Elevul si vagaboanta.

Hey

Mersii ca mai anuntat de next kiss

WOW ce capitol....de ce vrea sa ii omoare Kenji pe toti? Si daca Sakura a zis ca el i-a promis ca nu se intoarce, el de ce s-a intors? care este motivul lui?
Deci te rog eu mult,dar mult de tot sa aduci nextul cat mai repede. da te roogg puppy eyes

In capitolul urmatoar Naruto ii ala care ii zice

Citat :: - Sakura, te iubesc.

Acum dupa ce ai mai dat si cateva detali cu ce se va intampla cred ca o sa mor daca nu aduci nextul....
Eh...Pana cand ne vei aduce continuare spor la tastat si la multe idei. Si hai repede cu nextul happy2

~Sayonara~ a hug

no comment dulceata.mesic mult de anunt si sa sti ca te astept cu next-ul da ? kiss

Akatsuki_lavy

Buna!

Multumesc pentru mesaj si bineinteles ca iar am ajuns tarziu, dar eu sunt mai aiurita! happy2

Capitolul a fost super interesant, mai ales ca am observat o apropiere intre Naruto si Sakura si poate el a fost gelos cand i-a vazut pe Sasuke si pe ea in groapa cu gunoi, singuri,... dap !

Ma bucur ca foarmeaza o alianta cu gasca blondului si Sasuke. Kenji ăsta e nebun cu totul! Trebuie sa pui neaparat nextul cat mai repde, mor de nerabdare! Anunta-ma te rog cand il pui! <3 Spor la scris si la idei! Te pwp! :*

scz ca n-am dat comm doar ca azi a fost ziua mea si-am avut si multe orela scoala. Misto next-ul astept urmatorul capitol.

OMG! Deci esti geniala! Se vede ca ai talent la scris...
Cine o iubeste pe Sakura?! Nu cred ca Sasuke i-ar spune una ca asta...deci Naruto?!
Vreau sa vad ce-i face lui Kenji...?!
Anunta-ma la next!Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!!

Hei.

Mersi de anunt.
Well, well, well... mi-a placut. Capitolul a fost foarte bun, iar ceea ce s-a intamplat a fost pe placul meu. Momentan e ok cu relatia dintre ei, desi, dupa cum se vede Sakura poate are niste sentimente pana la urma, nu e chiar asa de rea.
M-a uimit intelegerea dintre ea si Naruto, au fost impreuna, se urau si acum BAM, sta si cu capul pe umarul lui. Interesant, ce pot sa zic.
Desi mi-ar fi placut sa faca asta cu Sasuke.
Astept cu nerabdare urmatoarele 'evenimente' din fic, care sunt sigura ca imi vor placea. Btw, interesanta ideea sa pui la sfarsit replicile alea, ma simt ca intr-un serial.
Nu uita sa ma anunti.

Bună, draga mea! in love

Ești extrem de genială și scrii foarte, dar foarte bine. Ador „Elevul și vagaboanta”, este unul din ficurile mele preferate. Mi-a plăcut extrem de mult acest capitol, ne-ai dezvăluit mai mult amănunte importante legate de personaje și de trecutul lor. in love

Îmi plac mult atitudinile celor trei, fac o echipă foarte tare. in love

Sper ca next-ul să vină mai repede pentru că ne-ai lăsat într-un suspans groaznic. Abia aștept să văd ce se va întâmpla în capitolul următor, deoarece am impresia ca se apropie punctul culminant al acțiunii. Multumesc ca m-ai anuntat si sper sa ma anunti si in continuare! Kiss.

WTF?!?! Leeexx!!! Ce capitol! Nu ma asteptam l-a asta in nici un caz. Dar ce m-a uimit cel mai tare a fost acea fraza din viitorul capitol ,,Te iubesc''. Ok, am eu mai multe speculatii legat de acea fraza, dar sper sa fie ceva legat de Sas'ke. O sa ma rog pentru asta, deci sper sa mearga. Asa, sper sa aduci cat mai repede nextu-letul si sa fie l-a fel de mare capitolul, daca nu si mai si.

