Kuroi Namida

Subiect: Re: Kuroi Namida Sam 20 Apr 2013, 09:01

A doua

!
Sasori... esti ca si mort! Cum iti permiti??? Adica, sa zicem ca inteleg faza cu "bataia pana la spital"! Dar asta ma intrece pana si pe mine!
Este imposibil! Cum adica sa moara Naruto???
Am plans si eu cand am aflat ca e mort!
Ce vei face Sasuke? Cat de crunt te vei razbuna?
Sau... Sasuke... cat de prost poti fii incatsa o duci pe Sakura la morga?? Nu-ti dai seama ca asta o s-o raneasca si mai mult??
In fine, merci ca m-ai anuntat si sper sa nu te opresti!
Te kiss

!

Cu drag, Ada! a hug

Subiect: Re: Kuroi Namida Sam 20 Apr 2013, 09:23

Nemernico! Am sa te urasc pana vei aduce next-ul la Toki wo tomete si pana inapoi. Cum iti permiti sa-l omori pe blond? Cum?! Fiinta fara suflet. Desi stiam ce se va intampla, tot m-am enervat, iar acum i-as sparge moaca lui Sasori, zau. Idio*ul! Daca chiar isi dorea sa il scoata pe Naruto din peisaj, putea sa mi-l dea mie puppy eyes

. Ouf, si acum fac pariu sa Sasuke si Sakura vor fi certati. Dar-ar sa dea! Si reporterii aia erau chiar b*i, niciodata nu i-am suportat. Moare un om, hop si ei sa-l faca vedeta; macar decedat, daca viu n-au fost in stare. Ce sa le ceri, ma, ce? Nimic! Ti-am zis ca scrii sublim si ca imi place la nebunie modul tau de a redacta intamplarile. Esti naturala, scrii lejer, nu te chinui, iar asta ma face sa cred ca vei ajunge scriitoare intr-o zi. Hai cu next-ul in love

Subiect: Re: Kuroi Namida Sam 20 Apr 2013, 10:03

Buna! Multumesc pentru mesaj! happy

Capitolul a fost asa trist! sad

De ce l-ai ucis? Puteai sa-l lasi in viata:((: , fiinta cruda!Daca nu-l ucizi tu pe Sasori, o fac eu! angry

Car de idi** poate fi?! Il asteapta moartea! Ma bucur ca Sasuke si Sakura s-au impacat! Cat de prosti sunt reporterii aia, ii faceam sa sufere mai mult! Capitolul a fost povestit foarte bine, inclusiv descris! Chiar te pricepimfoarte bine! happy2

Astept nextul si te rog anunta-ma cand il pui! ;;)

Spor la scris si la idei! Te kiss

dulce! Ja ne! hi!

Subiect: Re: Kuroi Namida Sam 20 Apr 2013, 10:19

Adskjfghfldjfvhkgbhjc!!! (D)

Cum iti permitiii? (D)

Cum adica? Stai stai stai, ca daca te prind e vai de tine, stii ce-ti fac? Si tie si lui Sasori, stii ce o sa va fac? O sa fie foarte amuzant, o sa intelegeti ca nu e bine sa va jucati cu mintea mea de biet cititor care afla si el saracul cum ca un personaj a murit. Si n-aveam nimic impotriva daca era Sasori sau mai stiu eu cine din gasca aia afurisita, dar Naruto? (D)

Trecand insa peste asta, pot spune ca acest capitol a fost, printre altele, cutremurator. Mi-a placut la nebunie momentul in care au aflat ca este mort, chiar nu ma asteptam la o asemenea vestea spusa atat de... simplu. Eh, in fine, eu sper sa aduci nextul cat mai repede, ca sa am si eu pe cine blestema, ca doar Sasori isi merita soarta de soricel alungat de soarta cu varf si indesat. Ha! (D) Te pup. :*

Subiect: Re: Kuroi Namida Sam 20 Apr 2013, 13:24

Mda, ai avut dreptate, nu trebuia sa folosesti moartea lui Alex ca inspiratie pentru a-l omorî pe Naruto. Mi-am reamintit tot, de la nebunia din fata liceului nostru, la plansetele colegilor lui, la tabloul cu el purtat in brate de fata care-l iubea, la doliul purtat de liceu, la sangele de pe pavaj, laolalta cu locul unde sunt puse si astazi flori, lumanari si poza lui. Stiai ca sunt sensibila la faza aia, nenorocito! Mi-a venit sa plang de la inceput pana la sfarsit, vaca ce esti! Capitolul a fost cutremurator, dupa cum a spus si Choco, dar tu te-ai descurcat la fel de bine ca de obicei cu toate ca stiu ca si tu plangeai aseara de mama focului pe cand scriai next-ul. As spune ca astept next-ul cu nerabdare, dar as minti. Situatia e prea dureroasa si abia astept ca actiunea ficului sa treaca in vremuri mai bune, mai frumoase. Te iubesc! :*

