Deodata, Sasuke ma ia de mana, tragandu-mi corpul pana se lipeste de al sau. Imi strange mai tare mana, in acelasi timp soptindu-mi la ureche cu o voce suava si blanda:

- Plecam de aici?

Eu dau afirmativ din cap - fara a mai fi nevoie sa folosesc cuvinte - , in timp ce schitez un zambet speriat, apoi simt cum trupul meu este tras in fata de catre interactiunea mainilor noastre. Brunetul mai elibereaza un pic transoarea, apoi incepe sa alerge spre maretul necunoscut din fata noastra - mergand spre nicaieri, ajungand niciunde - , tragandu-ma si pe mine dupa el, desigur.

Nu stiu unde ne indreptam, spre ce tinuturi avea Sasuke de gand sa ma duca si ce are in cap; cine stie ce idei sclipitoare ii mai traverseaza colturile mintii brunetului. Orice i-ar trece prin cap o sa ma las putrata pe aripile fericirii alaturi de el, prefacandu-ma ca ma aflu pe un norisor pufos facut din vata de zahar roz si dulce.

Noi alergam imprastind fulgii de nea aruncati pe jos, afundati in abisul nesfarsit al trotuarului, ca un amalgam infinit de imperfect de perlute mici si fine acoperite de gheata ce se scufunda in interminabila amaraciune a asfaltului, atunci cand membrele noastre inferioare faceau contactul. Strazle pustiite ale Yokohamei erau acum sarutate de o plapuma subtire si fina a sireagurilor nemarginite de zapada cristalina. Nici un om nu indraznea sa treaca prin aceste taramuri si sa distruga armonia perfecta a omatului cu imprejurimile - totul arata pur si simplu magnific de perfect, chiar daca aceasta perfectiune era pictata cu o ratiune mult prea imprefecta pentru a coexista.

Nu peste mult timp, picioarele mele incetinesc, urmandu-l pe Sasuke, care, deja, se oprise in mijlocul peisajului divin, asemanandu-se cu o pata de culoare extravaganta in centrul amaraciunii pierdute al unui tablou de toamna tarzie. El statea acolo, in mijlocul pustietatii eterne, nemaiprovocand nici un fel de zgomot, sunet si nici melodii armonioase cu vocea lui dulceaga si dragastoasa.

In jurul nostru nimic nu mai era ceea ce a fost acum cateva secunde - totul se schimbase; diferenta fiind ca de la cer la pamant. Orice minusculozitate devenise acum un intreg complet ce se afla pe o axa interminabila a timpului; timpul devenise arta de a deschide porti nemaivazute, incetinind orice farama a universului doar pentru mine si Sasuke - doar pentru a ne deschide usile sufletelor noastre si pentru a ne lega de sfoara magica numita prietenie si pentru a rupe cu ea farmecele asupra singuratatilor noastre - intervalul acesta s-a oprit doar pentru a ne ajuta pe noi sa ne ragasim sufletele pentru a invata sa apreciem cu adevarat prietenia.

Sasuke se intoarce cu fata spre mine si imi zambeste, arcuindu-si buzele catifelate. Face cativa pasi in fata, ajungand la aproximativ jumatate de metru de mine si imi spune pe un ton cald, plin de bunatate si ingrijorare:

- Credeam ca o sa cazi din picioare cand ai observat ca lumea ne privea. - Pufneste, apoi continua. - Trebuia sa te fi vazut, sa fi vazut ce fata de animal inspaimantat aveai, cred ca te-ar fi bufnit rasul si orice emotie s-ar fi sters cu un burete acoperit cu puzderia invizibila a irealului. Acum esti mai bine sau vrei sa te iau in brate?

Nu raspund. Nu stiu daca ma simt mai bine sau mai rau, dar vreau ca brunetul sa ma ia in brate, asa ca, fara sa mai stau pe ganduri, ii poruncesc sa ma ia in brate. Baiatul cu ochii abisali mai face un pas si isi pune bratele in jurul corpului meu plapand, lipindu-si abdomentul de al meu, apoi imi spune pe un ton atat de dulce incat ma facea sa ma topesc toata:

- Mai bine? apoi imi da un sarut dulce pe frunte, in timp ce eu ma ghemuiesc la piepul sau.

In momentul in care buzele sale asemeni capsunelor coapte si dulci, am cimtit un fior prin tot corpul, picioarele mi s-au inmuiat si aproape m-am prabusit in bratele sale puternice, acoperite de muschi. Peste cateva secunde, imi pun si eu mainile in jurul trupului sau solid. Am intampinat o mica greutate din cauza gecilor pe care le purtam, dar nu a fost mare lucru.

Am si eu chef sa ii spun ceva, sa nu il las numai pe el sa vorbeasca, dar nu am nici cea mai vaga idee ce sa ii zic. Stau pe ganduri, dar nimic nu imi traverseaza mintea; sunt deschisa la orice idee dar se pare ca toate se indeparteaza de creierul meu. Dar, deodata, intr-un coltisor al mintii mele, isi face loc o idee ce pare pur si simplu geniala; si fara sa mai stau pe ganduri il intreb pe brunet:

- Sasuke, tu, ce vrei sa devii cand termini liceul ? Ce facultate vrei sa faci ? iar in timp ce il intrebam mi-am ridicat ochii spre fata lui, pentru a putea sa privesc acel chip de inger ce naste din sublim si naturalete.