Sa-mi dea careva o palma sa-mi revin! Ba, mai bine sa n-o faca ca poate ii fac cunostinta cu tipa de la urgente sau tipu.... Ma rog... Revenind la acest capitol, pai, pai... Se poate spune ca nu-mi place? NU! E criminal, draguta, criminal! Chiar o inteleg pe Sakura, adica partea cu perna si ideologia despre rasa masculina, dar sa nu intram in detalii. In loc sa te intorc pe fata si pe dos cu aprecierile ce nu-si mai au de mult rostul, bat si-o fieru' cat ii cald si intreb de next. Presupun ca stii ce este, nu? Daca nu, iti spun eu. Sunt cele cate ai tu chef cuvinte pe care tre' sa le aduci aici cat mai repede, da? Te las sa ai timp sa scrii. Sa ma anunti la next, ca totdeauna... Spor la scris! a hug

Te-am

! Ja ne!

Finally!!! Ai venit cu nextul! Deci e clar; asta este capitolul meu preferat (de pana acum) well? awesome right?

Toate replicile alea dintre Sasuke si Sakura, m-au dat pe spate lough

"Esenta de gunoi" sau ceva in genu'... Deci a fost penal! Si acuma rad rolling on the floor

Sau cele dintre Sakura si Naruto, cand i-a spus ca i-a fost dor de el.. ;;)

Deci foarte frumos! in love

De abia astept sa aduci nextul!
Spor la scris! Te-am pupat dulce!

Ana kiss

hei, scuze ca am comentat cam greu dar....mda...scoala...chestii trestii!
Imi place foarte muuuuuuuuuult next!
Scuze de comm...dar nu prea a inspiratiune acum!
Merci ca m-ai anuntat! Sper sa nu te opresti!
Ti kiss

Multumesc ca mai anuntat, imi cer scuze ca nu prea am mai comentat la ficul tau, am fost foarte ocupat;)

super fic imi place la nebunie si scz ca am omentat asa de tarziu da am avut mana rupta.........,oricum m-ai lasat fara cuvinte te rog anunta-ma cand aduci si tu nextul
deci ficul tau este o minune nu glumsec
si kenji:whip:daca ii faci ceva lu saku te sinucid
si saku cumva ai incput sa te indragostesti de papusel?? adica la groapa te purtai dragut cu el.....
si sasuke si tu te indragostesti??? adica nu erai obligat sa o salvezi dar ai facut-o....

Subiect: Re: Elevul si vagaboanta. Dum 08 Sept 2013, 11:05

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.

Subiect: Re: Elevul si vagaboanta. Mar 03 Dec 2013, 15:09

Fanfic redeschis la cererea autoarei. Spor la scris!

Subiect: Re: Elevul si vagaboanta. Mar 03 Dec 2013, 20:02

Când zic ”stradă”,

Niciodată nu mă refer la strada-n sine.

E vorba de suflet

Și gândire.

E vorba de viața noastră.

De despărțire.

De golăneală și pr*stie.

Chapter X
„Complicații. Dezvăluiri.”

Sasuke’s point of view:

Îmi văd ”dușmanul” căzut, dar nu mă simt fericit în niciun fel. O văd cum își înfinge degetele subțiri în părul dens, trăgându-l de nervi, fără să-mi aducă vreo satisfacție anume. Nu mi-e milă, căci știu prea bine că asta ar fi mai mult decât o jignire adusă la adresa ei. M-am așezat pe covorul blondului, punându-mi o mână pe umărul ei, mi-o îndepărtă în secunda doi, lovindu-mă. Tremurul corpului i se intensifica de la o secundă la alta, făcându-mă curios în legătură cu cel care-a adus-o în starea aceasta deplorabilă. Am oftat prelung, zgomotos. Câinele făcu la fel. Și nu știu de ce, pot să bag mâna în foc ca el știe motivul și tot ceea ce se întâmplă fix sub nasul meu fără să am vreo putere să dezleg misterele sau să ajut. Înnebunit de toată tensiunea din cameră, m-am îndepărtat de lângă trupul felinei căzute în luptă, turnându-mi un pahar de tărie. L-am dat pe gât fără să clipesc, strâmbându-mă. Poate c-ar trebui să nu mă amestec, în fond, aproape că am fost omorât de acest Kenji fără să-i fi făcut nimic, dar ceva anume nu mă lasă să plec. Ceva numit ”curiozitatea a ucis pisica”. Ei, atunci prefer să fiu ”câinele”. Mi-am reluat poziția de dinainte, având într-o mână un alt pahar de tărie fără să aibe ca destinație gâtul meu. Am privit-o încă odată. Până acum nu i-am observat latura feminină. E frumoasă, periculoasă, dificilă și agresivă. Lider de gașcă. Mă atrage, sincer, lucru pe care n-o să-l afle vreodată. Am bătut-o ușor pe umăr. Își ridica pe dată smaraldele crude și reci la mine, fixându-mă cu privirea. I-am întins paharul, iar ea îl luă și-l dădu pe gât fără vreun avertisment anume. Ne-am înțeles numai prin ocheadele ce ni le-am oferit. Ca niște prieteni adevărați, ce știu cum se simte celălalt fără să i se spună. Ca niște dușmani adevărați. Și până la urmă, dușmanii se ajută între ei, nu? Și nu pot să cred că fac asta.

