Nu-mi vina sa cred ca baiatul din fata mea, cel cu care ma tin de mana si ma tine strans in brate, este chiar ...

- Sakura !!! Hey, ce tot faci aici? Mai visezi mult cu ochii deschisi? La ce te gandesti de esti atat de desprinsa de orice se afla in jurul tau, de orice fir de realitate? Off, haide Saku, nu mai vrei sa-ti intalnesti admiratorul secret?

Stop! Stati pe loc! Wow, wow, wow !!! Asta nu e posibil! Cineva sa rederuleze tot ce cica s-a intamplat in ulmimele minute, sau secunde sau cat timp o fi trecut. Inseamna ca eu mi-am imaginat toata acea scena atat de romantica, de dulce si de, de dulce ? Adica totul a fost doar in mintea mea si nu a fost absolut nimic adevarat? Acel sarut nu s-a intamplat defapt niciodata, iar el nu era defapt el? Off, cateodata imi vine sa ma dau cu capul de toti peretii la cat de visatoare sunt. Eh, dar acum am revenit cu picioarele pe pamant. Gata, aici sunt! Inapoi la realitate. Oh, Doamne, sunt jalnica; total si super mega extra J-A-L-N-I-C-A: jalnica.

- Sasuke! N-Naruto? Wow, aaa, ce mai faci, adica ce mai faceti acici? Voi doi? Ce mai cautati inca la scoala? Ma spionati? Oh, sper ca nu faceati asta pentru ca nu o sa va placa de Sakura cea suparata pentru ca a fost spionata; pregati-va pentru a face cunostinta cu o alta eu. Da, exact, o total alta persoana, mult mai diferita, de care nu o sa va placa; nu o sa va placa de ea pentru ca este rea si nervoasa si suparata si total, aaa, total ... mm, off ... jalnica. Mda, care incearca sa ascunda faptul ca visa la un tip pe care-l iubeste si cu care nu are nici macar cea mai mica sansa, visa la acel baiat care credea ca a facut cel mai dulce lucru posibil, atat de romantic si atat de ... pff, nici nu am cuvinte. Da, de parca el chiar ar simti ceva pentru mine, iar eu chiar mi-as dori ca sa fie ceva reciproc si ca si cum toata incurcatura asta prosteasca chiar ar functiona, adica chiar ar merge. Ha ha! Si de parca eu chiar as fi indragostita de el si as vrea sa avem mai mult decat o simpla conexiune sufleteasca, ca si cum as vrea sa am o relatie cu acel el; cum sa nu, eu sa vreau sa am un prieten, da sigur. Asta suna exact ca ... ca nu stiu, ca si cum el nu as vrea sa fim doar cei mai buni prieteni, ceea ce deja suntem; suna total ridicol si total stupid si total ... jalnic. Da, gata, clar trebuie sa ma opresc din vorbit si sa nu va mai las sa credeti ca sunt chiar atat de nebuna la cap. Da, da, da, ar trebui sa-mi inchid gura pentruca sunt jalnica si patetica si jalnica si din nou jalnica. Cred ca voi doi ar trebui sa plecati, oricum o sa ziceti ca sunt nebuna si nu veti mai vrea sa fim prieteni. Off, pentru numele Lui Dumnezeu, faceti-ma odata sa tac!

Baietii se uitam la mine cu niste fete de zica ca vazusera stafii sau inimi vorbitoare care zboara si arunca flacari pe nasul care nu-l au. Stai, despre ce vorbeam? Bine, clar incep sa delirez. Ah, da, baietii, care au inceput sa rada de prostiile pe care le-am spus si pe care eu nu mi le mai amintesc. Mda, clar trebuie sa imi organizez viata si modul de gandire cat mai curand; totul e numai vina lui, el m-a facut sa zic numai prostii. Off, pe cine pacalesc eu? El n-a facut nimic, sunt doar eu; adica eu sunt cea care vorbeste cu ea insasi sau doar in mintea ei si habar nu are despre ce.

