Norii negri se adună,
Cu gânduri negre împreună

Se țin de mână
Visezi să-ți spun „noapte bună?”

Hai mai bine să fumam un pai
S-avem o stare bună da nebună.


Chapter VI
„Sakura 2 - Sasuke 1”

Sasuke’s point of view:

„Te-ai răzbunat vreodată? Ai simțit cum gustul dulceag al răzbunării pune stăpânire pe corpul tău de muritor?
Ți-ai văzut vreodată vreun seamăn antipatic și te-ai bucurat pentru durerea lui sau ei?
Înseamnă că atunci ești om. Ești om așa cum sunt și eu. Așa cum o să fiu când scorul se va întoarce în favoarea mea...”

             - Păpușel, ce cauți aici? mă întrebă pe tonul ei specific.

             Și din nou, am rânjit.

             - Ce caut? Cum ce caut, dragă? Mai nou nu am voie să-mi vizitez iubita? am întrebat șarmant în timp ce o priveam printre genele dese, fixându-o cu ochii mei negricioși și adânci.

             Aproape că-i căzu fața pe jos când mă auzise și ei și alor ei, însă după un minut în care probabil că a digerat tot, râsul ei inundă întreaga sală captând atenția mea si a ălora.

             Stătea nemișcată, analizându-mă cu privirea ei de felină feroce. Instinctiv mi-am trecut o mână peste pieptul bine lucrat mișcându-mă spre ea. Era îmbrăcată într-un hanorac și blugi scurți ce-i punea în evidență picioarele lungi, lucioase. În lumina becurilor mișcătoare părea într-adevar un lider, o conducătoare ce reușea cu ușurință să-i ghideze pe ceilalti oriunde. Probabil am subestimat-o mult. M-am aruncat fără să mă gândesc în ghearele ei ascuțite fără să mă gândesc de doua ori și nu regretam nimic. N-o regretam, deoarece tot efortul meu merita. Când mă gândeam la fața ei mirată...

             Am rânjit din nou, continuând să merg în direcția ei. Vroiam s-o ating fie și pentru o secundă, însă cu fiecare pas drumul mi se părea interminabil iar persoanele din jurul meu tot mai multe. Oricum nici eu nu mă lăsam mai prejos. Îmi alesesem o ținută de băiat de cartier și adoptasem o atitudine ce nu mă caracteriza deloc. Elevul din mine se ascunsese în spatele noului Sasuke și îmi plăcea. Mă simțeam puternic. Aveam impresia că puteam domina orice persoană existentă doar privind-o, doar atingând-o. Eram mândru. Eram în sfârșit bărbatul pe care dorea cu atâta ardoare să-l întâlnească fratele meu mai mare, Itachi.

             În mintea mea alergau cuvintele blondului. Mă avertizase în privința ei dinainte să fac ceva necugetat, înainte s-o pățesc și să regret. Am privit ceasul de pe mâna mea o secundă. O secundă care fusese îndeajuns încât să-mi dau seama că timpul se scursese. Simțeam adrenalina cum îmi pulsa în vene, îmi auzeam inima bătând cu o rapiditate de neimaginat și, inevitabilul sosi. Înainte să mă las prada fumului ce trona în imensa încăpere, am auzit și am simțit un singur lucru. Un glonte ce mi-a străpuns pieptul.

*

             Mă simțeam tras de două brate din infernul ăla invadat de drăcușori împielițați. Mi-am întredeschis ochii, privindu-mi salvatorul. Planul mersese strună. Probabil că Haruno aștepta cu nerăbdare să dispară fumul ca să-mi vadă cadavrul, dar țeapă. Sunt mai viu ca niciodată. M-am ridicat de pe ciment privind intrarea clubului și-am rânjit ștrengărește. „Haruno, Haruno, încă nu ști tu ce-mi poate mie pielea.” mi-am spus în intimitatea gândurilor mele, sărind mai apoi în mașina prietenului meu ce acum zâmbea mulțumit.

             - Bravo, câine! Tocmai ai crescut în ochii mei, mi-a zis accelerând.