- Sakura, te iubesc, zic serios, fiind curios să-i observ reacția.

Reacție pe care-o știam deja. Făcu ochii mari, apoi se strâmbă în direcția mea de parcă i-aș fi oferit cea mai acră lămâie de pe lume. Oricum, cuvintele mele fac parte din planul meu, știu că și blondul și-a dat seama. Eu n-am iubit în viața mea și nici n-am de gând să mă apuc de pe acum.

- Ascultă aici, față palidă, n-am chef să-ți aud cuvintele amoroase, zice furioasă, plecându-și fața în jos. Mă ignora.

Încă îmi amintesc ziua în care-am întâlnit-o. Stăteam liniștit în banca aceea, care, suținuse atunci că e a ei, plictisindu-mă de moarte. Mă gândeam la cât de nașpa e viața și cât de mult îmi lipsește fratele meu. Încă îmi lipsește și aș da orice să aflu cum o mai duce. Oricum, dacă nu exista ea, bănuiesc că aș fi făcut ceva împotriva legii și aș fi ajuns din nou după gratiile ruginii și reci. Nu numai că m-a bruscat, ci, în pofida mea, mă aruncase pe jos fără să se gândească de două ori. Ca să fiu sincer, e a doua fată care nu-mi cade în plasă. Care nu se lasă prădată de farmecele mele bărbătești, ceea ce mă impresionează peste măsură. Datorită acelor lucruri enumerate mai sus, nu pot să o las să se piardă chiar acum. Să fie învinsă de altul, căci eu trebuie să fiu acela fără dar și poate.

- Ești slabă.
- Zicea un păpușel...
- Poate că eu îs ”păpușel”, dar tu ești SLABĂ, i-am zis, apropiindu-mă de urechea ei. Să fii slabă, mai ales în situația ta, e de plâns... sincer.

M-am îndepărtat aproape imediat după ce i-am zis, la timp să-i observ sclipirea din ochii ei de culoarea ierbii. Parcă inviaseră împreună cu posesoarea. Se ridică în picioare brusc, scuturându-și hainele ca și cum în tot acest timp ar fi fost captiva nisipurilor. Naruto nici nu mai era în cameră, îmi lăsase mie misiunea de a o trezi la realitate. Am reușit, lucru ce mă bucură într-o măsură destul de mare, ceea ce nu mă așteptam. Își așeză mâinile pe hanoracul meu, larg, trăgându-mă de materialul gros în direcția ei. OK. Sunt bucuros că am reușit să o calmez și să o readuc la vechea ei personalitate. Periculoasă. Indestructibilă. Rea. Deși, să fiu sincer, nu mă simt așa de pregătit încât să o și încasez.

- Păpușel.
- Hmm? am murmurat, pregătindu-mă pentru ce-i mai rău.
- Ai zis că mă iubești, nu? întrebă, fiind mult prea aproape de mine. Răsuflarea ei caldă, lovindu-mi fața din plin.
- D-Da, m-am bâlbâit. Mă excită fără să vrea.
- OK.

