Vai, in sfarsit te-ai indurat si tu de noi. Pai tot ce pot sa zic este ca imi place foarte mult ideea. La descriere ai putea sa mai lucrezi, mai ales la cea sentimentala. Dialogul nu mi s-a paryut sec, ceea ce este bine. Actiunea s-a desfasurat destul de lent, dar cu mai multa descriere ar fi fost mai bine. Estetica; ei bine nu am nimic impotriva ei in afara de faptul ca la capitolul anterior ai pus niste linkuri pentru poze. S-a cam deformat pagina din cauza lor. Este enervant de-a dreptul sa tot dai in stanga si in dreapta ca sa citesti si de aceea te-as ruga sa remediezi problema. Am vazut si cateva greselute, dar nu au fost prea multe. Cam atat am avut eu de spus. Astept cu nerabdare nextul.

Choco te pupaceste dulce de tot!!!

So cute^^!Mai ales titlul
Un caine vorbaret?Eh
Nu prea am ce comenta la acest fic!
Buh bye!^^

Hey, am venit si eu pe aici.
Imi place ficul tau la nebunie!
Oricum, vreau next cat mai repede!
Te pop! :*

Hey am adus next si merci muult pentru comentarii

Capitolul 5- Intamplari nefericite (Partea 1)


Lexy:

Acolo o vad pe Sakura care este pe jos deasupra lui Sasuke. Bine asta este ciudat. Ce fac astia doi asa? Latru odata pentru a se trezi din visare iar cei doi se ridica repede si se prefac ca nu s-a intamplat nimic. Merg inainte fara sa o astept pe Sakura. Cand vad ca nu mai vine ma intorc si o vad super emotionata saraca, zici ca era un vulcan ce aproape explodeaza. Se uita fix in ochii marelui Uchiha si picioarele ii fac ca o gelatina. Doamne ce stapana mai am si eu, se emotioneaza din orice. Latru tare pentru a o chema aici iar ea vine in pas alergator catre mine, dar nu inaite sa il sarute pe Sasuke pe obraz si sa-i multumeasca pentru incantatoarea cina. Acum brunetul se uita in gol si sta nemiscat, exact ca si Lucky, dupa cum se zice "Asa tata, asa fiu" .

Stai asa...Nu am venit cu masina noastra, asta inseamna ca Sasuke tre sa ne duca acasa. Cand isi revine din visare, se duce la masina, ne pe rand portiera, iar noi ne asezam finut la locurile nostre. Sasuke incepe sa conduca iar o tacere apasatoare se "aseaza" peste noi. Nimeni nu spune nimic, doar adierea rece a vantului se mai aude. Trecem de mii de felinare aprinse ce dau noptii putina lumina. Luna straluceste pe cer tansmitand romantism, la fel si stelele. Ma uit la Sakura care pare destul de ingandurata, nu am mai vazut-o asa de mult timp. Ma intreb la ce se gandeste, oare se gandeste la Kiba? I-am mai spus de o mie de ori sa nu tina la el, nu e un baiat pentru ea, el este diferit si nu e sensibil, e cam rautacios uneori, se imbata in fiecare seara si toata ziua este prin cazinouri. Bine, Sakura nu stie ca el umbla prin cazinouri sau alte prostii. L-am urmarit si in fiecare seara este la cate un cazino.

Ingandurata, nu observ cand ajungem in fata casei. Sakura ma trezeste din visare si cobor din masina. Ma duc in casa lasandu-i pe cei doi singuri.


Sakura:

Stau si il privesc, il privesc in ochi si ma pierd prin ei. Simt ca nimic nu mai conteaza pentru mine inafara de el. Ochii lui ca smoala parca ma fac sa ma topesc, stralucesc odata si nu mai pot sa ma misc, stau in fata lui impietrita. Sunt plini de caldura ca a lui Bambi. Ma aproprii de el cat mai mult aproape sa il sarut pe buze, dar imi schimb directia catre obraz si il sarut. Imi i-au la revedere de la el si intru rapid in casa.