Cei doi prieteni inca rad de replicile mele fara sens, iar eu incep sa ma amuz impreuna cu ei. Peste inca cateva minute pline de ras, Naruto incepe sa imi povesteasca cum el si Sasuke au planuit toata porcaria cu admiratorul secret; si deodata vine o intrebare retorica: "Tu chiar ai crezut totul?", iar eu ar trebui sa ma prefac ca defapt nu m-am gandit nici macar o secunda ca poate fi adevarat.

Nu mai vreau sa fac parte din povestea asta, pur si simplu mi-au ajuns toate starile nasoale prin care am intrecut in ultimele patruzeci si opt de ore si nu mai vreau sa continue totul in felul asta. Nu vreau sa mai pretind ca nu imi pasa de el, sau de Naruto; nu vreau sa ma mai mint singura pentru faptul ca defapt eu m-am indragostit de Naruto si ca vreau sa fiu doar prietena cu Sasuke.

Deodata Sasuke zice cu un ton de baiat rau:

- Bine, gata, am prins ideea rozali-o! Si stai linistita ca nu plecam nicaieri, nu scapi atat de repede de prietenia asta. Continuam sa te torturam oricat de nebuna ai fi tu, nebunia ta nu-i nici o problema!

Zambesc strengareste, apoi alerg spre cei doi baieti si le sar in brate, spunandu-le ca putem sa plecam cat mai repede de aici. Fara sa mai zica nimeni nimic, pornim la drum. Nu prea am idee spre ce loc ne indreptam, dar cred ca o sa fie distractiv.



***



Au trecut deja doua ore si ceva de cand am plecat cu cei doi prieteni de la scoala. Acum suntem in parc si ne distram de minune. Naruto tocmai mi-a povestit de planul lor cu admiratorul secret; ei doi au pus la cale totul. Totusi a fost amuzanta povestea; asta doar a facut ziua sa fie mai interesanta si mai amuzanta.
Si cu toata agitatia de azi m-am imprietenit cu Naruto, ba mai mult: m-am indragostit de el. In ciuda a tot ceea ce crede lumea despre el si exceptand comportamentul lui hiperactiv, este chiar un baiat de treaba. Are multe in comun cu Sasuke, deci si cu mine; defapt el cu Sasuke se poarta aproximativ la fel cand sunt impreuna; cel putin asta am remarcat eu pana acum.

Acum imi mai doresc doar ca si Naruto sa simta acelasi lucru pentru mine. Nu cred totusi ca se va intampla vreodata, cred ca el o place pe Hinata ...

Incepem sa discutam despre excursia din weekend-ul acesta si ne facem tot felul de planuri, cum ar fi: sa mergem la patinuar, o bulgareala zdravana, plimbari prin oras, petreceri noaptea si multe alte nebunii. Apoi, incepem sa discutam despre prieteni, iar eu le spun ca mi-am facut deja o gramada de prieteni minunati la noul liceu. Naruto ne sugereaza:

- Hey, ce-ati spune daca noi trei am fi cei mai buni prieteni? Doar noi? Orice s-ar intampla ramanem nedespartiti si nu va interveni niciodata nimeni si nimic intre noi? Huh?

- Eu sunt total de acord cu propunerea asta! zic eu intuziasmata.

- Si eu. zice Sasuke. Dar ce-ar fi daca am face un juramant al prieteniei noastre, ca sa facem sa fie mai solida?

Toti ne punem de acord, apoi eu rup o foaie dintr-un caiet de romana pe care incep sa scriu juramantul nostru de prietenie:

"Prietenia noastra va fi ceva extrem de special. Vom fi un fel de muzica: trei coarde care vibreaza la unison, chiar daca atingi una singura. Prietenia noastra inseamna a fi frati si sora, trei suflete ce se ating fara sa se confunde, trei degete ale aceleiasi maini. Prietenia noastra indseamna a fi alaturi de prieteni nu cand au dreptate, ci cand gresesc. Vom fi prieteni pentru totdeauna orice ar fi; nimeni si nimic nu va interveni vreodata intre noi."

Dupa ce am mai vorbit putin, baietii m-au condus acasa si mi-au spus ca ne vedem maine la scoala. Apoi, Sasuke imi zambeste cu zambetul lui miracolos, iar Naruto statea in fata usii mele si se uita lung la mine, gandindu-se la ceva. Eu il sarut dulce pe obraz, dupa care imi iau la revedere de la ei si intru in casa.