Subiect: Re: Kuroi Namida Sam 20 Apr 2013, 14:06

Sasori ar trebui sa isi rezerve deja un loc in iad. Cum a indraznit sa faca asa ceva? Sasuke are perfecta dreptate astfel de oameni trebuie condamnati la moarte.
Imi pare rau ca Sasuke si Sakura au ajuns sa fie aproape unul de altul din cauza unui situatii ca aceasta.
Si reporterii aia nici in viata reala nu ii prea agreez, nu pot lasa oamenii sa isi vada de suferintele lor trebuie ei sa se bage ca musca in lapte .
Trecand peste toate astea dami voia sa te felicit pentru felul in care scrii. Ce pot spune ai un stil superb de a scrie care pe mine una ma farmeca si ma face sa iti devorez fiecare cuvintele cat de neinsemnata o fi el.
Mersi mult pentru Mp.Next repede

Subiect: Re: Kuroi Namida Sam 20 Apr 2013, 18:32

Hey...intarziata ca in todeauna...Dar mai bine mai tarziu decat niciodata...
Ce pot sa spun...mi-a placut foarte mult, dar a fost atat de trist...saracul Naruto...
Sasuke...fa ceva sau Sakura va urma, si fara ea mori si tu de dorul ei!
Sper ce Sasori sa pateasca ceva rau...foarte rau...
Anunta-ma la next si spor la scris in continuare!!!

Subiect: Re: Kuroi Namida Dum 21 Apr 2013, 21:41

Am plans , am plans mai mult ca niciodata . Stiu cum este sa perzi o persoana draga , iar sentimentul nu-l pot descrie in cuvinte . Tu , din fericire ai transmis sentimentul "tristete " care iti da fiori pe sirea spinarii doar cand il auzi . Il voi omora pe Sasori pentru ca a distrus o minunata prietenie la care , Sasuke tinea atat de mult . Era singurul lucru care ii ramase inafara de Sakura .
Inca o data ai transmis niste sentimente foarte frumoase , dar care ating la inima si te fac sa plangi .
Sa ma anunti la next !

Subiect: Re: Kuroi Namida Mar 23 Apr 2013, 18:46

Hei.

Scuza-mi intarzierea, am avut multe chestii de facut.. chiar regret ca n-am ajuns mai repede, dar am citit capitolul de pe telefon.
A fost trist, recunosc, dar pe mine una nu m-a facut sa plang, probabil pentru ca nu sunt o persoana prea sentimentala cand vine vorba de oameni, doar de animale.
Am vazut printre comentarii ca te-ai inspirat din viata ta, o intamplare reala si imi dau seama ca a fost foarte greu.
Ai transmis sentimentele intr-un mod uimitor, mi-a placut mult de tot, m-a facut sa simt ce simt si personajele, intr-o oarecare masura. Ai relatat povestea foarte bine, real, credibil. Mi-a placut.
Acum ca Naruto este mort, Sasori a fugit de la locul faptei.. oare ce se va intampla ?
Presupun ca Sasuke se va razbuna pentru ce a facut Sasori, daca il va gasi.
Curiozitatea e la cote maxime. Spor la scris si nu uita sa ma anunti.

Subiect: Re: Kuroi Namida Dum 28 Apr 2013, 10:17

What...?!

M-ai facut sa plang! Cum a putut... IDIOTUL! angry

Esti pur si simplu geniala.
Debea astept urmatorul capitol.
Dar asta m-a lasat masca. Vreau ca Sasori sa moara in cele mai mari chinuri!
Nu pot sa cred ca l-a omorat pe Naruto. Ce o sa faca Sakura, dar Sasuke? crying

Adu mai repede urmatorul capitol. A si multumesc de anunt. Te rog sa o faci si data viitoare.
Te pup. kiss

Pa-Pa!