             Am dat din cap ca și cum l-aș fi aprobat, apoi mi-am dat jos hanoracul închis la culoare în grabă, ca să descopăr că în vesta anti-glonț se afla un obiect micuț și tare fix în dreptul inimii. Am tresărit ușor gândindu-mă că fără ajutorul blondului puteam fi mort, apoi am aruncat articolul vestimentar pe bancheta din spate și mi-am îmbrăcat hanoracul.

             - Tipa asta-i nebună!
             - Te-am avertizat, nu ști cine e Haruno. M-a anunțat serios.
             - Și... trebuie să aflu neapărat? l-am întrebat, simțind cum îmi revine tupeul.

             Mi-a rânjit.

             Știam că Naruto nu poate să trăiască cu gândul că o tipă i-a dat peste nas în cel mai urât mod. Îmi mărturisise ca încercase de mai multe ori să se răzbune, dar eșuase lamentabil. Ceea ce făcusem eu în noaptea asta nu era mare lucru, dar suficient încât să fie 2-1 și nu 2-0. Eram conștient de faptul că azi era întrunirea lor ca să propună un lider mascul, un prieten pentru ea, iar eu i-am pornit mai mult pe treaba asta. Cu alte cuvinte i-am dat mai multe bătăi de cap și, mi-am asumat riscul să-i trag clapa și să apar viu în fața ei în următoarea dimineață. Da. Ăsta eram eu. Un elev tocilar proaspăt scos din școala de corecție pe care dacă-l călcai pe coadă devenea opusul binelui. Într-un fel...preferam să rămân așa.

             - Câine, ești atent? făcu Naruto, atrăgându-mi atenția.
             - Ih.
             - Trebuie să-ți fac un tatuaj, azi.

             Instinctiv privirea mi se preschimbă într-una de mâță speriată, deoarece uram acele, însă nu avusesem ocazia să mă împotrivesc deloc pentru că fusesem târât până în locuința lui cu forța. Am încercat să-i spun că nu vreau sau să-l întreb măcar ce semnifică treaba asta, dar tot nu am putut, așa că m-am lăsat în voia sorții cum ar veni. În fond, ce rău putea să facă un tatuaj?

             La insistențele lui am fumat un pai înainte de chin, apoi m-am întins într-o parte de-a lungul canapelei din sufragerie. Vroia să-mi facă un semn tribal pe gât de parcă eu aș fi nuștiu ce pușcăriaș ieșit în pensie. Am oftat prelung. Viața mea luase niște întorsături groaznice. Și astazi îmi aminteam vorbele fratelui meu mai mare cum că o să-mi găsesc un dușman. Atunci îi zâmbeam și aprobam, dar tot nu credeam că o să vină și ziua asta și... pentru numele lui, e o fată! nu un băiat. Asta mă uimeste cel mai mult.

             Când am simțit cum acele îmi intră-n piele am avut tendința să mă misc, dar blondul mă amenințase că-mi crapă ouale în două dacă o fac ceea ce m-a convins să stau cuminte și să încerc să nu bag în seamă durerea. I-am mai cerut un pai. L-am aprins cu ușurință inspirând fumul cenușiu și expirândul pentru a se pierde în aer. Câteodată îl suflam în fața albicioasă a lui Naruto, dar mă amenința și din nou, îi dădea ascultare. Știam de ce era în stare așa că preferam să nu-l provoc prea tare.

**

             Când razele solare se asezaseră pe chipu-mi, mă trezisem înjurând de toți sfinți că mi-am pierdut dulcele somn. Mă durea gâtul, burta și puțin pieptul, dar neștiind cauza acestor dureri nu aveam ce face, că eu unul la doctor nu mergeam. Probabil că canapeaua aia e de vină... M-am ridicat leneș de pe canapea și-am urmarit mirosul de cafea până în bucătarie. Mă miram că blondul s-a trezit așa devreme din cauză că era un leneș notoriu.

