Peste cateva ore ar trebui sa isi revina. Trebuia sa folosesc un jutsu puternic, sa para vizibila si normala moartea, ca sa nu devin suspecta. Stiu ca nimeni nu va fi mandru de mine si de ceea ce am de gand sa fac, insa dragostea ma impinge sa fac lucruri prostesi. L-am tarat pe brunet in padureala doi pasi distanta, sa nu putem fi zariti. El, in cele din urma, era inca dat in urmarire generala. Am creat un adapsot repede, unde l-am pus pe Sasuke. Inca nu dadea semne ca s-ar destepta, ma ingrijoreaza. Stateam langa el, privindu-i chipul si jucandu-ma de zor prin suvitele sale negre de par, mai intunecate decat cel mai oribil cosmar de-al meu. Atat de frumos.....

Sasuke:
Simteam cum ceva se misca prin parul meu, ma intrb dece, daca tot sunt mort, inca am functiile vitale active. Am in gura un gust oribil care ma face sa borasc, insa nu ma simt chiar atat de rau. Regret doar ca totul s-a terminat atat de repede, acum, in ultima clipa, cu ultima rasuflare, recunosc si admit, Sakura Haruno: te-am iubit, insa am fost sufiecient de prost pentru a ma minti singur si a ma convinge ca nu esti altceva decat o prefacuta in roz. Adevarul, insa este ca tu esti cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata, esti ca acel inger bun si totusi demonic, care mi-a luat inima, apoi viata....
Ce n-as da sa te vad din nou, sa-ti simt buzele cum le imbratiseaza pe ale mele, sa-ti aud bataile inimii si sa stiu ca esti in regula, fericita. Insa asa a fost sa fie. Si poate asa e mai bine. Incep sa ma obisnuiesc cu ideea, in timp ce astept ca moartea sa soseasca si sa ma poarte pe taramurile sale demonice. Oare cum va fi acolo, fara tine? Fara toti? Ce-a fost in mintea mea, de atatea ori mi-ai zis ca razbunearea nu este buna, insa nu te-am luat in seama- tu nu stiai cum e sa-i pierzi pe cei dragi. Apoi, cand i-ai pierdut, te-ai razbunat. Un val de energie mi-a cuprins corpul. Se apropia, puteam simti asta. Insa, spre surprinderea mea, ochii mi s-au deschis. Am vazut din nou lumina zilei....

Sakura:
Ma invarteam de colo colo asteptand ca Sasuke sa se trezeasca, sau sa moara odata! Chiar daca nu as suporta gandul ca l-am ucis pe singurul baiat pe care l-am putut iubi cu adevarat vreodata. Ar fi o povara prea grea pentru mine, sa stiu ca mi-am ucis adversarul orbita de furie. dacaasta inseamna sa fii ANBU, atunci acolo sa ramana asociatia aceea de fraieri imorali! Ce-i drept, Sasuke este rau, insa eu iubesc rautatea lui. Si cred ca asta este cel mai nou talent de-al meu, poate chiar ultimul: pot sa iubesc orice defect al lui, chiar daca ar vrea sa-mi ia viata, i-as darui-o cu mare placere. M-am intors sa-l vad pentru prima oara, caci voi pleca. Insa, mare mi-a fost mirarea cand in patul acela am zarit un demon: Sasuke era viu, antidotul functionase. Nu mai puteam de fericire, i-am sarit in brate si l-am sarutat. Brunetul mi-a raspuns la sarut, acesta devenind pasional, insa in cele din urma i-am dat drumul.
-Cum de nu.... Intreaba Sasuke, insa eu nu l-am lasat sa termine.
-Iubirea mea pentru tine te va tine mereu in viata, nu conteaza in ce fel voi vrea sa-ti fac vreun rau, nu vei muri. Intr-adevar, esti malefic, de neinteles, insa eu te pot dezlusi mai repede decat oricine. Stiu ca si tu ma iubesti, asa ca haide sa renuntam la toate, nu-mi trebuie nimic daca nu te am pe tine!
Sasuke nu zise nimic. Mi-a schitat doar un zambet, unul mare si pervers. M-a luat in brate si m-a sarutat. Asta va fi aventura vietii mele, am realizat astazi ca nu conteaza ultima dorinta a familiei mele, sau a Hokagelui, nu conteaza toti anii pe care i-am pierdut devenind mai puternica, nu imi pasa. Conteaza fericirea mea, pe care nu o aveam. Am strans totul si am inceput sa mergem in cautarea fericirii, alaturi de singurul baiat- singurul pe care nu-l voi uita niciodata. Mi-am sigilat singura puterile, de dragul de a deveni o fiinta normala, ma saturasem sa le fiu superioara tuturor si sa o fac pe domnisoara stie tot, am decis sa fiu pur si simplu eu insami, asta e tot ce conteaza la urma urmei.
Un inger moare. Un demon se naste. Cerul plange. Furtuna zambeste. Demonul priveste cum ingerul moare. Intre Cer si Iad cei doi se intalnesc. Se privesc. Se indragostesc. Dar nu au voie. Iadul e al lui. Iar Cerul al el.
Cauta amandoi un Paradis pierdut. Un loc demult uitat. Ceile doua entitati se unesc. Creaza un lucru nou. Plange, se zbate. Ea ramane in intunericul luminii cautatand acel ceva pe care il pierdea de fiecare data cand murea.


ei bine iata ca si acest fic are un final, unul care sincera sa fiu sper sa va placa. Multumesc ca ati citit, va iubeeesssc!

E frumos dar imi pare rau sa sa terminat

Da,da Imi placee!
Deci mi-a placut finalul.Asa amandoi impreuna pleaca in lume,infruntand viata impreuna..
Un sfarsit fericit.