A fost o zi plina intradevar. Ma duc in bucatarie sa imi fac un ceai pentru a ma calma de la atata agitatie. Imi fac ceaiul de fructe de padure iar dupa ma asez pe pervazul geamului si ma uit la luna. Hmm...oare m-am indragostit de faimosul dresor? Mii de intrebari de acest gen imi flutura prin minte. Doamne am innebunit, eu am iubit...dar oare il iubesc pe Kiba? Nu l-am mai vazut de mult, nu ne-am mai intalnit, ar trebui sa il sun.

Nu apuc bine sa apelez deoarece cineva suna la usa. Ma ridic nervoasa deoarece este ora unu noaptea si nu prea este normal sa sune cineva la usa la ora aceasta. Ma intreb care e desteptu care a gresit usa din nou. Deschid cu nepasare usa si il vad pe Kiba beat de abea se tinea pe picioare. Ok, nu l-am mai vazut niciodata in halul asta. Poate Lexy avea dreptate cand spunea sa nu am incredere in el. Vine spre mine si imi spune sa ne jucam. Imi pare rau Kiba dar nu imi vand virginitatea unui afemeiat betiv. Vine spre mine, ma prinde de mijloc si incepe sa imi sarute gatul. Imi e scarba acum de saruturile lui, nu mai vreau sa il vad niciodata. Imi pune mana pe picior si tot urca pana cand aproape ajunge la chiloti doar ca atunci urlu cat ma tin plamanii si lexy vine repede. Il musca pe Kiba de fund iar acesta fuge prin toata casa de Lexy, pana cand fuge din casa mea.
-Lexy, scuze ca nu te-am ascultat, mereu imi spuneai ca el nu e de mine, iar eu nu te-am ascultat, imi pare asa de rau, spun eu cu lacrimi cristaline in ochi.
-Sti ce, sa nu iti fie! Eu plec! M-am saturat! spune aceasta iar in urmatoarea secunda fuge pe usa afara. Alerg dupa ea in speranta de a o opri, dar nu reusesc. Plang fara neincetare, nu mai vreau sa traiesc, fara ea nu! I-au telefonul si il sun pe Sasuke, iar cand raspunde:
-Alo Sasuke, Lexy a fugit....

Va Urma

Sper ca va place si din nou scz daca e scurt. Astept com

Hello draga mea!
Ador continuarea!! Este superba!!
Oooo Kibaa...perversulee
Biata Lexy....sper sa n`o paraseasca pe Sakura....Astept nextu` cat mai repede si vreau sa`ti zic ca te descurci minunat!!!
Pupici multi si dulci

Zau asa ce se intampla ..mor de curiozitate ..te rog eu pune nextullllllll ca nu mai am rabdare ...Ce se intampla ...ce e cu lexy..haide ma te rog eu mult

hey..pai bine ca ai adus nextu
interesant..
De actiune as putea spune ca ai grabit-o..nu pricep de ce, trebuia sa ajungi undeva?
descriere mai puteai pune..mai erau locuri de a descrie
de lungime, destul de micut..nu asa te stiu ;)
te-am pupat

acum....ACUM TEAI GASIT SA NE LASHI IN SUSPANS ????????????????????????????????



OMFG cel mai tare fic il adoooooooooorrrrrrrrrrrrrrr



Si mai repede nexutl ala x:x

Pune nextul mai repede ca mor aici de nerabdare !!

No hai terog pune nextu, ca-mi place mult de tot ficu tau, si data nu pui repede urmatoru capitol ne suparam

Ok multumesc muult pentru comm-uri . Icerc ca maine sa aduc next, in ultimele zile am ramas fara pic de chef si nici inspiratie nu am avut, scuze ca va las sa asteptati atat de mult .

No hai terog mult pune nextu, ca ne place foarte mult

Ok scuze de intarziere dar a venit verisoara mea la mn si nu am avut timp sa scriu nici un next . Dar acum il voi pune. Are cam mult dialog si nu e prea reusit dar sper sa va placa:

Capitolul 6: Cu sau fara Lexy…va trebui sa particip!