             - Ce mi-ai tatuat pe gât, bă? am întrebat, ocupând un loc.
             - E un semn cum că faci parte din banda mea, probleme, câine? făcu către mine.

             Privirea de un albastru intens îmi urmărea mișcările îndeaproape în timp ce corpul bine făcut și dezgolit atrăgea atenția. M-am uitat la el destul de uimit și fac pariu că cine îmi fotografia fața câștiga și un premiu pentru asta.

             - De ce mă vrei în banda ta?
             - Pentru că deaia. Ești prietenul meu cel mai bun 1, i-ai făcut figura lu' Haruno 2, te muți la mine 3.

             Aproape că am scuipat tot conținutul de cafea ce îl adăposteam în gură când auzisem afirmația lui. Mai precis ultima parte. Cum puteam eu să mă mut la el când trebuia să mai dau pe acasă? Aveam o mama ce însemnă ceva pentru mine. Chiar dacă nu mult... tot era ceva. Dacă aș pleca pur și simplu s-ar îngrijora ca dracu și ar putea pații ceva.

             - Trebuie să te muți la mine, câine. Adică, gândește-te un pic logic. I-ai făcut figura lu' Haruno și tu crezi că poți să mai rămâi acasă la tine? Da ești tâmpit?
             - Hai dă-o dracului, Naruto! am pufnit. Nu poate fi atât de "bazată"... sau poate? am întrebat pe un ton inocent.
- Ți-am zis ieri, nu ști nimic despre Haruno. Deci?

             După ce mi-am savurat cafeaua am plecat de la Naruto destul de grăbit. Mi-a promis niște explicații și muream să le aud! Nu-mi spusese totul și, deja intrasem în joc deci nu mai puteam face nimic. I-am acceptat propunerea de a mă muta la el și de a face parte din gașca lui. Nu-mi era de ajuns. Vroiam să-i dau peste nas tipei ăleia toată ziua și toată noaptea neîncetat. S-o văd cum suferă, cum se enervează până explodează, dar nu eram sigur că puteam să fac asta deși îmi doream. Devenisem dependent de adrenalină chiar dacă o simțisem un scurt timp, de pericol, îl vroiam și pe el de asemenea așa cum mă vroia și el pe mine.

             Tot ce speram era ca mama să nu fie acasă, să nu fie martoră la plecarea mea. Mă simțeam un fugar acum.

             De cum mi-am zărit grădina am oprit autovehicolul furișându-mă pe propria mea proprietate! Acum eram și hoț? am pufnit. Nu mi-a fost greu să urc în camera mea și nici să-mi golesc toate sertarele în geamantane. Nu mi-a fost greu nici să-mi părăsesc propria încăpere, teritoriul meu cum ar veni, locul de care prinsesem drag. Greul abea de acum urma. Mama nu era acasă decât servitoarele, dar de ele nu mă durea nici în cur. I-am scris un bilet de adio ființei ce mi-a dat viață ca să nu fiu așa nesimțit poate...sau poate i l-am scris pentru că o iubeam.

„Nu mă uita
Că nici eu n-am să te uit.
Nu mă ierta
Că-i un nou început.

Pentru mine...tu ai fost și ești
Cea mai importantă,
Cea mai de preț,
Cea mai bună.

Dar, mamă, ști și tu că odată și-odată toate se adună.
Și-acum tre' să-ți noapte bună.
Tre să plec.

Iartă-mă daca vrei, dacă nu, nu o fă.
Tot ce-mi iau acum e un banal rămas bun
Și-ți las o floare-n dar împreună c-o promisiune
Ca atunci când se ofileste,
O să vin să-ți vindec toate rănile, pe bune!
Sau poate că nu. ”

             Nu era tocmai genial, dar mergea. M-am semnat în colțul hârtiei cu un "S" apoi am plecat fără să mai privesc înapoi. Nu merita s-o fac. Am decis deja să le iau pe toate de la început. Sasuke pe care-l știa ea, a murit. Acum eram Sasuke pe care și-l dorea fratele meu și pe care, ea, îl detesta atât de mult.