~Trei zile mai tarziu ~



Este dimineata vinerii in care plecam in excuria de un weekend cu clasa la Yokohama. Sunt foarte nerabdatoare si agitata.

Ma tot plimb prin bucatarie in speranta de a ma hotari ce sa mananc. Mai am de asteptat aproximativ inca jumatate de ora inainte de a pleca spre scoala, unde se afla autobuzul cu care plecam si colegii mei. Nu mai am deloc rabdare pana plec, vreau sa ajung cat mai repede la scoala si sa ma intalnesc cu prietenii mei si desigur, cu Naruto.

Ma tot gandesc cum sa imi continui planul cu Sasuke si Ino. Nu l-am incheiat inca. Bineinteles ca sunt o nesimtita pentru ceea ce vreau sa-i fac lui Sasuke, dar eu nu renunt la plan. Sunt foarte incapatanata.

Pana la urma renunt la ideea de a manca si ma hotarasc sa pornesc mai devreme, pe jos, la scoala.

Myra este inca in pat si nu cred ca o sa o deranjez ca sa ma duca cu masina. Mi-a promis ca ma va conduce ea cu masina, din moment ce are una, dar nu cred ca mai este nevoie; oricum am destl timp. Abea astept sa fac saisprezece ani si sa-mi iau si eu carnet si o masina tare. Mai e destul pana atunci, deci mai bine revin la prezent, cobor cu picioarele pe pamant.

Iau o hartie pentru a-i scrie Myrei un bilet in care ii spun ca plec singura si ca poate sa ma sune cand vrea ea, il las pe mama din bucatarie, apoi imi iau rucsacul in care aveam haine pentru weekend si alte cateva lucruri, si plec spre locul de intalnire.

In cel mult un sfert de ora sunt in fata liceului, unde vad cateva fete cunoscute. Nu stiu fix in cat timp am ajuns pentru ca eu am fost total absorbita de muzica care rasuna in castile Ipod-ului meu.

Partea buna este ca TenTen si Hinata sunt deja aici ... si Sasuke, iar cea rea este ca Naruto inca nu a ajuns. Si eu care speram sa mai stau putin de vorba cu el pana porneam la drum. Se pare ca trebuie sa-mi iau gandul.

Intru in curtea scolii si ma indrept spre fete. In drum spre ele trec pe langa Sasuke caruia ii spun doar " Buna, prietene!", si o iau mai departe. In cateva secunde ma aflu langa TenTen si Hinata, le salut apoi incepem sa vorbim despre acelasi subiect despre care vorbim de trei zile incoace: ce vom face in tabara, farse baietilor si restul.

Ele inca nu au aflat despre dragostea mea secreta fata de Naruto si nici nu prea as vrea sa le spun, deoarece si Hinatei ii cam place de el.

In cateva minute bune de asteptat vine si dirigul nostru, Kakashi. Se urca in autobuz si ne spune ca putem sa plecam. In timp ce noi ne alegem cu cine sa stam, Kakashi ne pune niste muzica - AC/DC, Aerosmith, Metallica, Queen, Guns N Roses, Skillet, Three Doors Down si multe altele. Eu cu Sasuke am tresarit cand am auzit ca in masina rasuna melodia "Born To Be Wild" si am inceput sa cantam. TenTen, cea cu care aveam sa stau tot drumul, se uita la mine ca si cum ar trebui sa bea apa din toaleta. Pe mine m-a bufnit rasul cand am vazut ce fata are, era de-a dreptul hilara; apoi am inceput sa radem impreuna.