Își lipi buzele moi și mici de-ale mele, strângându-mi chipul în palmele ei mici și fine. Limba umedă servise drept sabie fără tăiș, o sabie ce-mi despărțise buzele și-mi pătrunsese în lăcașul umed ca să mă cheme la joacă. Un joc erotic, surprinzător, de neimaginat. Își lăsă întreaga greutate corporală peste a mea, scoțându-mă din minți. Poate că sună cam egoist din partea mea, dar dacă așa reacționează când e băgată în probleme până-n gât, vreau s-o văd așa mereu, ca să o pot salva, să fac pe eroul și să-mi primesc răsplata. Ne mișcam limbile în același timp, hipnotizați de o plăcere imensă, însă fix în momentul în care credeam că mai am puțin și ajung în chiloții ei, s-a oprit, depărtându-se de mine.

- Ce dracu a fost asta?! am întrebat de cum mi-am recăpătat suflul.
- E ceea ce numești tu ”mulțumire”.

*

1 oră mai târziu...

Amintirile de la groapa de gunoi și sărutul nu încetau din a-mi bântui ființa. Am readus-o la viață, în toată splendoarea ei, dar să mor în momentul ăsta dacă mă așteptam la o astfel de ”mulțumire”. Buzele ălea micuțe și moi mi-au cutremurat toată ființa, mi-a înfiorat toate organele, ce să mai spun de cel de jos? Mi-a oferit o grămadă de fiori pe șirea spinării, și mă bucur că blondul n-a fost prezent să ia parte la întreaga acțiune. Ar fi prins ură pe mine, doar pentru un simplu sărut, prietenia noastră destrămându-se la fel de ușor cum s-a format. I-am atins fosta femeie, ceea ce pentru noi, vagabonzii, înseamnă crimă curată. Nimeni nu se atinge de ce-i al nostru, iar dacă o face, sfârșește rău. Mi-am dus mâna în dreptul inimii, inimă care de o oră pulsează mai mult sânge decât ar trebui. Nu vrea să se oprească. Sângele îmi fierbe în vene, mă simt terminat. M-am ridicat de pe covorul pufos, așezându-mă pe canapeaua incomodă. Mi-aș face un pai, însă n-am prea multă forță în mine. Eu am înviat-o, ea m-a omorât. Încep să dau crezare versurilor acelea banale ”femeia îți dă aripi, femeia te omoară”. Am inspirat de mai multe ori și-am expirat. Ușa mi-a atras atenția. Nu ușa în sine, ci, modul brutal în care-a fost tântită de perete. Era ea. Felina periculoasă ce mi-a intors pe dos toate simțurile bărbătești. M-a analizat atentă, apoi mi-a râs în față, pe chip apărându-i veșnicul rânjet. Enervant. Frumos.

- Ce-i păpușel? Un sărut de-al meu și ești pe jos? întrebă, sigură pe ea.
- Cred că ai nevoie de ochelari, păpușă. Sunt așezat pe canapea, îi zic, luând-o la mișto.
- HA! Măsoară-ți cuvintele, că nu-ți datorez nimic.
- Găurește-mă, atunci. I-am zis, încercând să o provoc. Ea mârâi, ca o felină ce e, dar mă ignoră.

E frumoasă și tot ce am căutat eu la o fată, dar mi-e inaccesibilă. E imposibilă și niciodată n-ar accepta să iasă cu mine, nu numai din cauză c-a fost împreună cu blondul. Știu totul. Cum l-a găurit pentru c-a căutat să-i fure gașca, cel mai de preț lucru al liderului. Familia ei. Gașca ei iubită. Am oftat, fiind obosit. Ea se așeză lângă mine fără să scoată un cuvânt. Își turnă un pahar de tărie, apoi îmi turnă unul și mie. Am ridicat întrebător din sprâncene, pironindu-mă cu ochii ei verzi. Frumusețea e înfiorătoare uneori, iar bărbatul tinde să-și dorească ceea ce nu poate avea. În câteva secunde mi-am imaginat cum ar fi să intru în chiloții ei, să mă satisfacă cu corpul ei atrăgător, ce, mai mereu e acoperit de hanorace largi, colorate în culori vii ori sumbre. Drăguț. Numai cuvântul ăsta reușea să-mi colinde mintea. Drăguț. Prea drăguț.