Subiect: Re: Kuroi Namida Dum 28 Apr 2013, 19:42

Nuuuuuuuuuuuuuuuuu poooot sa cred maaaa! De ce Narutooo, de ce el?? Sasori e o javraaaaa! Saracuu Naruto, uite prin ce trece din cauza nemernicului ala!
Bineinteles ca mi-au dat lacrimilee cand mi-am amintit tot de faza cu baiatul acela Alex, care nu merita ce i s-a intamplat! sad

Sakuraa e distrusa, o mai duce si Sasuke la morga sa-l vadaa pe Naruto!
Abia astept sa vad razbunareaaa, o merita din plin Sasori!
Un capitol atat de trsit, dar atat de bun Roox!
Multe idei! kiss

Din nou, am pierdut 2 capitole! Cat de neatenta pot fi? Imi pare foarte rau. Multumesc ca m-ai anuntat ca de fiecare data de capitolul cel nou. E foarte frumos, am savurat fiecare cuvintel, stii asta deja. Imi pare foarte rau pentru Naruto, eu am avut si asa un soc cand a zis dintr-o data doctorul acela ca a murit. Sasori e nebun. Cum poate sa se gandeasca ca Sasuke vrea razbunare, cand el incearca sa-i ajute pe cei doi? Of, sper sa fie prins si judecat. Vad ca deja relatia bunetului cu a rozaliei devine mai buna. Sper sa faci sa fie totul bine. Spor la scris si la idei! Te-am pupat!

