Scumpa mea...Ador ficul asta...
Deci Naruto ala mare si tare..
Saku la fel..
si Sasuke....un biet copil pe langa ei....
Imi place...chiar imi place.....
Sa ma anunti si pe mine cand pui nextul....

Like!

Choco :) : Ce vrea sa insemne asta? 10 cuvinte, ce este atat de greu?!

Cum sunt catalogată?
Drept o vagaboantă.

Și-ti pasă?
Adică, chiar contează?
Te pasionează sau te enervează?

Nici una nici alta.
Și-atunci?

Și-atunci ce?
N-o să te schimbi?

Nu vreau să mă schimb, să mă-nțelegi.
N-am nevoie nici de tine, de lovele ori de zile.

Chapter III

“Fumând împreună.”

Sakura’s point of view:




“Întotdeauna am visat, mi-am dorit și am primit. Nu există nu pot. Există nu vreau sau n-am chef.
Ține minte de acum înainte. Vreau, obțin.
Ăsta-i demersul lucrurilor sau cel puțin dacă nu e, îl setez după bunul plac.
Șiii, întrebare întrebatoare. Ce vreau acum? Ce îmi doresc?
Să mă joc și eu nițel cu noua mea jucărie. Tupeistul ce și-o va lua peste bot în curand, într-un mod... mhm, ce mă caracterizează pe mine și numai pe mine.”

             - Auzi? murmură, atrăgându-mi atenția.
             - Hm?
             - Tocmai te-ai ales cu un duşman, mă anunță, simțind cum un zambet îmi înflorește pe chip.

             Păpușelul ăsta mai are multe de învățat dacă se gândește că mă tem de o amenințare banală. Însă, dacă tot a îndrăznit s-o facă, o să vadă ce înseamnă să se pună cu Sakura Haruno. O să regrete și-o să plângă precum un păpușel ce e. Simțeam cum zâmbetul se transformă încet, încet, ajungand să fie un rânjet. Cel obișnuit. Îmi plăceau provocarile celor "curajoși" sau inconștienți. În fond, nu-l condamn, nu știe cu cine se pune. Cel puțin, nu încă.

             „Nu eşti primul şi probabil nici ultimul.” fuseseră cuvintele ce ieşiseră din lăcaşul meu, lasându-l mut pentru o secundă.

             Privirea negricioasă părea confuză, în timp ce buzele cărnoase și moi se întredeschiseră ca să-mi vorbească, probabil. Nu îmi păsa. M-am întors la ceea ce făceam înainte. Adică leneveam. M-am făcut comodă abea după ce mi-am așezat picioarele pe suprafața lemnoasă, ignorand sunetele de uimire din spatele meu. Înțeleg. Sunt o tipă unică prin oraș, o tipă ce bagă frica în oasele oricui o provoacă nepăsându-i de consecințe. Dar hei, nu e vina mea ca-s așa. Nu e vina mea că nu mă interesează politica sau moda ca pe bătrânii mei. Sunt un suflet liber, prentențios, o vagaboantă, nu o papușe sperioasă cu lipsuri la cap. Nu mă schimb. Nu vreau. Nu o s-o fac pentru nimeni niciodată și n-o să mă moleșesc precum păpușele din clasă. Nooo.

             O să rămân astfel până va crește iarbă la mine pe mormânt. Până atunci și după asta.

             - Sakura, te-aș ruga să stai ca oamenii normali în bancă, mă trezi vocea mieroasă a profei' din visare.
             - Duduie, nu ai o lecție de predat? am întrebat-o pe femeie direct și fără ocolișuri, făcând-o să tremure scurt.

             Aceasta nu mai răspunsese, ci, fără nici un comentariu se întorsese la tablă începand să scrie și să dicteze. Pisicuțele sperioase s-au cutremurat și ele/ei deodată cu profa. Îmi plăcea! dar mă și dezgusta într-un fel.

             O liniște ruptă din rai se așternuse peste întreaga încăpere, încântându-mă. Încă de ieri am avut dureri de cap, dar asta era o binecuvântare. Una venită din partea îngerilor căzuti, da... din partea lor pentru cei ca mine.

             - Uhm, scuză-mă... dar... poți să stai lângă mine, făcu o tipă așezându-și mâna pe umărul păpușelului.

             Tresări ușor.

             - E ok. Mersi.