La inceput brunetul cu ochii asemeni taciunelui a facut o mutra destul de confuza; chiar parea uimit de intrebarea pe care i-am adresata-o, fara a se potrivi nici macar un pic cu atmosfera dintre noi. S-a dus in dreptul unui tufis ascuns prin zapada argintie si, spre surprinderea mea, mi-a raspuns ceva total diferit de intrebarea pusa de mine, si anume:

- Sakura, te rog, sa nu mai spui asta nimanui, decat daca viata ta ar fi in primejdie, dar eu ....

Si in acel moment a dat frunzel aproape inexistente ale acelui tufis puzderit de omat si mi-a aratat un loc feeric, plin de magie ce naste din farmece nemaivazute ale naturii, in acelasi timpo continuand si ce avea de zis:

- ... eu chiar t....

- ... eu chiar tin la tine. Stiu ca nu am aratat-o niciodata, dar am inceput sa te simpatizez, apoi, in cateva ore am inceput sa dezvolt un sentiment foarte puternic si profund pentru tine, care se aprofundeaza cu fiecare secunda in care ma aflu langa tine, devine din ce in ce mai patrunzator, pana va deveni infinit ... Sakura, te iubesc; iubesc orice faci si ce nu faci, iubesc felul tau de a fi, iubesc orice zambet al tau, orice stare de suflet pe care o ai, iubesc cum trebuie sa te iau mereu in brate si te fac sa te simti mai bine - iubesc mai ales felul in care ma faci sa te iubesc atat de mult. Si ...

- Sakura, Saku ? Sakura !!! Trezeste-te din visat si zi-mi ce parere ai !

Il aud pe Sasuke cum urla la mine si imi dau seama ca acea declaratie de dragoste a fost doar in imaginatia mea ... Dar atunci ce a zis el de fapt ? Oare seamna macar un pic cu ceea ce se contureaza in imaginatia mea sau e ceva total diferit ?

- Ah, scuze Sasuke; nu eram atenta. Imaginatia imi juca feste si m-am pierdut printre ganduri. Deci, poti sa repeti te rog ce ai zis ? apoi imi arcuiesc buzele intr-unul dintre cele mai dulci si inocente zambete ale mele.

Brunetul chicoteste, apoi imi zice din nou ceea ce vroia sa-mi zica:

- ... eu chiar trebuie sa-ti zic ceva important si am nevoie de consolare din partea ta, si cred ca si de niste sfaturi. Sunt indragostit de TenTen si cred ca si de Hinata; nu sunt sigur de ceea ce simt pentru Hin, dar stiu ca nu pot trai fara niciuna. De TenTen m-am indragostit cu o saptamana dupa ce a inceput clasa a noua, dar nu stiu ce sa fac, ce sa-i spun .... parca nu mai sunt eu atunci cand ma aflu in preajma ei. Cu Hinata se intampla ceva asemanator, dar ea e indragostita de Naruto si nu cred ca ar simti vreodata ceva pentru mine ... cu ea nu am vorbit niciodata de cand am cunoscut-o. Pe care dintre ele ar trebui sa o aleg si cum ar trebui sa procedez ? Te rog, Saku, ajuta-ma pentru ca nu mai suport sa traiesc in felul asta !

Dupa ce termina ce avea de zis, ofteaza si se uita la mine cu durere in privire. Simt cum inima mi se rupe in mii de bucatele, ca si cum privirea lui indurerata ar fi o arma, o sabie sau orice asemanator, cu care imi strapunde inima, lasandu-ma fara cuvinte. Brunetul pare atat de ranit de situatie incat mai are putin si plange, pot citi asta in ochii lui. Fara sa-mi dau seama ca gandesc cu voce tare, spun:

- Ma doare sa te vad asa ...

Sasuke devine dintr-o data uimit, facand ochii mari si deschizand gura pentru a ma intreba ce tocmai am zis. La intrebarea lui am ramas si eu socata, deoarece nu aveam de gand ce sa-i raspund. Parca inima mi se urcase in gat si nu mai puteam sa zic nimic.

Dar, deodata imi amintesc de locul superb din spatele tufisului pe care mi l-a aratat. Fac cativa pasi spre Sasuke, iar cand ajung la cativa centimetrii de el, il iau in brate si ii zic cu o voce plina de ingrojorare si iubire:

- Am vrut sa zic ca imi fac griji pentru tine. Nu vreau ca sa te vad asa, trist, deoarece ma intristezi si pe mine. Suntem cei mai buni prieten, esti cel mai bun prieten al meu - deci, avem o legatura mai puternica intre noi; de ceea daca te doare pe tine, ma doare si pe mine, daca tu esti fericit, atunci sunt si eu. Intelegi ? Asta inseamna ca tin la tine. Acum, ia zi-mi tu mie, de ce m-ai adus la fosta mea gradinita ?

Sasuke imi zambeste dulce, apoi incepe sa rada, facandu-ma confuza. De ce rade ? Il tot intrebam dar el nu imi raspunde, pansa cand ....