- Unde-i Naruto? întrebă, întinzându-mi paharul.
- Habar n-am, crede-mă. Oricum, te duci acolo, nu-i așa? am schimbat subiectul, interesându-mă de soarta ei.
- Da, zice apoi rânjește. Trebuie să mă răzbun și o s-o fac. O să mă răzbun, promit.

Am dat pe gât tăria acră, strâmbându-mă din nou. I-am prins mâinile într-ale mele, și i le-am strâns ușor. În momentul ăla m-am simțit stăpân peste toată lumea, de parcă până și ea mi-ar aparține.

- Nu te duce.
- Ți s-a urcat la cap tăria, păpușelule? zice, un gust amar colindându-mi papilele gustative, și-și trage mâinile din strâsoare.

Și dacă cumva, printr-o minune, și ea m-ar plăcea? Dacă n-am fii dușmani, dacă liceul la care mergem să învățăm ca să devenim cineva în viața asta de cacao ar fi normal, și-am avea parte de întâlniri romantice precum orice adolescent normal, cum ar fi atunci? Întrebări stupide îmi colindau mintea zăpăcită, enervându-mă peste măsură. E așa cum spunea ea mai devreme. Un sărut de-al ei și sunt pe jos. Urăsc să mi se de-a peste nas, să pic de fr*ier în fața ei, să aibă dreptate. Și cu toate că mi-e dușmancă, lăsând deoparte tot ce s-a întâmplat între noi, îmi place. Îmi face plăcere să mă avânt în pericolul pe care anturajul ei mi-l promite, și oricât îmi displace să recunosc, ador să fiu în preajma ei, să beneficiez de certurile noastre zilnice. Certuri ce mă fac să simt că trăiesc. Nu normal, ca orice alt elev, ci, altfel.

- Te urăsc de moarte, am anunțat-o, fără s-o privesc.
- Asta să i-o spui lu' bună-ta.
- N-o cunosc, zic, pe o voce stinsă, indiferentă.
- Norocul ei.
- OK.
- Mersi, zice ea, încet, șoptit.

Ca ars, m-am întors în direcția ei, dornic să o observ. Stătea rezemată de canapeaua aparent comodă, cu privirea-i pierdută într-un punct mort. Oricât m-aș strădui, nu pot să aflu ce idei ascunde mintea ei. Și uneori nu-mi pare așa de rea pe cât se prezintă, dar bănuiesc că oricine încearcă să fie puternic ori puternică în viața asta de cacao. Ea nu-i altfel. Rezistă. Face față oricărei confruntări, ținându-se cu încăpățânare pe propriile-i picioare. Mă hipnotizează fără să vreau, căci în momentul de față, fiecare mușchi din corp îmi strigă insistent să o sărut. Vreau să o ating, dar conștiința îmi spune că s-ar putea să încases o bătaie soră cu moartea, și nu mă risc, ceea ce mă face pe mine slab. Ce i-o fi făcut nemernicul ăla de Kenji? Încerc să-mi îndrept atenția către adevărata problemă. Când stătuse pe jos, pierdută, terminată, fiind mai mult decât slabă, m-am simțit aiurea. Nu vreau să o mai văd vreodată așa, iar dacă asta mă transformă într-un criminal fără suflet, fie. O să-mi accept pedeapsa bucuros.

- Știi, începu, mai demult aveam o altă ”familie”. Gen o gașcă mai mică...
- Ascult, i-am zis, fiind ochii și urechi.
- Mă simțeam OK cu ei. Eram fericită.
- Ce s-a întâmplat cu ei? am sărit, curios.
- I-a ucis, Sasuke. I-a ars de vii, rosti, uitând să respire pentru câteva secunde.
- De ce? îmi alunecă pe buze o întrebare stupidă.
- Fiindcă eram fericită cu alții și nu cu el.
- Oh, e egoist.
- Îți spun eu ce e. Un neorocit ce nu-și merită viața!

M-am întors către ea, din nou, și-am privit-o. Lacrimile îi curgeau șiroaie pe obrajii înroșiți. Am cuprins-o în brațele-mi mari și calde, consolând-o pe mica fiară fără să-i ofer mila pe care-o urăște atât de mult.