             Brunetul ocupase loc pe un oarecare scaun, iar papușa “salvatoare” se așeză lângă el. Era aceeași tipă ce s-a lovit de mine azi. Hmmm... are ceva tupeu, poate. O să mă ocup de ea mai încolo. Nu pentru că nu am ce face, ci, pentru că s-a bagat între mine și noua mea jucărie. Noua mea ocupație la liceu.

             Nu dupa mult timp, amândoi începuseră să radă, să glumească, să se distreze sub privirea nervoasă a blondei. Cine naiba o bagă în seamă și pe asta?

             Mă rog. Cei doi s-au făcut cu un “nume” nou.

             Le-am dat un titlul. “Păpușa sperioasă și păpușarul cu aspect de păpușel”. Cam lung, huh? Păcat! Altul n-am găsit. Fără alte gândurii, mi-am lăsat capul pe bancă adormind într-un final.

***

             Orele treceau mai greu când erai înconjurată de speriați, bărbați cu vagin, pisici, păpușe cu lipsuri, idioți... și lista poate continua. Mă rog, treaba stă cam așa. Acum mă aflam pe hol cu căstile în urechi și, din câte s-ar părea nu eram singură. Și păpușelul s-a decis să chiulească. Hmp, interesant! Păcat că eu aveam treburi și n-aveam vreme de el.

             L-am ignorat, îndreptandu-mi pașii către ieșirea liceului. Trebuia neapărat să mă grăbesc dacă nu vroiam să mă aleg cu niște urlete furioase drept bonus. Mda. Nu toți membri găștii mele erau calmi și răbdători. Karin era una dintre ei.

             De cum am ajuns afară, picuri mărunți se lovisera de pielea descoperită, vântul mângâindu-mi chipul albicios. Era o senzație bună! ce frumos o să fie și după ce fumez un pai... Am rânjit la vederea persoanei ce mă aștepta. O roșcată frumoasă și periculoasă, temperamentală și nebună îmi făcea cu mâna să mă grăbesc. N-am făcut-o însă. Nu ascultam de nimeni și ea o știa. Defapt, toți o știau. Eram un suflet liber, rebel.

             La o scurtă analiză observasem îmbracămintea asemănătoare cu a mea. Adică un hanorac mai larg și o pereche de pantaloni scurți ce abea se vedeau. Măcar nu eram singura. Claia de păr roșcat, ușor ciufulit din cauză că-și dădu șapca jos, zbură ușor la îndemnurile vântului, în timp ce privirea ce voia a fi fioroasă mă întampină.

             - Yo, am salutat-o de îndată ce m-am văzut lângă silueta acesteia, lovindu-ne pumni unul de altul.
             - Yo, răspunse. Am crezut că nu mai vii, mă!

             Mi-am dat ochii peste cap.

             - Bă, lasă asta, ai ce trebuie?
             - Dap.
             - Bine. Fi atentă că am de discutat cu restul după ce ies din mini-penitenciar. Oke?
             Mă aprobă, apoi își luă tălpășița împreună cu superbul BMW primit cadou de ziua ei.

***

             Vreme trece, vreme vine, tu rămâi la fel ca mine! HAHA. Uneori mă gândeam la cele mai banale și penibile lucruri, chesti, însă nu știam de ce. Acum cauza erau drogurile. Ele mă făceau să halucinez, să visez liber, să simt că pot face orice, nu că nu aș putea, și să... spun lucruri trăznite. Râdeam.

             Cât timp m-am bucurat de materialul adus de roșcată, am privit cerul, analizând mai tot din jurul meu. Era priveliștea tipică unui liceu din ghetou. Eram oameni bogați, toți, însă aici se adunau cei mai periculoși tipi și tipe oarecum. Din greșeală erau admiși aici și păpușe, sperioși și etc. Penibil! Se vede că am lipsit eu ceva timp d'aici. Anul trecut era altfel...

             - Ce crezi că faci?! se auzi o voce de păpușel în ecou.
             - În mod normal ți-aș zice eu ce fac, i-am spus rânjid, dar cum sunt bine dispusă o să-ți răspund: rulez. Altceva mai vrei să știi? l-am întrebat în batjocură, concentrându-mi mișcările pe folie, material și filtru. Totul era perfect.