***

             Toată noaptea m-am gândit la ființa ce mi-a dat viață și la starea în care se află. Să-ți plece copilul de acasă fără să-și ia rămas bun cum trebuie e pură nesimțire, dar n-aveam ce să fac. Ce e hotărât e hotărât. De acum înainte fac parte din gașca blondului, sunt un câine veritabil și, un dușman de-a lui Haruno. Tipa ce mi-a dat peste bot de două ori. Am strâmbat din nas apropiindu-mă de fereastră. Era ora 10:00 fix și nu aveam chef de școală, dar trebuia să merg, vroiam într-un fel să văd fața mirată a felinei feroce. După una rea vin două bune, nu?

             Am povestit câte ceva și cu blondul aseară, însă eram prea absent pentru a-l lua în seamă. Prinzându-se de starea mea mă lăsase în pace. În legătură cu tatuajul, simțeam o durere suportabilă de fiecare dată când puneam mâna sau mă atingea ceva sau altcineva. Era aiurea, dar neapărat. Numai așa puteam fi numit un câine din grupul lui Naruto. Nasol, nu?

             Mi-am schimbat radical atât garderoba cât și comportamentul. Cum ziceam, Sasuke cel vechi a murit în seara precedentă, odată cu plecarea mea din casa parintească. Mi-am deschis aripile și-am zburat cât am vazut cu ochii fără să-mi pese. Mai precis în casa blondului. Mama fusese singura persoană ce-mi reținuse personalitatea, comportamentul și celelalte în frâu. Acum că nu mai era așa aproape de mine, mă transformasem în fratele meu. Cel puțin așa mi-ar fi spus ea dacă i-aș fi stat acum în față. Și el făcuse la fel. Într-o zi dispăruse dintr-o dată. Nu i-am dat de urmă decât când a intrat la pârnaie. M-am cutremurat.

             Am coborat din autovehicolul prietenului meu blondin mai exact după ce l-am parcat în curtea liceului. Tot trupul mi se cutremură de emoție și nerbdare, dar nu trădam asta. Adoptasem o atitudine rece ce putea îngheța pe oricine numai privindu-l. Nimeni nu mă recunoștea, aproape nici Naruto, dar era bine.

             - Păpușel?!

             Am fost trezit din visare de o voce familiară. Mi-am ridicat privirea negricioasă asupra persoanei în cauză. Corpul aparent fragil îi era acoperit de un hanorac lung și larg de culoare gri și, bănuiam eu, purta din nou pantaloni scurți. Ochii de un verde dens mă analizau cu o oarecare uimire, însă încercam să-mi abțin râsul și să fac pe ironicul.

             - Eu în persoană.

             Rânji cu subânțeles, mișcându-și picioarele în direcția mea. Părul de un roz-bombon rar se lăsa purtat în aer la îndemnul vântului neastâmpărat, obligându-mă pe mine să-i urmăresc mișcările. Totuși, nu m-am lăsat hipnotizat de nimic, ci, am încercat din răsputeri să rămân pe poziție. I-am arătat un semn cu mâna, ce însemnă 2-1, ceea ce a enervat-o rău de tot. Când ajunsese în dreptul meu se ridică pe vârfuri și-mi șopti la ureche.

             - Păpușel, ține-te de ouă.

             Își ridică piciorul rapid cu intenția de a mă lovi, însă fusesem atent la mișcare și i-l prinsesem cu o mână strângându-l. Scânci.

             - Hmmm...ăsta e cumva un 2-2? am întrebat victorios, lăsându-mi privirea negricioasă asupra demonului cu chip de înger.


____________________
Si uita-ma cu next-ul. Uhm... Sasuke se mobilizeaza si intoarce situatia Oare cum o sa reactioneze Sakura? Ce o sa se intample? O sa aflati in capitolul urmator! Kissez.

Primaaa. Dau edit mai tariu.