Sakura:

-Alo, Sasuke, Lexy a fugit…spun eu cu o durere in suflet. Nu imi vine sa cred ca s-a intamplat asta, o iubeam, o iubeam mai mult ca orice, era singura care imi alunga tristetea, mereu. Poate trebuia sa ascult de matusa mea, care imi spunea mereu ca fericirea nu sta dupa tine tot timpul, ca inveti sa pretuiesti un lucru, abea dupa ce il pierzi. Dar acum simt pe pielea mea ca am pierdut cel mai important lucru din viata , prietenia dintre mine si Lexy. Poate trebuia sa ii acord mai multa atentie, poate asa…nu mai pleca. Dupa cateva momente Sasuke raspunde si el:
-Ok, o vom cauta, dar totusi, nu imi vine sa cred ca ai putut sa o scapi din ochi! Si de ce ar fugi?! Spune el cu nervii intinsi la maxim. Uite, vino la mine in seara asta sa mai discutam despre aceasta problema gigantica, zice el mai calmandu-se.

Accept si ii spun sa vina sa ma ia peste 5 minute. Inchid telefonul si intru inapoi in casa. Ma duc in dormitorul meu unde am multe amintiri cu ea, defapt in toata aceasta casa am atat de multe amintiri cu ea. Inima ma apasa atat de mult incat aproape nu mai pot sa respire. Sufletul meu acum incepe sa traiasca printer amintiri, amintiri ce nu pot deveni present, amintiri presarate cu fericire dar ce aduc durere in inima mea. De ce am lasat-o sa fuga atat de usor? Si de ce a avut o asemeanea reactie? Stiam ca nu trebuie sa o supar, stiam ca se supara din orice, o afecteaza atat de mult orice, se supara atat de tare. Of, si acum ce voi face, nu am caine, nu pot participa la concurs. As face orice numai sa o am din nou langa mine, nu conteaza acum concursul defapt, acum conteaza prietenia dintre mine si ea, cea mai de prêt din viata mea.

Ma duc in fata dulapului meu si ma gandesc cu ce sa ma imbrac. Ma uit in gol timp de trei minute, iar apoi imi aleg niste blugi scurti negrii cu dantela mov si un tricou negru pe care scrie cu mov: No man, No cry. In picioare imi i-au niste pantofi negrii din catifea, cu platforma si toc de sapte centimetri. Parul mi-l las desprins punandu-mi doar in partea dreapta o fundita neagra cu buline mov. Cobor jos in living unde aud un sunet de claxon, probabil a ajuns Sasuke. Ies din casa grabita si il vad pe Sasuke in masina. Urc in fata, langa el si el porneste izbitor de repede spre locuinta lui. Ma intreb cum va fi viata mea de acum incolo, fara Lexy…Nu, in orice caz, nu va fi cum a fost pana acum.

Simt cum Sasuke opreste masina, dar eu tot raman in acea stare de gandire continua.
-Sakura, vrei cumva sa dormi in masina? Ma intreaba acesta razand
D-au din cap negative si deschid portiera, pasesc usor pe asfaltul rece si merg impreuna cu Sasuke in vila. Ma uit atent in gradina lui si observ ca este plina de tarandafiri rosii ca sangele. Mirosul lor este raspandit in aer lasand o stare de relaxare. Intram in vila sin e ducem in living unde ne asezam pe canapeaua alba de catifea si incepem sa discutam despre problema cu Lexy. Ok mai bines pus Sasuke sa vorbeasca fara nici un rost pentru ca eu nu eram atenta la el ci la Lucky care tot ma lingea pe picioare.
-Uite Sasuke, sunt foarte obosita, nu prea mai gandesc bine la ora asta, as vrea sa imi arati unde e camera in care am sa dorm.
Acesta raspunde cu un simplu “ok”, ma i-a de mana si ma conduce pana in fata unei usi negre din lemn de brad. Deschid usa si observ ca dormitorul este vopsit in mov, pe parchetul alb este un covoras pufos si mov, patul este din lemn alb iar cuverturile acestuia sunt mov. Deci pe scurt camera aceasta este alcatuita din culorile alb si mov. Ii multumesc mult lui Sasuke pentru camera iar acesta imi spune ca daca am nevoie de ceva sa il strig apoi iese din camera lasandu-ma singura. Ma asez pe patul moale si incep sa ma gandesc la tot felul de chestii legate de familia mea, cat de bine era daca si parintii mei ma iubeau. Poate ca pe Rose o iubesc mai mult, dar ce imi pasa mie, nu au dat semen de viata de mult asa ca din partea mea pot sa fie si morti ca nu imi pasa. Ma ridic din pat si imi caut geanta care se pare ca am uitat-o acasa. Off acolo aveam pijamalele.
-Ti-ai uitat pijamalele nu? Intreaba Sasuke care se pare ca statea in tocul usii.
Dau din cap afirmativ iar acesta ma roaga sa il urmez ca poate gaseste el ceva. Ajungem in camera lui, o camera imnesa de culoare albastra inchis. Deschide un ditamai dulap negru de unde imi da o camasa alba si lunga. Ii multumesc iar acesta zambeste dragostos.
-Dupa ce te schimbi vino in camera mea sa mai vorbim ok?
Dau robotic din cap si ies din camera indreptandu-ma spre camera mea.