             După ce mi-am terminat treaba, țin să menționez că era la treilea pui, l-am așezat între buze, aprinzându-l pe urmă cu o brichetă albă. Trăgeam fumul în piept, ținându-l captiv pentru câteva secunde, apoi îl eliberam lăsându-l pradă vântului ce oricum îl va risipi. Era cenușiu. Îmi plăcea. Un miros placut îmi invada nările pentru o secundă, apoi, când am vrut să-mi mai răsfaț plămânii cu câteva fumuri am constatat că obiectul îmi lipsea dintre degete. Se afla în posesia păpușelului.

             - E prea tare pentru copilașii ca tine, i-am zis în batjocură întinzându-mi mâna spre el.
             - Aha... cum zici tu! Matur-o!

             Am râs.

             - Ce-i așa amuzant?
             - Am 19 ani.
             - Și eu, care-i faza?
             - Hmm... credeam că ai vreo 5-6?

             Pufni. Când eram fumată continuam să spun lucruri trăznite, ba chiar aveam și o atitudine oarecum prietenoasă. Da, da, sigur. Bleh! Nici vorbă. I-am spus să-mi înmâneze paiul, ceea ce și făcu după ce trase un fum. Îl priveam printre gene curioasă. Nu părea genul care ar fuma. Eh! Toți fumează în ziua de azi, mi-am zis, apoi liniștea se lasă între noi.

             Era genul ală de situație siropoasă ce mă făcea să vars. Adică, gen, ca și în filme! Yea! Da. Gen, cum o fată și un băiat nu se suportă, apoi ajung pe acoperișul liceului unde se sărută, apoi se doresc în fiecare secundă. Tot mai mult și mai mult și ah... mi-e greață deja. Adică, bă, nu arată rău, dar și de încercă ceva cu mine ajunge să rămână fără buze, nas, ochi și tot restul. Poate și fără chiloței? Eh... Când fumez vorbesc prostii! am mai spus-o și îmi susțin ideea.

             Din nou, cum n-am fost atentă am rămas fără cel mai prețios lucru. Puiul meu. Paiul. Iarba sau cum vreți voi să-i spuneți. Fericirea mea se afla în mana lui, mai precis între buze... M-am uitat întrebător la păpușel, gen “ce dracului crezi că faci?” și acesta îmi spusese că “ai fumat prea mult”.

             Am râs, crezând că este o glumă, însă de cum am realizat că fusese serios m-am enervat. În doi timpi și trei mișcări m-am aflat în picioare, mai precis în fața lui, studiindu-l. Era ud, la fel și eu. Ploua, dar nou nu ne păsa. Nici de ore și nici de picurii ce se loveau de noi. L-am prins de cămașă, trântindu-l pe cimentul rece fără nici o ezitare, milă. Ce-s ălea?! Hm. Scânci. Puțin îmi păsa! Mi-am pus piciorul pe căpșorul lui' de prințișor, cuceritor... mă rog, apăsându-l cu forță.

             - Ascultă aici, păpușel, nu te gândi că dacă ai fumat împreună cu mine suntem prieteni și nici că îmi poți comanda sau altceva. Am râs batjocoritor, apăsându-l mai tare. Încă o greșeală și te-ai ars! l-am anunțat, după care am plecat, lăsându-l singur pe cimentul umed, cu orgoliul făcut praf. Sau cel puțin asta credeam.

             Probabil era prea drogat ca să se ridice. Da' cui îi păsa? Mie nu. Și-n plus, ce idiot se omoară din 4-5 fumuri? Hmm. Sunt așa o fată rea!

_________________________________________________

Mulțumesc pentru comentarii fetelor!! Apreciez enorm :
Ah, daca gandurile Sakurei sunt amestecate... sau vi se pare mai altfel, a fost planificat , da' da stati calme ca nu o sa se inmoaie deloc. In fond, e o badgirl.
Ma bucur ca va place fic-ul si va astept si-n continuare. Spor la lectura ^_^ !!

big like!

LexX: Este clar specificat in regulament ca sunt strict interzise mesajele ce contin mai putin de 10 cuvinte. Te-as ruga ca pe viitor sa nu mai faci spam.