EDIT:
M-am intors!!! Dupa cum am promis, am revenit cu un comentariu.
Deeeeeci, caputolul a fost pur si simplu magnific!! Doamne, de ce s-a terminat? Am citit cat am putut de incet, incercand sa amand pe cat de mult posibil momentul in care ajungeam la final. Dar, tot s-a intamplat.
Mi-a placut de Sasuke!!! Asa da, sa ia atitudine si sa-i dea rozaliei peste bot. Mi s-a parut foarte ingenioasa faza cu vesta anti-glont. Cand am citit partea aia cu simtitul glontului in dreptul inimii am zis ca nu vad bine, apoi am respirat usurata afland ca Sasuke doar a castigat un punculet, lasand-o pe Sakura sa se scalde in ciuda si uimire.
Nu-mi place ca Naruto si-a obligat prietenul sa-si faca tatuaj. Chiar ma enerveaza pentru faza asta! Vrea el sa-i distruga pielea superba a cainelui binefacut Aaa, asta-mi aminteste ... Cat de modest mai e si Sasuke :))) Auzi la el, "corpul meu binefacut". Si atunci cand a scris biletul ala pentru mama lui a fost superr simpatico Totusi, ma bucur enorm ca nu a plecat ca cel mai mare mitocan, fara sa-i spune absolut nimic. Ar fi fost cam naspa.
Mi-a placut tare mult cum s-a descries Sasuke, "Un elev tocilar proaspăt scos din școala de corecție pe care dacă-l călcai pe coadă devenea opusul binelui.". Nu stiu de ce, dar pur si simplu sunt indragostita de fraza asta. Suna mult prea bestial
Voiam sa-ti mai zic si ca te-ai cam repetat de vreo 3 ori spunand "canapea". Si, tot la canapeaua aia, era si o cacofonie, "că canapeaua".
Cam atat cred ca am avut de zis. Ma rog, initial aveam mai multe idei in cap, dar le-am pierdut pe parcurs ce scriam, fir-ar sa fie!
Sper ca nu te vei supara ca iti las un cometariu atat de scurt de data asta, dar voi incerca sa ma revansez data viitoare.
Aaa, mi-am mai amintit ceva. Cand o sa inceapa si astia doi sa simta ceva unul pentru celalalt? Sunt mult prea cuioasa cum vor incepe sa se apropie unul de celalalt. Poate Sasuke va fi ales de gasca Sakurei ca sef si atunci se va intampla ceva interesant intre ei ... Presupun si eu.
AStept cu o extrema nerabdare capitolul urmator, care sper sa vina cel putin la fel de rapid ca asta, si nu uita sa ma anunti
Pupici duuuulci de la Alle pentru tine

WOW..minunat. ... Imi pare nespus de bine ca ai adus next si se pare ca papuselul nu mai este cum era. A prin tupeu.. Abia astept sa pui next si te rog sa ma anunti se pe mine. Imi place mult cum descrii.
Ta saluta Angelyy!!! Pupici!!!

La fel ca restul capitolelor, no comment! Imi place mult ficul tau, stiu ca am mai spus-o dar asta este adevarul! Il ador! Mi s-a facut mila de mama lui Sasuke, dar asta e. Se pare ca i-a facut-o Sasuke lui Sakura, ceea ce imi convine! Inca o data, ador modul tau de a descrie si deabia astept sa pui capitolul urmator. Multumesc ca m-ai anuntat de postarea acestui capitol, si te rog neaparat sa ma anunti si la urmatorul. Succes in continuare! Te pup PaPa

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
Ce rau a devenit Sasuke !
Cred ca se infiripa ceva...
Devine foarte interesant !
Astept cu nerabdare
Spor la scris !
Anunta-ma cand pui nextul, plz !
Te dulce !

awwww! ce tare e capitolul! Deci mă omori cu zile, pe bune! Îmi place faptul că Sasuke nu mai stă ca un nătâng şi aşteaptă să îl bată Sakura. E mult mai ok aşa. Pot să spun că eu deja ţin cu Sasuke, nu-mi pasă de Sakura, e o ******!'==
Oricum, sper că vei veni cât mai curand cu noul capitol, chiar sunt extrem de curioasă! Te pup!