Pe parcursul drumului am ascultat muzica buna, am jucat carti si am spus glume. A fost distractie totala, dar inca mai aveam mult pe parcurs pana la Yokohama. Acum ne aflam pe autostradam, iar soferul avea de gand sa ia o pauza de jumatate de ora la un peco. A oprit autobuzul in parcare, apoi am intrat toti in benzinarie, care avea si un restaurant de unde ne-am luat cate o ciocolata calda. Unii si-au cumparat de mancat pentru restul drumului, altii niste reviste, iar restul au stat afara sa se joace cu niste pui micuti si extrem de dulci de catelusi. Erau mici si maro, cu un botic inghetat, iar cu blana zbarlita. Eu m-am dus sa-mi cumpar un sandwich pe care l-am faramitat si l-am dat celor patru puiuti. L-au mancat in cateva secunde, dupa care unul dintre ei s-a apropiat de Naruto ca sa-l mangaie. Blondul s-a speriat de el si a inceput sa fuga, sperindu-l si pe puiul infometat, facandu-l si pe el sa fuga. Era o faza foarte amuzanta sa-i fi vazut; Naruto alerga si se agita intr-o parte, iar catelusul fugea cat mai departe de el in cealalta parte.

Deodata, un camion mare intra in parcarea benzinariei, chiar cand noi ne urcam in autobuz. Catelusul care se fugea de Naruto se afla la doar cativa centimetri de camionul gigantic si era inspaimantat. Soferul camionului franeaza brusc si intoarce intr-o dxirectie total gresita. Se loveste de filtrul de unde pui benzina si il sparge, apoi aluneca pe benzina risipita pe asfalt, lovind un coleg de-al meu, un prieten de-al meu defapt, pe ...

Se loveste de filtrul de unde pui benzina si il sparge, apoi aluneca pe benzina risipita pe asfalt, lovind un coleg de-al meu, un prieten de-al meu defapt, pe Naruto; apoi a mai alunecat putin si a aruncat-o si pe Hinata peste camion.

Toti eram terifiati si extrem de inspaimantati, ne temeam pentru vietile celor doi prieteni. Nimeni nu stia ce sa faca ca sa ii ajute pe raniti: Sasuke se dusese sa-l cheme pe Kakashi, Ino si Temari sunasera la ambulanta, iar restul stateau inghetati si priveau cum trei vieti fragede atarnau de un firicel de ata. Soferul camionului era tanar, foarte tanar; avea vreo optsprezece, nouasprezece ani, si nu se afla intr-o stare prea stabila.

Eu eram inghetata si infricosata. Deodata m-a cuprins o teama cutremuratoare, care imi manca sufletul cu fiecare secunda ce trecea. Ma durea sa-l vad insangerat pe Naruto si pe Hinata pe capota unui camion.

In mintea mea se strecoara un gand teribil, care ma face sa tremur: daca toate astea s-au intamplat din cauza mea, din cauza planului meu stupid? Si acum totul se intoarce impotriva prietenilor mei si poate a tuturor celor la care tin. Ar trebui sa renunt la tot si sa o iau de capat. Sper doar ca Sasuke sa nu afle niciodata si totul o sa fie bine.

In cateva minute ajunge si salvarea si ii ia pe cei trei oameni in stare grava; Hinata era inca stabila, pe cand Naruto se afla in coma de gradul trei. Blondul avea nevoie de o minune pentru a-si reveni; nimai un miracol il mai putea salva.

Kakashi s-a dus cu cei doi colegi ai mei si ne-a lasat cu soferul; i-a dat indcatiile despre locul unde trebuie sa ajungem, iar restul lucrurilor de care mai aveam nevoie cand ajungem acolo, pentru a ne caza, i le-a lasat lui Sasuke, spunand ca el este cel mai atent si responsabil dintre noi.



***Peste cateva ore***



Am ajuns la destinatie. Totul este alb si pufos; fulgii micuti de nea cad lin din cerul innorat. Mic și gingaș, mai firav decât o picătură de apă, dar mai strălucitor decât un diamant, fulgul de nea este dovada vie a măiestriei naturii. Arhitect priceput, natura imaginează pretutindeni forme perfecte și armonioase, care îți încântă privirea. Este și cazul unui fulg de zăpadă. Din exterior pare a fi o steluță transparentă, cu zeci de colțuri cristaline și cu nenumarate muchii ascuțite. In interiorul său amorțit de frig are o inimă asemănătoare unei flori delicate, învelită într-o formă geometrică perfectă înghețată. Din corpul de gheață pornesc șase brațe asemănătoare unor crenguțe de brad, pline de ace transparente de gheață. Pufos și alb, cu nuanțe argintii, fulgul de nea este sensibil ca un copil nou născut. Orice rază de soare cât de mică îl poate distruge definitiv. La cel mai mic semn de căldură, corpul său microscopic poate fi transformat într-o picătură infimă de apă. Cât timp este înconjurat de o atmosferă încremenită în temperaturi sub zero grde, fulgul de nea zburdă vesel prin aer, ca un mielușel pe o câmpie înverzită. După ce atinge solul, fulgul de nea împreună cu frații lui înghețati se pun pe țesut covor de diamante, care va străluci frumos în razele timide ale lunii.