Bun...Icep cu....Nimeni pe lume nu ma poate tine departe de a citi asta, e genial!!! Total si complet extraordinar!!! Oficial esti cea mai mare si mai tare din lume, iar eu am standarde intangibile, deci... Ceva ce s-a mai spus : Naruto si Sakura rai de rai si Sasuke...elevul lor. Abia astept nextu'. Nu-i iubire ca la tine-n fic nicaieri pe lume.
Intrebare pentru Sasuke: Doare sa te respinga "profa" ?Cat de rea crezi ca e Sakura?
Intrebare pentru Sakura: Cat de rea poti fi? Ii vei da vreo sansa lui Sasuke? Mileniul asta?!
Deci...toate ca toate si tine-o tot asa!!! :>

Măi, măi, măi! Sakura devine din ce în ce mai rea. Și îmi place!
Îl așteptăm și pe dragul de Sasuke să se mobilizeze și să-i dea peste nas afurisitei! Auzi, cum îndrăznește păpușica asta rea să-mi trântească adoratul pe jos? Hmmm..are noroc că îmi place prea mult de ea ca să-i arăt ce-nseamnă bătaia!
Aștept next-ul cu nerăbdare! Anunță-mă, te rog!
Kiss, kiss.

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Imi place foarte mult !
Acel ,,papusel '' era Sasuke ?
Te rog anunta-ma cand pui nextul !

Uhh...drogati! Insa si eu am dat peste astfel de specimene. Sincera sa fiu cand la luat de camasa me asteptam ca sa il apropie de fata ei si dupa sa ii bage frica in vene dupa care sa ii dea drumul , dar nu sa il arunce pe jos :)). Oricum ms ca mai anuntat si sper sa o faci in comtinuare.

Hee..hee sunt curioasa cum se vor iubi astia doi mai ales ca Sakura e din piatra.
Abia astept sa vad cum evolueaza totul..Sa ma anunti la next te rog..

Daca Sakura n-ar fi asa de misto ar fi disparuta deja! Cum indrazneste sa se lege de iubitul meu Sasuke, cum?? E crima fara doar si poate!!! Ok, deci fic-ul e nemaipomenit de super si foarte original. Ai zis "Fumand impreuna" la capitolul 3, eu as fi zis "Drogandu-ne in curtea scolii" , ca e tot una... Mi-a placut cum le-ai facut pe Sakura si Karin prietene, in mod normal astea doua s-ar sfasia care sa stea cu Sasuke, dar aici il sfasie ele pe el, impreuna. Deci Sasuke isi va lua revansa, ii arata el "papusii" cine e suful? Sau sefa se va inmuia? Astept nextu!!!

Dau edit după ce citesc
Edit !!
Oauuuuuuu ce capiiiiiiiitolllllllllllllll !!!!!! nu-mi vine să cred cât de rea poate să fie Sakuira
Vreau next-ul şi îl vreau repede să văd ce mai fac cei doi " magneţi"


ERa să uit de întrebări
pt Sasuke: Începe să-ţi placă rozalia?
Ce ai face dacă aceasta ar începe să se dea la tine ?

Pt Sakura:
Chiar vrei să-l omor pe sasuke?
VRei să-şi baţi joc de el , dându-te la el ?

Pt sasusaku: Voi chiar nu vă placeţi, măcar la aspect, deloc?


Pt autoare: De unde ai făcut rost de atâta talent la scris ?

Hei! Copil talentat ce esti, cum de nu am trecut pana acum pe aici? Sa fiu sincera, titlul m-a atras. In special ca ai scris "vagaboanta" si imediat gandul a zburat la Sakura. Te astept cu nextul si poate ma anunti si pe mine.:)

Tu vrei să mă iei?
Nu.

Și-atunci ce vrei?
Nu știu.

Și-atunci duduie, de ce te uiți la mine
De parcă ai vrea să ți-o dau la mu... ?




Chapter IV
“Păpușelul se mobilizează.”

Sasuke’s point of view:



“Probleme, probleme și iar probleme. Ar putea să înceteze oare? să mă lase in pace, în liniște, să mă odihnesc nițel... Nu, normal că nu. Și-atunci dacă vreau să am parte de liniște de ce nu plec pur și simplu? De ce mă tot roade pe dinăuntru s-o deranjez? să mă răzbun pentru ce a făcut?
Pentru că am orgoliul.
Unul rănit... și pentru asta trebuie s-o fac să suporte consecințele.”

             Stăteam întins pe cimentul rece și umed încasând toți picuri de ploaie ce cădeau din văzduh. Peisajul frumos mă avea și pe mine în cadru și, puteam să pun pariu că arătam precum un mort la poziția pe care-o adoptasem. Nu vroiam să mă ridic și nici nu aveam puterea. Îmi era bine sub ploaia de soldăței transparenți ce-mi udau hainele și chipul albicios, ce mă încurajau să deschid ochii și să-mi las privirea liberă să analizeze. Îmi plăcea mult prea mult ca să plec acum, chiar dacă locul și durerea de spate îmi aminteau că, tipa cu părul roz mi-a făcut figura de doua ori pe ziua de azi și mă deranja, a dracu de mult. Mă chinuiau imaginile cu ea cum mă arunca pe jos și mă domina, de aceea mi-am lăsat pleoapele grele să-mi acopere privirea negricioasă...adormind într-un final... cu gândul la ea.