Calli~

Capitolul 16

Sakura’s point of view

Credeai că în viaţă totul e corect? Află că nu e, chiar dacă vrei să trăieşti tipul acesta de viaţă. Nu merită să fi cinstit, până la urmă toţi te vor înjunghia pe la spate. Şi pentru ce? Pentru bani, răzbunare sau gelozie. Este o prostie în adevăratul sens al cuvantului. Cu ce te ajută să te răzbuni pe cineva dacă persoana iubită tot nu se va uita la tine? De ce să te arunci în ghearele închisorii pentru lucruri banale? De prost, d-aia!
Faci o amărâtă de greşeală şi ajungi să plăteşti pentru asta cu preţul vieţii doar din cauza unui idiot care nu s-a gandit ce rau ar putea provoca. Proşti, proşti, proşti. Lumea e plină de astfel de fiinţe şi nici măcar nu s-a inventat o măsură destul de drastică pentru a-i pedepsi.
Astăzi era o zi tragică, înmormântarea iubitului meu. Trecuseră trei zile de la uciderea lui şi nimic nu se schimbase. Nu dormeam aproape deloc, tot ce făceam era să stau în camera lui şi să îmi imaginez că el ar fi acolo, vorbind cu mine. Câteodată simţeam că îmi pierd minţile, dar era atat de bine să visez că el nu m-a părăsit şi că va rămâne lângă mine mult timp. O luasem razna, asta era sigur. Dar totuşi nu puteam, nu puteam să mă simt mai bine, nici măcar puţin. Ştiam că îmi făceam mie însămi rău, dar asta era partea a doua.
Prietenul iubitului meu, Sasuke Uchiha, stătea cu mine în majoritatea timpului şi nu dădea semne că m-ar părăsi vreodată. Poate că era din cauza că prietenul său cel mai bun fusese omorât cu brutalitate de un tip din gaşca lui, dar totuşi nu-mi păsa. În ciuda a tot, mă simţeam relativ bine ştiind că era cineva lângă mine. Plângea odată cu mine şi cu siguranţă şi el ar fi vrut ca Naruto să se afle încă printre noi. Nimic nu era corect, dar cel puţin Sasori fusese prins şi arestat. Deşi procesul încă nu avusese loc, ştiam că nu va scăpa de cel puţin douăzeci de ani de închisoare.
Părinţii lui erau terminaţi. O priveam pe mama lui şi mă simţeam chiar mai rău, asta dacă era posibil. Plângea încontinuu, şoptind numele fiului ei mort şi sperând ca totul să fie doar un coşmar. Dorinţa asta o aveam şi eu, dar până acum nimic nu a dat dovadă că aş visa. Voiam atât de mult să închid ochii, iar când îi voi redeschide, Naruto să fie în faţa mea şi să îmi spună cât de mult mă iubeşte. Trecuseră trei zile de când nu am mai auzit acele cuvinte, dar mi se părea că au trecut ani. Îl voiam înapoi. Atât de mult! Am fost egoistă, poate că lucrurile nu ar mai fi stat aşa dacă aş fi făcut ce trebuia. Naruto ştia că îl iubesc pe cel mai bun prieten al său, dar a spus că totul va fi mai bine dacă vom fi împreună. M-a minţit, nu a fost nimic mai bine, iar el a dispărut fără să se mai întoarcă vreodată. Mi-am simţit lacrimile căzându-mi pe obrajii palizi, apoi dispărând când ajungeau în zona bărbiei. O mână mi-a atins umărul, iar eu, speriată, m-am întors spre persoana din spatele meu. M-am liniştit când când l-am văzut pe băiatul pe care îl iubeam afişând un zâmbet ce încerca să ascundă tristeţea din sufletul său.
- E timpul să mergem la înmormântare, a spus, revenind la privirea îndurerată.
Lacrimile continuau să îmi cadă şi mai des în momentul în care am auzit spusele băiatului. Nu voiam să merg la înmormântare, nu voiam să îl conduc pe Naruto pe ultimul drum. Dacă aş fi făcut asta, ar însemna să accept moartea lui, lucru pe care eu nu îl voi face niciodată. Îl voiam viu, lângă mine, râzând. Am îzbucnit şi mai tare în plâns când mi-am dat seamă că îmi făceam iluzii şi că Naruto nu se va mai întoarce. L-am luat de mână pe Sasuke, vrând să împrumut puţină putere de la el, dar se pare că şi el se afla în aceeaşi situaţie ca mine. Ţinându-l strâns de mână, am îngânat din cap. El a oftat.
- Ştiu, dar trebuie. Fie şi mort, e prietenul nostru, nu-l putem lăsa singur, aşa-i?
A încercat să zâmbească, dar se vedea clar că nu simţea acelaşi lucru şi pe interior. Şi avea dreptate, aveam să renunţ acum? Naruto mi-a fost alături mereu, măcar o singură dată să fiu şi eu lângă el, aşa cum a spus şi Sasuke, fie şi mort. M-a ridicat, luându-mi aproape toată greutatea şi m-a ajutat să merg până la maşină. Timp de trei zile stătusem numai în pat, plângând, şi nu mă ridicasem decât atunci când am fost nevoită să o fac. Nu îmi era bine, dar nu ştiam cum aş putea schimba asta. Consideram în continuare că era vina mea că blondul plecase şi nimeni nu va putea să mă facă să cred contrariul.
Afară ningea, totul era atât de alb încât te făcea să crezi că eşti într-un basm, locul opus de unde mă aflam. Ghetuţele mele negre se făcuseră albe până am ajuns la maşina parcată în faţa casei. Am avut o încercare inutilă de a mă scutura, iar când am observat că omătul rămânea tot acolo, mi-am băgat picioarele în maşină. Sasuke mergea cu o viteză redusă, probabil nici el nu voia să ajungă la înmormântare, dar, aşa cum a spus chiar el, trebuia.
Naruto urma să fie înmormântat pe un deal, lângă pădure. Aşa voiseră părinţii lui, spuneau că se va odihni în pace acolo, un spirit libertin aşa cum fusese el. Când m-am dat jos din maşină, am amuţit. Era o panoramă înfiorătoare. Albul zăpezii te ducea cu gândul la degradare, în timp ce negrul purtat de oameni, cei care veniseră pentru Naruto, era simbolul morţii. Singurul lucru diferit din acel peisaj al vieţii de apoi erau lumânările aprinse, care aduceau o roşeaţă printre nonculorile prezente, şi care totuşi se potrivea atât de mult, atât de trist. Mi-am simţind lacrimile curgând din nou pe obraji şi am ştiut că aşa se va întâmpla pentru multă vreme. Lacrimile mele erau negre de supărare şi de disperare, dar mai ales de dor. Îmi era dor de blondin, îmi era dor de tot. Dacă aş putea da timpul înapoi, m-aş întoarce în momentul în care m-am despărţit de Sasuke. Nu fusese o decizie chiar înţeleaptă, dar a fost una care ne-a distrus pe toţi trei. Purtam mai multă vină decât puteam duce şi mă simţeam şi mai rău ştiind că eu eram cauza morţii lui.
- Linişteşte-te, am auzit o voce caldă.
Ino m-a sărutat pe frunte, doar ca să mă simt mai bine. În mod normal ar fi reuşit, dar acum nu mai avea niciun efect.
- Dar nu e corect! am spus, apoi un alt val de plâns m-a cuprins. El nu merita să se afle aici, trebuia să fim toţi acasă şi să ne distrăm. De ce se întâmplă asta?
Întrebarea ce tocmai o pusesem era una fără răspuns, nimeni nu avea să ştie vreodata motivul pentru care Naruto ajunsese aici. Ino plângea şi ea, dar mult mai silenţios ca mine. Blondul fusese şi prietenul ei, ştiam că nici ea nu accepta situaţia. Fuseserăm cu toţii prea oricum, încât n-am văzut cine era Sasori cu adevărat, un nenorocit cu dezabilităţi mintale. Se ascundea în spatele lui Sasuke şi îi rănea pe toţi folosind pretextul că brunetul i-a ordonat. Toţi fuseseră înşelaţi, în special eu. Speram din tot sufletul ca Sasuke să nu fi fost persoana pe care toţi o credeau a fi, dar fiecare situaţie îmi dovedea contrariul.
Nici Sasuke şi nici Ino nu m-au lăsat să mă apropii de groapă în momentul în care sicriul lui Naruto cobora. Stăteam la aproximativ trei metri de scenă, dar împactul era acelaşi. Căzusem jos, iar brunetul făcuse acelaşi lucru. Deşi încerca să mă susţină, nu îi reuşea, puterea lui fusese doborâtă de situaţia urâtă la care era supus. Am luat în pumn un pic omăt şi l-am strâns până când se transformase în apă, curgându-mi printre degete. La un moment dat nu mai ştiam dacă lichidul ce cădea pe suprafaţa albă era zăpada sau lacrimile mele. Sicriul cobora din ce în ce mai jos până în momentul în care nu l-am mai văzut. Văzându-l pe Sasuke plângând atât de tare m-a făcut să ţip şi să cer să ni-l aducă pe blond înapoi. Am aşteptat să se întâmple minunea, dar nimic nu se schimbase, aşa că am repetat rugămintea. Nimic nu se întâmplase, dar eu nu aveam de gând să renunţ. Decorul îmi părea din ce în ce mai dezolant, părea că îşi lua adio de la el. În spatele meu erau mai mult de trei sferturi din elevii liceului, plângând. Toţi îl iubiseră pe blond, fusese o persoană demnă de asta.
L-am strâns pe brunet de mână, nu voiam să îi mai dau drumul vreodată. Nu voiam să dispară într-o secundă, aşa ca Naruto.
- Adio, am spus, lăsând şoapta să se piardă în aer. Sper să nu uiţi că partea din inima mea, care îţi era dăruită ţie, nu-ţi va uita amintirea.