Sakura ma tot intreba de ce rad, pana cand o iau de mana si o trag dupa mine spre fosta noastra gradinita. Cand ajungem la intrare, ii spun motivul pentru care radeam si anume: faptul ca nu isi mai aduce aminte de mine, ca am fost impreuna la gradinita si cum nu-si mai aduce aminte nebuniile pe care le faceam impreuna, atunci cand nu imi spunea ca ii placea de mine. Incepe si ea sa rada, in timp ce obrajii ei fini prind o culoare rosiatica, facand-o pe floarea mea de cires dulcica si gingasa, ca atunci cand era mica si se inrosea tot timpul cand ma vedea.

Eu ii propun rozaliei sa intram un pic sa ne incalzim si sa depanam amintiri, uiar ea foarte bucuroasa o ia inaintea mea, amintindu-mi in acelasi timp ca trebuie sa vorbim si de cele doua fete de care sunt indragostit. Eu o urmez, intreband-o pe cine sa alerg dintre Hinata si TenTen, dar Saku imi raspunde la intrebare cu o alta intrebare, inainte spunandu-mi ca nu asta este intrebarea pe care ar trebui sa mi-o pun, ci: " Ce simt pentru TenTen, dar pentru Hinata ? ".

Saku chicoteste, zicand ca am facut o fata foarte amuzanta, apoi isi reia intrebarea:

- Deci, pentru TenTen ce simti, dar pentru Hin ? Pentru care simti dragoste adevarata, de care este ferm convins ca esti indragostit ? nici nu am stat pe ganduri, si am raspuns cu o afirmatie total neasteptata:

- De niciuna.

In acel moment Sakura s-a oprit din mersul pe coridoarele pustii ale gradinitei, s-a intors cu fata spre mine si a inceput sa-mi faca un mic scandal, care s-a sfarsit cu o partida de ras. A inceput sa tipe la mine punand tot felul de intrebari: " Cum e posibil sa ii dau un astfel de raspuns ? " si altele foarte asemanatoare cu aceasta.

Dupa aceea, razalia ma pune sa ii descriu ce simt pentru TenTen, apoi pentru Hin. Iau o gura mare de aer si incep sa ii zic .....

Iau o gura mare de aer si incep sa ii zic ce simt atunci cand o vad pe TenTen; ii spun cum inima imi tresare de fiecare data cand o vad pe bruneta, ca si cum o sageata inflacarata mi-ar strapunge sulfetul, invaluindu-l cu o flacara eterna de iubire nemarginita - apoi, continui sa-i descriu rozaliei cum inima isi mareste viteza si cum numarul batailor ajung la cateva mii pe minut, nemaivrand sa se opreasca.

Imi indrept privirea spre chipul Sakurei, facand un contact vizual indestructibil intre noi, in timp ce luam o pauza, apoi continui sa descriu partea cea mai tragica a sentimentului transmis de vederea lui TenTen: durerea sufleteasca care se intensifica cu fiecare secunda in care sunt in apropierea fetei. Inima ma doare extrem de tare, sufletul meu plange cu lacrimi de sange; varsa persute rosii alcatuite din sange doar pentru TenTen a mea.
Sakura ma intreaba de ce exista si partea cu suferinta, apoi mai adauga:
- Nu poti fi sigur ca ea nu te place ! De ce nu incerci doar sa vorbesti cu ea, sa va cunoasteti mai bine sis a intelegi daca simti aceleasi sentimente si dupa ? apoi face o pauza, ofteaza zgomotos si continua: Dar cu Hinata cum ramane ? Cum te simti in preajma ei ?

- Cu Hinata este altfel. Cand sunt langa ea totul se schimba, parca sunt intr-un la capatul lumii, imposibilul devine posibil, iar eu nu mai sunt EU. Nu stiu cine sunt, nu stiu ce sa fac, nu stiu nimic – raman blocat, pierdut in aroma dulce a momentului ca si cum as astepta ca Hinata sa-mi arate ceva … un drum al vietii, directia bun ape care sa o iau, orice. Cand ma aflu langa ea si vad cum ii stralucesc ochii asemeni lunii, devin un om mai bun si imi doresc sa fiu din ce in ce mai bun, doar pentru a ajunge la ea si a descoperi ceva – un lucru care-mi scapa fara sa-mi dau seama si nu stiu ce e; este inebunitor. Orice coltisor ar mintii mele este invaluit de parfumul dulceag al acelei finite cu chip angelic, invaluita de o aura divina de frumusete. Asta simt cand sunt cu Hin …

- Inteleg. Atunci hai sa recapitulam: TenTen iti ajunge la cea mai sensibila latura a ta, iar Hin te face sa nu te mai recunosti. Si tu vrei sa intelegi care dintre astea doua variante este dragoste adevarata, asa-i ? Dar vrei parerea mea? Niciuna nu inseamna nici macar un fel de dragoste. Dragostea adevărată e ceaa ce căutăm cu toţi ..şi care puţini au ajuns s-o simtă în adâncul ei…s-o preţuiască la valoarea ei. Pentru mine dragostea adevărată înseamnă dăruire totală, îngrijire, preţuire, înţelegere şi mai presus de toate, înseamnă Dumnezeu şi planul Lui cu referire la noi. Dragostea adevărata e fericirea care El o sădeşte în noi…prin intermediul altei persoane ! Când afirm că iubesc cu adevărat o persoană, înseamnă că este persoana pe care o iubesc cel mai mult, o respect şi o preţuiesc ca pe un dar ceresc, şi sunt în stare oricând să mă las pe mine pentru ea. Să oferi ceva de preţ fără să aştepţi nimic în schimb ! Dragostea adevărată e când faci totul pentru acea persoană. Dragostea adevărată este cel mai frumos lucru care ne este lăsat să-l simţim de către Cel care este Dragoste. Pricepi ce vreau sa spun, Sasuke?