Cand ajung acolo ma schimb in camasa care imi era cu putin mai lunga de fund. Imi las primii doi nasturi deschsi si apoi incep sa ma gandesc profund la Lexy, oare unde e acum? Este in regula? Este cam rece afara, nu vreau sa i- se intample nimic rau, altfel nu mi-o voi ierta. La acest gand o lacrima cristalina se iveste pe obrzul meu fin, mai apoi aceasta ajungand pe parchetul rece. Ies din camera cu o oarecare ezitare si pasesc incet spre usa camerei lui Sasuke. Bat usor in ea pana ce aud un “intra”. Pasesc in camera de o culoare inchisa , dar nu il vad pe Sasuke. Ies pe balcon si acolo il zaresc stand pe o canapea de piele neagra. Ma asez usor langa el si incepe sa vorbeasca:
-Deci, cum de a fugit Lexy? Nu erati foarte apropriate?
-Ba da eram, dar cand increderea dispare, acest lant al prieteniei se rupe, ramanand doar praf in urma lui.
-Poti fi mai explicita te rog?
Incep sa ii povestesc cu lux de amanunt tot iar pe masura ce cuvintele mele ies Sasuke devine si mai intresat si se uita cu si mai mult regret la mine.
-Dar parintii tai? Nut e-au sfatuit in privinta lui Kiba? Nu au spus nimic?
La intrebarea lui Sasuke incep sa plang. Lacrimile se raspandeau usor pe obrajii mei rosiatici inundandu-i. Ma intreaba ce este si de ce am izbucnit asa. Stau in tacere uitandu-ma in ochii lui negrii si stralucitori in care ma pierd de fiecare data.
-Chiar vrei sa stii? Bine daca vrei, iti voi spune… Cand eram mica erau cei mai grijulii parinti, poate chiar exagerau, dar eram o familie unita si asta era tot ce conta pe atunci. Dupa ce am crescut relatia dintre mine si ei a inceput sa se raceasca, mereu ne certam din orice mai ales ca eram in acea perioada in care aveam nevoie de niste timp liber. Ei isi doreau o fata perfecta, frumosa, desteapta, cu capul pe umeri si dupa parerea lor ultimul atu era ca acea fica a lor, acea fata perfecta sa le conduca afacerile dupa ce vor muri, dar nu a fost asa. Am inceput sa ma uit mult la tv, pana ce am dat peste un concurs de dresori, acolo participai tu si familia ta. Atunci mi-am dat seama ce vreau sa fac in viata, m-ai motivat, am spus ca daca tu poti sa o faci si esti de o varsta cu mine, voi putea si eu sa dresez un caine. Mai intai i-am rugat pe parintii mei sa imi cumpere un caine dar nu au vrut, au refuzat, au spus “categoric nu!”. Nu m-am lasat batuta, am strans bani pana cand am avut destui. M-am dus la un pet-shop, acolo erau o multime de caini foarte frumosi , iar eu m-am oprit la rasa Samoyede. Erau sase pui, trei fete si trei baietei. Vroiam fetita, doua dintre ele erau superbe iar una statea intr-un colt trista. M-am gandit sa o i-au pe una ditre cele vioaie dar chiar atunci acea catelusa timida a pus labuta peste mana mea. I-am spus vanzatoarei ca o vreau pe ea, pe acea catelusa retrasa. Vanzatoarea mi-a spus ca are o malformatie la piciorus si nu o voi putea dresa deoarece sunt sanse minime sa se faca bine si ca maine trebuia sa o utanazieze pentru ca sa nu se mai chinuie…nu am ascultat-o, am luat-o cu orice prêt. Parintii mei erau plecati timp de sase luni intr-o delegatie asa ca puteam avea grija de ea fara sa ma ascund. Am luat-o acasa iar dupa am mers cu ea la doctor. Doctorita mi-a spus ca ar putea sa ii faca o operatie, dar daca nu reuseste catelusa nu va mai putea merge niciodata. Pana la urma a trecut cu brio operatiei si a reusit. Cand am adus-o acasa am botezat-o cu numele de…Lexy. Ca rasplata ca am salvat-o, si-a daruit viata mie, si asa s-a legat cea mai puternica prietenie a mea. A mers totul bine pana la un timp, dupa catva timp se intoarsera parintii mei. M-au certat groaznic si au spus sa plec de acasa cat mai repede cu tot cu cainele si sa nu ne mai intoarcem, mi-au dat cheile de la vila si duse am fost. De atunci nu mai tin legatura cu ei, nu mai imi pasa ce fac, ne vedem fiecare de viata lui si cand ne vedem pe strada nici nu ne salutam.