Wifeee, esti geniala. Mi-a placut atat de mult, mai aveam putin si lacrimam. Bineinteles ca eu nu am putut citi ceva scris de tine, fara sa mi se faca pielea de gaina. Mi-ai transmis un car de emotii, fiori si mi-ai ucis insensibilitatea, nenorocito! Asteptam capitolul de atat de mult timp, dar mai bine nu-l mai scriai. Nu ca nu a fost bun, caci ai atins nivelul maxim admis pentru minunatie, ci pentru ca a fost asa trist si cutremurator. Moartea lui Naruto, suferinta celor doi si vina pe care o poarta Sakura pe umerii sai, toate astea mi-au confirmat un lucru pe care il stiam deja: esti geniala. Scrii asa cum imi place: simplu, pe intelesul blondei din mine, dar la fel de special ca de fiecare data, cu aceeasi daruire. Iti spun ca esti una dintre scriitoarele mele favorite, iar asta nu se va schimba vreodata. Te astept cu next-ul si sper sa nu ma omori, la fel cum ai facut cu acesta. La revedere, blondule in love

. Tu misca-te cu acea continuare, pana nu imi ies din minti! Hai, pupix rolling on the floor

Ma omori lent, iti place asta, nu-i asa? (D)

Desi ma asteptam oarecum la un astfel de moment, nu credeam ca poate fi asa ce ciudat de rece in momentul in care am citit cum sicriul lui Naruto incepea sa fie lasat in jos, in groapa. De parca aerul s-ar fi materializat in jurul meu, mi-e frig, desi in camera cunt 24 de grade. Iti multumesc pentru anunt, asteptam cu mare nerabdare nextul si voiam sa stiu ce avea sa se mai intample. Desigur, capitolul este bun, foarte bun chiar, si ma bucur ca am sansa de a citi o asemenea capodopera. Sper ca lucrurile sa nu se precipite si mai mult, cel putin nu acum, caci Sakura are nevoie de putina liniste pe moment, Apoi poti sa-i faci ce vrei tu, doar las-o putin sa respire. lough

No, hai, iti urez bafta si mult succes la scoala. Te pup. :*

Hei...am ajuns la ficul tau si nu pot spune decat un singur cuvant...GENIAL!
M-ai lasat fara cuvine...povestesti extraordinar...si ai un talent incredibil!
Finalul m-a facut sa ma cutremur...am pielea de gaina pe mine!
A fost incredibil...astept sa vad ce se mai intampla...
Anunta-ma la next!
Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!!

pentru anunt.cat despre capitol ,NO COMMENT.te astept cu next-ul mai departe. al noualea cer