Ii zambesc Sakurei si ii spun si eu ce am inteles despre dragostea asta.

Dragostea nu stă în cuvinte, în promisiuni, în poezii. Înseamnă jertfă, din cauză că trebuie să se vadă în viaţa ta, cât de mult iubeşti persoana respectivă. Trebuie să ai fapte palpabile, vizibile de toţi. Dragostea începe din adâncul inimii, afecţiune, sentimente. Dragoostea pentru mine e un proces, nu cred în cea de la prima vedere. Este ceva de nedescris; mirific.

Chiar cred tot ce am spus; desi, nu stiu ce m-a apucat sa zic asta.

Hmm … oare sa-I zic Sakurei si de fata de saptamana trecuta, cea care s-a strecurat in viata mea dintr-o data, distrugand orice balanta, ocupand in acelasi timp unul dintre cele mai importante locuri din viata mea, din sfletul meu, din inima mea; devenind chiar motivul pentru care traiesc. Nu stiu daca sa-I spun, dar nu cred.

Ii zic rozaliei ca ar fi mai bine sa ne intoarcem la hotel, deoarece se face din ce in ce mai frig si s-a intunecat. Aceasta afirma si ne indreptam spre iesire.

Pe drum mai vorbim despre ce am putea sa facem maine, daca nu revine Kakashi pana atunci, si decidem sa mergem la patinuar. Saku imi marturiseste ca nu stie sa patineze, dar mie mi-e cam greu sa o cred. De ce? Pentru ca stiu ca ea a fost una dintre cele mai bune patinatoare la juniori acum cativa ani – dupa gradinita.

Ma intreb de ce am minte, ce idee nebuneasca are oare de nu mi-a spus adevarul ? Cred ca o sa aflu cat de curand.

In scurt timp ajungem la hotel. Prin curte mai era ceva lume, dar nimeni nu se ami uita la noi; cred ca rozaliei ii era mult mai bine acum ca nimeni nu se mai holba la ea, la noi.

Ma intreb la ce se gandeste fata de langa mine, chiar pare pusa pe ganduri, pierduta printre multe vise, amintiri, aspiratii ale sufletului nostalgic.

Dupa ce mergem la receptie sa luam cheia de al camera, Saku imi zice ca se duce pana in camera la TenTen, spunand ca vrea sa ii adreseze o intrebare. Ma uit la ea, rugand-o din priviri sa nu-I spuna nimic din ceea ce i-am marturisit eu. Ea isi arcuieste buzele catifelate si dulci intr-un zambet mai dulce ca mierea si zaharul la un loc, si imi rosteste pe un ton senin, plin de siguranta si incredere ca secretele mele sunt in siguranta la ea, absolut orice i-as spune va fi bine pastrat.

Ii spun ca o astept mai tarziu, apoi placa facandu-mi cu mana.

Fara sa-mi dau seama, in acea fractiune de secunda degetele inghetate ale mainii mele sunt duse pe buzele mele, iar privirea imi este inca atintita asupra Sakurei, care se pierdea odata cu urcarea liftului.

Imi clatin incetisor capul si ma duc si eu spre lift, ducandu-ma in camera. Ajung in dreptul usii si incerc sa o descui, dar spre marea mea uimire era deschis. Intru, cu o anumita teama, si constat ca …

Intru, cu o anumita teama, si constat ca in camera este cineva. Nu pot distinge prea bine lucrurile, deoarece este intuneric, dar cel ce se afla in incapere pare sa fie un barbat. Fac cativa pasi in fata, ducandu-ma spre intrerupator sa aprind lumina. Dup ace camera se lumineaza am marea mirare de a le vedea pe TenTen si Temari stand pe pat, cu bagajele langa ele.
Fetele incep sa rada, Temari spunand ca am o fata de arici. La remarca lui Temari incep si eu sa rad, pana ce TenTen ma indreaba unde este Sakura si de ce nu este cu mine. Eu ii zic ca s-a dus in camera in care cele doua ar fi trebuit sa fie si le intreb ce face le in camera noastra.
- Simplu. zice TenTen, urmata de Temari care ii continua replica brunetei: Noi doua ne mutam aici, cu Saku.

- Si cu mine. O corectez eu pe blonda.

Cele doua fete se uita una la alta, apoi afiseaza amandoua un zambet strengaresc, si TenTen imi propune sa ma mut din camera. Eu le spun ca nu accept, dar cand vreau sa mai zic ceva sunt interrupt de usa, pe care intra grabita Saku.