Doamne, Doamne, Doamnee! Ce capitol superb! Îmi place noua atitudine a lui Sasuke! În sfârșit prinde și el tupeu! Interesant faptul că Naruto l-a obligat să se tatueze ca simbol al găștii sale, însă mi-e milă de mama lui Sasuke. Adică întâi Itachi și acum și Sasuke? Mi se pare foarte original faptul că brunetul vrea ca fratele lui să fie mândru de el, în majoritatea ficuri ori îl urăște, ori îi este indiferent. Am adorat cum ai încheiat capitolul, ești un geniu! Nici n-ai idee ce tare m-am bucurat când am văzut mp-ul de la tine în inbox. Sper să aduci la fel de repede nextul si sa nu uiti sa ma anunți în continuare! Spor la tastat!

Kate la tastatura! Cum comm-ul meu aintarziat un car de ani, am sa-l omor pe desteptul care a inventat "Scoala Altfel" in chinuri groaznice, e timpul sa-mi asez parerea pe tava. In primul rand, capitolul e complet si total genial. Papusa, chiar m-ai cucerit cu imaginatia ta! imaginatia mea ar trebui sa faca la fel, dar somnul e cea mai puternuca arma cunoscuta de om, somnul e drig curat, iar eu sunt o mare drogata, cea mai mare din acest punct de vedere. Adica, pe bune acum, daca somnul ar fi un drog, eu nu doar ca as fi dependenta, dar as fi zilnic in coma de la asta. Revenind ceea ce conteaza, adica capitolul asta bestial, BRAVO!!! O mica parte din mine crezuse ca s-a terminat cu Sasuke, dar partea aia mare stia ca-i va face figura rozaliei, si am avut mare dreptate. Mii de intrebari imi macina mintea, abia astept continuarea, reactia mamei lui Sasuke, ce se va intampla in continuare si absolut TOT!!! Si in al doilea rand, te rog sa ma anunti cand postezi nextul ala.
Spor la scris! Ja ne!

wowowow.mesc de anunt si sper sa faci asta in continuare.ti pup.Akatsuki_lavy

Este foarte frumos. Dar ce o sa se intample, nu o sa inainteze scorul foarte mult? Cine o sa castige? Daca ar lupta corp la corp cine ar castiga?:-/: Dar mai ales, Sakura se va schimba, adica va fii mai sadica sau mai putin sadica din cauza lui Sasuke? Bine... am inceput sa pun intrebari fara rost. Oricum capitolul a fost minunat si sper sa aduci next cat de repede poti!
Ja ne!

Cand vi cu nextul??? Murim aici..eu cel putin nu mai pot astepta nici o ora...GRABESTE-TE!
SPOR LA SCRIS SI IDEI! Sa ma anunti cand il pui.
Te saluta Angelyy!!!! PooP!!!

Ai uitat de noi sau asa mi se pare mie? Cand pui next? Te rog grabesteteeeeeee!!
Angelyy nu te mai saluta ca s-a suparat...

Stii, e foarte interesant faptul ca am citit capitolul de cand l.ai postat, dar abea acum observ ca nu am comentat. Sper ca nu te superi, nu? Despre capitol ce pot spune? Este GE-NI-AL! TU esti GE-NI-A-LA! Imi plac mult ideile pe care le.ai combinat in acest cap. Cum am mai zis, genial. Sasuke revinen forta, dandu.i peste nas Sakurei. Sunt foarte curioasa cine va castiga acest ''razboi ''. Sa postezi cat mai repedepe nextul ca vin si te bantui seara si sa nu uiti sa ma anunti. Ti puup!

Ei bine felicitari pentru titlul de Ficul Lunii! Iti ador ficul enorm de mult. Acest capitol a fost unul genial, la fel ca si celelalte. Mersi ca m-ai anuntat ca l-ai pus! Imi place mult cum gandeste Sakura! Te rog anunta-ma cand pui next-ul! Succes in continuare! Te pup Papa