Akatsuki_lavy

Wow... ce capitol. Aproape dădeam apă la șoricei. Chiar dacă știam că este imposibil și irealist eu una încă speram ca el să învie s-au ceva de genul.
În timp ce citeam capitolul mintea mea a zburat la începutul fic-ului și mă gândeam ce multe s-au schimbat de atunci , spre exemplu relația Naruta Sakura care era una foarte rece. Ai reușit în întreg fic-ul să faci o trecere subtilă între diferitele momente și sentimente pe care ni le-ai descris, ceea ce este grozav deoarece nu ai fost brusc și ai urmat un făgaș normal fără să aduci scene clișeice sau care în viața reala nu s-ar întampla sub nici o formă.
Abia aștept să văd cum se va schimba viața personajelor după acest eveniment nefericit.
Next repede

Buna!
Multumesc pentru mesaj! Capitolul a fost foarte superb, esti geniala si cruda! A fost foarte emotionant momentul cand sicriul lui Naruto era lasat in groapa! crying

Aproape m-ai facut sa plang! Inainte nu credeam ca Sakura si Naruto pot fi prieteni, mai ales iubiti! Acum chiar imi pare foarte rau ca el a murit si ma bucur ca Sasori a fost arestat! Astept sa vad cum vor evolua lucrurile si te rog sa ma anunti la next! in love

Spor la scris si la citit! Kiss! kiss

Iti place sa ma torturezi nu? Cum ai putut sa il omori pe Naruto? (D)

Oricum ai un fel de a scrie incat te face sa plangi. Imi place! Multumesc de anunt fa-o in continuare. Ma asteptam la un asemenea moment cu sicriul si totusi ma simteam ca si cum as fi fost langa mormant. Imi face mare placere sa iti citesc ficul. Astept urmatorul capitol. Spor la scris ca inspiratie ai deja. lough

Pa-Pa!

Mi-au curs lacrimile! Nu mai pot! E foarte emotionant...te rog sa ma anunti cand aduci continuarea!

Capitolul 17

După cinci ani...

Sasuke's point of view

- Ai impresia că ne e mai bine aşa? am întrebat trist. Nimic nu mai e ca înainte, m-ai lăsat singur, frate. Toţi m-au lăsat singur.

Mi-am simţit lacrimile amare curgându-mi pe obraji. Nu mă mai feream, era normal să plângi, indiferent dacă erai bărbat sau femeie. Nu poţi fi niciodată prea vesel sau prea încântat în legatură cu ceva şi să speri că nu se va schimba. Era omenesc să speri şi să fi dezamăgit, deja mă obişnuisem cu asta. Sentimentul de singurătate rămăsese singurul meu prieten, unul de care nu mă puteam despărţi oricât de mult mi-aş dori asta.

Am atins fotografia cu bunul meu prieten, dorindu-mi pentru a mia oară să nu mai fiu nevoit să vin aici pentru a-l vizita. Voiam atât de mult să merg la el acasă şi el să mă aştepte în faţa uşii, certându-mă încă o dată pentru că îi spusesem că vin mai devreme, dar întârziasem. În ultimii cinci ani fusesem un visător, aşa cum niciodată nu obişnuiam să fiu. Visam cu ochii deschişi că ei se vor întoarce, dar peste câteva clipe îmi dădeam seama că eram ridicol. Am zâmbit amar. Zilele de care îmi era atât de dor nu se vor întoarce niciodată, nici măcar dacă le aşteptam cu nerăbdare.

Cine eram eu? Am zâmbit din nou, în acelaşi mod. Oamenii îmi spuneau că sunt Sasuke Uchiha, directorul hotelurilor Mondial, dar nu mă simţeam a fi un om aşa important. Eram un bărbat de douăzeci şi trei de ani, care părea ca şi cum ar deţine totul: putere, bani, faimă, iubire. Nu era aşa, aparenţele întotdeauna au înşelat. Enumeraţia reprezenta părerea fiecărui om care mă cunoştea, atât de la televizor, cât şi în ziare, reviste. Dar nu eram aşa, eram un sărăntoc emoţional, nu îmi mai rămăsese pic de putere, faima nu exista, mă simţeam singur, iar de iubire nu aveam parte.

- Vă vreau înapoi, pe amândoi, mi-am reluat discursul în faţa mormântului prietenului meu. Nu ai idee cât îmi e de greu fără voi.

Continuam să par nebun, vorbind cu un mormânt sau cu o amintire, dar nu îmi păsa, mie îmi era bine. Am smuls firicele de buruieni ce începeau să crească pe lângă mormânt, voiam ca totul să arate frumos, Naruto merita asta. Întotdeauna afusese grijă de ceilalţi, măcar după moarte cineva să aibă grijă de el. După moarte...

După ce m-am asigurat că totul arăta acceptabil, m-am ridicat în picioare.

- Voi reveni mâine, bunule prieten!