Rozalia se dezbraca de geaca groasa pe care o purta, o pune in cuier si se indreapta incet spre patul unde stau cele doua prietene ale sale, folosind un ton destul de iritat, nervos si superior pentru a zice:

- Ce credeti voi doua ca faceti ? Voi chiar credeti ca va lasam sa stati aici ? Nici macar nu ne-ati intrebat, nimic. Ce inseamna asta? Plus ca nici nu este loc pentru toate trei si Sasuke ! Nu credeti ca lui ii este de ajuns sa stea cu mine in camera, dar cu trei fete ? A ba nu, uitasem, voi vreti sa-I dati afara. Si und ear trebui sa fie camera lui atunci ? Nu aveti niciun fel de drept sa veniti aici fara ca niciunul din noi sa stie sis a ziceti ca il dati pe Sasuke afara din camera pentru a sta cu mine in camera !!! Poate nici nu mai vreau sa stau cu voi in camera; nici macar nu m-ati intrebat !!! Plecati, ACUM !!!

- Sakura, ce este cu toate scenele astea de prost gust ? De ce te comporti asa ? Si discutasem de la inceputul saptamanii, de cand ne-a zis Kakashi de excurisie cum vom sta in camera – si tu ai zis ca stai cu noi doua si cu Hin, nu ? Ce, acum nu-ti mai amintesti ? Si de cand te intelegi tu atat de bine cu Sasuke ? Il cunosti doar de o saptamana si il urasti din prima zi in care l-ai vazut ? Si cum ramane cu planul tau, huh ? Renunti sau asta doar face parte din proiectul tau diabolic ? Acum nu mai zici ni …

Dar Temari fu intrerupta de TenTen, care ii spuse sa termine si ca exagereaza.

Hmm, ma intreb despre ce plan vorbeste blonda si de ce a ramas Saku asa intepenita, socata, cu gura cascata ? “ Plan diabolic “ – ma ingrijoreaza déjà situatia, devine enervant faptul ca nu stiu nimic despre diabolicitatea Sakurei.

Sakura. Sakura care pare un inger cazut din cer special pentru mine – poate ea sa fie rea, diabolica, mefistofelic, nemiloasa, perfida, malefic, sadica … atat de cruda poate fi aceasta fiinta ce pare inconjurata de o aura a generozitatii, a blandetii nesfarsite, puritatii nemarginite si a seraficciei fara sfarsit ? Nu, nu mi-o pot imagina pe rozalie facand ceva rau, ranind pe cineva. Ea este mult prea firava, blanda, dulce si gingasa pentru a fi o persoana rea.

Fara sa-mi dau seama, cele doua fete nu ma erau in camera, nici bagajele lor; iar Saku statea pe pat, uitandu-se la mine cu lacrimi in ochii ei verzulii, atat de prazulii si patrunzatori ca te facea sa cazi din picioare cand o vedeai atat de trista si indurerata – sunt sigur, regret ceva … Dar ce ? Oare … planul acela ? O fi adevarat ?

Imi iau privirea de la ea, ducandu-ma spre cuier; imi scot si eu geaca si ma duc langa Sakura pe pat. Aceasta incepe sa planca spunand ca ii pare extreme de rau, isi cere mii si mii de scuze pentru ceva ce eu inca nu stiu. IMi mai zice si ca nu a stiut ce sa faca, ca era prima ei zi si nu stia nimic, ca era pirduta in realitate. Rozalia tremura incontrolabil, plangand in hohote, cerandu-mi scuze.

Mai am putin si incep si eu sa plang, dar trebuie sa ma tin tare, macar unul din noi sa fie puternic. Chiar daca in colturile ochilor mi-au aparut mici perlute invizibile de tristete, am reusit sa nu le dau drumul sa alunece pe obrazul meu.

O iau pe Sakura in brate, stangand-o cu putere, ii soptesc pe un ton atat de dulce ca puteam topi gheata din inima oracui nefericit:

- Sakura … te simti bine? Nu mai tremura, te rog, si spune-mi ce s-a intamplat. Linisteste-te si povesteste-mi. Sunt aici ca sa te ascult.

Aceasta isi arunca ochii intra-I mei, facandu-ma sa parsalizez instant; acei ochii, acea privire, acea persoana careia ii apartin …

Dar sirul gandurilor imi este intrerupt de catre Sakura, care sparge orice farama de liniste asurzitoare ce se mai afla intre noi, spunandu-mi despre ce este defapt vorba – motivul care leaga farmecele asupra tristetii noastre, a acestor doua suflete omenesti; al meu si al rozaliei.

Ceea ce aud ma socheaza, dar nu intr-un mod bun, ci chiar unul negative. Ma desprind incet din imbratisarea cu fata de langa mine, spunandu-I pe un ton indurerat, cu lacrimi care imi curgeau pe fata mai ceva ca un rau furios :

- Tu …

- Tu, cu lacrimile frante, cu sufletul pierdut, privirea in pamant. Un singur cuvant. Nu-mi spune nimic, este mai bine asa. As vrea sa te cred, dar azi nu mai cred in tine; nu mai cred in noi.