Sasuke se uita uimit la mine parca nevrand sa creada, mai apoi privintu-ma bland si cald.
-Tu chiar il iubeai pe Kiba? Sau in acelasi timp iubeai si pe altcineva?
-Nu chiar, adica ma indragostisem si de altcineva, dar dragostea este un lung prilej pentru durere, mii de lacrimi nu-I ajung, asa ca regret ca m-am indragostit, nici nu mai sper ca acel baiat sa ma placa.
-Nu trebuie sa regreti niciodata ca ai iubit, sa iubesti fara sa speri sa fi iubit este ca si cand ai trai degeaba, o iubire in zadar este ca moartea. Deci..daca vrei imi poti spune pe cine iubesti?
Ma uit adanc in ochii lui negrii ca si carbunii pierzandu-ma usor, nemai constientizand de bariera dintre vis si realitate. Uitand ca nu am aripi sa zbor si avantandu-ma in bataia vantului. Ma aproprii de el cat mai mult pana cand buzele mele sunt la departare de a lui cu doi centimetri. Vreau sa inaintez dar ceva nu ma lasa si dau in retragere. El ma i-a de solduri si ma pune in poala lui eu asezandu-mi capul pe pieptul lui. Era cald, mi-era bine, pot spune ca era un vis. Adorm gandindu-ma la parfumul lui de levantica.

Simt ceva ce ma linge pe mana. Stai! Ceva ce ma linge pe mana?! Ma trezesc automat si ma uit in jur. Langa mine, in pat se afla un mare ghem de blana maro. Un caine, mai excact un collie foarte frumos. Cum vede ca m-am trezit incepe sa latre si sa ma linga si mai mult. Ma uit la Sasuke care statea in tocul usii si il intreb ce se intampla. El imi spune ca cu sau fara Lexy trebuie sa particip la spectacol asa ca voi participa cu aceasta catelusa pe nume Lissa. Dau din cap afirmativ, putin cam trista cu nu voi participa cu Lexy si merg jos a mananc ceva.

http://www.fanpop.com/spots/dogs/images/5980337/title/rough-collie-photo -Lissa

Extrem de superb, minunat, nici nu stiu cum sa mai laud capitolul asta dar stiu ca vreau next

este superb ficul tau abia astept sa vad ce se intampla in continuare

in sfarsit ai pus continuarea. ms muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuult.Nam ce comenta si nu pot spune decat next , dar totusi as vrea k Sakura sa o gaseasca pe lexy pa pa

Am venit si eu cu o mica intarziere....scuze! Sa sti ca imi place mult ficu` tau, deci astept nextu` cu nerabdare....

mama miaaa ditamai capituloiul ....oricum NEXTUL