- Vreau să moară.
- Și eu la fel, crede-mă.
- Totuși, îmi zice serioasă, vreau ca tu să nu te implici.
- De ce?! A încercat să mă omoare!
- Știu, zice, apoi mă îndepărtează. Și dacă nu mă asculți, o să-ți găuresc eu personal capul cu un glonte.
- De ce mă protejezi? Spune-mi! am strigat, nervos.
- Pentru că îmi amintești de EL, spuse, apoi se făcu dispărută.

**

după o jumătate de oră...

Mai nou o nouă enigmă e pe capul meu. ”Pentru că îmi amintești de EL”. Cine să fie acel ”el” misterios? Nu-mi pot scoate asta din minte, plus lacrimile acelea incolore ce-i pătaseră fața palidă. E prima oară când am văzut-o pângând, și sincer, prefer să n-o mai văd așa niciodată. Și-a deschis inima în fața mea, dușmanul ei de moarte, fără ca măcar să i-o cer, ceea ce îmi asigură că are încredere în mine. Mi-a cerut, de asemenea, să nu mă bag... dar cum s-o fac? Cum când am văzut-o plângând?! Nu mi-e cu putință. Mă simt aiurea. Nervos. Iritat. Obosit. Șocat, și lista poate continua. Într-un sfârșit, felina a apărut din nou în livingul blondului împreună cu el. Fătul dispărut sau pierdut.

- Am pierdut ceva? întrebă el, trecându-și o mână prin firele aurite.

”Destule”, am gândit-o, dar n-am putut s-o zic.

- Vrea să se ducă singură după Kenji, singură, am accentuat ultimul cuvânt.
- Nici vorbă, se împotrivi el, încruntându-se.
- Uite, știu că sunteți de partea mea în toată treaba asta, dar prefer să nu vă implic.
- E sinucidere curată! M-auzi?! SINUCIDERE CURATĂ! Dacă vreun moment îți mai judecă cum trebuie bibilica asta, zise el, lovind-o ușor peste cap, nu o să mergi după el singură. Asta și vrea, Sakura! Asta vrea! Nu i te oferi pe tavă, te rog!

Clipi des, apoi vorbi, ca scoasă din transă.

- Asta e problema mea, Naruto. Apreciez că-ți faci griji pentru mine, dar nu trebuie. Știu să-mi port și singură de grijă. Rânji ea, apucând de cheile din mâna câinelui, apoi zbură, practic, până la ușă, închizându-ne pe amândoi înăuntru.

Aproape că spumegam amândoi de furie, neavând nicio șansă să scăpăm din cușca numită ”casă”. M-am trântit pe canapea, turnându-mi încă un pahar de tărie. I-am pus unul și lui, iar el îl apucă mai mult decât bucuros. Până să apară și blondul în încăpere au fost o grămadă de evenimente. Sărutul. Mărturisirea ei. Și totul mă dă peste cap, mă înnebunește în așa fel că nici eu nu mai judec bine, însă nu asta e problema mea. Nu înțeleg de ce sunt așa speriat și de ce mă interesează atât de mult soarta acelei mici nenorocite care ne-a închis în casă. OK. O face pentru binele nostru, dar la binele ei nu se gândește? Prefer să fiu eu ăla găurit, și nu ea.

- De ce mama naibii ți-ai pus ușă de metal? am izbucnit eu.
- Că am mulți dușmani, de-aia, îmi răspunse în scârbă, enervat.
- Câine, dacă o prinde, nu o s-o mai vedem niciodată. Kenji e cel mai deștept tip pe care-l cunosc eu, iar din capcanele lui n-a ieșit nimeni. O s-o ducă departe, unde o să ducă cea mai mizerabilă viață posibilă, și noi... nu o s-o mai vedem vreodată. A intrat singură în gura lupului. Întâlnirea aia e o capcană, și ea știa asta! mă anunță, panicat.
- La dracu'! am zis, repezindu-mă la ușă.

Sakura, ai face bine să fii deșteaptă. Pentru binele tău.

Next steps from elevul si vagaboanta:

- Nu o să mă prinzi niciodată vie!

- Tu chiar ai îndrăznit să mă împuști?!

- Ești o târ*ă masculină. O târ*ă care se ascunde după fusta soră-mii!

- Să nu mai pleci niciodată așa, bine?