- Sasuke, te rog, nu ma uri … nu am vrut sa se ajunga la asta, a fost doar una dintre cele mi mari prostii pe care le-am facut vreodata, in toata viata mea. Nu as putea trai de acum incolo, stiind ca nu ma urasti, ca nu vrei sa m mai vezi niciodata si mai rau: ca nu mai vrei sa fim prieteni, ca nu mai suntem cei mai buni prieteni. Sasuke, tu esti intr-un anume fel persoana mea – varianta mea masculina – iar fara tine sunt pierduta, distrusa … nu mai sunt eu. Te iubesc ! Esti intr-un fel fratele meu, cel pe care nu l-am avut niciodata, dar mi l-am dorit din totdeauna; defapt esti mult mai mult decat un frate pentru mine, desi nu gasesc cuvantul potrivit pentru a define ce insemni tu pentru mine, cat de important esti !!! Te rog, te rog, te implooor ….

Eu nu o lass a continue, asa ca ma ridic si o intrerup spunandu-i:

- Sakura ! Gata, termina ! Nu vreau sa mai aud niciun cuvant, m-am saturat de toate cuvintele pe care le scoti pe gura. La fiecare vorba rostita de tine ma simt ca un drogat – sunt drogat de fiecare lucru pe care il spui, fiecare chestie oricat ar fi de mica, de neinsemnata si fara importanta … eu sunt fascinate de acele lucruri, sunt atent la toate detaliile, apoi le analizez pe toate. Nu ma intreba de ce, pentru ca nu stiu ce sa-ti raspund, dar stiu un lucru: tu esti mult mai importanta pentru mine decat orice orice alta persoana existent pe acest pamant, univers. Si vrei sa stii care este partea cea mai poroasta ? Ca tie nu-ti pasa nici macar unu la suta de acest aspect neinsemnat, fara noima; desi pentru mine asta inseamna totul – TU esti TOTUL pentru MINE. Vreau sa te fac sa intelegi asta inca din prima zi in care ne-am vazut, dar tu doar te joci cu mine si asta nu mai pot sa accept. Ma doare prea tare, imi pasa mult prea mult pentru a mai putea suporta.
Inima ma durea, imi ardea in interior cerandu-mi din rasputeri sa nu zic ceea ce i-am spus Sakurei. Desi am spus-o cu atata calm, am zis totul cu o amaraciune de nedescris in suflet. Parc a era sfarsitul lumii, simteam cum totul se termina.

De ce? De ce eu? Simt cum inima imi este sparta in mii de bucatele. Niste parti inecuperabile, taioase si extrem de dureroase. Simt cum viata mea se termina.

Increderea este un edificiu greu de construit, foarte usor de distrus si foarte, foarte greu de reconstruit. Sunt miscat de felul in care increderea descreste, de modul in care Sakura m-a dezamagit si m-a lasat asa, indurerat. Nu cred ca o sa mai pot suporta mult. Simt cum in ochii mei, mai bine zis in colturile ochilor mei, din nou, se strang cateva, mai multe, firicele de lacrimi. Lacrimi care pot sa strapunga si cel mai indestructibil lucru si sa-l sparga, sa-l distruga, sa-l omoare. Ne mai putand sa suport acele lacrimi, imi inchid involuntar ochii, lasand picaturile de durere sa cada lin, taios si ucigator pe fata mea. Simteam cum vine sfarsitul, cum ma sting incetisor si cum mor. Nu mai puteam rezista. Era mult prea dureros pentru mine. Nici nu stiu daca se putea sau nu mai rau, dar pentru mine era destul. Simteam cum nu mai pot gandi limpede, cum prin venele mele trece imbinarea dintre durere, furie si frica, frica de a suferii si mai mult. Creierul meu era deja acaparat de acea imbinare, iar eu, nemaisupartant acea tacere asurzitoare, incep sa zbier. Am urlat cam am putut de tare, apoi am cazut pe parchetul recisor, fara nici macar a respira. De cand am auzit acele cuvinte infernale nu am mai putut nici sa respir.

Inca aveam ochii inchisi. Incepusem sa tremur ingrozitor de tare. Nu tremuram numai de teama, asta se intampla si pentru ca eram nervos. Sunt pur si simplu nervos pe mine. Cred ca am ajuns chiar sa ma urasc pe mine insami. Asta s-a intamplat doar pentru ca nu am putut sa am mai multa grija de Sakura, nu am putut sa ma apropii de ea mai devreme, nu am reusit nimic; se pare ca nu am facut de loc bine, absolut totul este distrus, ruinat.

Sakura mi-a zis ca ma iubeste … ca ma iubeste ? Dar de ce nu a ajuns sa simta acest sentiment inainte de a ma face pe mine sa sufar atat ? De ce ? Ce i-am facut pentru a ma trata in felul acesta, in acest mod atat de hain si crud ?

Dar nu pot nici sa o las sa plece, nu pot trai fara ea langa mine, nu pot rezista !

Cat timp eu am inceput sa disper de durere, Sakura a disparut, s-a evaporat. Deja nu mai puteam sa mai suport cum ochii imi sunt din ce in ce mai plini de lacrimi, lacrimi care vor sa evadeze, sa ma taie, sa ma omoare. Simteam ca si cum o parte din mine s-a dus o data cu ea, vrand sa lase un gol imens in interiorul sufletului meu. Pur si simplu nu lasam acele picaturi de durere sa cada din ochii mei si sa-mi inunde fata. Refuz sa plang din nou !