Deodata Sasuke ne intreaba pe toti daca ne-am intrebat vreodata ce este zapada. Am stat cateva secunde pe gand, dupa care am spus:

- O puzderie de fulgi cazuti unul peste altul ... adica o infinitate de povesti fragile ca rasuflarea ingerilor, ce se aseaza unele peste altele, în straturi cuminti, odata cu fiecare fulg cazut. Povesti ? Dar cand au timp fulgii de zapada sa aiba o “poveste” cand viata lor se scurge in cele cateva clipe ale caderii lor din puful norilor pana la mantia de zapada ? Caderea fulgilor insa, nu este povestea lor, ci doar incununarea ei. Caci fulgii sunt crimpeie din sufletele duse care se intorc ca sa ne desavirseasca noua fericirea.

- Cred ca ai dreptate Saku, nici eu nu as fi putut sa o spun mai bine de atat. Cum de ti-ai ales cuvintele atat de bine in doar cateva secunde de gandire ?

- Mi-am urmat inima; tot ce am spus a venit din inima !

Dupa mica nostra discutie despre fulgi si zapada, Sasuke ne-a zis ca ar fi mai bine sa mergem sa ne cazam la hotel. Brunetul ne-a prezentat aranjarile in camere pe care le facuse Kakashi inainte de ... accident.

- Deci, hai sa va zic cum stam in camere, sa va citesc un regulament destul de lung si inca cateva chestii scrise de proful de bio pe foile care mi le-a lasat. Vom sta cu totii la etajul opt, camerele 14, 15, 16, 17 si 18. In camera nu vor sta decat patru elevi; doua camere sunt pentru fete si doua pentru baieti. Pentru ca suntem cu doua fete si doi baieti mai mult, intr-una din camere vom sta doua fete si doi baieti. In prima camera, 14, vor sta: Temari, TenTen, Yumi si Yuri. In camera 15: Ino, clonele si Andrada. In camera 16: Shikamaru, Choji, Neji si Lee. In camera 17: Gaara, Kankuro, Sai si Shino. Iar in ultima camera vom sta: Saku, eu, Hinata si Naruto; cum ei doi nu sunt aici, vom sta doar noi doi Sakura. Regulile nu vi le mai zic, oricum nu le va respecta nimeni. Deci, haideti sa platim camerele, sa ne ducem bagajele si sa mergem sa ne distram. Ce ziceti?


- Dar Kakashi unde ar trebui sa stea? Intreaba Temari alarmata.


- Pai ... nu stiu, dar probabil ne va spune el cand va ajunge. Pana atunci haideti la distractie, ok? Gata cu ingrijorarile si problemele si restul ...


- Fitiu optimisti !!!


Dupa ce ne-am instalat in camere, ne-am impartit pe grupulete si fiecare s-a dus pe unde a vazut cu ochii, dar nu prea departe de hotel. Eu si Sasuke, cum suntem mai inceti, am ramas ultimii, iar ceilalti plecasera si trebuie sa mergem impreuna.

Cand ajungem afara, Sasuke imi zice sa cant cu el, apoi incepe sa cante ”Endless love”. Dupa doua versuri, el ma ia de mana si .....

Dragoste Infinita

Capitolul 34

- When a man loves a women ( part. 1 ) -



Dupa doua versuri, el ma ia de mana si incepe sa ma invarta prin zapada, invitandu-ma la dans, apoi isi reia cantecul. Eu zambesc si incepem sa dansam, in timp ce cant si eu.