- NUUU!

~~~~~~

Și iată că după o pauză lungă, reușesc și eu într-un final să vă aduc next-ul happy2

. Îi mulțumesc celei care mi-a deschis fic-ul și tuturor care l-au citit. Sper să vă fie pe plac acest capitol și să nu fiți supărate/supărați prea rău că am lipsit atât. N-aveam inspirație pentru el, așa că n-am vrut să-l stric. Lectură plăcuta & Kissez ^^ !
ps: necorectat

Subiect: Re: Elevul si vagaboanta. Mar 03 Dec 2013, 20:41

~~Ediiiiiiit!!!~~

EDIT:

Bun, deci, in sfarsit am reusit si eu sa imi fac putin timp si sa citesc capitolul. Stiu ca a durat mult prea mult si ca urasti faza cu edit-ul, mai ales cand eu sunt nesimtita si te fac sa astepti aproape o sapatamna. De acum nu se va mai repeat, chiar daca asta va insemna ca voi ajunge cu comentarii ceva mai tarziu.
Nu ai idee cat de mult m-am putut bucura cand am vazut link-ul ficul redeschis, pe ultima pagina aparand un capitol de lungime acceptabila, cat sa imi satisfaca pofta dementa de a lectura ceva scris de tine. Nu mai citisem de o groaza de timp un capitol de-al tau si chiar mi-era dor. Mi-a plait deosebit de mult dialogul; pe langa faptul ca a fost luuuuuuung si genial, unele din replici m-au surprins placut. Sarutul dintre aia doi a fost demential, perfect, superb, mirific, extraordinary si tot ceea ce mai constituie un sinonim pentru aceste adjective. Chiar daca nu a fost chiar asa mare lucru si cred ca tind sa cam exagerez. Acum sunt extrem de curioasa ce-o sa se intample in continuare, ce va face Sakura, ce va face Sasuke, cum o sa decurga totul.
Te rog sa ma scuzi pentru comentariul alal de scurt, dar maine am o teza la mate, materie la care abia pot obtine un 6-7 intr-un afurisit de test, deci am de lucru. Poate data viitoare voi concepe ceva mai lung. Spor la scris si cat mai multe tone de inspiratie!

Subiect: Re: Elevul si vagaboanta. Mar 03 Dec 2013, 21:53

Bunaaa! Tre sa fi mandra caci n-am mai comentat pe forum de luni bune , nu asa :)))).Deci , trebuia sa-mi vezi fata cand am vazut cand am primit mesaj what?lol!

. Nici pe alea nu le-am mai primit houaleu :))). Si mai ales cand am vazut ca l-ai redeschis imi venea sa tip what?lol!

. Iubesc ficul asta , mi se pare genial de-a dreptul. Deci nu comentez nimic altceva de next caci n-am ce spune : Superb <3. Iti spun doar sa nu ma lasi mult sa astept caci sunt curioasa a naibii la ce planuri mai am ai in creierasul tau :3. Spor la scris si sa ma anunti si pe mine , ti ror euu in love

.
Pupici! :*

Subiect: Re: Elevul si vagaboanta. Mier 04 Dec 2013, 09:46

Buna!
Nu stiu cum ai reusit sa postezi doua capitole intr-o zi! Acesta a fost genial, m-ai lasat fara cuvinte! Sarutul a fost cel mai frumos moment, chiar daca Sakura spune ca l-a sarutat pentru a-i multumi lui Sasuke! Ei doi formeaza un cuplu asa dragut!<3 Am observat ca si Naruto tine foarte mult la ea, mai ales ca s-a speriat cand a plecat sa se razbune pe Kenji. Incep sa-l urasc pe tipul asta mai mult decat as fi putut crede; e un nenorocit! Oricum, multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Kissez! :*

Subiect: Re: Elevul si vagaboanta. Joi 05 Dec 2013, 18:46

Misto next-ul astept urmatorul capitol.Vreau sa vad ce face "ala". Ja ne!

Subiect: Re: Elevul si vagaboanta. Joi 05 Dec 2013, 19:04