Ma ridic brusc de pe podeaua rece si ma uit spre lucrurile Sakurei. Nu am de gand sa o las balta; chiar daca m-a ranit mult prea tare, o voi ierta – nu am alta alternativa.

Observ ca si-a luat geaca din cuier, deci poate fi oriunde. Acum imi va fi un pic mai greu sa o gasesc, dar nu o pot lasa noaptea singura, trista, plangand. Cine stie ce poate sa I se intample ?

Fara sa mai stau pe ganduri mult timp, imi iau geaca si plec, neuitand sa incui usa. Cat astept sa vina liftul imi scot telefonul si incerc sa o sun, dar nu raspunde. In lift o mai sunt de cateva ori, dar totul este in zadar.
Cand ajung la receptive vad o usa deschisa. Ma duc spre acel loc si vad o fata cu parul de o culoare unica in toata lumea, sdtand cu o chitara in mana, parand ca incearca sa scrie un cantec. O vad cum isi sterge lacrimile, apoi spune ca vrea sa inceapa cantecul, soptind doar pentru ea ca ar fi vrut ca eu sa fiu aici, ascultand-o si tinand-o in brate.

Ma bucur ca nu stie ca sunt aici, acum o pot vedea cantand, scriind un cantec …. Fara ca ea sa stie. Si dupa ii pot face o surprise, spunandu-I ca am fost aici in tot acest timp. Perfect plan.

Imi dau jos geaca groasa si ma asez jos, langa usa pentru a o asculta pe rozalie si pentru a o putea vedea in acelasi timp. Deodata, aceasta incepe sac ante la chitara, incepand si niste versuri, care apoi le scrie pe o hartie:

- It's so rare to find a friend like you,
Somehow when you're around the sky is always blue,
The way we talk, the things you say, the way you make it all ok,
And how you know all of my jokes, but you laugh anyway.

Doamne, ce versuri frumoase. Cred ca asta este prima strofa a melodiei. Imi place la nebunie, este pur si simplu extrem de … de adevarat ceea ce spune. Oare este vorba despre mine in acele versuri ?

Dar sirul gandurilor imi este interrupt de vocea melodioasa, a domnisoarei cu care vreau sa ma impact, care rasuna frumos in incapere:

- If i could wish for one thing,
I'd take the smile that you bring
Where ever you go in this world, I'll come along.
Together we dream the same dream,
Forever i'm here for you, you're here for me,
Oh ooh oh,
Two voices one song.

Fara sa ma pot bine, incep si eu sa cant niste versuri care imi vin instant in minte, ca un avion ce traverseaza cerul fara sa ai macar timp sa clipesti. Desigur, o sperii pe rozalie atunci cand imi aude voce ape acelasi ritm folosit de ea:

- And enywhere you are you know I'll be around,
And when you call my name I'll listen for the sound.

Apoi, mai cantam o data referenul compus de ea si incepem sa radem, dandu-ne seama ca ne simtim din noi bine unul in preajma celuilalt. Sakura lasa chitara jos, ridicandu-se de pe canapeaua pe care statea si ….

Sakura lasa chitara jos, ridicandu-se de pe canapeaua pe care statea si incepe sa sare pe mine, luandu-ma in brate si incepand in acelasi timp sa-si ceara scuze. O imbratisez si eu, spunandu-I ca nu mai are de ce sa-si ceara scuze, deoarece am inteles ca ii pare rau pentru ceea ce a facut si am iertat-o.

Peste cateva secunde, ochii mei erau rataciti in ochii prazulii ai rozaliei, conturandu-se un contact visual perfect, greu de distrus.

Eram incremenit. Totul in jurul meu disparuse, eram numai eu si ea. Stateam nemiscati si ne uitam unul la altul. Ma privea adanc in ochi, facandu-ma sa-mi pierd mintile. Ochii ei de un verde atat de intens erau plini de blandete si bunatate, ma inebuneau. Mi-am adancit si mai mult privirea in a ei, pentru a putea trece de acel paradis verzuliu, ce semana cu un colt rupt din natura, si a putea vedea in interiorul ei, a sufletului sau. Verdele parca nu se mai termina, cu cat ne adanceam mai mult privirile, cu atat mai apasator si mai intens devenea, era infinit, fara sfarsit. Oricat de mult m-as fi straduit sa trec de infinitul smaraldiu nu as putea, era imposibil; asemeni unui zid indestructibil.

Nimeni nu facea nimic. Doar stateam pierduti fiecare in ochii celuilalt. Parca amandoi asteptam ca celalalt sa faca sau sa zica ceva, dar niciunul dintre noi nu avea curajul sa faca asta. Cred ca am stat asa ceva. Nici nu mai simteam cum trece timpul, parca era oprit in loc pentru a simti momentul. Secundele treceau, minutele la fel, poate ca si orele, dar mie nu-mi pasa, nu ma mai interesa. Ma simt mult prea bine in starea in care ma aflu, atat de fericit, de bucuros, vesel. Este o senzatie unica, ceva ce simt doar cand sunt cu Sakura, cand ma uit la ea si vad bunatatea din ochii ei; numai ea imi poate da o astfel de perceptive, o simtire de nedescris.