Apoi m-am întors şi m-am îndreptat spre maşina mea. Îl vizitam în fiecare zi, indiferent de cât de aglomerat eram la muncă. Nu ştiam cum am ajuns a fi un om de afaceri, îmi văzusem viaţa distrusă după moartea prietenului meu. La un moment dat, chiar am crezut că mă vor interna într-un ospiciu. Devenisem mai supărat, intrasem în depresie şi nu dădeam semne că aş ieşi curând. Învăţam nonstop pentru că nu voiam să am timp de gândire, nu voiam să îmi amintesc de prietenul meu şi iubita lui, amândoi mă părăsiseră. Reuşisem să iau bacalaureatul cu nota maximă, nu apucasem să visez asta nici în cele mai profunde vise. În mijlocul anilor de facultate, unchiul meu mă anunţase că voia să iasă la pensie şi, neavând niciun fiu, voia să îi iau locul la firma lui de hoteluri. La început nu am vrut, dar ştiind că oricum nu aveam ce să fac după ce terminam facultatea, nu mai aveam atât de multe de făcut încât să îmi ocup timpul, am acceptat. Cu ajutorul lui terminasem ultimii doi ani de facultate în doar unul, iar apoi i-am luat locul. Trecuse un an de când păşisem pentru prima oară în biroul imens, loc în care se afla conducerea hotelurilor, adică unchiul meu. Nu se schimbaseră multe de atunci, mă simţeam încă ca un trainer în artele afacerilor.

Parcasem în faţa holetului din mijlocul Tokyo-ul, i-am înmânat cheile omului ce se ocupa cu maşinile şi am intrat în clădire. Fiecare angajat cu care mă întâlneam pe hol se apleca puţin în semn de salut, iar eu îi răspundeam la fel. Am intrat în birou şi m-am aşezat pe scaun, sperând că mă voi putea odihni măcar pentru cinci minute. Am închis ochii, dar nici nu mi-am putut începe odihna pentru că uşa se deschise. Mi-a deschis un ochi, privind-o chiorâş pe Ino, care venea spre mine cu un teanc de hârtii în braţe.

- Nu mai pot aştepta câteva minute? Sunt obosit, m-am văicărit.

- Ai vrea tu, domnule şmecher! Nu e vina mea că tu stai până târziu să te joci Counter Strike, iar a doua zi te trezeşti devreme.

Am oftat, la fel şi ea. Ştia ce legătură aveau jocurile video cu Naruto, dar nu se putea abţine să nu mă enerveze.

- Îmi e atât de dor de ei! am spus, încercând să ignor cele spuse de blondă.

M-a privit tristă, ştiam că nici ei nu îi era mai uşor. Buna ei prietenă plecase, spunându-ne că nu poate rezista cu noi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mi-a mărturisit că nu putea nici măcar să spere că va putea fi împreună cu mine fără să îi apară faţa lui Naruto în minte. O înţelegeam la fel de mult cât mă dureau cuvintele ei. Timp de cinci ani m-am întrebat dacă Naruto ar fi acceptat să fiu din nou cu ea sau dacă el va considera asta ca şi cum l-aş trăda. Nu aş suporta să creadă că îl trădez nici de-ar fi să mor, suferind în singurătate.

- Ştiu, şi mie. Când o s-o mai văd pe idioata aia, o să-i smulg fiecare fir rozaliu de păr din cap şi o să rămânem cu un cireş fără flori. Cum a putut să îmi facă asta mie?

Am râs, chiar dacă nu se potrivea cu situaţia. Ino, prin neştiinţa ei, mă făcea să râd indiferent de cât de prost dispus eram. Mi-a dat cu palma pe frunte, apoi mi-a făcut semn spre teancul de hârtii din faţa mea. Mi-a făcut un semn ce spunea clar "Curaj", apoi s-a întors pe vârfuri şi s-a îndreptat spre uşa ca şi cum ar merge pe podium. Inainte să închida uşa, s-a întors, din nou, spre mine.

- Peste o oră ai o întâlnire cu domnul Kim, trebuie să îl convigi că dacă va colabora cu noi, asta ne va aduce un profit uriaş, atât nouă, cât şi lor.

M-am uitat speriat la ea, sperând că glumeşte. Ştia foarte bine că nu ştiam nici o boabă de coreeană şi ea mă punea să conving un om important că ar fi cel mai bine să colaboreze cu noi?

- Nu te impacienta, respira, expira! a spus râzând. Ţi-am angajat un traducător, va fi uşor, vei vorbi doar în japoneză.

Am răsuflat uşurat. Ştia cum să pună un om în dificultatea de a respira. A rămas în uşă, aşteptând răspunsul.

- O sa fiu acolo, bine? Pa!