Iiiiiii! Cat de frumos! Nu te oprești din a mă uimii. Scrii atat de frumos și de expresiv. Și nu numai scrisu. Idea în sine. Dialogul și descrierea sunt perfect proportionate. Cât despre întamplări? Wow. Este tot ce pot să zic. Wow. Sărutul? Incuiatul băieților in casă? Totul perfect. A, apropo, mulțumesc pentru anunț. Scrii foarte frumos și sper să nu mai încizi acest fic. Este printre cele mai bune ficui ale tale (părerea mea). Anyhow, eu una aștept cu nerăbdare next-ul. Te pup și spor la scris. dap !

*hugs and kisses* kiss

Subiect: Re: Elevul si vagaboanta. Joi 05 Dec 2013, 20:03

Anneyong draga mea Lexxu! hi!

Deci...daca mai inchizi ficul asta, te bat!!! biciuitor

E prea genial...si uimitor in ultima parte... o_O
Adica...chiar nu ma asteptam la tooata faza...Dar cine sa o faca? huh?

Deci chiar vreau next-ul!! Si sa ma anunti si pe mine!!! puppy eyes

Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Subiect: Re: Elevul si vagaboanta. Joi 05 Dec 2013, 20:29

Deci ma crezi sincer, dar poate am lipsit de la multe ficuri dar de la al tau nici o data. Deci cate ai scris. Ma bucur, adica ai un fic grozav. Te-ai gandit sa faci din el o carte? Adica pe bune, scri extraordinar. As vrea sa fiu ca tine, sa pot scrie astfel si sa fiu apreciata astfel. Sincer acest capitol mi-a pus capac. De acum "Elevul si vagaboanta" e fan ficul meu favorit. E number one. Iar acum tu esti scriitoarea mea favorita. Chiar te admir. As vrea sa fiu la fel ca tine, poate cand o sa devin mai buna la scris, poate daca vrei as vrea o colaborare, desigur nu te oblig, este alegerea ta. Ma deranjeaza ca nu mai anuntat. Te rog sa ma anunti de acum. Multumesc de tiompul acordat.

Acum sa discutam despre fic: Deci imi place nespus cum descrii sentimentele personajelo, certuletele dintre cei doi ma bucura. Sarutul dintre cei doi a fost dragut.

Bay!

Subiect: Re: Elevul si vagaboanta. Joi 05 Dec 2013, 22:16

~~Edit mâine.~~
Buna, Lexx`! Asa cum am promis, am revenit cu edit-ul:

Esti atattt de geniala! what?lol!

Este un fic superb, imi cer scuze ca l-am descoperit abia acum, dar niciodata nu e prea tarziu. Imi place la nebunie totul! De la idee pana la ultimul cuvant ai fiecarui fragment mi-am incantat imaginatia si privirea cu randurile extraordinare pe care le-ai scris. kiss

Astept cu nerabdare next-ul pentru ca sunt foarte curioasa in ceea ce priveste continuarea. Te-as ruga sa ma anunti si pe mine de acum incolo. Iti urez multa inspiratie si cat mai mult timp liber! kiss

*Hugs!*

Subiect: Re: Elevul si vagaboanta. Sam 07 Dec 2013, 21:42

Buna! Uite ca apar si eu pe la ficul tau. happy

Imi place foarte tare, este genial! Mnoo, deci iti ador felul de a scrie. Felul in care ai conturat personajele, peripetiile prin care trec si tot acest fic sunt intradevar GENIALE! Ca sa fiu sincera nu titlul ma facut sa-ti citesc ficul ci am vazut ca este scris de tine. Stiu ca anul trecut, ai participat la Concursul de vara 2012 si ti-am citit atunci compunerea si mi-a placut tare mult. Avand in vedere ca "te cunosc" inca de atunci, am zis ca trebuie sa citesc ficul acesta. Naruto este destul de dragut, chiar daca e un "caine". Sasuke, hmm, imi place de el, este destul de tare, insa ma dezamagit ca si-a luat-o peste bot de 2 ori. Sakura...ooo, mama, Sakura!!! Deci o ador! Imi place atitudine, imi place cum se imbraca, imi place ABSOLUT TOT la ea!! Ador, ba nu iubesc felul in care ai conturat-o!!!! in love

Esti un GENIUS pentru felul tau de a scrie, ai un adevarat talent. Spre sa aduci repede nextul si te rog sa ma anunti si pe mine de el. Te kiss

si multa inspiratie la next. dap !