Eu inca nu dedeam nici un fel de semn de viata, eram atat de fermecat, de vrajit de ea, de orice lucru mic si insemnat care era legat de ea. Totul in jurul meu, de fapt al nostru, era magic, parca eram intr-un basm, cel mai frumos si magic basm care ar putea exista vreodata.

Noi ne apropiam din ce in ce mai mult unul de altul, niciunul din noi nestiind ce avea sa se intample. Privirile noastre erau inca nedespartite. Din momentul in care ne-am privit nu ne-am mai putut dezlipi unul de celalalt; am ramas inghetati, inghetati de prea multa fericire si blandete. Ochii ei au ceva special, ceva ce ma facea sa mor sa-I vad, sa-I explorez si sa-i iubesc. Inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea, iar eu ma simt din ce in ce mai bine. Golul din inima mea nu mai se afla acolo. Nu mai simte niciun fel de durere, tristete sau suferinta. Totul este perfect, poate cam prea perfect. Oricum ar fi mie imi place extrem de mult, ma face sa ma simt implinit, viu, real, eu cu adevarat.

Pur si simplu nu ma pot oprii din zambit cand ma uit la el. Ma simt apreciat, in siguranta, iubit. Ea ma face sa ma simt mai bine decat se poate. Ma face sa zambesc, sa uit de probleme si tristete, sa vreau sa-mi traiesc cu adevarat viata, sa nu mai fie totul un chin. Totul a incep in sfarsit sa capete contur in momentul in care am cunoscut-o pe Sakura. Viata mea tocmai a inceput cu adevarat.

Intr-o fractiune de secunda totul devine si mai magistral decat este, deoarece eu ma apropii de ea din ce in ce mai mult. Chiar daca o fac cu o viteza mai mica decat a melcului, tot este ireprosabil. Acum ma aflu la doar cativa centimetrii de ea, mai exact de fata sa. Ii pot simti parfumul. Mirosul emanat de ea este divin. Nu exista nici un coltisor al mintii mele care sa nu fie invadat de ea, care sa mai poata gandii logic, care sa nu fie afectat de afectiune.

Brusc, ne desprindem incetisor din imbratisarea calduroasa, apoi ne indreptam spre lift pentru a merge inapoi in camera noastra. Tot s-a schimbat atat de repede; mai aveam putin si ne atingeam buzele, iar acum ne aflam in lift. Cum este poibil ?

In timp ce urca liftul noi nu am zis nimic, apoi, cand am ajuns in dreptul camerei am avut o surpriza. Cele doua prietene ale Sakurei – care s-ar putea sa nu mai fie numite amice mult timp – se aflau in fata usii camerei noastre. Pe fata fiecareia se putea citi regretful ce le invada sufletele, dare u si rozalia avem a atitudine complet diferite: ea se uita indiferenta la cele doua, iar eu le vad cu o dezamagire ce poate umple infinitul, nemarginitul.

Sakura nu le spune nimic, insa imi zice mie ca sa descui usa. Fac ceea ce imi spune Saku, intram in camera, dar nu inched usa. Ma duc la cele doua fete ce stau triste la usa si le spun:

- Ceea ce ati facut a fost o prostie, nu ati gandit inainte de a faptui. Nu stiu ce ati avut in cap in acel moment, dar lucrurile care le-ati zis, mai ales tu Temari ….

Sunt intrerupt de Sakura, care ma anunta ca se duce sa se spele, informandu-ma ca baia va fi ocupata ceva timp. Perfect ! Acum pot vorbi cu cele doua fara a-mi fi frica ca ma va auzi rozalia.

Tusesc infundat, dupa care continui pe un ton putin mai agresiv ca cel folosit mai devreme:

- Toate chestiile pe care le-ati spus au comis un dezastru ! M-am certat cu Sakura din cauza voastra si a ambitiilor voastre stupide; numai din vina voastra ! Bine ca ne-am impacat, pentru ca daca nu mai eram in acest moment prieteni nu v-as fi iertat-o niciodata ! Acum nu stiu ce naiba mai vreti, de ce ati venit aici, dar nu vrea nimeni sa va auda scuzele, parerile de rau si, in special, nici unul din noi nu va va ierta – nici azi, nici maine, nici niciodata … nu se va intampla prea curand oricum !

Ma uit la TenTen cu o urma de tristete. Ea nu parea foarte afectata de ceea ce i-am zis, in schimb se uita la mine folosind o privire foarte provocatoare, pasionala, senzuala.

Cred ca o sa-I zic ca termine; clar – nu mai mai intereseaza TenTen din acest moment – nu am fost niciodata indragostit de ea si nu voi fi … a fost doar o simpla atractie, una prosteasca.

- TenTen, asculta bine ….

Insa, un tipat zgomotos imi atrage atentie, facandu-le sip e cele doua sa se ingrijoreze. Urletul acela, un strigat de ajutor, zbieretul asurzitor … Sakura !!! Racnetul se aude din baie, unde este rozalie ! Fara sa mai stau pe ganduri, ma duc direct la baie, si intru, fara sa ma gandesc ca Sakura ar putea fi goala – dar este mult mai importanta siguranta fetei.

Cand intru ….