A scos limba la mine, apoi a închis uşa. Răsfăţată mică! Ştiam că e tristă, la fel ca mine, dar era expertă în a îşi interioriza sentimentele, astfel încât nimeni nu îşi dădea seama ce simţea ea cu adevărat. Am luat hârtiile în mână şi am început să le răsfoiesc. Erau actele în legătură cu noua construcţie din Moscova. Voiam să ne extindem afacerea, deşi aveam un lanţ de hoteluri destul de mare. Nu-mi iubeam munca, dar nici o uram. Era doar o modalitate de a face timpul să treacă. Adevărul era că aveam nevoie de o ocupaţie până când voi muri, speram eu că se va întâmpla destul de curând. Ştiam să mint oamenii, să îi fac să creadă că eram fericit, dar nu mă pot minţi pe mine şi asta era cel mai grav. Cel mai trist.

Am semnat actele în grabă, iar apoi le-am aruncat pe birou, acolo unde le era locul. Am închis din nou ochii, sperând ca de data aceasta Ino nu mă va mai întrerupe.

Mă rupsesem de realitate, ajungând într-un loc sinistru. Totul era format doar din alb şi negru, nonculorile morţii. Era zăpadă, singurul lucru de o culoare deschisă din acel peisaj. Restul era atât de negru, încât te făcea să crezi că erai în mormânt. Am încercat să vorbesc, dar niciun sunet nu se auzea, era ca şi cum îmi pierdusem vocea sau niciodată nu o avusesem. Nonculorile fuseseră înlocuite de un roşu închis, un sângeriu. În mijlocul culorii sinistre apăruse o siluetă. Un baiat. Părul lui blond s-a ridicat, iar el m-a privit cu ochii săi roşii, apoi a ţipat "E numai vina ta!". Am deschis ochii de spaimă, avusesem din nou acelaşi vis. Nu ştiam ce reprezenta, nu, nu voiam să îmi dau seama de asta. Părea Naruto, dar vorbele pe care le striga erau însoţite de ură, lucru ce nu era caracteristic blondului.

Am privit ceasul de pe birou, era trei fără zece după-amiaza. Am vrut să mă culc la loc, dar apoi mi-am adus aminte de întâlnirea importantă de care tot zicea Ino. M-am ridicat de la birou şi am ieşit din cameră, îndreptându-mă spre camera unde aveau loc întâlnirile de afaceri. Din fericire atât pentru mine, cât şi pentru firmă, domnul Kim nu venise încă. M-am aşezat pe un scaun, iar la puţin timp după a intrat şi omul cu care voiam să închei o afacere. Brusc, mi-am amintit de faptul că traducatorul încă nu venise. Ce aveam de gând să fac? L-am poftit să se aşeze pe scaunul din faţa mea, iar dânsul s-a conformat. S-a auzit uşa, apoi cineva a spus nişte cuvinte mult prea repede pentru a fi întelese sau poate că erau în altă limbă. Coreeană, ca să fiu mai exact.

- Îmi pare rău că am întârziat, a spus şi în japoneză, iar în momentul acela m-am întors să văd persoana care mă va scoate din încurcătura cu limbile străine.

Îngheţasem. Persoana ce se afla în faţa uşii a avut aceeaşi reacţie ca mine şi am văzut în privirea ei că voia să plece cât mai repede de acolo.

Oooo, da, ooo, da. what?lol!

Finalul a fost genial, mai ales ca am vaga senzatie ca ne-ai spus cine era acolo si ca totusi nu ne-ai spus. Oricum ar fi, totul a fost in deplina armonie, ai reusit din nou sa ma uimesti cu geniul tau si sunt mai mult decat incantata ca am ocazia sa cotesc acest fic. Sper ca lucrurile vpr decurge cat de cat bine in continuare si ca moartea lui Naruto nu va crea prea multe probleme, desi, daca srau sa ma gandesc, e cam imposibil. In final, sper ca aia doi sa fie iar impreuna, caci sunt niste idioti, amandoi. Niste idioti si jumatate, am zis!

E o Ea.. se da seama ca e o EA....e Sakura! Si cati ani au??? 23??? Cred ca glumesti!
In fine, minunat next! Si chiar ma bucura ca a venit mai repede!
Te pooop!
Pa!

Tu vrei sa ma omori aici de tot ? Tot suspansul acesta ma face sa visez noaptea ce se v-a intampla . Nici nu ai idee cat de mult imi place acest fic de care m-am indragostit . Nici nu am cuvinte sa spun cat de frumos a fost acest capitol . mi-au dat lacrimile . Cam atat are sa fie comment-ul meu fiindca nu vreau ceva pompos .

Sa ma anunti la next !