             Eram obosit.

***

             - Hei, câine! strigă cineva zgâlțâindu-mă în același timp. Ești bine? Hei! continuă pe un ton îngrijorat și sâcâitor pentru mine.

             Puteam să bag mâna în foc că ăsta e Naruto.

             - Ce-i? i-am răspuns lipsit de interes, foindu-mă pe suprafața tare.

             - Hm, poate că nu-s eu mai breaz decât tine, dar acoperișul liceului nu pare cel mai confortabil loc pentru somn, câine, mă anunța amuzat în timp ce brațele lui m-au ridicat în sus.

             - Mda.

             - Încotro? întrebă. Mai rămâi la ore?

             - Pe dracu... du-mă la tine acasă că avem de discutat, i-am zis lăsându-mă purtat de brațele lui mari până la mașină. Țin să spun că toți de pe hol s-au uitat la noi ca la mașini străine și tot nu contează, însă o singură privire și-un rânjet mi-au rămas în minte. Alea îi aparțineau ei...

***

             Ajuns în apartamentul blondului m-am făcut comod pe una din canapele, cerându-i proprietarului o cafea care să mă țină treaz. Nu de alta, însă m-am gândit că Naruto trebuie să cunoască mai multe despre tipa asta dificilă și obraznică. Deja mi-am luat-o peste bot de doua ori și nu puteam accepta asta. Trebuia să-i aflu punctele slabe și pe alea bune, apoi să găsesc o cale s-o pun la pamant. Nimic greu. E femeie! și ele sunt mai naive decât orice sau oricine... puteam să caștig, căci aveam o șansă.

             - Deci, ce vrei sa știi? mă întrebă întinzându-mi pachetul.

             - Totul, i-am răspuns degajat în timp ce îmi aprindeam țigară.

             Și începu să-mi spună câte în lună și-n stele. Începu să-și împărtășească cunoștințele lui despre felina roz cu mine. Mai sorbeam din lichidul maroniu din când în când, inspiram și expiram fumul cenușiu, dar eram cu atenția fixată pe el și vorbele lui. Mi se părea destul de interesant faptul ca părinții ei erau persoane importante și ea era o vagaboantă indiferentă și rea. Am tras încă un fum din țigare, stingând chiștocul în scrumiera verzuie de pe masă. Nu trebuia să fi un geniu ca să faci o fată să piardă în fața ta, însă am o vagă impresie că o să-mi ia ceva timp până să o fac pe asta. Să o înfrâng cu propriile arme. Am oftat prelung.

             - Înteleg că ți-ai luat-o în gură de doua ori, da nu trebe să fi așa posomorât. Și mie mi-a făcut figura anul trecut... șopti mai mult pentru el.

             Privirea albastră asemeni oceanului părea agitată, ușor nervoasă. Acum că menționa de chestia asta, dacă îmi aminteam eu bine și o făceam! cândva mi-a mai spus de faza asta, însă nu și cauza. I-am analizat expresia chipului în fugă și l-am întrebat fără răsuflare.

             - Cum adică?

             Își așeză mâinile sub bărbie.

             - Anul trecut... eram înebunit după Haruno și gașca ei așa că mi-am încercat norocul. Am eșuat. Nu numai că mi-am luat-o în gură, dar am ajuns și la spital pe două luni. Făcu o pauză. Câine, tu habar nu ai cu cine vrei să te pui! ridică vocea cu câțiva decibeli.

             - E o fată, fii serios Naruto! i-am dat replica, ridicându-mă și eu la rândul meu în picioare.

             Tensiunea plutea în cameră. Mă rog.

             - Una care ți-a dat-o la bot de două ori!
             - A treia oară nu o să mai fie! O să fac să fie 2-1 și dacă nu mă crezi...
             - Sasuke e ceva despre care nu ți-am vorbit, m-a întrerupt brusc, captându-mi atenția.