In jurul nostru tot peisajul se schimba incet; parca zapada si gerul dispareau, iar totul era bine din nou. El zambeste atat de frumos, de fermecator, incat ma face sa lesin. Ochii lui,acea culoare a cenusii, erau atintiti asupra mea. Eu il priveam intresns in ochi, sorbindu-l din priviri, cu greu ma mai tineam pe picioare; si eu care credeam ca terminasem cu inghetatul in preajma lui Sasuke.

Se apropie incet de mine, lipindu-si corpul de al meu. Zambesc smecher, apoi imi dau parul pe spate si ma uit in ochii lui plini de iubire, caldura si bunatate. Mi-am departat putin trupul de al sau sin am inceput sa ne invartim, inventand un dans doar al nostru. Era o senzatie superba; Sasuke ma facea intr-un fel sa uit de tot ceea ce este rau in lume, ma face sa nu ma gandesc la Naruto si la ceea ce i s-a intamplat azi ... ma face sa uit de tot si sa cred ca totul este bine.

Pana sa ne dam noi seama, in jurul nostru s-au adunat toti colegii si inca cateva persoane aflate prin imprejurimile hotelului. La inceput au inceput toti sa traga concluzii pripide, incepand sa fluiere, sa-si dea coate si sa puna intrebari prostesti.

Toata lumea aflata in jurul nostru ne privea intens, uimiti si parca fermecati de miscarile incredibile pe care le imbinam ormonios cu cantecul. Ma simteam extravagant de bine, ca si cum as fi scufundata intr-o lume sarmanta si patrunzator de magica. Totul se asemana cu cartile de povesti cu zane si printese pe care mi le citea mama cand eram mica; iar eu ma aflam acum intr-un moment asemanator sfarsiturilor basmelor, unde fata zambeste la final, crezand ca totul o sa fie bine alaturi de printul ei. Chiar daca Sasuke nu este cavalerul meu, imi da niste sentimente foarte profunde, provocandu-mi un amalgam de sentimente imbinate cu un paradox de emotii si confuzie in interiorul sufletului meu.

Lumina devenea din ce in ce mai slaba, soarele luandu-si ramas bun, facand loc intunericului etern. Nu vreau ca asta sa se intample - sa se termine totul, sa revenim la monotonia realului si sa tindem sa devenim din ce in ce mai tristi doborati de greutatile vietii. Atmosfera era pur si simplu incredibila, atat de pura, facand totul sa para inocent.

Fiecare moment care trecea devenea din ce in ce mai intens, mai sensual, mai tandru ... mai patrunzator, deschizand portile inimilor noastre si lasandu-ne sa ne bucuram de moment. Dar aceasta senzatie magnifica nu dura mult, deoarece in scurt timp versurile aveau sa se termine, iar noi sa ne desprindem de armonia perfecta facuta de muzica cu locul ce ne imprejura.

Deodata noi eram intampinati de mii si mii de aplauze, ceea ce imi dadea un sentiment ascuns de satisfactie. Ma simteam apreciata, puternica si ... euforica.

Noi eram inca lipiti unul de corpul celuilalt si se parea ca nici unul nu ar fi vrut sa se termine acest moment extraordinar, nimeni nu indraznea sa ne desparta. Era pur si simplu magic, feeric. Nici macar o secunda nu am incetat sa ne privim in ochi. Ii simt respiratia calda pe chipul meu inghetat si rece. Puritatea ce se putea citi in ochii lui senini ma facea sa ma simt cu adevarat apreciata, admirata, sa ma simt ca si cum exist pentru cineva, insemnand totul pentru acea persoana. Imi trec degetele prin parul sau scurt, negru si ciufulit, apoi ne dezlipim unul de celalalt si ne intoarcem sa vedem multimea din jurul nostru.

Nu mai pot sa fac nimic. Raman cu gura cascata; incerc sa schiotez un zambet, sa zic ceva, sa ma misc, dar totul este in zadar. Pur si simplu corpul meu nu vroia sa faca nimic, ma blocasem, parca inghetasem acolo, in mijlocul multimii de oameni.

Deodata, Sasuke ....