****

             Vântul se juca liber în părul meu brunet asemeni penelor de corb în timp ce privirea negricioasă era agitată și atentă la drum. Goneam pe străzi ca un delicvent ce dorea să scape de mașinile poliției care-l urmăreau, însă eu nu săvârșisem nici o faptă de genul. Nu. Eu mă îndreptam spre destinația care va schimba atât scorul, cât și sănătatea mea dacă nu aveam grijă. În minte îmi veneau vorbele blondului precum și ochii albaștri, îngrijorați peste măsură. Eram singur acum. Pe cont propriu! Prima problemă căreia o să-i țin piept ca un bărbat adevărat. Nu o să mai fug niciodată...

             Până și fratele meu m-a învățat de mic să îi rup pe toți în bătaie, să-mi fac loc prin mulțime și să țip, să ajung în frunte deoarece merit să fiu lider. Da. Acum îi dădeam dreptate și regretam faptul că nu-l ținusem mai aproape de mine, ci îl dădusem la oparte. În toți ani ăștia nu l-am vizitat nici o zi la pârnaie, nu i-am dat un telefon, nu i-am trimis o scrisoare...

             El îmi scrisese...

             Am scuturat din cap ca să-mi alung gândurile. Itachi. Naruto. Itachi. Naruto. Ei erau prin mintea mea. Alergau liberi, dupa bunul plac și-mi spuneam ce doreau fără să pot face nimic pentru a-i opri.

             “Și ține minte câine, ai 20 de minute să-i convingi pe tipi ăia că ești cu Sakura, că ești viitorul lider. Nici un minut în plus. Ai înțeles?”

             Vorbele lui îmi răsunau în minte. Dacă nu aflam informația asta nu puteam să întorc scorul în favoarea mea. Ceea ce o să urmeze va fii 2-2 deoarece e o miză mult prea mare. Oh, Sakura, abea aștept să-ți dau peste bot așa cum mi-ai făcut tu mie. Am rânjit ștrengărește. Se pare că elevul din mine s-a evaporat. Așa și trebuie, că doar, sunt un bărbat adevarat.

             Am parcat mașina aproape de loc în caz că eram nevoit s-o tulesc, apoi am sărit din ea. Un oftat evadă printre buzele pline și întredeschise în timp ce înaintam. Am deschis ușa cu piciorul, trântind-o de perete, atrăgând toată atenția asupra mea.

             Locul era plin de tipi periculoși, de matahale și tipe rele. Toți se uitau la mine ca la felul paișpe', ca la un desert delicios pregătiți să mă sfâșie oricând, în orice secundă. Am rânjit ștrengărește în timp ce înaintam, zărind-o pe tipa cu părul roz ce-și făcu loc prin mulțime. Așteptam... și iar așteptam... până când întrebarea veni.

             - Păpușel, ce cauți aici? mă întrebă pe tonul ei specific.

             Și din nou, am rânjit.



_________________________________

Okay, deci imi cer scuze de intarziere si in legatura cu capitolul... ramane pe data viitoare sa aflati ce i-a zis Naruto brunetului si cum o sa se schimbe situatia.
Bye bye

dau edit...Primaaa

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
Sasuke devine baiat rau!
A fost un capitol interesant si plin de suspans !
Spor la scris si anunta-ma la next, plz !
Te pup !

Hei! Vaai!!! Ai adus capitolul 4! A fost asa de interesant. Oare de ce doar mie nu-mi vin asa niste idei? Iti place sa scrii? Eu zic ca te descurci super. Sa vedem in ce prostii mai poate intra si Sasuke. Sa aduci repede nextul si mersi de anunt.

Nu-mi convine deloc ca m-ai lasat sa astept atat timp si in niciun caz ca ma lasi cu ochii in soare! Totusi, un tsunami de idei imi colinda mintea in legatura cu urmatorul capitol, care, apropo, ar face bine sa vina cat mai curand. Mersi ca m-ai anuntat si te rog fa asta din nou. Te dulce! Sayonara!

Ta-na-na-na !
Am revenit după ce am citi şi cred că " PĂPUŞELUL" vrea să-şi i-a bătaie >:)
Abia aştept next-ul şi multumesc că m-ai anunţat !! Baftă la scris în continuare !

O, Doamne! Cât de tare a fost capitolul! Si adoooor versurile acelea de la inceputul lui! Esti un geniu! Am zis! Ma bucur ca ai venit cu next-ul ca il asteptam de mult prea mult timp! Te iert daca urmatorul capitol va fi lung cât o zi de post! Mersi de anunț!